Servitute. Distanţa plantaţiilor
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr.1955 din 21 iulie 2001 a Judecătoriei Huşi, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul BV şi a fost obligat pârâtul să procedeze la scoaterea salcâmului şi a vişinului de pe proprietatea sa, reprezentaţi grafic în raportul de expertiză topometrică de la fila 60 cu S8 şi V3. S-a respins cererea privind obligarea pârâtului la scoaterea celorlalţi pomi fructiferi.
în fapt, s-a reţinut că proprietăţile părţilor se învecinează pe latura de est, unde pârâtul are plantaţi arbori şi pomi fructiferi, salcâmul fiind plantat chiar pe linia de hotar cu peste 30 ani în urmă. Potrivit art.607 Cod civil, copacii înalţi pot fi plantaţi la distanţă de 2 m. de linia de hotar, iar plantaţiile mici pot fi făcute la distanţă de 0,5 m. de linia de hotar, dar din conţinutul raportului de expertiză rezultă că numai salcâmul şi vişinul, reprezentaţi grafic cu S8 şi V3 sunt plantaţi la distanţe mai mici decât cea legală, ceilalţi pomi fructiferi fiind plantaţi la o distanţă mai mare de 2 m. şi neafectând culturile de pe proprietatea reclamantului.
Reţine instanţa că pârâtul poate fi obligat să scoată doar aceşti copaci care afectează cultura reclamantului, cu atât mai mult cu cît obligaţia de a păstra distanţa plantaţiilor nu mai subzistă dacă proprietarul terenului a dobândit dreptul de a avea plantaţii la distanţe mai mici prin efectul prescripţiei.
Apelul formulat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr.96/A din 06 noiembrie 2001 a Tribunalului Vaslui, instanţa de apel reţinând că arborii la care se referă cererea reclamantului nu au fost plantaţi de pârât şi nu s-a dovedit că este afectat terenul vecin. Mai reţine tribunalul că pârâtul a tăiat copacii care afectau proprietatea reclamantului, iar rădăcinile care vor creşte pe terenul reclamantului pot fi tăiate de acestea.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
Arată recurentul că în schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză sunt indicaţi copacii notaţi cu PI, P2, V3, P4, L5, P6, P7 şi S8 şi distanţele la care sunt plantaţi, iar potrivit Legii, respectarea distanţei de 2 m. constituie singura condiţie, fără a fi necesară dovada că pârâtul a plantat arborii sau că s-a produs vreo pagubă fondului vecin. Intimatul a tăiat doar 3 arbori, fără să-i scoată din rădăcini, iar susţinerea făcută de acesta prin întâmpinarea depusă la dosar că a tăiat toţi copacii nu corespunde realităţii şi nici nu este dovedită.
Solicită recurentul că pârâtul să fie obligat să scoată din rădăcini pomii notaţi cu PI, P2, P4 şi P7 şi salcâmul S8 şi să scoată rădăcinile arborilor V3, L5 şi P6.
Recursul este întemeiat pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Hotărârea recurată este dată cu aplicarea greşită a art.607 şi 608 Cod civil. Art.607 cod civil dispune "nu este iertat a sădi arbori care cresc înalţi decât în îndepărtarea hotărâtă de regulamente particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de regulamente şi de obieciuri, în depărtare de 2 m. de la linia despărţitoare a celor două proprietăţi pentru arborii înalţi şi de o jumătate de metru pentru celelalte plantaţii şi garduri vii".
Coroborând această dispoziţie cu cea înscrisă în art.608 alin. 1 Cod civil, rezultă că proprietarul nu poate avea arbori şi plantaţii la o distanţă mai mică decât cea fixată de lege, fie că i-a sădit el sau o altă persoană, fie că au crescut în mod natural, iar vecinul are dreptul să ceară şi să obţină în justiţie ca plantaţiile să fie scoase, fără a fi obligat să dovedească existenţa unui prejudiciu.
Prin urmare, conform textelor menţionate, sancţiunea pentru nerespectarea servitutii privind distanţa plantaţiilor, nu este condiţionată de existenţa unei pagube sau de sădirea copacilor de către actualul proprietar al fondului, aşa cum greşit s-a reţinut prin hotărârea recurată.
în cauză în Anexa 1 la raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond sunt menţionaţi toţi copacii care se află la distanţe mai mici de 2 m. de linia de hotar.
Expertul a stabilit că pe terenul proprietatea pârâtului sunt 8 copaci (PI, P2, V3, P4, P5, P6, P7 şi S8), la distanţe de 0,95; 0,95; 0,00; 1,230; 0,36; 0,90; 1,20 m. de linia de hotar dintre cele două proprietăţi, salcîmul fiind plantat chiar lângă linia de hotar.
în răspunsul la obiecţiuni există precizarea că pârâtul a tăiat copacii notaţi cu P6, L5, V3, dar potrivit art.608 Cod civil, sancţiunea pentru nerespectarea distanţelor stabilite de lege este scoaterea plantaţiilor şi nu doar tăierea lor.
Obţinerea servituţii contrarii, adică dreptul de a avea plantaţii la distanţe inferioare, prin prescripţie, este reţinută fară precozări privind data plantării copacilor.
în principiu, servitutea de a avea arbori şi plantaţii la o distanţă inferioară se poate dobândi prin prescripţia de 30 ani, dar în prezenta cauză nu s-a invocat dobândirea servituţii prin prescripţia achizitivă şi nici nu s-a stabilit vârsta tuturor copacilor. Numai cu privire la salcâmul notat S8, există în expertiză menţiunea că are vârsta de aproximativ 40 ani; dar obligaţia pârâtului de a scoate acest copac a fost stabilită prin sentinţa primei instanţe, apelată doar de reclamant.
Or, prin neapelare, pârâtul, în drept să invoce dobândirea servituţii cu privire la salcâm, a achiesat la soluţia instanţei de fond.
Deoarece sancţiunea nerespectării distanţelor legale este scoaterea plantaţiilor, iar prin sentinţa apelată, menţinută de tribunal, pârâtul a fost obligat să scoată salcâmul notat cu S8 şi vişinul notat cu V3, critica formulată de recurent privitoare la aceşti copaci nu este întemeiată.
Raportat la dispoziţiile legale care reglementează servitutea negativă privind distanţa plantaţiilor şi la constatările făcute de expert pârâtul trebuia însă obligat să scoată şi ceilalţi copaci aflaţi la distanţe mai mici de 2 m. de hotarul ce desparte cele două proprietăţi, notaţi în raportul de expertiză cu PI, P2, P4, P7, P6 şi L5.
Prin urmare, fiind operant motivul de recurs înscris în art.304 pct.9 Cod procedură civilă se va admite recursul formulat de reclamant şi se va modifica în tot deczia recurată. Va fi admis apelul formulat de reclamant, se va schimba în parte sentinţa apelată, va fi admisă cererea privind obligarea pârâtului să scoată arborii plantaţi la distanţe mai mici de 2 m.de linia de hotar şi pârâtul va fi obligat să scoată şi arborii notaţi în Anexa 1 la expertiză cu PI, P2, P4, P6, P7, L5.
Curtea de Apel Iaşi - decizia civilă nr.297 din 20 februarie 2002.
| ← Servitutea stabilită prin convenţia părţilor | Drept de superficie → |
|---|
