ACŢIUNE EXERCITATĂ DE FOSTUL PROPRIETAR PENTRU CONSTATAREA NULITĂTII UNUI CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. LOCUINŢA CUMPĂRATĂ DE CHIRIAŞ ÎN BAZA LEGII NR. 112/1995. INVOCAREA FRAUDEI LA LEGE.
| Comentarii |
|
în cazul în care chiriaşul apartamentului preluat de stat în condiţiile Decretului nr. 223/1974 a cumpărat acest apartament, după ce comisia locală de aplicare a Legii 112/1995 respinsese cererea de restituire în natură, pornită de fostul proprietar, contractul de vânzare-cumpărare este valabil, neputând fi reţinută frauda la lege, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 9 din Legea
112/1995 şi art. 91 din Hotărârea de Guvern nr. 11/1997 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 112/1995.
Reclamanta D.A.B. a chemat în judecată pe R.G., Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C. „Cotroceni"-S.A. pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între R.E. şi S.C. „Cotroceni"-S.A. cu privire la apartamentul nr. 37, din str. Eforie nr. 8.
în motivarea acţiunii se arată că apartamentul a fost preluat de stat în condiţiile Decretului nr. 223/1974.
întrucât imobilul a fost preluat abuziv, ilegal, reclamanta s-a adresat comisiei locale de aplicare a Legii 112/1995 solicitând restituirea în natură a apartamentului.
Această cerere nu a fost încă soluţionată, în schimb apartamentul a fost vândut în 1997 chiriaşei R.E.
Contractul este nul pentru că au fost încălcate dispoziţiile art. 9 din Hotărârea de Guvern nr. 11/1997.
Judecătoria Sectorului 5 a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că la data vânzării către R.E. statul era proprietar şi deţinea apartamentul cu titlu.
Dispoziţiile art. 91 şi 92 din Hotărârea de Guvern nr. 11/1997 nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanta avea posibilitatea să conteste hotărârea comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 112/1995 şi nu să introducă acţiunea de faţă.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 1994 din 20.11.1998 a Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentului, însă dosarul cu propunerea de a se acorda despăgubiri a fost înaintat comisiei judeţene, care a suspendat soluţionarea, dat fiind dosarul de faţă.
în aceste condiţii, reclamanta trebuia să conteste hotărârea acestei comisii, dovadă care nu s-a făcut.
împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, considerând că au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 9 din Legea 112/1995.
Comisia judeţeană de aplicare a Legii 112/1995 nu rezolvase cererea de restituire, iar acordarea despăgubirilor în loc de restituire în natură reprezintă numai o propunere. Datorită acestei interpretări, instanţa de apel a nesocotit şi dispoziţiile art. 9 din Hotărârea de Guvern nr. 11/1997; greşit s-a considerat că nu s-a făcut dovada fraudei la lege cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta R.E., din moment ce această înstrăinare a avut loc mai înainte de soluţionarea cererii prin care reclamanta a solicitat restituirea apartamentului, încălcându-se dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Recursul este nefondat.
Cele două instanţe au interpretat corect dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 112/ 1995, avându-se în vedere că pârâta R.E. a ocupat apartamentul în calitate de chiriaşă, până la data cumpărării.
Contractul de vânzare-cumpărare cu R.E. a fost încheiat la 30.06.1997, după expirarea termenului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 112/1995. La această dată titlul de proprietate al statului nu fusese desfiinţat şi nici nu se afla pe rolul instantelor vreun litigiu referitor la acesta.
în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 92 din Hotărârea de Guvern nr. 11/1997, deoarece statul deţinea bunul în litigiu cu titlu - Decretul nr. 223/ 1974 -, situaţie în care era exceptat de la restituirea în natură.
La data sesizării judecătoriei cu acţiunea de faţă, reclamanta nu desfiinţase titlul de proprietate al statului şi nu putea invoca un drept al său propriu. Abia în recurs s-a depus sentinţa civilă nr. 792/17.05.1999 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-au constatat nule deciziile de trecere a apartamentului în proprietatea statului. Acest act nou nu produce însă nici un efect cu privire la valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, având în vedere data acestuia în raport de momentul înstrăinării bunului. (Judecator Mihaela Tabarca)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 3.068/1999)
| ← ACT DE PROCEDURĂ. NULITATE RELATIVĂ. PARTEA ÎNDREPTĂŢITĂ... | ACŢIUNE ÎN EVACUARE PENTRU LIPSĂ DE TITLU. COMPARAREA... → |
|---|
