Soluţionarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe art. 318 C. pr. civ., în sensul admiterii şi rejudecarea recursului, prin aceeaşi decizie. Inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei de admitere a contestaţiei în anulare
| Comentarii |
|
C. pr. civ., art. 318
Potrivit dispoziţiilor art. 318 din C. pr. civ., contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată decât împotriva deciziilor date asupra recursului, iar, dacă se admite contestaţia, hotărârea atacată se anulează şi recursul se rejudecă, dacă au fost găsite întemeiate motivele prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. pr. civ.
Procedura de judecare a contestaţiei în anulare este cea care se urmează pentru judecarea oricărei cereri de chemare în judecată, iar după admiterea contestaţiei, se aplică regulile specifice etapei procesuale în care era pricina în care s-a dat hotărârea pronunţată.
Dispoziţiile art. 317 - 320 C. pr. civ. nu prevăd obligativitatea ca judecata contestaţiei în anulare să parcurgă cele două etape procesuale prin pronunţarea obligatorie a două hotărâri: una prin care se admite contestaţia în anulare şi o altă hotărâre prin care se finalizează judecata recursului şi, prin urmare, instanţa de retractare poate soluţiona printr-o singură hotărâre, ambele etape procesuale: contestaţia în anulare şi recursul.
Revizuirea unei hotărâri date de o instanţă în recurs, se poate promova atunci când această hotărâre evocă fondul, conform art. 322 alin. (1) C. pr. civ.
în aceste condiţii, criticile aduse prin cererea de revizuire care vizează soluţia dată contestaţiei în anulare, sunt inadmisibile, neputând fi invocate pe calea revizuirii.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 2077 din 5 decembrie 2007)
Prin cererea din 13 aprilie 2007, înregistrată sub nr. 2656/2007, petiţionarii l.l. şi I.V. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 654 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 5 aprilie 2007 în dosarul cu nr. 393/2/2007, în contradictoriu cu P.T.M., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, revizuienţii au susţinut că hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare, ce a făcut obiectul dosarului nr. 393/2/2007, este susceptibilă de retractare, deoarece instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.
Astfel, susţin reviziuenţii, la termenul de judecată din data de 29 martie 2007, s-a dat cuvântul părţilor, pe fond şi pe admisibilitatea de principiu a contestaţiei în anulare, fiind susţinute şi dezbătute deopotrivă motivele invocate şi încadrate în dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. pr. civ., apoi instanţa a admis, fără a motiva, contestaţia în anulare, a dispus rejudecarea recursului, ignorând prima parte a contestaţiei formulate, ce face trimitere la dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.
întreaga motivare a deciziei civile nr. 654/2007 nu respectă cerinţele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. pr. civ. şi are la origine copierea fidelă a argumentelor ce compun opinia separată din decizia civilă nr. 2446 pronunţată la data de 18 decembrie 2006, iar instanţa, în aceste condiţii, a pierdut limitele cadrului procesual cu care a fost învestită şi a transformat instituţia contestaţiei în anulare într-o instituţie nereglementată de legiuitor, respectiv „recursul la recurs" pro-nunţându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut, fiind încălcat principiul disponibilităţii procesuale în conformitate cu care instanţa este ţinută să statueze numai în limitele în care a fost sesizată.
Instanţa s-a pronunţat extra petita , deoarece în nici o fază procesuală nu s-a făcut vreo discuţie în ceea ce priveşte nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanta - intimată, în constatarea preferabilităţii dreptului său de proprietate.
în ceea ce priveşte ipoteza minus petita, instanţa a ignorat principiul disponibilităţii, în sensul că a omis să se pronunţe asupra pretenţiilor invocate de intimata - reclamantă prin acţiunea sa.
Hotărârea pronunţată în cazul contestaţiilor în anulare, trebuie să respecte dispoziţia art. 261 pct. 5 C. pr. civ., în caz contrar, hotărârea fiind susceptibilă de nulitate, cu atât mai mult cu cât cauza a fost soluţionată direct pe fond, făcându-se abstracţie de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. pr. civ.
Din modul de redactare a hotărârii supuse revizuirii, rezultă că însăşi instanţa a transformat contestaţia în anulare într-o cale de atac ordinară, situaţie ce contravine dispoziţiile art. 317 - 318 C. pr. civ.
în condiţiile art. 318 alin. (1) teza a ll-a C. pr. civ., se pune întotdeauna problema pronunţării a două hotărâri: una de retractare a deciziei şi ulterior, una a rejudecării recursului, cu respectarea principiului non reformatio in pejus.
Pe fondul contestaţiei în anulare, aceasta ar fi fost admisibilă dacă, în cadrul procesului, nu s-ar fi invocat dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţă; nu se poate promova pentru acelaşi motiv, arată revizuienţii, calea extraordinară a contestaţiei în anulare.
Argumentele folosite de reclamanţi în motivarea contestaţiei în anulare nu vizează omisiuni, ci greşeli de judecată, solicitându-se instanţei o cenzură judiciară a fondului sau a problemelor de fond şi nicidecum un control cu privire la repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură.
în drept, cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. pr. civ.
Prin întâmpinarea de la 12 octombrie 2007, intimata a susţinut inadmisibilitatea cererii de revizuire faţă de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. pr. civ.
Cu privire la fondul cererii, intimata a arătat că revizuienţii sunt nemulţumiţi de motivarea deciziei, iar criticile principale vizează modul în care instanţa a analizat, prin calea extraordinară de atac, cauza, din punct de vedere procedural.
Examinând cererea de revizuire de faţă, Curtea reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 654 din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.T.M., împotriva deciziei civile nr. 2446 din
18 decembrie 2006 pronunţată de aceeaşi instanţă, a desfiinţat această decizie şi, soluţionând recursul declarat de reclamantă, a dispus admiterea acestuia, a modificat în tot decizia civilă recurată şi, în consecinţă, a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 7714/26 septembrie 2005 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti pe care a anulat-o şi, pe fond, a admis acţiunea reclamantei, obligând pârâţii I.V. şi l.l. să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul-teren de 650 mp. situat în Bucureşti, sector 3, cât şi la evacuarea din imobil şi la plata cheltuielilor de judecată.
împotriva acestei decizii prin care s-a soluţionat şi contestaţia în anulare formulată de reclamantă, cât şi recursul acesteia, s-a formulat cererea de revizuire de faţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. pr. civ., contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată decât împotriva deciziilor date asupra recursului, iar, dacă se admite contestaţia, hotărârea atacată se anulează şi recursul se rejudecă, dacă au fost găsite întemeiate motivele prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. pr. civ.
Procedura de judecare a contestaţiei în anulare este cea care se urmează pentru judecarea oricărei cereri de chemare în judecată, iar după admiterea contestaţiei, se aplică regulile specifice etapei procesuale în care era pricina în care s-a dat hotărârea pronunţată.
Dispoziţiile art. 317-320 C. pr. civ. nu prevăd obligativitatea ca judecata contestaţiei în anulare să parcurgă cele două etape procesuale, prin pronunţarea obligatorie a două hotărâri: una prin care se admite contestaţia în anulare şi o altă hotărâre prin care se finalizează judecata recursului şi, prin urmare, instanţa de retractare poate soluţiona printr-o singură hotărâre - aşa cum este cazul în speţă - ambele etape procesuale: contestaţia în anulare şi recursul.
Revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă în recurs, se poate promova atunci când această hotărâre evocă fondul.
în aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. pr. civ., Curtea apreciază că toate criticile aduse prin cererea de revizuire şi care vizează soluţia dată contestaţiei în anulare, sunt inadmisibile şi, prin urmare, nu pot fi invocate pe calea revizuirii.
Criticile aduse prin cererea de revizuire soluţiei pronunţate în urma rejudecării recursului, sunt nefondate sub aspectul motivului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 2 din C. pr. civ. Nu se poate deschide, pe calea revizuirii, recursul la recurs. Curtea va avea în vedere doar susţinerile relative la greşeala instanţei de a se fi pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut: extra petita, respectiv minus petita, aşa cum prevede dispoziţia art. 322 pct. 2 C. pr. civ., evocată de revizuienţi.
Instanţa de recurs a respectat principiul disponibilităţii şi a avut în vedere petitul cererii de chemare în judecată prin care reclamanta a formulat acţiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâţii şi a solicitat evacuarea acestora, nefăcân-du-se nici o menţiune cu privire la constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare nr. 335 din 19 februarie 2003 şi nr. 2793 din 10 septembrie 2004, aşa cum greşit afirmă revizuienţii că instanţa ar fi dispus anularea acestor convenţii.
Acţiunea a fost admisă consecinţă a comparării titlurilor, astfel cum s-a solicitat prin acţiune, iar instanţa de recurs s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere din acţiune. Pe de altă parte, motivul de revizuire minus petita nu ar putea fi invocat decât de partea care are interes şi asupra cererii căreia instanţa s-a pronunţat, în speţă, reclamanta.
Criticile care vizează modalitatea în care hotărârea instanţei de recurs a fost motivată şi cele privind respectarea principiului non reformatio in pejus nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. pr. civ.
Aceste aspecte pot fi invocate doar în căile ordinare de atac, nefiind regăsite în motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. pr. civ.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. pr. civ., va respinge, ca inadmisibilă, revizuirea împotriva contestaţiei în anulare şi, ca nefondată, revizuirea îndreptată împotriva soluţiei pronunţate în rejudecarea recursului. (H.M.)
| ← Revizuire. Motivul prevăzut de art. 322 pct. 8 C. pr. civ.... | Suspendarea judecării cauzei. Motivul de suspendare prevăzut... → |
|---|
