Taxă de timbru datorată în apel. Raportarea acesteia la taxa datorată la fond, iar nu la taxa stabilită de instanţa de fond. Control judiciar
| Comentarii |
|
Legea nr. 146/1997, art. 1, art. 2, art. 11, art. 20
Potrivit art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, se poate face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Potrivit art. 11 alin. 1 din aceeaşi lege, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată la fond, în cazul de faţă.
Este evident că instanţa de apel, stabilind cuantumul taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a apelului, la fel ca şi instanţa de recurs, în cazul recursului, evaluează cuantumul taxei datorate la fond şi nu doar reduce la jumătate suma stabilită cu acest titlu de instanţa de fond. Intenţia legiuitorului de a permite instanţelor de control judiciar a reevalua taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată şi ca urmare şi a cuantumului datorat în căile de atac, rezultă şi din prevederile art. 20 alin. (5) din lege, unde se arată posibilitatea instanţei de control de a cenzura suma stabilită de instanţa de fond şi de a da în debit partea, pentru diferenţa constatată. în continuarea acestui raţionament juridic, instanţa de control va putea să evalueze singură taxa judiciară de timbru datorată în căile de atac, de cei ce uzează de ele. (...)
Atât timp cât instanta de apel avea competenţa de a stabili taxa datorată, astfel cum am arătat anterior, iar apelanţii-recurenţi nu au uzat de procedura specială prevăzută de art. 18 alin. (2) din lege, în vederea reexaminării taxei, însuşindu-şi astfel aprecierea tribunalului şi cum mai mult, necontestând taxa, au precizat doar că se află în imposibilitate de a
0 achita, după ce mai fusese acordat un termen de judecată în cauză, fără a solicita scutirea sau reducerea sau eşalonarea plătii, Curtea constată că în mod întemeiat, tribunalul a admis potrivit art. 20 alin. (1), (3) din lege, excepţia insuficientei timbrări a căii de atac.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 1660 din 17 octombrie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 14280 din 5 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 7215/299/2006, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins acţiunea principală formulată de reclamanţii pârâţi C.E.S., C.M.F. şi A.G.M., în contradictoriu cu pârâtul reclamant S.A., ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, a respins cererea reconvenţională ca rămasă fără obiect şi a obligat reclamanţii să plătească pârâtului suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanţii pârâţi C.E.S., C.M.F. şi A.C.M., înregistrat la data de 13 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. 7215/299/2006.
Prin încheierea din 22 decembrie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a pus în vedere reclamanţilor completarea taxei judiciare de timbru cu 57,5 lei şi
1 leu timbru judiciar, sub sancţiunea anulării apelului.
Analizând condiţiile formale ale apelului, prin prisma dispoziţiilor art. 298 raportat la art. 112 C. pr. civ. şi art. 20 din Legea nr. 146/1997, instanţa a apreciat că în cauză apelanta-reclamantă nu a înţeles să respecte dispoziţiile privind plata taxei de timbru aferente unei acţiuni în justiţie.
Taxa de timbru reprezintă plata serviciului prestat de către instanţa judecătorească, constând în soluţionarea pretenţiei deduse judecăţii prin pronunţarea unei hotărâri executorii de drept sau susceptibile de a fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite.
în cauză, reclamanţii pârâţi au învestit instanţa cu o acţiune neevaluabilă în bani, supusă unei taxe judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 146/1997, de 155 lei şi a timbrului judiciar de 2 lei.
în privinţa căii de atac, devin incidente dispoziţiile speciale cuprinse în art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare care impun plata taxei de timbru de 50% din taxa datorată pentru acţiunea neevaluabilă în bani soluţionată de prima instanţă.
întrucât apelanţii-reclamanţi-pârâţi nu s-au conformat dispoziţiei instanţei de recurs de a achita această taxă de timbru în cuantumul stabilit de 77,5 lei şi timbru judiciar de 1 leu, deşi au fost citaţi cu aceste menţiuni, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, tribunalul a admis excepţia de netimbrare a apelului pe care l-a anulat ca netimbrat, potrivit deciziei civile nr. 500/A din 20 aprilie 2007, a secţiei a V-a civilă.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, reclamanţii C.E.S., C.M.F. şi A.C.M. au formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalităţii, întrucât sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., ca urmare a faptului că la fond au achitat o taxă judiciară de timbru de 41 lei RON, nepunându-se în discuţie problema timbrajului.
în faţa instanţei de apel supunându-se prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, au achitat 1/2 din taxa fondului, adică 20 lei RON, astfel încât greşit instanţa de apel a stabilit o taxă de timbru în sumă de 77,5 RON. Au presupus că instanţa de apel a stabilit această taxă, în urma unei erori cauzate de calculul raportat la cererea reconvenţională a intimatului S.A., ce a taxat la valoarea pretenţiilor invocate.
Chiar dacă s-ar fi considerat întemeiată excepţia invocată, trebuia să se constate că s-a timbrat doar insuficient şi să se anuleze în parte apelul şi nu să se anuleze în întregime.
Şi-au întemeiat recursul pe prevederile art. 299, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C. pr. civ. şi art. 3 lit. a) şi c) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
Intimatul-pârât-reclamant S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
în recurs, nu s-au administrat probe suplimentare.
Curtea de Apel Bucureşti s-a constatat legal sesizată şi competentă, material să soluţioneze prezentul recurs, potrivit art. 3 C. pr. civ. şi art. 299 C. pr. civ.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea constată netemeinicia prezentului recurs, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare, de timbru, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, se poate face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
Potrivit art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată la fond, în cazul de faţă.
Este evident ca instanţa de apel, stabilind cuantumul taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a apelului, la fel ca şi instanţa de recurs, în cazul recursului, evaluează cuantumul taxei datorate la fond şi nu doar reduce la jumătate suma stabilită cu acest titlu de instanţa de fond. Intenţia legiuitorului de a permite instanţelor de control judiciar, de a reevalua taxa. judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată şi ca urmare şi a cuantumului datorat în căile de atac, rezultă şi din prevederile art. 20 alin. (5) din lege, unde se arată posibilitatea instanţei de control de a cenzura suma stabilită de instanţa de fond şi de a da în debit partea, pentru diferenţa constatată. în continuarea acestui raţionament juridic, instanţa de control va putea să evalueze singură taxa judiciară de timbru datorată în căile de atac, de cei ce uzează de ele.
Acest fapt s-a întâmplat şi în cauză, unde tribunalul a stabilit la data de 22 decembrie 2006, sumele datorate, punând în vedere obligaţia de a plăti, apelanţilor, prin intermediul avocatului lor ales.
Cu toate acestea, la următorul termen de judecată, apelanţii prezenţi nu au achitat taxa, cauza mai amânându-se încă o dată la termenul de judecată din 20 aprilie 2007, când apelanţii-reclamanţi prezenţi, prin avocatul lor ce substituia pe titular, au precizat că sunt în imposibilitate de a achita sumele datorate.
Atât timp cât instanţa de apel avea competenta de a stabili taxa datorată, astfel cum am arătat anterior, iar apelanţii-recurenţi nu au uzat de procedura specială prevăzută de art. 18 alin. (2) din lege, în vederea reexaminării taxei, însuşindu-şi astfel aprecierea tribunalului şi cum mai mult, necontestând taxa, au precizat doar că se află în imposibilitate de a o achita, după ce mai fusese acordat un termen de judecată în cauză, fătă a solicita scutirea sau reducerea sau eşalonarea plătii, Curtea constată că în mod întemeiat, tribunalul a admis potrivit art. 20 alin. (1), (3) din lege, excepţia insuficientei timbrări a căii de atac.
Nu este întemeiată nici critica recurenţilor privind greşita anulare în întregime a căii de atac, întrucât apelul, la fel ca şi recursul, au un caracter indivizibil, unitar, sub aspectul soluţiei date motivelor de apel sau recurs după caz, soluţia contrară putând determina incertitudine asupra temeiniciei sau legalităţii căilor de atac promovate, asupra soluţiei date căii de atac: respingerea sau admiterea. De altfel, recurenţii realizează o confuzie între caracterul unitar al soluţiei date căii de atac, prevăzut de altfel de art. 312 alin. (1) C. pr. civ., respectiv de art. 282 şi urm. C. pr. civ., cu soluţiile care sunt date în urma admiterii căii de atac, de schimbare, anulare totală sau parţială a hotărârii instanţei de fond, potrivit art. 296, art. 297 alin. (2) C. pr. civ. sau art. 312 C. pr. civ. raportat la art. 316 C. pr. civ.
Articolul 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 14 din acelaşi act normativ vizează aşa cum rezultă din interpretarea gramaticală şi sistematică a textului, judecata în primă instanţă şi nu judecata căilor de atac, sub aspectul soluţiei date lor.
Atât timp cât cuantumul taxei nu a fost contestat, potrivit art. 18 din lege, recurenţii nu pot contesta în recurs direct, acest aspect, cât timp nu au uzat de procedura specială, distinctă stabilită de legiuitor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că hotărârea tribunalului este legală, astfel încât potrivit art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat. (T.C.)
| ← Suspendarea judecăţii, datorată decesului unei părţi, în... | Taxă de timbru. Neachitarea pentru unul dintre capetele de... → |
|---|
