Revizuire. Hotărâre a instanţei de recurs care nu evocă fondul. Inadmisibilitate. Momentul de la care curge termenul de formulare a revizuirii
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 322 alin. (1)
Hotărârile instanţei de recurs prin care se pronunţă o soluţie de casare cu trimitere, o soluţie de anulare sau de constatare a nulităţii recursului, o soluţie de admitere a unei excepţii cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de exerciţiu ale cererii de recurs, sau o soluţie de respingere a recursului, cum este cazul în speţă, nu sunt hotărâri care evocă fondul.
Termenul în care se poate formula cererea de revizuire începe să curgă de la data ia care s-a luat cunoştinţă de motivarea deciziei a cărei revizuire se solicită, or, având în vedere că decizia a fost pronunţată la data de 05.11.2010, iar redactarea acesteia a avut loc prin ipoteză ulterior, nu se poate pune problema că la data formulării cererii de revizuire s-ar fi putut depăşi termenul de 1 lună de la data luării la cunoştinţă.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 226R din 3 martie 2011 (nepublicată)
Prin cererea înregistrată la această instanţă, revizuenţii G.V., M.M. şi A.G. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1400 din 05.11.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii D.A., D.D. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând admiterea cererii şi schimbarea în tot a hotărârii atacate.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2
C. proc. civ.
In motivarea cererii se arată că instanţa de recurs a considerat în mod greşit că acţiunea ar fi fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în condiţiile în care obiectul acţiunii introductive era revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
Revizuenţii arată că deşi temeiul acţiunii era clar, instanţa de recurs s-a raportat la un alt temei, soluţionând cauza extra petita.
La dosar s-a depus întâmpinare de către intimaţii D.A. şi D.D.
Prin întâmpinare s-a invocat excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în subsidiar solicitându-se respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Intimaţii susţin că termenul de o lună care curge de la data pronunţării nu a fost respectat de către revizuenţi şi că motivarea concretă a
revizuirii face imposibilă încadrarea acesteia în cazul expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Intimaţii mai susţin că referirea făcută de instanţa de recurs la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 a fost justificată tocmai de faptul indicării acestui temei de drept de către reclamanţi.
în drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115 şi art. 326 alin. (2) C. proc. civ.
După cum rezultă din practicaua Curtea a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire. [Curtea respinge excepţia tardivităţii declarării cererii de revizuire, invocată de intimaţi prin întâmpinare, deoarece termenul în care se poate formula cererea de revizuire începe să curgă de la data la care s-a luat cunoştinţă de motivarea deciziei a cărei revizuire se solicită, or, având în vedere că decizia a fost pronunţată la data de 05.11.2010, iar redactarea acesteia a avut loc prin ipoteză ulterior, nu se poate pune problema că la data formulării cererii de revizuire s-ar fi putut depăşi termenul de 1 lună de la data luării la cunoştinţă.]
Analizarea cererea de revizuire din perspectiva admisibilităţii acesteia, Curtea reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1400 din R din 5.11.2010 s-a respins ca nefondată cererea de recurs formulată de recurenţii M.M., G.V. şi A.G. împotriva deciziei civile nr. 1032 din 4.07.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii D.D. şi
D.A.
Potrivit art. 322 alin. (1) teza ultimă, revizuire unei hotărâri dată de o instanţă de recurs se poate cere, pentru cazurile prevăzute la punctul 1
- 10 din acelaşi articol, doar dacă respectiva hotărâre evocă fondul.
Această condiţie de admisibilitate a revizuirii unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, presupune cu necesitate o soluţie de admitere a recursului. Dacă recursul este admis, hotărârea de admitere evocă fondul în două situaţii şi anume: a) atunci când se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată pe chestiuni de fapt şi b) atunci când se judecă fondul de către instanţa de recurs, după casarea cu reţinere.
Hotărârile instanţei de recurs prin care se pronunţă o soluţie de casare cu trimitere, o soluţie de anulare sau de constatare a nulităţii recursului, o soluţie de admitere a unei excepţii cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de exerciţiu ale cererii de recurs, sau o soluţie de respingere a recursului, cum este cazul în speţă, nu sunt hotărâri care evocă fondul.
Având în vedere că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, Curtea a respins cererea formulată de revizuenţi, ca inadmisibilă.
Comentariu:
In art. 503 alin. (1) N. C. proc. civ. se prevede că revizuirea se poate cere cu privire la hotărâri asupra fondului sau care evocă fondul, indiferent dacă acestea au fost pronunţate de instanţe de recurs, de apel sau în primă instanţă. Prin urmare, se consfinţeşte opinia majoritară existentă în prezent, potrivit căreia condiţia de admisibilitate a evocării fondului trebuie să existe indiferent de tipul hotărârii atacate cu cerere de revizuire. Noţiunea de „evocare a fondului” rămâne în continuare nedefinită. Prin derogare de la art. 503 alin. (1) N C. proc. civ., alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că anumite cazuri de revizuire pot fi invocate şi faţă de hotărâri care nu evocă fondul.
| ← Ordonanţă de plată. Inadmisibilitatea exercitării recursului... | Declaraţie autentică de plată a sultei. Contraînscris prin... → |
|---|
