Revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Condiţii
| Comentarii |
|
Nu se poate considera că deţinerea de către Arhivele Naţionale a unui înscris constituie o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care a împiedicat-o să-l depună în procesul de fond, deoarece aceasta avea oricând posibilitatea să obţină o copie a înscrisului de la instituţia publică respectivă. în consecinţă, o astfel de împrejurare nu poate constitui motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 165 din 22 ianuarie 2002 — Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 10166 din 19.06.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în contradictoriu cu intimatul S.A. în motivarea cererii, revizuenta a susţinut că prin sentinţa menţionată a fost admisă acţiunea în revendicare a imobilului situat în sectorul 1, Bucureşti, cerere formulată de reclamantul S.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti, dar că, după rămânerea definitivă a sentinţei, au fost descoperite înscrisuri din care rezultă că imobilul revendicat de către reclamantul S.A. a fost ipotecat de către autorul său, pentru garantarea unui împrumut care nu a mai fost restituit, astfel încât imobilul a intrat în proprietatea statului prin executarea creanţei, iar instanţa a hotărât, în mod eronat, că imobilul a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin Sentinţa civilă nr. 22709 din 29.11.2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis cererea de revizuire; a desfiinţat Sentinţa civilă nr. 10166 din 19.06.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, şi, rejudecând cererea în revendicare, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.A. în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare pentru lipsa coparticipării procesuale, constatând că, din probele administrate în cauză, a rezultat că numai reclamantul a dovedit calitatea de moştenitor; a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.C. "F." S.R.L., ca inadmisibilă; a respins cererea de intervenţie în interesul revizuentei, formulată de către aceeaşi intervenientă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că revizuenta a depus la dosar un act nou şi anume contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, încheiat la 27.09.1946 şi transcris la Tribunalul Ilfov- Secţia notariat la data de 27.09.1946 sub nr. 5251.
S-a reţinut că acest act, care nu a fost folosit la judecarea în fond a cauzei din Dosarul nr. 8899/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, "are forţă probantă prin el însuşi", a existat la data judecării cauzei şi nu a fost folosit ca mijloc de probă dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, iar pârâtul Consiliul Local al Municipiului Bucureşti nu a avut cunoştinţă de el în timpul procesului, ci ulterior, la data de 7.03.2000.
Faţă de cele menţionate, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, iar, pe fond, a constatat că imobilul nu aparţine reclamantului, deoarece bunul a intrat în proprietatea statului în baza contractului de împrumut şi a ipotecii prevăzute în art. 9 din acest contract.
Prin Decizia civilă nr. 2067 din 27.06.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul S.A. împotriva sentinţei, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
împotriva deciziei a declarat recurs apelantul S.A., solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele motive: a) cererea de revizuire a fost tardiv formulată, iar instanţa de apel a rezolvat în mod greşit această excepţie procedurală, fără a motiva respingerea ei;
b) nu există nici o dovadă că revizuenta a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei de a procura înscrisul pe care l-a prezentat ca fiind un act nou;
c) contractul de împrumut nu putea constitui, prin el însuşi, un titlu de proprietate în favoarea pârâtei, aşa cum au reţinut instanţele de fond, iar din probele administrate în cauză a rezultat că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, aşa cum a reţinut Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa a cărei revizuire s-a cerut; d) revizuirea este o cale extraordinară de atac şi este evident că aceasta se poate discuta numai în prezenţa celor care au fost părţi la judecata în fond a cererii, astfel că cererea de intervenţie este inadmisibilă.
Recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Deşi există indicii în sensul că cererea de revizuire a fost tardiv formulată, acest aspect nu a fost elucidat cu certitudine, astfel că instanţa apreciază că cererea de revizuire a fost formulată în termenul de o lună de la data la care pârâta a luat cunoştinţă de actul nou pe care şi-a întemeiat cererea de revizuire.
însă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din codul de procedură civilă pentru admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece este evident că înscrisul nou nu a fost reţinut de partea potrivnică şi nu a existat nici o împrejurare "mai presus de voinţa părţii" pentru care acest înscris nu a putut fi depus la dosar în procesul în care a fost soluţionată acţiunea în revendicare. Actul nou, în baza căruia a fost promovată cererea de revizuire - contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, transcris sub nr. 525 din 27.09.1946 la Secţia Notariat a Tribunalului Ilfov-, s-a aflat în Arhivele Naţionale, la dispoziţia permanentă a părţilor interesate. Actul nu a fost depus în dosar, la data soluţionării cauzei în fond, nu datorită unei împrejurări "mai presus de voinţa părţii", Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ci datorită neglijenţei acestuia, care, deşi avea posibilitatea de a procura actul de la o instituţie publică, a omis a-şi formula o apărare în sensul celei încercate prin formularea cererii de revizuire. Ca atare, analiza în fond a procesului, în baza acestui act nou, este inadmisibilă, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă referitoare la existenţa unei împrejurări insurmontabile pentru procurarea actului.
Faţă de cele menţionate, recursul va fi admis şi hotărârea va fi modificată, în baza art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, pentru aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Instanţa de recurs va hotărî în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire şi, conform principiului "accesorium sequitur principale", va respinge şi cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. "F." S.R.L. în interesul revizuentei.
| ← Revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 din Codul de... | Renunţare la judecată, după intrarea în dezbaterea fondului.... → |
|---|
