Servitute de trecere. Drum de acces
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr.463 din 10 octombrie 2001, Tribunalul Harghita -Secţia civilă a respins apelul declarat de reclamanţii M.J, M.F. şi G.B. împotriva sentinţei civile nr.1405 din 27 iunie 2001 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, sentinţă prin care prima instanţă, admiţând acţiunea, a stabilit un drept de trecere în favoarea reclamanţilor peste terenul pârâtului L.L., cu despăgubirea acestuia.
Respingând apelul, Tribunalul a confirmat în totalitate hotărârea primei instanţe, preluând în motivarea deciziei inclusiv considerentele de fapt şi de drept ce-au fundamentat sentinţa.
Instanţa de apel, judecând în limitele efectului devolutiv pe care-l are apelul, dar şi în raport de probele administrate în faţa primei instanţe a considerat că sentinţa este legală şi temeinică deoarece obligaţia despăgubirii proprietarului fondului aservit este legală (art.616 Cod civil).
împotriva deciziei instanţei de apel, care a confirmat sentinţa Judecătoriei s-a declarat recurs numai de către reclamanţi, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, invocându-se în mod expres cazurile prevăzute de art.304 pct.6-8, 11 Cod procedură civilă, în a căror dezvoltare se reţine că soluţiile instanţelor sunt nelegale deoarece calitate procesuală pasivă avea doar SC Nyerges SA şi nu pârâtul L, pe care reclamanţii nu l-au chemat în judecată. Pe de altă parte, se invocă şi nesoluţionarea fondului cauzei, cât timp s-a pretins un alt drept de servitute de trecere peste terenul societăţii în cauză, faţă de care instanţele nu s-au pronunţat, aşa cum n-au făcut nici o referire la concluziile experţilor.
Recursul este fondat.
Astfel, din lucrările dosarului şi din susţinerile experţilor rezultă că reclamanţii au solicitat o servitute către terenul dobândit în proprietate în baza Legii nr.18/1991, modificată, în condiţiile art.616 cod civil privitoare la locul înfundat, fară nici o ieşire la cale publică.
Cu toate că reclamanţii au solicitat un drum de acces şi servitute de trecere pe terenul societăţii "Nyerges", prima instanţă a instituit servitutea pe terenul pârâtului L.L., fără nici o motivare în fapt sau în drept. Aceeaşi instanţă nu a motivat înlăturarea propunerilor făcute de reclamanţi şi cu toate că la dosar există rapoartele de expertiză topografică cu propuneri hotărâtoare în dezlegarea pricinii, nu s-a pronunţat asupra acestor probe administrate, realizând prin aceasta motivul de casare prevăzut de art.304 pct.10 Cod procedură civilă.
Fiind vorba de o servitute de trecere în condiţiile art.616 Cod civil, aceasta trebuie intabulată în cartea funciară şi din modul de întocmire a dispozitivului sentinţei (confirmat de instanţa de apel) rezultă că fondul aservit n-a fost identificat cu date de carte funciară, aşa cum nici traseul căii de acces n-a fost delimitat (lăţime, lungime, vecinătăţi) în raport de planurile de situaţie şi concluziile experţilor.
Omisiunea instanţei de a identifica calea de acces cu date de carte funciară, dublată de omisiunea aceleiaşi instanţe de a se pronunţa asupra rapoartelor de expertiză administrate, echivalează cu necercetarea fondului cauzei, urmând ca după casare, cauza să fie trimisă pentru rejudecare la acelaşi tribunal, potrivit art.304 pct.10 şi 312 alin.5 Cod procedură civilă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va pune în vedere expertului FT să ţină cont şi de dispoziţiile art.617 şi 618 Cod civil, în funcţie de care să completeze raportul de expertiză cu variante şi delimitări clare (apte de întabulare în CF), observând în primul rând solicitarea reclamanţilor de a trece peste terenul societăţii pârâte.
Curtea de Apel Târgu Mureş - decizia civilă nr.228 din 5 martie 2002
| ← Servitute de trecere | Servitutea stabilită prin convenţia părţilor → |
|---|
