Servitute de trecere. Revendicarea terenului supus servituţii
| Comentarii |
|
Reclamanta a revendicat, prin acţiune, o suprafaţă de teren de 120 mp. ce face parte dintr-un trup de 520 mp., susţinând, în esenţă, că este proprietara acestuia, iar pârâţii îl deţin fără titlu. Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.480 Cod civil.
Ulterior, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 1075 Cod civil, să-şi ridice un gard şi o poartă amplasate pe terenul în litigiu.
La rândul lor, pârâţii, prin cerere reconvenţională, au solicitat anularea titlului de proprietate emis pe numele reclamantei şi obligarea acesteia la refacerea unui gard, la plata unor despăgubiri ce reprezintă contravaloarea împrejmuirii deteriorate, iar în subsidiar autorizarea efectuării lucrărilor cu recuperarea contravalorii acestora.
Judecătoria Câmpulung a respins acţiunea aşa cum a fost completată şi a admis în parte cererea reconvenţională, obligând-o pe reclamantă la refacerea gardului pe latura de vest, iar în caz de refuz, au fost autorizaţi pârâţii să execute lucrarea în limita sumei de 1.000.000 lei la care aceasta a fost obligată. A fost respins capătul de cerere privind anularea titlului de proprietate şi cel privitor la plata despăgubirilor civile, reclamanta fiind obligată şi la plata cheltuielilor de judecată.
în esenţă, instanţa a reţinut că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit asupra terenului în litigiu o servitute de trecere pe care reclamanta este obligată să o suporte, întrucât în privinţa sa operează autoritatea lucrului judecat. îngrădirea cu gard a terenului, nu constituie o împovărare a fondului dominant, iar existenţa servituţii nu justifică excluderea acestui teren din titlul de proprietate al reclamantei, care rămâne în continuare proprietara bunului, dar distrugerea gardului care îl delimitează este nejustificată.
Soluţionând apelurile declarate de părţi, Tribunalul Argeş le-a respins ca nefondate, fiind însuşite considerentele sentinţei.
Admiţând recursul declarat de reclamantă, Curtea de apel a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând, în esenţă, că între părţi au fost mai multe litigii şi instanţele au statuat cu autoritate de lucru rejudecat că terenul recurentei-reclamante nu este afectat de o servitute de trecere, situaţie faţă de care concluziile instanţei de fond şi de apel, apar ca lipsite de suport.
Se mai reţine că instanţele nu au verificat şi nu au transpus în teren actul de proprietate al reclamantei, pentru a stabili dacă dreptul acesteia este sau nu afectat de o posesie nelegitimă a pârâţilor, pentru ce suprafaţă şi unde este localizată.
Toate aceste aspecte pot fi rezolvate prin efectuarea unei expertize tehnice, probă care faţă de dispoziţiile art.312 alin.5 şi art.305 Cod procedură civilă, nu poate fi administrată direct în recurs.
Respectivele considerente au impus admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea pricinii spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Decidă civilă nr.482/R/05.03.2002 a Curţii de Apel Piteşti
| ← Uzucapiunea. Condiţii generale | Servitute de trecere → |
|---|
