Servitute. Loc înfundat. Culpa părţilor
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 616
înjundarea proprietăţii reclamantei nu este străină de conduita acesteia, chiar daca această înfundare este rezultatul unei hotărâri judecătoreşti de partaj, atât timp cât prin hotărâre s-a dispus sistarea stării de indiviziune conform înţelegerii părţilor, astfel că solicitarea de a se institui o servitute de trecere pe terenul copartajautului, este inadmisibilă.
(Decizia nr. 2283/R din 30 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 4750/25 octombrie 2008, a Judecătoriei Turda, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii civile şi a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta I.M., împotriva pârâtei C.A., pe excepţie.
împotriva sentinţei civile nr. 4750/25 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Turda, a declarat recurs, recalificat ca fiind apel în şedinţa publică din data de 29 Aprilie 2009, reclamanta I.M..
Prin decizia civilă nr. 403/A din 24 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, sentinţa civilă nr. 4750/2008, pronunţată de Judecătoria Turda fiind menţinută în totul.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei civile nr. 403/A/2009 pronunţată de Tribunalul Cluj, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii reclamantei, instituirea unei servituţi de trecere auto, pietonală şi hipo asupra fondului aservit, intabularea servitutii instituite în cele două cărţi funciare aferente imobilelor.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs constă în acela că hotărârea recurată este omisivă şi nemotivată, instanţa de apel nu a analizat şi nu a răspuns criticilor invocate prin motivele de apel vizând incidenţa prevederilor art. 616, 480 C. civ. şi necercetarea fondului cauzei.
Curtea reţine că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece instanţa de apel a analizat în detaliu motivele de apel invocate, şi a dezlegat în mod corect raporturile dintre părţi atunci când face referire la necesitatea stabilirii dacă reclamanta se poate prevala de prevederile art. 616 C. civ., în condiţiile în care faptul generator al „situaţiei de loc înfundat” este partajarea judiciară a fondurilor, ca urmare a unei convenţii încheiate între părţi. Instanţa analizează apoi logic incidenţa situaţiei stabilită prin sentinţa civilă nr. 3742/28 noiembrie 2005, prin care instanţa a dat eficienţă înţelegerii intervenite între reclamantă şi pârâta I.M., privind sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, cât şi faptul că prin recursul formulat împotriva acestei sentinţe, pârâta a invocat şi faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii sale privind anularea convenţiei de partajare şi defectuoasa partajare a imobilului din perspectiva lipsei accesului în curte cu autoturismul sau cu carul pentru adunarea recoltei, prin stabilirea unui front la stradă de 8 metri şi a lipsei accesului la grădina aflată în spatele anexelor, aceasta devenind o enclavă fără acces.
Se mal susţine de către recurentă că instanţa de apel nu a analizat faptul juridic generator de drepturi şi obligaţii, respectiv existenţa sau neexistenţa situaţiei juridice de loc înfundat a terenului deţinut în proprietate de către reclamantă, care este de natură a antrena sau nu incidenţa prevederilor art. 616 şi urm. C. civ. referitoare la îndreptăţirea acesteia de a obţine o servitute de trecere către drumul public pe terenul învecinat aparţinând pârâtei.
Din cele expuse în paragraful anterior reiese fără dubiu că tocmai situaţia juridică de loc înfundat a terenului deţinut în proprietate de către reclamantă a constituit obiectul analizei instanţei de apel.
Un alt motiv de recurs este acela că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 616 C. civ., situaţiei concrete a terenurilor deţinute de părţile din proces, reţinând în mod greşit că înfundarea locului este rezultatul neprevederii coproprietarilor care au înţeles să sisteze indiviziunea într-o modalitate care a dus la crearea unui acces greoi în curtea imobilului şi în grădina eferentă casei. înfundarea proprietăţii reclamantei estre străină de conduita acesteia, aceasta fiind stabilită prin hotărâre judecătorească. Arată că în urma modului de partajare stabilit de către instanţă, reclamanta a pierdut accesul la grădina proprietate personală, convenţia menţionată de instanţă nu stabilea şi modalitatea de partajare a curţii comune celor două imobile, curte prin care se face accesul la grădină. Astfel, prin actul de partajare semnat de părţi nu s-a stabilit şi modalitatea de partajare a curţii sau cotele de proprietate asupra acesteia tocmai pentru că o partajare a curţii ar fi putut determina pentru oricare dintre părţi crearea situaţiei de loc înfundat a grădinii. Prin sistarea indiviziunii s-a creat un loc înfundat, care face imposibil accesul reclamantei la proprietatea pe care o deţine, în această situaţie singura soluţie fiind instituirea unei servituţi de trecere.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece nu se poate reţine că înfundarea proprietăţii reclamantei estre străină de conduita acesteia, aceasta fiind stabilită prin hotărâre judecătorească cât timp hotărârea judecătorească, sentinţa civilă nr. 3742/28 noiembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Turda în dosarul civil nr. 2086/2005, este rezultatul voinţei părţilor, convenţiei de partaj a acestora.
Convenţia de partaj menţionată nu stabilea şi modalitatea de partajare a curţii comune celor două imobile, dar stabilea modul de partajare a construcţiilor existente pe teren iar construcţiile nu se pot partaja decât atribuind terenul de sub ele persoanei căreia i se atribuie şi construcţia, prin urmare părţile au avut şi reprezentarea partajului cel puţin a terenului de sub construcţii.
Prin urmare, prin chiar modul în care s-au partajat construcţiile, şi evident terenul de sub acestea, reieşea fără dubiu crearea unui loc înfundat, sau cel puţin cu un acces pietonal mai greoi şi un acces imposibil cu vehicule. Faţă de acestea este evident că părţile au acceptat la momentul încheierii convenţiei de partaj crearea unui loc înfundat sau cel puţin a unei parcele cu un acces mai greoi.
Această convenţie şi reprezentarea avută de către părţi la momentul încheierii ei privind cel puţin partajul construcţiilor şi a terenului de sub acestea au dus la crearea locului înfundat prin fapta proprie a proprietarului, drept pentru care acesta nu mai poate solicita stabilirea unei servituţi de trecere deoarece se presupune că a acceptat situaţia de la momentul încheierii convenţiei prin chiar încheierea acesteia.
Nu este lipsit de importanţă nici ceea ce a reţinut instanţa de apel, anume că prin recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 3742/28 noiembrie 2005, pârâta a invocat, printre altele, faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii sale privind anularea convenţiei de partajare şi defectuoasa partajare a imobilului din perspectiva lipsei accesului în curte cu autoturismul sau cu carul pentru adunarea recoltei, prin stabilirea unui front la stradă de 8 metri şi a lipsei accesului la grădina aflată în spatele anexelor, aceasta devenind o enclavă fără acces, iar instanţa de recurs a respins calea de atac promovată de către pârâtă prin decizia civilă nr. 701/R/14 Iunie 2006, reţinând în ceea ce priveşte nepronunţarea asupra cererii reconvenţionale privind anularea partajului că pârâta se putea prevala de prevederile art. 2812 C. pr. civ., iar în ceea ce priveşte modalitatea de partajare, s-a apreciat că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile legale cu privire la sistarea indiviziunii.
Această apreciere reţinută de instanţa de apel are relevanţă deoarece reiese efectul puterii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 3742/28 noiembrie 2005 şi al deciziei pronunţată în recursul împotriva acesteia, fiind imposibil a se stabili în prezenta cauză în alt sens decât cel stabilit prin aceste hotărârii judecătoreşti.
Faţă de toate acestea instanţele de fond au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 616 C. civ., stabilind că înfundarea locului este rezultatul neprevederii coproprietarilor, care au înţeles să sisteze indiviziunea într-o modalitate care a dus la crearea unui acces greoi în curtea imobilului. (Judecător loan Daniel Chiş)
II.3. Publicitate imobliară
| ← Servitutea apelor naturale. Obligaţiile proprietarului fondului... | Acţiune în rectificarea cărţii funciare. Legalitatea... → |
|---|
