REVIZUIRE. COMPUNEREA INSTANŢEI.
| Comentarii |
|
în cazul în care cererea de revizuire s-a îndreptat împotriva unei hotărâri pronunţate în apel, compunerea instanţei care judecă cererea de revizuire trebuie să fie aceeaşi ca şi a instanţei care a judecat apelul, alcătuirea instanţei dintr-un singur judecător fiind nelegală, impunând astfel casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
La data de 16.03.1998 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti - secţia a IV-a civilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1.051/16.05.1997 a aceleiaşi instanţe, formulată de revizuienta S.I., în contradictoriu cu intimaţii T.T., C.L.S.6 şi C.L.M.B. şi S.C.T.B. Bucureşti.
Revizuienta a solicitat desfiinţarea deciziei nr. 1.051/16.05.1997, rejudecarea cauzei în raport de actele noi depuse la dosar şi respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de apelanta T.T. împotriva sentinţei civile nr. 4.855/2.07.1996 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La data de 21.12.1998, Tribunalul Bucureşti -secţia a IV-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1236, prin care a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că actele depuse la dosar de revizuientă nu pot fi considerate înscrisuri noi, ele fiind ataşate la dosarul de recurs şi avute în vedere cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1.051/16.05.1997.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuienta S.I., invocând următoarele motive:
1. Instanţa care a judecat cererea de revizuire nu a fost alcătuită potrivit legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta arată că revizuirea unei hotărâri date în apel se judecă de către instanţa de apel, iar alcătuirea instanţei este în mod obligatoriu aceeaşi ca şi pentru pronunţarea hotărârii care se atacă, respectiv completul compus din doi judecători.
în speţă, cauza a fost judecată într-un complet format dintr-un singur judecător, iar hotărârea dată a fost caracterizată ca sentinţă şi nu cum ar fi fost corect, respectiv decizie; în ceea ce priveşte calea de atac ce se poate exercita împotriva acestei hotărâri, ea este recursul şi nu apelul, aşa cum s-a menţionat în dispozitiv.
2. Instanţa a făcut confuzie între actul nou depus la dosar, reprezentat de procesul-verbal încheiat la 12.03.1996 între Primarul Sectorului 6 Bucureşti şi reprezentanţii sindicatului S.C.T.B., şi întâmpinarea depusă de sindicat în dosarul de fond.
în drept, recurenta şi-a întemeiat acest motiv pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 Cod procedură civilă.
Cu ocazia dezbaterilor orale din 14.07.1999, reucrenta a susţinut doar primul motiv de casare, în baza căruia Curtea urmează să admită recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, şi care fac inutilă cercetarea celui de-al doilea motiv invocat de recurentă în cererea scrisă.
în primul rând, în ceea ce priveşte calificarea căii de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii pronunţate în dosarul nr. 930/1998 al Tribunalului Bucureşti - secţia a IV-a civilă, aşa cum corect a sesizat revizuienta, ea nu poate fi decât recursul.
Aceasta, deoarece vizează o hotărâre pronunţată în calea de atac a revizuirii şi, potrivit art. 328 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac pentru hotărârea revizuită.
în speţă, hotărârea supusă revizuirii a fost o decizie pronunţată de tribunal în apel şi, conform art. 299 Cod procedură civilă, hotărârile date în apel pot fi atacate cu recurs.
Aşadar, indiferent în ce compunere a pronunţat hotărârea şi cum a intitulat-o instanţa, ea rămâne o hotărâre pronunţată în revizuire şi îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 328 alin. 2 Cod procedură civilă.
Referitor la compunerea instanţei, nu există o dispoziţie expresă în Codul de procedură civilă, textul art. 323 mărginindu-se să prevadă numai că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Cu toate acestea, trebuie admis că instanţa nu poate soluţiona cererea dc revizuire decât în aceeaşi compunere ca şi a celei care a pronunţat hotărârea atacată.
Aceasta, deoarece revizuirea face parte din categoria căilor de atac de retractare, în temeiul cărora instanţa care a pronunţat o hotărâre, pentru motivele expres prevăzute de lege, poate să-şi retragă hotărârea şi să pronunţe o alta.
Rejudecarea cauzei într-o altă compunere decât cea în care s-a judecat iniţial ar încălca dispoziţiile legii de organizare judecătorească, referitoare In compunerea instanţei.
în speţă, revizuirea a fost îndreptată împotriva unei decizii pronunţată de tribunal în apel şi, potrivit art. 18 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, modificată şi completată prin Legea nr. 142/1997, apelul se judecă într-un complet format din doi judecători.
Prin urmare, în cazul hotărârii pronunţată de tribunal în revizuire, într-un complet format dintr-un singur judecător, instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, aşa încât, în baza art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul şi să caseze hotărârea tribunalului.
întrucât hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea unei dispoziţii legale de ordine publică, ea este lovită de nulitate, aşa încât Curtea urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, să trimită cauza spre rejudecare, într-un complet legal constituit, la aeeaşi instanţă. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.568/1999)
| ← RENUNŢARE LA JUDECATĂ. LIPSA PĂRŢII ADVERSE LA ŞEDINŢA ÎN... | REVIZUIRE. CONDIŢII DE ADMISIBILITATE. → |
|---|
