Rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Efecte
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1020-1021
între părţi a intervenit un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, iar un asemenea act juridic are un caracter aleatoriu.
împrejurarea că, astfel cum susţin recurenţii, în speţă nu a intervenit elementul „alea", întrucât creditorul întreţinerii a refuzat să o mai primească, nu este de natură să înlăture caracterul aleatoriu al acestui contract, de vreme ce acest caracter este de esenţa întreţinerii.
Ca efect al rezoluţiunii pentru neexecutare, dreptul de proprietate asupra bunului prestat de beneficiarul întreţinerii, va fi redobândit de acesta, în schimb, valoarea întreţinerii prestate nu trebuie restituită, tocmai datorită caracterului aleatoriu al contractului.
în cazul neexecutării obligaţiei de întreţinere, contractul se desfiinţează, iar exonerarea creditorului întreţinerii de a restitui valoarea întreţinerii prestate sau după caz, a debitorului, de a restitui contravaloarea folosinţei bunului, reprezintă excepţii de la principiul restitutio in integrum şi sunt justificate prin acelaşi caracter aleatoriu al contractului.
în virtutea aceluiaşi caracter aleatoriu, în lipsa acordului creditorului, debitorul nu se poate libera de executarea obligaţiei de întreţinere, oricât de oneroasă ar fi aceasta pentru el.
Debitorul culpabil pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate, nu poate pretinde restituirea valorii întreţinerii nici în ipoteza în care nu a avut un folos de pe urma bunului până la momentul rezoluţiunii (cazul în care, ca şi în speţă, creditorul îşi rezervă uzufructul viager), dat fiind că această chestiune îşi găseşte rezolvarea nu ca urmare a incidenţei regulii compensării, ci în funcţie de caracterul aleatoriu al contractului.
De altfel, debitorul care a avut folosinţa bunului, într-o situaţie similară, nu va fi obligat nici el să restituie valoarea folosinţei, de vreme ce contractul fiind aleatoriu, nu se poate proceda la efectuarea unui calcul al echivalenţei prestaţiilor.
Rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere, reprezintă o sancţiune a cărei aplicare o poate solicita exclusiv creditorul întreţinerii, de vreme ce într-o ipoteză contrară, beneficiarul întreţinerii ar fi plasat la latitudinea discreţionară a debitorului acesteia, în sensul că rezoluţiunea din culpa debitorului nu ar mai putea fi solicitată atunci când prestaţiile efectuate cu titlu de întreţinere ar egala sau ar depăşi valoarea bunului înstrăinat.
în consecinţă, nu se poate vorbi de incidenţa instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză a creditorului întreţinerii în detrimentul debitorilor, avându-se în vedere pe de o parte, caracterul aleatoriu al contractului, dar şi împrejurarea că într-o asemenea ipoteză nu se poate aprecia că sunt îndeplinite cerinţele pentru existenţa îmbogăţirii fără just temei.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 1808 din 1 decembrie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 485 din 28 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a fost respinsă acţiunea principală formulată de reclamanţii M.Au. şi M.A. în contradictoriu cu pârâta C.C., ca neîntemeiată, a fost admisă cererea reconvenţională în privinţa primului său capăt şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat de părţi şi autentificat sub nr. 4073 din 21 noiembrie 1996 la BNP, fiind repuse părţile în situaţia anterioară, în sensul că imobilul situat în Bucureşti, sector 4 a revenit în patrimoniul pârâtei reclamante C.C., aceasta din urmă fiind obligată să plătească reclamanţilor pârâţi, suma de 5.000.000 tei reprezentând preţul vânzării; au fost obligaţi reclamanţii-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul mai sus menţionat, compus din teren şi construcţie, vânzătoarea rezervându-şi un drept de uzufruct viager, preţul fiind stabilit la suma de 5.000.000 lei la care se adaugă obligaţia cumpărătorilor de a-i acorda vânzătoarei, întreţinere şi ajutor în caz de nevoie.
Relaţiile dintre părţi s-au desfăşurat normal la început, însă după trecerea unei perioade de timp, reclamanţii-pârâţi nu s-au mai achitat corespunzător de obligaţia de întreţinere, în contextul în care pârâta-reclamantă necesita ajutor şi îngrijire în permanenţă.
în raport de caracterul aleatoriu al contractului încheiat între părţi, în lipsa acordului creditorului, debitorul nu se poate libera de executarea obligaţiei de întreţinere, oricât de oneroasă ar fi pentru el.
în cauză, reclamanţii-pârâţi, debitori ai obligaţiei de întreţinere, după trecerea mai multor ani în care şi-au îndeplinit această obligaţie, au renunţat să o mai execute, astfel încât devin incidente prevederile art. 1020-1021 C. civ. cu privire la rezoluţiunea contractului.
S-a stabilit că în această situaţie, se restituie impozitele plătite de debitorul întreţinerii, însă din înscrisurile administrate a rezultat că acestea au fost achitate de pârâtă, aceasta având doar obligaţia de restituire a sumei primite cu titlu de preţ, deoarece sub acest aspect, contractul de vânzare-cumpărare nu mai are un caracter aleatoriu.
împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, fiind depuse motive de apel doar de către reclamanta M.A.
A susţinut reclamanta că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, întrucât s-a apreciat în mod eronat că obligaţia de întreţinere a fost îndeplinită doar parţial, în realitate aceasta fiind respectată, potrivit celor stabilite prin contract, până la momentul la care pârâta a refuzat să primească întreţinere.
Au fost greşit apreciate declaraţiile martorilor propuşi de reclamantă ca fiind pro causa, deoarece, din dovezile administrate, rezultă că reclamanţii s-au îngrijit de asigurarea întreţinerii pârâtei.
De asemenea, s-a reţinut greşit împrejurarea că reclamanta ar fi abandonat executarea obligaţiei de întreţinere şi a plecat în Spania, unde lucra deja reclamantul, dat fiind că această împrejurare a survenit la mult timp după ce pârâta a refuzat să mai primească întreţinerea.
Chiar dacă între părţi a fost încheiat un contract aleatoriu, sunt aplicabile regulile generale prevăzute de art. 1020 C. civ., condiţia rezolutorie fiind pusă la îndemâna oricăreia dintre părţile contractante, atunci când cealaltă parte nu-şi respectă obligaţiile asumate, astfel că, dacă reclamanţii aveau obligaţia de a presta întreţinere, şi pârâta avea obligaţia corelativă de a o primi; în speţă, s-a dovedit că aceasta din urmă a refuzat să primească întreţinere, sens în care reclamanta are la îndemână acţiunea în rezoluţiunea contractului pentru recuperarea sumelor de bani cheltuite cu întreţinerea beneficiarului până la momentul judecăţii.
Apelurile au fost respinse ca nefondate, prin decizia civilă nr. 670 A din 18 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă.
A reţinut tribunalul că, după disjungerea ultimelor două capete de cerere din cererea reconvenţională, potrivit încheierii din data de 25 noiembrie 2003, referitoare la obligarea reclamanţilor pârâţi la restituirea sumei de 1000 dolari SUA acordată cu titlu de împrumut, respectiv a unor bijuterii din aur în valoare de 6.000.000 lei vechi, instanţa fondului a rămas învestită doar cu soluţionarea cererii de rezoluţiune a contractului de întreţinere încheiat între părţi şi repunerea acestora în situaţia anterioară, solicitare formulată atât de reclamanţii cumpărători cât şi de pârâta vânzătoare.
Rezoluţiunea contractului de întreţinere a fost dispusă ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale în urma disjungerii, acţiunea principală fiind respinsă.
Prin apelul declarat, reclamanta M. A. a formulat critici exclusiv cu privire la măsura respingerii acţiunii principate, astfel încât tribunalul a analizat hotărârea primei instanţe numai sub aspectul temeiniciei respingerii cererii principale.
A reţinut tribunalul că debitorul întreţinerii este obligat să acorde întreţinerea în natură, în condiţiile prevăzute în contract, iar în lipsa unor stipulaţii speciale, conform regulilor aplicabile obligaţiilor de a face contractate intuitupersonae.
Acesta nu se poate elibera de executarea obligaţiei de întreţinere oricât de oneroasă ar fi pentru el, chiar dacă s-ar obliga să retransmită în patrimoniul creditorului, bunul sau capitalul primit, fără să pretindă restituirea contravalorii întreţinerii prestate.
Obligaţia de acordare a întreţinerii aparţine debitorului întreţinerii şi acesteia îi corespunde dreptul corelativ al creditorului întreţinerii de a o primi, iar nu obligaţia corelativă celei de acordare, aşa cum a susţinut apelanta, aspect ce rezultă din regulile generale care reglementează contractul de întreţinere, contract nenumit, prevăzute de art. 1313 C. civ.
Rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere este o sancţiune care poate fi solicitată doar de către creditorul întreţinerii, iar refuzul intimatei - pârâte de a primi întreţinerea stabilită prin contract, nu îi îndreptăţeşte pe apelanţi la restituirea prestaţiilor efectuate cu titlu de întreţinere de la data încheierii actului la zi, datorită caracterului aleatoriu al contractului; soluţia contrară ar duce la imposibilitatea beneficiarului întreţinerii de a cere rezoluţiunea din culpa debitorului, atunci când valoarea sumei, respectiv serviciilor primite cu titlu de întreţinere ar egala valoarea bunului sau chiar ar fi superioară acesteia.
împotriva deciziei civile au declarat recurs reclamanţii - pârâţi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ.
Reclamanţii au susţinut că instanţa a dat o interpretare greşită actului dedus judecăţii, astfel încât în mod greşit au fost respinse pretenţiile reclamanţilor cu motivarea că acestea nu sunt datorate ca urmare a caracterului aleatoriu al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi.
Esenţial pentru contractele aleatorii, este faptul că întinderea obligaţiilor sau cel puţin a uneia dintre prestaţii depinde de hazard, or în speţă, nu a intervenit elementul „alea", solicitându-se desfiinţarea actului, deoarece prestarea întreţinerii devenise imposibilă din culpa vânzătoarei ce a refuzat să o mai primească.
Ca atare, învederează recurenţii, prestaţiile efectuate de aceştia în perioada 1996 - 2003 (când a intervenit refuzul pârâtei) nu mai pot fi interpretate după efectul juridic al unui contract aleatoriu, ci se cuvine a fi restituite împreună cu suma de bani ce reprezenta preţul real al imobilului.
în caz contrar, se poate aprecia că intervine o îmbogăţire fără justă cauză a pârâtei, în detrimentul reclamanţilor, care şi-au îndeplinit corespunzător obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare.
Cum în cauză s-a probat conform certificatului de deces seria DP nr. 606323 din 10 septembrie 2007, că intimata-pârâtă-reclamantă a decedat, s-a procedat la citarea în calitate de succesoare a acesteia în drepturi a numitei M.M., acest aspect rezultând din înscrisurile depuse la dosar (testamentul autentificat sub nr. 2189 din 1 noiembrie 2006 la BNP).
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului promovat şi menţinerea ca legale şi temeinice a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, arătând că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au interpretat corect actul dedus judecăţii şi au respins pretenţiile reclamanţilor, motivat de împrejurarea dovedită că aceştia nu şi-au îndeplinit obligaţiile de întreţinere faţă de C.C.; a mai susţinut că prevederile art. 1021 C. civ. cu privire la rezoluţiunea contractului au fost corect interpretate şi aplicate.
Recurenţii-reclamanţi au formulat note scrise.
Examinând legalitatea deciziei atacate, în raport de criticile formulate, probatoriul administrat şi considerentele hotărârii, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor deciziei pronunţate de tribunal, aceasta cuprinde fără putinţă de tăgadă motivele pe care se sprijină şi argumentele judicioase pe care instanţa de apel le-a avut în vedere şi le-a valorificat în soluţionarea cauzei, iar acestea nu sunt nici contradictorii şi nici străine de natura pricinii.
Tribunalul a arătat în mod justificat care sunt motivele ce fundamentează soluţia pronunţată, iar acestea sunt strâns legate de instituţia contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pr. civ. este neîntemeiat.
Au susţinut recurenţii, deopotrivă, că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi să prin prisma acestei interpretări a concluzionat eronat asupra temeiniciei pretenţiilor tor în legătură cu restituirea prestaţiilor efectuate cu titlu de întreţinere şi apreciate prin raportare la caracterul aleatoriu al contractului încheiat.
Rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, că obligaţia principală a dobânditorilor bunului, este reprezentată de prestarea întreţinerii, chiar dacă în act s-a stipulat şi o sumă de bani reprezentând preţul imobilului înstrăinat, aceasta constând în mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat.
Ca atare, este neîndoielnică împrejurarea că între părţi a intervenit un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, iar un asemenea act juridic are un caracter aleatoriu.
împrejurarea că, astfel cum susţin recurenţii, în speţă nu a intervenit elementul „alea", nu este de natură să înlăture caracterul aleatoriu al acestui contract nenumit, de vreme ce acest caracter este de esenţa întreţinerii.
Ca efect al rezoluţiunii pentru neexecutare, dreptul de proprietate asupra bunului prestat de beneficiarul întreţinerii, va fi redobândit de acesta, în schimb, valoarea întreţinerii prestate nu trebuie restituită, tocmai datorită caracterului aleatoriu al contractului.
în cazul neexecutării obligaţiei de întreţinere, contractul se desfiinţează, astfel cum s-a arătat, iar exonerarea creditorului întreţinerii, de a restitui valoarea întreţinerii prestate, după caz, a debitorului, de a restitui contravaloarea folosinţei bunului, reprezintă excepţii de la principiul restitutio in integrum şi sunt justificate prin acelaşi caracter aleatoriu al contractului.
în virtutea aceluiaşi caracter aleatoriu, cum corect au reţinut ambele instanţe, în lipsa acordului creditorului, debitorul nu se poate libera de executarea obligaţiei de întreţinere, oricât de oneroasă ar fi aceasta pentru el.
Debitorul culpabil pentru neîndeplinirea obligaţiei asumate, nu poate pretinde restituirea valorii întreţinerii, nici în ipoteza în care nu a avut un folos de pe urma bunului până la momentul rezoluţiunii (cazul în care, ca şi în speţă, creditorul îşi rezervă uzufructul viager), dat fiind că această chestiune îşi găseşte rezolvarea nu ca urmare a incidenţei regulii compensării, ci în funcţie de caracterul aleatoriu al contractului.
De altfel, debitorul care a avut folosinţa bunului, într-o situaţie similară, nu va fi obligat nici el să restituie valoarea folosinţei, de vreme ce contractul fiind aleatoriu, nu se poate proceda la efectuarea unui calcul al echivalenţei prestaţiilor.
în acest sens, nu se poate reţine ca întemeiată, nici critica ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 C. pr. civ.
în sfârşit, nu va fi primită nici critica referitoare la interpretarea şi aplicarea greşită a art. 1020 - 1021 C. civ. (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.), Curtea apreciind că dispoziţiile menţionate au fost corect aplicate de instanţele de fond şi apel.
Astfel cum s-a arătat, rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere, reprezintă o sancţiune a cărei aplicare o poate solicita exclusiv creditorul întreţinerii, de vreme ce într-o ipoteză contrară, beneficiarul întreţinerii ar fi plasat la atitudinea discreţionară a debitorului acesteia, în sensul că rezoluţiunea din culpa debitorului nu ar mai putea fi solicitată atunci când prestaţiile efectuate cu titlu de întreţinere ar egala sau ar depăşi valoarea bunului înstrăinat.
în consecinţă, nu se poate vorbi de incidenţa instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză a intimatei - pârâte în detrimentul recurenţilor - reclamanţi, avându-se în vedere pe de o parte, caracterul aleatoriu al contractului de întreţinere, dar şi împrejurarea că într-o asemenea ipoteză, nu se poate aprecia că sunt îndeplinite cerinţele pentru existenţa îmbogăţirii fără just temei.
în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat. (H.M.)
| ← Rezilierea contractului de închiriere pentru neachitarea... | Rezoluţiunea contractului de întreţinere. Prioritatea... → |
|---|
