Vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 85/1992. Contract de închiriere anterior nul absolut. Efectele nulitătii
| Comentarii |
|
Acordul de voinţă al părţilor contractului de închiriere în litigiu, fiind realizat în baza unui act juridic declarat de instanţă ca fals, este lovit de nulitate absolută.
Prin urmare, convenţia ulterioară de vânzare-cumpărare încheiată, în baza Legii nr. 85/1992, asupra spaţiului respectiv este lovită de nulitate absolută, conform principiului accesorium sequitur principale.
Trib. Alba, Secţia civilă, decizia nr. 302 din 5 iunie 2005, în Jurisprudenţă naţională 2004-2005, p. 145
Prin sentinţa civilă nr. 737/2004, pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 4881/2002, a fost respinsă atât acţiunea principală formulată şi precizată de reclamantul B.D., cât şi cererea de intervenţie, formulată de intervenienta B.S., împotriva pârâţilor B.D. junior, B.C., B.E.S., G.O. RA Aiud, prin Consiliul Local al Municipiului Aiud, prin care s-au solicitat:
- să se constate nulitatea celui de-al doilea contract de închiriere încheiat cu pârâtul B.E.S., ca titular al acestui contract, la data de 1 martie 1992;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 7 din 13 septembrie 1999, încheiat de pârâţii de ordin 1, 2, 3 cu pârâtul de ordin patru, având ca obiect imobilul apartament situat administrativ în Aiud, judeţul Alba;
- obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Aiud să încheie contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului de mai sus cu reclamantul şi intervenienta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 5/1973, potrivit căruia persoanele ce
se mută definitiv în altă localitate îşi păstrează dreptul de folosinţă asupra spaţiului închiriat timp de 6 luni, după care ceilalţi membri ai familiei, care au locuit cu acesta, pot pretinde încheierea unui nou contract de închiriere pe numele altui membru al familiei.
In acest context, s-a apreciat valabil încheiat cel de-al doilea contract de închiriere şi, implicit, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în condiţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992.
Recursul declarat de reclamant şi intervenientă a fost admis, modificându-se în tot sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii principale şi a cererii de intervenţie.
Din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond rezultă că al doilea contract de închiriere a fost încheiat la data de 1 martie 1992. Acest contract s-a perfectat pe baza cererii de renunţare la spaţiul de locuit, ce purta aşa-zisa semnătură a recurenţilor.
Dar, ca urmare a expertizării acestui înscris de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, s-a conchis că semnătura nu este a recurenţilor, astfel încât, prin sentinţa civilă nr. 268/2004 a Judecătoriei Aiud, înscrisul a fost declarat fals la sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud.
în acest context, s-a apreciat de instanţa de recurs că în speţă nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 5/1973 şi, prin urmare, contractul de închiriere, fiind fondat pe un act fals, este lovit de nulitate absolută.
Pe cale de consecinţă, contractul de vânzare-cumpărare încheiat asupra spaţiului respectiv este lovit de nulitate absolută, fiind perfectat pe baza unui contract de închiriere nul, în virtutea principiului accesorium sequitur principale.
| ← Efectele nulităţii. Excepţii. Situaţia subdobândito rului... | Lipsa capacităţii de exerciţiu a vânzătorului. Soarta... → |
|---|
