REVIZUIRE. CONTRARIETATE DE HOTĂRÂRI. LIMITELE CONTROLULUI EXERCITAT DE CĂTRE INSTANŢA DE REVIZUIRE.
| Comentarii |
|
Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 25.08.1998, revizuientul Corpul Gardienilor Publici, prin reprezentanţi legali a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Sindicatul „X", reprezentat de B.C.C., revizuirea sentinţei civile nr. 2 din 12.05.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. 8/1998 şi, în consecinţă, anularea acestei sentinţe, care se află în contradicţie cu sentinţa civilă nr. 13 din 17.03.1997, pronunţată de aceeaşi judecătorie, în dosarul nr. 11/1997.
în motivarea cererii revizuientul a susţinut că prin sentinţa civilă nr. 13/1997 Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins cererea formulată de B.C.C., având ca obiect înregistrarea ca persoană juridică a Sindicatului Gardienilor Publici, cu motivarea că, potrivit art. 19 din Legea nr. 26/1993, gardienii publici sunt asimilaţi, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, persoanelor care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar conform art. 5 din Legea Sindicatelor, nu se pot constitui în sindicate salariaţii care deţin funcţii ce implică exercitarea autorităţii de stat în aparatul prefecturilor şi primăriilor.
Această hotărâre a rămas definitivă.
Ulterior, la cererea petiţionarului B.C.C., Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 2 din 12.05.1998 şi a admis cererea de acordare a personalităţii juridice a Sindicatului „X", format din salariaţi ai Corpului Gardienilor Publici.
Această hotărâre a rămas definitivă.
Revizuientul a constatat că există contradictorialitate între cele două hotărâri definitive, cea de-a doua fiind pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
în drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, iar conform art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă, a atras competenţa Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 16.02.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă a admis cererea de revizuire formulată de Corpul Gardienilor Publici împotriva sentinţei civile nr. 2 din 12.05.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. 8/1998, în contradictoriu cu intimatul Sindicatul „X" şi a anulat sentinţa civilă nr. 2 din 12.05.1998, dată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
în motivarea acestei sentinţe, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, cererile asupra cărora instanţa a pronunţat două hotărâri definitive potrivnice au aceleaşi cauză şi, de asemenea, sunt formulate de aceleaşi persoane, astfel că ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei instanţe.
Instanţa a reţinut că schimbarea denumirii sindicatului nu are relevanţă în cererea de revizuire, deoarece există identitate de părţi, în aceeaşi calitate procesuală, iar interesul şi scopul urmărit de părţi au fost aceleaşi în ambele cereri.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în baza art. 328 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul Sindicatul „X", prin reprezentant legal B.C.C., solicitând casarea sentinţei, deoarece prin pronunţarea acesteia a fost practic interzisă înfiinţarea unui sindicat pentru gardienii publici, încălcându-se astfel dispoziţiile Constituţiei, ale Legii sindicatelor şi interpretările emise în documente (depuse la dosar) date de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
De asemenea, recurentul a susţinut că, din analiza celor două sentinţe nu rezultă identitatea de părţi, deoarece membrii fondatori sunt diferiţi, iar denumirea sindicatului a fost schimbată.
în continuarea motivelor de recurs, recurentul Sindicatul „X" a susţinut că dreptul gardienilor publici de a se asocia în sindicate este prevăzut în multiple acte normative, de la Constituţie, până la Hotărâri de Guvern, iar interzicerea acestui drept este nelegală.
în susţinerea motivelor de recurs au fost depuse la dosar adrese emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi adeverinţe eliberate de diverse organe ale statului.
Recursul a fost respins, ca nefondat.
în prezentul proces, obiectul cererii este nelegalitatea sentinţei civile nr. 2 din 12.05.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, iar sub acest aspect, verificarea legalităţii se reduce la cercetarea unei posibile încălcări a puterii lucrului judecat în raport de o sentinţă pronunţată anterior, care statuează în mod contradictoriu asupra aceluiaşi obiect şi cu aceeaşi cauză juridică, la cererea aceleeaşi părţi, în aceeaşi calitate procesuală.
Ca atare, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă nu exercită un control judiciar care să implice o verificare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri, fără a putea realiza o judecată în fond a cererilor asupra cărora au existat hotărâri contradictorii.
Faţă de cele menţionate, toate motivele de recurs care privesc legalitatea sau nelegalitatea înfiinţării unui sindicat al gardienilor publici exced obiectului prezentei cereri de revizuire şi nu pot fi analizate de instanţă decât cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. 3 Cod procedură civilă. însă, instanţa se va supune dispoziţiilor legale menţionate şi va hotărî numai asupra celor ce formează obiectul judecăţii, fără a analiza în nici un fel fondul cererilor asupra cărora au fost pronunţate hotărâri contradictorii.
Limitându-se la obiectul cererii de revizuire, aşa cum a fost precizat mai sus, instanţa constată că, într-adevăr, prin pronunţarea celei de-a doua hotărâri a fost ignorată puterea lucrului judecat a sentinţei civile nr. 13 din 17.03.1997, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Pentru a stabili că s-a încălcat puterea de lucru judecat este suficient să se constate că, statuând asupra obiectului celei de-a doua cereri, instanţa a contrazis cele statornicite într-o hotărâre anterioară, definitivă, şi fără să existe o eventuală modificare a legilor pe care s-a întemeiat cererea, a afirmat un drept care fusese negat aceluiaşi subiect de drept - Sindicatul Gardienilor Publici - care, indiferent de denumire şi de membrii fondatori reprezintă aceeaşi entitate juridică, organizată pentru dobândirea unei identice forme juridice, aceea de SINDICAT.
Rezultă că, sub aspectul identităţii de obiect, cauză şi părţi, există o similitudine juridică între prima şi cea de-a doua cerere adresată instanţei, suficient pentru a constata că, cea de-a doua hotărâre a încălcat puterea lucrului judecat.
în concluzie, recursul analizat în baza art. 301 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat. (Judecator Rodica Susanu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1.622/1999)
| ← REVIZUIRE. CONTRARIETATE DE HOTĂRÂRI. CONDIŢII DE ADMISIBILITATE. | REVIZUIRE. HOTĂRÂRE A INSTANTEI DE RECURS CARE NU A EVOCAT... → |
|---|
