Servitutea stabilită prin convenţia părţilor
| Comentarii |
|
Art.576 cod civil defineşte servitutea ca fiind o sarcină impusă asupra unui imobil, pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt proprietar.
Art.584 Cod civil prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său să procedeze la grănituirea proprietăţii lipite de a sa.
Grănituirea dintre proprietăţile părţilor a fost făcută prin bună învoială în anul 1974, aşa cum rezultă din probele efectuate în cauză, deci nu contestă grănituirea, ci doar montarea stâlpilor, gardului, ori aceştia sunt puşi din anul 1974 - toţi pe o singură parte a gardului, fiind chiar inestetic şi nefuncţional, ca pe jumătate de gard stâlpii să fie pe o proprietate şi cealaltă jumătate pe cealaltă proprietate.
De asemenea, fereastra a cărei închidere se cere a fost făcută în anul 1974, tot cu acordul tatălui reclamantului.
Conform art.620 Cod civil, proprietarii pot stabili pe proprietăţile lor sau în folosul proprietăţii lor, orice fel de servituţii cu condiţia ca aceasta să nu contravină ordinii politice, sociale şi economice şi regulilor de convieţuire socială.
în speţă, aceste servituţi au fost stabilite atât prin titlu - respectiv convenţia părţilor şi prin uzucapiune şi în mod greşit a fost admisă acţiunea reclamantului.
Curtea de Apel Constanţa - decizia civilă nr.1244/20 iulie 2001
| ← Servitute de trecere. Drum de acces | Servitute. Distanţa plantaţiilor → |
|---|
