Servitutea apelor naturale. Obligaţiile proprietarului fondului aservit
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 578
Din interpretarea art. 578 C. civ., rezultă că orice fond inferior este obligat să primească apele naturale, adică cele provenind din ploi sau dintr-un izvor, ce se scurge dintr-un fond superior. Proprietarul fondului inferior trebuie să sufere această scurgere fără a putea cere vreo despăgubire. Pentru ca scurgerea să fie naturală, este necesar ca apele să fie naturale, adică să provină din ploaie sau din izvoare şi ca acestea să fi căzut pe fondul dominant şi numai apoi să se scurgă, fără intervenţia omului, pe fondul inferior, conform pantei naturale a terenului. Textul legal obligă proprietarul fondului inferior să sufere scurgerea apelor naturale, iar art. 578 C. civ. îi interzice ridicarea unor stavile care să oprească scurgerea acestora
(Decizia nr. 1509/R din 12 iunie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 2489 din 5 martie 2008 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V.S.V. împotriva pârâţilor B.I., B.R. şi D L.
Pârâta D.L. a fost obligată să efectueze lucrări care să asigure coborârea nivelului terenului proprietate a sa, înscris în CF nr. 148875 Cluj Napoca, până la nivelul străzii şi a proprietăţii reclamantului, cu asigurarea unei pante de 1% înspre Pârâul Popilor, construirea pe terenul său a unui sistem de rigole şi canale care să permită şi să asigure scurgerea apelor pluviale în pârâu, precum şi efectuarea unor fante de scurgere în gardul de beton care delimitează cele două proprietăţi pentru a asigura scurgerea normală a apelor în pârâu.
Prin decizia civilă nr. 66 din 10 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamant, schimbându-se hotărârea atacată în sensul că s-a dispus şi desfiinţarea soclului din beton al gardului aflat pe limita laterală dintre proprietăţile părţilor. S-au menţinut dispoziţiile sentinţei atacate cu privire la coborârea terenului şi asigurarea pantei de scurgere de 1% şi cu privire la efectuarea unui sistem de rigole pentru scurgerea apei pluviale.
S-a respins apelul declarat de pârâta D.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Cu privire la apelul pârâtei D.L., tribunalul a considerat că acesta este neîntemeiat, împotriva acestei decizii pârâta D.L. a declarat recurs în termen legal solicitând instanţei în principal casarea deciziei atacate precum şi a sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru o nouă judecată, iar în subsidiar, modificarea deciziei criticate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei primei instanţe în sensul respingerii acţiunii.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Motivul de recurs invocat de pârâtă, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. conform căruia modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii este considerat de Curte ca fiind nefondat.
Astfel, criticile pârâtei referitoare la faptul că tribunalul nu a dispus printr-o expertiză de specialitate verificarea lucrărilor de modernizare executate pe str. Frunzişului, în sensul dacă aceste lucrări elimină riscul inundaţiilor şi cele referitoare la faptul că expertiza este făcută de un inginer agronom şi nu de un specialist în domeniul canalizare sunt făcute pentru prima dată în calea extraordinară de atac a recursului, omisso medio, motiv pentru care sunt apreciate de Curte ca fiind inadmisibile în condiţiile în care pârâta nu a înţeles să le invoce în calea de atac a apelului.
Art. 578 alin. 1 şi alin. 2 C. civ. stabileşte că, locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg fireşte din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta. Proprietarul inferior nu poate ridica stavile ca să oprească această scurgere.
Recurenta afirmă că lucrările executate de ea pe terenul aflat în proprietate au fost consecinţa necesităţii în care se află orice proprietar de a-şi apăra proprietatea sa în contra furiei apelor de inundaţii. Această susţinere nu poate fi primită deoarece, în speţă, nu este vorba de „ape de inundaţie" care presupun revărsarea apei râurilor sau fluviilor peste maluri datorită creşterii debitului de apă, în urma abundenţei ploilor sau în urma topirii bruşte a zăpezilor, ci este vorba de acoperirea terenului aflat în proprietatea reclamantului cu apa provenită din ploi a cărei scurgere naturală spre pârâul Popii a fost împiedicată de lucrările realizate de pârâtă.
De asemenea, recurenta afirmă că art 578 C. civ. este aplicabil numai la cursul natural al apelor iar nu în cazul apelor provenind din ploi. Este evident că, în speţă, obligaţia de a nu face stabilită în sarcina pârâtei şi reglementată de art. 578 C. civ., se aplică la cursul natural al apelor întrucât aşa cum au stabilit instanţele de fond, în trecut, apele pluviale se scurgeau în mod natural peste terenul acestora.
Din interpretarea art. 578 C. civ. rezultă că, orice fond inferior este obligat să primească apele naturale, adică cele provenind din ploi sau dintr-un izvor, ce se scurge dintr-un fond superior. Proprietarul fondului inferior trebuie să sufere această scurgere fără a putea cere vreo despăgubire. Pentru ca scurgerea să fie naturală este necesar ca apele să fie naturale, adică să provină din ploaie sau din izvoare şi ca acestea să fi căzut pe fondul dominant şi numai apoi să se scurgă, fără intervenţia omului, pe fondul inferior, conform pantei naturale a terenului.
Prin urmare, pârâta în calitate de proprietar al fondului inferior este obligată să sufere scurgerea apelor naturale, iar art. 578 C. civ. îi interzice ridicarea unor stavile care să oprească scurgerea acestora, pârâta încălcând această obligaţie de a nu face reglementată de textul legal mai sus arătat, text care a fost interpretat şi aplicat în mod corect şi legal de tribunal.
înscrisurile depuse în probaţiune de părţi nu vor fi luate în considerare la soluţionarea recursului deoarece nu sunt concludente pentru justa soluţionare a cauzei având în vedere că acestea exced obiectului pricinii.
Criticile din cererea de recurs referitoare la reaprecierea probelor administrate, respectiv: adresa nr. 3798/441/2008 a Serviciului de administrare a căii publice, expertiza tehnică judiciară şi planşele fotografice, tind la examinarea temeiniciei deciziei atacate şi sunt considerate de Curte ca fiind inadmisibile, întrucât art. 304 pct. 10 şi 11 C. pr. civ. a fost abrogat prin art. I pct. 1111 şi 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei D.L. având în vedere că în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. pr. civ. şi, în consecinţă, va menţine hotărârea criticată ca fiind legală. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Obligaţii sui generis. Obligaţia de desfiinţare a unei | Servitute. Loc înfundat. Culpa părţilor → |
|---|
