Decizia comercială nr. 126/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 126/2011
Ședința publică din 21 iunie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. G.:V. D.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de reclamanta SC B. & CO S. și pârâta SC C. S., împotriva sentinței civile nr. 464 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș, cauza având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 464 din 4 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui Marmaureș s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta S. B.
& CO S. B. M. în contradictoriu cu pârâta S. C. S. și, în consecință, a fost obligată pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 144.094,75 lei, inclusiv TVA, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă și neachitate de pârâtă. Au fost respinse celelalte petite ale acțiunii, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată în cuantum de 18.614 lei precum și suma de 6000 lei reprezentând diferența contravalorii de expertiză neachitată în contul expertului B. Z., iar pe reclamantă să plătească cu același titlu suma de 1380 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit contractului nr. 19 din 28.XII.2006, reclamanta SC B. & Co S. B. M., în calitate de constructor, s-a obligat să execute în favoarea pârâtei SC C. S. V. A., lucrări de construcții și instalații la F. de îngrășare viței din V. A., conform ofertei tehnice aprobate prin dosarul de achiziție, a căror valoare totală este de 1.559.105,06 lei fără TVA, conform devizelor ofertă care fac parte integrantă din contract, lucrările urmând a se deconta parțial în cadrul programului S., la nivelul sumei de 1.160.566,22 lei reprezentând cheltuieli eligibile, iar diferența de 398.438,84 lei reprezentând cheltuieli neeligibile, urmând a fi suportate de către beneficiar.
A menționat instanța de fond că din concluziile lucrării de expertiză în construcții efectuată în cauză și a răspunsului dat la obiecțiunile formulate de părți de doamna expert B. Z., rezultă că lucrările executate conform contractului, cuprinse în devizele ofertă și asumate prin contract sunt în valoare de 144.094,75 lei. Față de această împrejurare și având în vedere dispozițiile art. 969, 970 Cod civil, conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, și trebuie executate cu bună credință, instanța de fond a considerat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte cu privire la această sumă.
Cât privește celelalte lucrări susținute de reclamantă ca fiind executate în urma comenzilor ulterioare, acestea nu au putut fi primite de instanță raportat la faptul că nu s-au depus la dosar acte adiționale la contract, comenzi emise de pârâtă, respectiv dispoziții de șantier, procese verbale de recepție finală sau parțială semnate de pârâtă, în condițiile în care aceasta a contestat executarea altor lucrări în afara contractului și existența vreunei datorii față de reclamantă.
E. real faptul că potrivit dispozițiilor art. IV pct. 2 din contract, neachitarea lucrărilor în termen de 5 zile atrage pentru beneficiar o penalizare de 0,1% pe zi de întârziere, aplicată asupra sumei totale conform deviz, precum și devansarea termenului de execuție a lucrării cu perioada întârziată, însă atâta vreme cât reclamanta nu a dovedit care era termenul stabilit de finalizare negociat și modificat de părți în sensul art. 111 pct. 2 din contract, tribunalul consideră că penalitățile solicitate de reclamantă nu au fundament.
Din procesele verbale de recepție finală întocmite la (...) și (...), reiese că reclamanta are de executat o serie de remedieri și completări la lucrările executate, termenul de remediere fiind de 90 zile, aspect confirmat și de raportul de expertiză, conform căruia lucrările executate necorespunzător la nivelul sumei de 18.596,36 lei pot fi acoperite de garanția de bună execuție, urmând ca deficiențele rămase să fie remediate de reclamantă sau de pârâtă, iar costurile vor fi suportate de pârâtă în varianta subsidiară însă lucrările nu au fost remediate până în prezent.
Din perspectiva celor descrise anterior, instanța de fond apreciat că reclamanta nu poate solicita cu succes obligarea pârâtei să-și exprime acordul cu privire la eliberarea în întregime, în principal a sumei reprezentând garanția de bună execuție, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord privind eliberarea sumei în întregime sau a sumei de 39.426 lei, concluzii susținute în subsidiar.
Cât privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 276 Cod pr. civilă, în baza cărora a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei cu acest titlu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4329 lei aferentă pretențiilor admise, timbru judiciar și onorariu avocațial la nivelul sumei de 14.280 lei. Reclamanta a achitat doar 17.000 lei din contravaloarea expertizei în construcții efectuate în cauză iar în consecință instanța de fond a dispus ca pârâta să plătească în contul expertizei suma de 6.000 lei, iar reclamanta diferența de 1.380 lei, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel atât reclamanta S. B. & CO S. B. M., cât și pârâta S. C. S. V. A., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate.
În apelul reclamantei S. B. & CO S. B. M. se solicită schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive în totalitate, în primul rând sub aspectul capătului de cerere având ca obiect pretentii și obligarea pârâtei debitoare la plata sumei de 608.316,95 lei RON și penalități de 0,1 % pe zi de întârziere, începând cu data de (...) și până la plata integrală a debitului, raportat la suma de 528.592,04 lei RON, iar pentru diferența de 79.724,91 lei RON (608.316,95 lei - 528.592,04 lei) solicitând obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de (...), iar în subsidiar, obligarea pârâtei debitoare la plata sumei de 528.592,04 lei RON și penalități de 0,1 % pe zi de întârziere, începând cu data de (...) și până la plata integrală a debitului.
În al doilea rând, solicită admiterea cererii introductive sub aspectul capătului de cerere privind obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei debitoare, prin reprezentant, la exprimarea acordului privind eliberarea sumei de 58.022,39 lei RON, reprezentând 100% din garanția de bună execuție reținută ca urmare a încheierii Contractului nr. 19/(...) în legătură cu executarea lucrărilor la obiectivul "F. îngrășare viței" situată în V. A., cu obligația corelativă a subscrisei de a remedia lucrările necorespunzătoare, asumate conform P.ui verbal de recepție finală din data de 0(...) sau pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord privind eliberarea sumelor. În subsidiar, eliberarea sumei de 39.426 lei RON, din garanția de bună execuție reținută ca urmare a încheierii Contractului nr. 19/(...) în legătură cu executarea lucrărilor la obiectivul "F. îngrășare viței" situată în V. A., exonerând apelanta de obligația corelativă de a remedia lucrările necorespunzătoare, asumate conform P.ui verbal de recepție finală din data de 0(...). În final, solicită cheltuieli de judecată la fond în cuantum total de
39.421 lei RON din care onorar expert la nivelul sumei de 17.000 lei RON, diferențapână la suma de 24.400 lei RON urmând a fi obligată prin hotărâre pârâta în favoarea doamnei expert B. Z., precum și plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivarea apelului a arătat că a încheiat cu pârâta debitoare contractul nr.
19/(...), prin care urma să execute în favoarea pârâtei lucrări de construcții la obiectivul "F. îngrășare viței". Obiectivul urma să se execute în parte din fonduri S. (lucrări eligibile), iar cealaltă parte de către beneficiar, din fonduri proprii (fonduri neeligibile). Pe lângă aceste lucrări contractate în baza contractului, la solicitarea beneficiarului, s-au executat și alte lucrări, necuprinse în contract, denumite în anexe lucrări suplimentare. Valoarea Contractului nr. 19/2006 era în cuantum de 1.559.105,06 lei RON, fără TVA din care: 1.160.566,22 lei RON suportați din fonduri S. (fonduri eligibile ) și 398.538,84 lei RON suportați din fonduri proprii de către beneficiar (fonduri neeligibile).
Din punct de vedere a capătului de cerere privind pretentiile, reclamanta arată că termenii contractului nr. 19/2006 (dintre antreprenor/apelantă și beneficiar/intimată), natura obligației contractuale în termenii eligibili și neeligibili, nu are nici o reflexie faptică sau juridică în ceea ce privesc obligațiile comerciale asumate de pârâtă prin contract. D. făcută în lucrări eligibile și lucrări neeligibile este una neconformă cu realitatea întrucât valorile eligibile sunt plătite prin P. S., iar valorile neeligibile sunt suportate de către beneficiarul atât a lucrării cât și a finanțării prin programe europene de natura celui S..
Termenul de "lucrări" folosit în sintagmele "lucrări eligibile" - "lucrări neeligibile" este neconform în condițiile în care fiind vorba de un proiect supus finanțării și aprobat la nivelul sumei de 1.599.106 lei RON + TVA vorbim de valori eligibile și neeligibile ca proporții pentru că această delimitare între eligibil și neeligibil nu duce la exonerarea plății lucrărilor contractate ci doar identificarea valorilor suportate exclusiv de beneficiar și cele achitate prin sprijinul financiar al programului S..
Reclamanta arată că instanța fondului a admis doar în parte cererea sa. Expertul a avut în vedere doar valoarea de 144.094,75 lei ca fiind lucrări executate conform contractului. Cât privește celelalte pretenții nu pot fi primite pentru că nu există contract, comenzi, dispoziții de șantier, procese verbale de recepție finală sau parțială "în condițiile în care (pârâta) a contestat executarea altor lucrări în afara contractului și existența vreunei datorii". Reclamanta susține că aprecierile instanței de fond sunt total nefondate, deoarece contractul nr. 19/2006 a avut o valoare totală de 1.599.105,06 lei fără TVA (care în actualele condiții sunt purtătoare de TVA) din care intimata a achitat doar suma de 1.160.566,22 lei RON - respectiv doar sumele finanțate prin P. S., fondurile proprii nemaifiind produse în dosar și cu alte cuvinte nemaifiind achitate cu toate că lucrările au fost contractate, executate și recepționate final conform procesului verbal. Față de contractul semnat la data de (...) sub nr. 19, lucrarea executată de către reclamantă, din punct de vedere constructiv, a suferit anumite modificări solicitate a fi aprobate de către A. la data de (...) de către intimată. La data de (...) verificatorul tehnic, întocmește R. nr. 2230/(...), completare la R. nr. 2230/(...), (care a fost avut în vedere la întocmirea P. și semnarea Contractului nr. 19/2006) cu concluzia că "dispozițiile de șantier nr. 1, 2, 3, 4 și 5" împreună cu memoriile tehnice sunt considerate corespunzătoare, aprobând astfel modificările aduse proiectului. A., în baza memoriilor tehnice justificative s-au întocmit mai multe dispoziții de șantier necesare asumate de toate persoanele implicate în proiect și recunoscute de A. - finanțator partial al proiectului prin P. S., neputându-se vorbi că aceste lucrări nu sunt comandate sau nu fac obiectul Contractului nr. 19/2006.
Din acest punct de vedere, reclamanta apreciază ca fiind total eronată soluția instanței de fond care, încălcând dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, cu referire la dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, prin nestudierea dosarului, fără a se avea în vedere că toate documentele dovedesc comanda acestor lucrări, iar raportul de expertiză întocmit de expert B. Z. dovedește executarea tuturor acestor lucrări. Mai mult, toate aceste modificări solicitate au fost constatate ca fiind executate în teren, fiind identificate în R. de expertiză întocmit în cauză, respectiv "L. executate conformcontractului" - în valoare de 144.094,75 lei RON; "L. executate de reclamantă fără acte adiționale la contract și recunoscute de către ambele părți care se regăsesc în teren" - în valoare de 345.072,04 lei RON și "L. executate de reclamantă pe bază de dispoziții de șantier cu cantități real executate și lucrări executate fără dispoziții de șantier" - în valoare de 464.222,2 lei RON.
Așa fiind, în condițiile în care obligațiile de plată trebuie să concorde cu contravaloarea lucrărilor efectiv executate, reclamanta apreciază că se impune admiterea cererii sale introductivă la nivelul sumei de 608.316,95 lei RON și penalităti de 0,1 % pe zi de Î., începând cu data de (...) și până la plata integrală a debitului, raportat la suma de 528.592,04 lei RON, iar pentru diferența de 79.724,91 lei RON (608.316,95 lei - 528.592,04 lei) solicitând obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de (...).
Apelanta a imputat instanței faptul că pornește de la o teză greșită și anume că obligațiile în materie comercială se dovedesc doar prin intermediul și în limitele unui contract, materializat în formă scrisă, excluzând atât în mod obiectiv cât și în mod subiectiv celelalte probe reglementate de dispozițiile art. 46 Cod comercial.
Pe de altă parte, apelanta consideră că întreg demersul judiciar a avut ca sorginte confuzia făcute de către pârâta beneficiară care, la final, a interpretat contractul în sensul că obligațiile de plată ale acesteia sunt doar lucrările executate și denumite în contract ca "lucrări eligibile". A., pârâta a făcut plăți către reclamantă, așa cum rezultă și din Anexa 34 la R. de expertiză și pct. 2, pag. 12, tabel, din Răspunsul la obiecțiunile de la E. tehnică judiciară la nivelul sumei de 1.160.151,92 lei RON. Cu alte cuvinte, toți banii primiți prin P. S. au tăcut obiectul plății reclamantei, fără ca pârâta beneficiară să suporte contravaloarea vreunei lucrări executate, beneficiind, totuși, de întreaga lucrare.
Sub aspectul pretențiilor, reclamanta a mai avut în vedere valorile stabilite de către expert ca fiind lucrări executate conform contractului (pct. 2 lit. a - 144.094,75 lei
RON), precum și lucrările executate conform dispozițiilor de șantier, precum și a celor fără dispoziție de șantier, dar real executate (pct. 2 lit. c - 464.222,2 lei RON). De asemenea, reclamanta a avut în vedere și toate lucrările contractuale (care implică obligații contractuale, dovedite în mod nemijlocit) cât și cele pe care le-a executat la comanda pârâtei, dar care nu le mai recunoaște la momentul expertizării. C. toate lucrările executate, atât cele "conform contractului" cât și cele cu sau fără dispoziție de șantier, dar executate, valoarea pretențiilor se ridică la nivelul sumei de 608.316,95 lei RON.
Sub aspectul petitului în subsidiar, reclamanta are în vedere valorile stabilite de către expert ca fiind lucrări executate conform contractului (pct. 2 lit. a - 144.094,75 lei RON), precum și celelalte lucrări recunoscute și de beneficiar (pct. 2 lit. c 464.222,2 lei RON). In această ipoteză, valoarea pretențiilor sale, în subsidiar, are în vedere suma de
528.592,04 lei RON. Reclamanta invocă art. IV pct. 2 din Contractul nr. 19/2006, conform căruia obligațiile de plată a penalităților sunt stabilite după cum urmează: "Neachitarea lucrărilor în termen de 5 zile de la atingerea stadiilor fizice mai sus menționate, atrage pentru beneficiar o penalizare de 0,1 % pe zi de întârziere, aplicat asupra sumei totale conform deviz, precum și devansarea termenului de execuție a lucrării cu perioada întârziată." În condițiile în care beneficiarul a refuzat semnarea Proceselor verbale de terminare a lucrărilor pe stadii fizice, denumite situații de lucrări și în condițiile în care instanța fondului a respins celelalte cereri în probațiune, P. verbal la terminarea lucrărilor nr. 3/(...), justifică "atingerea stadiilor fizice" și justifică calcularea penalităților începând cu această dată de (...). De altfel, faptul că s-au atins la data de
(...) toate stadiile fizice ale lucrărilor o dovedește P. verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 3/(...), se dovedește și cu asumarea acestui Proces verbal de către toate părțile implicate, beneficiar, dirigintele de șantier, P. O. S., precum și a A..
Din punctul de vedere a capătului de cerere privind obligatia de a face în ceea ce privesc garanțiile de bună execuție, reclamanta arată că instanța fondului, reținând existența unor deficiențe la nivelul sumei de 18.596,36 lei RON, respinge capătul decerere în totalitate. Cu toate că se pronunță și asupra cererii în subsidiar, de eliberare parțială a garanției, aceasta nu mai este justificată de către instanța fondului, iar din punctul de vedere al reclamantei, cererea apare ca fiind temeinică și legală, fie în modul formulat în principal, de obligare a eliberării întregii sume, ca urmare a executării de către reclamantă a deficiențelor, fie sub capătul formulat în subsidiar, de a scădea contravaloarea deficiențelor și eliberarea doar a sumei de 39. 426 lei cu titlu de garanție. E. acestor pretenții este justificată de expirarea termenului de 1 an prevăzut în art. IX din Contractul nr. 19/2006, precum și a intențiilor reclamantei de executare a acestor remedieri, împrejurare justificată prin solicitarea adresată beneficiarului, de a permite accesul reclamantei pentru remedieri în perioada celor 90 de zile acordate prin P. verbal de recepție finală.
În final, reclamanta solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 14.280 lei RON (12.000 lei RON + TVA) reprezentând onorar avocat, taxă judiciară de timbru - 8.136 lei RON, timbru judiciar - 5 lei RON, onorar expert la nivelul sumei de 17.000 lei RON, la diferența până la suma de 24.400 lei RON urmând a fi obligată prin hotărâre intimata.
În apelul declarat de pârâta S.C "C." S. se solicită admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței civile apelate în sensul respingerii în întregime a acțiunii introductive de instanță și respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelanta- reclamantă de instanța de fond, cu obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată la fond în cuantum de 14.848, 89 lei.
Apreciază pârâta că prin probațiunea administrată reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de creanță și implicit a obligației de plată în sarcina pârâtei derivând din contract, nici în ce privește creanța principală și cu atât mai puțin accesoriile acesteia, hotărârea instanței fiind, în aceste condiții, greșită. De asemenea se apreciază ca fiind sumară motivarea soluției de admitere în parte a cererii în pretenții, nefiind îndeplinită cerința normei legale prevăzute de art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., fiind lesne de observat că singura argumentație pe care se fondează hotărârea fondului este cea referitoare la "concluziile raportului de expertiză în construcții" la care face trimitere instanța cu toate că, prin înscrisurile depuse la fond, pârâta a contestat legalitatea întocmirii lucrării de către d-na expert, expertul neputându-se substitui /mijloacelor de probă cu care reclamanta trebuia să își dovedească pretinsul drept de creantă.
Sub un prim aspect, pârâta consideră că lucrarea de expertiză a fost realizată într-o manieră fundamental greșită de către d-na expert, aceasta pornind de la premisa avansată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată și apoi reluată prin punctele de întrebare și la care doamna expert a achiesat pe deplin, cu depășirea evidentă a atribuțiilor sale - în sensul că "pârâta datorează reclamantei sumele pretinse pentru că folosește obiectivele ce ar fi fost realizate faptic de către reclamantă."
Deși instanța a stabilit în sarcina expertului identificarea și evaluarea lucrărilor efectuate în baza contractului, în baza unor înscrisuri acceptate de pârâtă, aceasta apreciază fără temei că la data efectuării expertizei nu mai este important dacă cheltuielile sunt eligibile sau neeligibile deoarece diferentele existente între plăti și lucrările executate trebuie achitate de către pârâtă, prin aceasta expertul depășind limitele unor constatări de fapt pentru care a fost investit de instanță. Expertul a procedat la stabilirea valorii totale a lucrărilor executate de către reclamantă - inclusiv pentru acele lucrări pentru care nu s-au încheiat acte aditionale între părti, constatând că există lucrări executate fără ca la baza acestora să se fi încheiat acte adițional între părți, dar care, potrivit susținerilor absolut neîntemeiate, ar fi recunoscute de către ambele părți. A. abordare a lucrării de expertiză este una inacceptabilă pentru motivul că, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, temeiul de drept al cererii în pretenții formulată de reclamantă îl reprezintă dispozitiile art.969 și 970 cod civil privind conventiile, ori în lipsa unor atare conventii legal făcute nici instanța - care nu a fost investită cu un alt temei de drept - dar cu atât mai puțin nici expertul nu puteau extindeefectele răspunderii contractuale a pârâtei cu referire la ,,A. L.", pretins executate de reclamantă, pentru care nu există nici un document justificativ.
De asemenea, și din răspuns la întrebările adresate de pârâtă, prin avocat, rezultă că expertul desemnat și-a depășit atributiile ce i-au fost stabilite în sarcină. În opinia apelantei, d-na expert realizează o primă variantă în care tine cont de actele întocmite de părti, opozabile pârâtei și o a doua variantă, cu o valoare rezultantă de trei ori mai mare, în care stabilește obligația de plată în sarcina pârâtei prin utilizarea unei formule de calcul absolut improprii, respectiv compararea unor lucrări evaluate însă pretins executate de reclamantă, cu alte lucrări similare celor din ofertă, fără ca aceasta a doua variantă de răspuns să fie una argumentată din perspectiva punctelor de întrebare stabilite de instanță. E. de remarcat că varianta a 2-a a concluziilor a fost efectuată de către expert cu nesocotirea sensului clar al întrebărilor pârâtei formulate conform cu care a solicitat a se avea în vedere doar acele modificări asumate de pârâtă prin contract sau orice alt înscris.
În egală măsură apelanta a sesizat primei instanțe o altă eroare în realizarea lucrării de expertiză ce vizează majoritatea anexelor la raport, anexe întocmite în întregime de doamna expert și care reprezintă liste cu cantitățile de lucrări, devize ofertă, etc. ce nu emană de la reclamantă și nici nu sunt acceptate de pârâtă, astfel cum părțile au procedat în perioada executării contractului. Anexele depuse nu reprezintă altceva decât reevaluarea de către expert, în mod distinct, a tuturor obiectivelor de investiție "constatate ca existente în incinta societății pârâte", liste care reprezintă devize refăcute și tipărite în intervalul mai - iunie 2010 care în mod evident nu aveau cum să poarte semnătura și ștampila reprezentantilor părților în sensul acceptării lor, deși atare devize au fost realizate de reclamantă la momentul executării contractului și au fost acceptate expres de către pârâtă.
Din considerentul necesității formării unei opinii obiective a instanței de apel asupra întregului raport de expertiză, pârâta face trimitere la obiecțiunile formulate de expertul parte Mojolic Ana - înscrise ca atare de acesta în P. verbal din (...) - anexa nr.2 la R. de expertiză unde, acesta obiectează față de modalitatea de apreciere exprimată de expertul B. Z., dar aceste obiecțiuni nu au fost avute în vedere de către doamna expert B. Z. la momentul redactării R.ui și a formulării concluziilor acestuia.
Nu în ultimul rând, relevă pârâta, în P. verbal încheiat în data de (...), cu ocazia punctării lucrărilor eligibile și neeligibile efectuate la obiectivul de investiție, doamna expert reține că reprezentantul firmei și expertul asistent inginer Mojolic Ana nu au stat până la finalizarea discuției, așa încât la momentul redactării P.ui Verbal, cei doi reprezentanți ai părților nu mai erau de față, dar acest fapt nu a împiedicat expertul să continue constatările și să formuleze în mod unilateral anumite concluzii care, însă, nu pot fi opuse nici reclamantei nici pârâtei căreia, cu încuviințarea instanței, i s-a recunoscut dreptul de a avea alături opinia unui expert parte.
În al doilea rând, pârâta a imputat instanței de fond faptul că nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra apărărilor pârâtei formulate la fond cu referire strictă la obiectul și cauza cererii de chemare în judecată - astfel cum aceasta a fost inițial formulată și apoi modificată - pârâta susținând în permanență la fond că în modalitatea în care a fost formulată, cererea în pretenții nu putea fi admisă în modalitatea pretinsă de reclamantă. Sub un prim aspect, se impune a observa că prin acțiunea inițială reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 494.963.36 lei RON reprezentând lucrări efectuate și nedecontate de către aceasta, în motivarea acțiunii sale aceasta susținând că se impune a stabili în sarcina pârâtei obligația de răspundere derivând din contract, sens în care temeiul juridic al pretentiilor reclamantei, astfel cum se poate observa din acțiune - a fost indicat ca fiind reprezentat de prevederile art.969, 970 și următoarele din Codul civil. S. de fapt prezentată de către reclamantă în actiunea introductivă nu corespunde realității, pârâta contestând ab inițio a avea vreun debit față de reclamantă rezultând din neexecutarea culpabilă a vreunei obligații asumate prin contractul de antrepriză nr.
19/(...) sau din alte pretinse convenții încheiate între părți.
Împrejurarea că pretinsa creantă nu este una certă și cu atât mai puțin lichida rezultă de altfel chiar și din inconsecventa susținerilor reclamantei. A., este de observat că inițial, prin convocarea la conciliere ce a fost expediată pârâtei pentru data din (...) rec!amanta a solicitat achitarea debitului restant în sumă de 654.657, 81 lei RON inclusiv TVA reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de această societate în favoarea S. C. S. + penalități contractuale potrivit art. IV.2. din contractul nr. 19/2006. Dar, la momentul consumării etapei prealabile a concilierii, reclamanta nu a pretins existența altor convenții între părți a căror nerespectare să fi generat pretinsa obligație de plată și nici alte cauze ale pretinsei obligații, singurul temei invocat reprezentându-l Contractul încheiat de părți nr.19/2006.
În lipsa acceptului pârâtei, până la momentul epuizării fazei concilierii prealabile pretentiile reclamantei s-au redus până la câtimea de 494.963,36 lei RON „ultima ofertă" care ar reprezenta lucrări executate in baza contractului cât și a comenzilor suplimentare - lucrări pretins executate de către reclamantă și neachitate de pârâtă.
În concluzie, pârâta susține că nici în baza Contractului nr.19/(...) și nici în baza vreunui alt contract ori convenții, scrise sau verbale și cu atât mai puțin, nici în considerarea vreunui alt fapt juridic licit, societatea pârâtă nu datorează vreo sumă reclamantei cu titlu de lucrări de construcții și instalații executate și neachitate.
Reclamanta nu a realizat efectiv decât o parte din lucrările contractate, respectiv cele incluse în proiectul S. în categoria lucrărilor eligibile, lucrări ce au fost demarate în primăvara anului 2007 și finalizate în luna decembrie 2007 și care au fost achitate în întregime de către pârâtă reclamantei. R. lucrărilor de construcții și instalații necesare exploatării investiției, neincluse în categoria celor eligibile, au fost suportate exclusiv de aceasta și executate în regie proprie, parte din ele concomitent cu executarea de către reclamantă a lucrărilor contractate iar o altă parte ulterior, după momentul recepției finale a investiției.
Privitor la categoria investițiilor incluse în categoria de lucrări neeligibile cuprinse totusi în Contractul nr.19/(...) și care au totalizat o valoare de 398.538,84 RON - refuzul de plată a sumei pretinse se fundamentează pe "excepția de nefundamentare a contractului" pe care pârâta a înțeles a o invoca în beneficiul său, obligația de plată neputând fi pretinsă câtă vreme cauza acesteia o putea constitui însăși executarea întocmai a obligației corelative de către reclamantă, contractul de antrepriză fiind unul sinalagmatic.
Apărările pârâtei potrivit cu care ar fi realizat o parte din lucrările din incintă, în regie proprie, rezultă din chiar Nota nr. 1255/(...) depusă în probațiune de către reclamantă, nefiind însă real că valoarea materialelor asigurate de reclamantă la nivelul sumei de 118.234,29 lei, justificată cu cele 82 facturi anexate nu ar fi fost incluse de către aceasta în devizele de lucrări și facturile de execuție a lucrărilor de construcție și instalații înaintate pârâtei pe parcursul executării lucrării de investiții, chiar și pentru simplul motiv că aceste categorii de materiale au fost de la bun început incluse în proiect, necesare deci realizării investiției, înglobarea acestora in lucrarea realizată determinând reclamanta să le cuprindă în facturile emise cu ocazia etapelor intermediare de lucrări finalizate. Tot astfel, pârâta apreciază inacceptabile susținerile reclamantei potrivit cu care parte din lucrările de construcție eligibile și neeligibile relevate în tabelul nr. 2 reprezintă lucrări contractate și neachitate, aceste lucrări de construcții și instalații fiind în realitate cuprinse de reclamantă în situațiile de lucrări și apoi achitare integral.
Pârâta a subliniat și faptul că atâta timp cât între părți a existat un contract de antrepriză, cu termeni clari ale cărui condiții de realizare a lucrărilor, a cuprinderii acestora în situații de lucrări - devize, a recepției efective a acestora și ulterior a achitării lucrărilor au fost binecunoscute ambelor părți, reclamanta nu poate susține în prezent că pentru" lucrările suplimentare" realizate concomitent cu cele convenite contractual, nu a încheiat niciun contract, nu a întocmit niciun deviz ori situație de lucrări.
Privitor la susținerile formulate de reclamantă prin motivele de apel potrivit cu care părțile au convenit modificări ale proiectului inițial care au determinat executarea unor lucrări suplimentare însă în realizarea aceleiași investiții pretins dovedite prin probe, pârâta solicită respingerea acestora pentru motivele expuse pe larg în fața instanței de fond prin înscrisul „. de probațiune";.
În egală măsură, pârâta solicită și respingea pretențiile formulate de reclamantă prin precizarea de acțiune care vizează obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, calculate din data de 27 martie 2008, cerere nefondată, lipsită de temei legal și deopotrivă contractual. A., referitor la categoria investițiilor neeligibile - cuprinse totuși în Contractul nr. 19/(...) în valoare de 398.538,84
RON - refuzul de plată a penalităților de întârziere pretinse se fundamentează în primul rând pe "excepția de neexecutare a contractului" pe care pârâta a înțeles a o invoca în beneficiul său, obligația de plată neputând fi pretinsă cât timp reclamanta nu a realizat aceste obiective.
In ce privește însă obligația de plată a pârâtei reprezentând penalităti de întârziere plăți la „. suplimentare necuprinse în contract, executate la solicitarea beneficiarului ... și pe parcursul executării lucrărilor prevăzute în contract";, apelanta se opune cererii reclamantei de plată a unor atare penalitări de întârziere de 0,1% pe zi - prin raportare la câtimea acestora, apreciind că aceasta este lipsită de orice temei. Cu toate că reclamanta a alăturat pretențiilor sale derivând din contract anumite pretenții suplimentare, fără nicio legătură cu lucrările prestate în baza contractului de antrepriză însă pretins executate în paralel cu acestea, pârâta apreciază că se impune ca instanța să facă o clară delimitare, cauza cererii în pretenții nefiind nicidecum fondată pe răspunderea civilă contractuală, nici în ce priveste obligația de plată a lucrărilor efective și cu atât mai puțin în ce privește penalitățile de întârziere pretins datorate prin raportare la acestea. Mai mult, precizarea reclamantei din cererea de apel în sensul că în lipsa unor comenzi de realizare a investitiilor, să fie avută în vedere "Îmbogățirea fără justă cauză ca temei al pretențiilor" pârâta susține că aceasta reprezintă în mod cert o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată, prohibită însă de prevederile art. 294 alin. 1 C.p.c, cât timp la fond, reclamanta nu a invocat niciodată acest temei.
În ceea ce privește motivul de apel formulat de reclamantă având ca obiect „. de a face";, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere, pe de o parte, că precizarea de acțiune formulată în cauză de către reclamantă la ultimul termen este tardivă și se impune a fi respinsă raportat și la dispozițiile art. 132 C.pr.civ.. Pe de altă parte se impune respingerea acesteia ca nefondată, deoarece obligatia de restituire a garanției de bună executie invocată de către reclamantă atât în forma sa principală cât și în concluziile subsidiare neputând fi admise. A., așa cum a învederat și instanței de fond că tocmai în vederea executării de către executării de către S. C. S. a acestei pretinse obligații de restituire a garanției, creditoarea S. B. & Co a înaintat pârâtei o convocare la conciliere pentru data de (...), prin răspunsul formulat de pârâtă și care a fost înaintat creditoarei s-a adus la cunoștința acesteia punctul de vedere al societății raportat la pretențiile formulate, manifestându-și în mod neechivoc intenția de soluționare amiabilă a oricărei situații conflictuale dintre părți, însă deopotrivă subliniind caracterul prematur al unei cereri de restituire a garantiei de bună executie înainte de solutionarea irevocabilă a celorlalte pretentii pe care creditoarea le-a formulat fată de debitoare.
În ce privește completarea ori refacerea probațiunii în apel, pârâta arată că se opune solicitărilor formulate de reclamanta-apelantă, considerând că această solicitare este neîntemeiată. De altfel, la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului, prin încheierea de ședință din data de 21 ian.2011 instanța a luat act că reclamanta nu a mai formulat alte cereri în probațiune cu excepția „interogatoriului pârâtei" pe care însă în mod corect l-a respins, apreciind inutilă administrarea acestui mijloc de probă prin prisma obiectului cererii deduse judecății - în condițiile în care pârâta și-a manifestat neechivoc poziția procesuală.
Tot astfel, consideră că raportat la obiectul cauzei nici probele testimoniale nu pot fi concludente în cauză și se impun a fi respinse, pricina dedusă judecății de către reclamantă impunând existența unor înscrisuri - început de dovadă scrisă cel puțin - în dovedirea pretențiilor, fiind în prezența unui litigiu pur comercial vizând pretinse lucrări de execuție in constructii - pretins executate de o societate de profil, care nu pot fi probate doar cu martori. În condițiile inexistenței oricăror comenzi, devize de lucrări, procese verbale de receptie pe etape de lucrări, avize de însoțire a mărfurilor, facturi, buletine de verificare li calității betoanelor, etc., dovedirea unor pretinse obligații de plată la nivelul sumei de peste 600.000 lei rezultate din lucrări de execuție in construcții exclusiv prin probe testimoniale este inadmisibilă.
A., analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Considerentele deciziei care va fi pronunțată de către instanța de apel conform dispozitivului vor pleca de la analiza unui element reținut de către prima instanță în mod eronat. Atfel, prima instanță reține că lucrările cuprinse în devizele ofertă și asumate prin contract sunt în valoare de 144.094,75 lei. Având în vedere dispozițiile art. 969, 970
Cod civil, conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante a considerat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte cu privire la această sumă. Cât privește celelalte lucrări pretins executate în urma comenzilor ulterioare, prima instanță a reținut că deoarece nu s-au depus la dosar acte adiționale la contract, comenzi emise de pârâtă, respectiv dispoziții de șantier, procese verbale de recepție finală sau parțială semnate de pârâtă, în condițiile în care pârâta a contestat executarea altor lucrări în afara contractului, a respins aceste pretenții.
Opinia exprimată de către prima instanță este ușor amendabilă deoarece face abstracție de principiul unanim admis și cu bază legislativă solidă conform căruia în materie comercială libertatea probatorie este deplină, conform specificului acestui domeniu caracterizat de celeritate și lipsă de formalism. A., pentru a dovedi un acord pentru efectuarea unor lucrări suplimentare față de cele inițial prevăzute în contract nu este obligatorie existența act adițional la contract și nici a vreunui alt înscris, fiind suficient orice alt mijloc de probă, mergând până la prezumțiile judiciare pe care instanța le poate extrage din starea de fapt: reclamanta apelantă a efectuat niște lucrări consistente atât ca amploare cât și valoric care sunt utile și necesare investiției realizată de către pârâtă, nu a existat vreo opoziție a pârâtei la efectuarea acestor lucrări, dimpotrivă, le exploatează conform destinației și obține profit.
În cazul concret analizat, contrar celor reținute de către prima instanță, chiar dacă pentru lucrările efectuate suplimentar nu există un act adițional la contractul inițial încheiat între părți, pentru cel puțin o parte din lucrări există înscrisuri specifice domeniului particular al lucrărilor de construcții, preluate și în materie comercială prin prisma faptului că în general, lucrările de o anumită amploare sunt realizate de comercianți, așa cum este și în cazul concret analizat.
A., la data de (...) verificatorul tehnic, întocmește R. nr. 2230/(...) (f. 14 dosar apel), completare la R. nr. 2230/(...), (care a fost avut în vedere la întocmirea P. și semnarea Contractului nr. 19/2006) cu concluzia că "dispozițiile de șantier nr. 1, 2, 3, 4 și 5" împreună cu memoriile tehnice sunt considerate corespunzătoare, aprobând astfel modificările aduse proiectului cu privire la următoarele investiții: magazie de cerereale, clădire depozitare utilaje, grajd îngrășare viței, pavilion administrativ, drumuri și platforme betonate (f. 15, 17, 19, 21, 23). În baza memoriilor tehnice justificative s-au întocmit mai multe dispoziții de șantier necesare asumate de toate persoanele implicate în proiect și recunoscute de A. - finanțator partial al proiectului prin P. S., neputându-se afirma că aceste lucrări nu sunt comandate. A., pentru fiecare dintre obiectivele anterior enumerate s-a emis în sarcina apelantei și în beneficiul intimatei o dispoziție de șantier (f. 16, 18, 20, 22, 24) însusită în mod expres de către intimata apelantă prin semnătură și ștampilă. Aceste înscrisuri sunt deopotrivă necesare și suficiente pentru a dovedi unnou acord contractual între părți fie și în forma simplificată specifică dreptului comercial de comandă urmată de acceptare implicită prin executare.
Fiecare dintre memoriile justificative depuse în probațiune descrie amănunțit motivele de ordin tehnic pentru care sunt necesare modificări față de proiectul inițial, iar fiecare dintre dispozițiile de șantier aflate la filele indicate din dosar cuprind acordul expres al pârâtei apelante beneficiar pentru realizarea acestor lucrări suplimentare. În aceste condiții, refuzul pârâtei de a achita contravaloarea acestor lucrări apare ca fiind abuziv și nejustificat, având în vedere mai ales faptul că nu contestă realizarea acestor lucrări și nici nu indică vreo altă societate comercială partener care să le fi executat.
Înscrisurile depuse în probațiune se coroborează cu raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză care într-o manieră explicită dovedește executarea tuturor acestor lucrări. Toate aceste modificări solicitate au fost constatate ca fiind executate în teren, fiind identificate în R. de expertiză întocmit în cauză, respectiv "L. executate conform contractului" - în valoare de 144.094,75 lei RON; "L. executate de reclamantă fără acte adiționale la contract și recunoscute de către ambele părți care se regăsesc în teren" - în valoare de 345.072,04 lei RON și "L. executate de reclamantă pe bază de dispoziții de șantier cu cantități real executate și lucrări executate fără dispoziții de șantier" - în valoare de 464.222,2 lei RON.
În opinia instanței de apel, este reală afirmația apelantei S. B. & CO S. conform căreia trebuie evitată orice confuzie între lucrări eligibile și lucrări neeligibile în ceea ce privește obligația de a achita contravaloarea lucrărilor. D. între lucrările eligibile și cele neeligibile are la bază sursa finanțării, însă nu poate fi admisă concluzia că doar sumele eligibile trebuie achitate constructorului. Dimpotrivă, lucrările neeligibile, dacă au fost executate, chiar dacă nu sunt cuprinse în programul de finanțare trebuie achitate de către beneficiat din surse proprii, reprezentând o parte din cota proprie de participare la proiect. P. de la această confuzie voită, pârâta a făcut plăți către reclamantă, așa cum rezultă și din Anexa 34 la R. de expertiză și pct. 2, pag. 12, tabel, din Răspunsul la obiecțiunile de la E. tehnică judiciară la nivelul sumei de 1.160.151,92 lei RON. Cu alte cuvinte, toți banii primiți prin P. S. au tăcut obiectul plății reclamantei, fără ca pârâta beneficiară să suporte contravaloarea vreunei lucrări executate, beneficiind, totuși, de întreaga lucrare.
Sub aspectul pretențiilor reclamantei apelante, instanța de apel are în vedere valorile stabilite de către expert ca fiind lucrări executate conform contractului (pct. 2 lit. a - 144.094,75 lei RON), precum și lucrărilor executate conform dispozițiilor de șantier și memoriilor justificative depuse în probațiune la dosar, în total suma de 528.592,04 lei.
Instanța nu va obliga pârâta la plata sumei de 79.724, 91 lei, sumă cu privire la care nu s-a putut proba vreun acord contractual, așa încât dispozițiile art. 969 Cod Civil care fundamentează în drept cererea de chemare în judecată a reclamantului pe un raport juridic exclusiv contractual nu pot fi aplicabile cu privire la aceste pretenții.
E. real faptul că prin cererea de apel reclamanta apelantă modifică temeiul juridic solicitând instanței ca în lipsa existenței unor comenzi de realizare a investițiilor, să fie avută în vedere "îmbogățirea fără justă cauză ca temei al pretențiilor". Instanța de apel reține însă faptul că o astfel de modificare a cauzei cererii de chemare în judecată este prohibită de prevederile art. 294 alin. 1 C.p.c, deoarece în fața primei instanțe reclamanta nu a invocat niciodată acest temei.
Argumentele care justifică admiterea în parte a apelului și implicit admiterea în parte a cererii de chemare în judecată justifică în același timp respingerea apelului declarat de către pârâta apelantă S. C. S. În condițiile în care acordul contractual dintre părți (într-o formă simplificată, specifică dreptului comercial) pentru efectuarea unor lucrări care exced unui contract scris încheiat inițial a fost pe deplin dovedit conform celor anterior enunțate, în baza dispozițiilor art. 969 Cod Civil pârâta apelantă trebuie să achite contravaloarea acestor lucrări. Trebuie precizat în acest context faptul că pârâta nu contestă realizarea acestor lucrări și nici nu indică vreo altă societate comercială partener care să le fi executat.
Prin apelul declarat apelanta contestă modalitatea de efectuare a expertizei, invocând faptul că în P. verbal încheiat în data de (...), cu ocazia punctării lucrărilor eligibile și neeligibile efectuate la obiectivul de investiție, expertul reține că reprezentantul firmei și expertul asistent inginer Mojolic Ana nu au stat până la finalizarea discuției, așa încât la momentul redactării P.ui Verbal, cei doi reprezentanți ai părților nu mai erau de față, deși pârâtei i s-a recunoscut dreptul de a avea alături opinia unui expert parte. În realitate, instanța de apel reține că este de netăgăduit dreptul părții de a fi asistată de un expert asistent, însă acesta nu poate avea un comportament abuziv prin care să blocheze administrarea unei probe dispuse de instanță părăsind locul desfășurării expertizei. E. dreptul expertului asistent de a asista la efectuarea expertizei și a spune punctul său de vedere, însă lipsa culpabilă a acestuia nu afectează derularea procedurii.
Sub aspectul penalităților, subsecvent admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, instanța va admite în parte acest petit accesoriu și va obliga pârâta să plătească penalității de întârziere de 0,1% pe zi începând cu data de (...) și până la plata integrală a sumei de 144.094,75 lei, precum și la plata dobânzii legale începând cu aceiași dată, calculată asupra diferenței până la suma de 528.592,04 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța reține că apelanta reclamantă invocă art. IV pct. 2 din Contractul nr. 19/2006, conform căruia obligațiile de plată a penalităților sunt stabilite după cum urmează: "Neachitarea lucrărilor în termen de 5 zile de la atingerea stadiilor fizice mai sus menționate, atrage pentru beneficiar o penalizare de
0,1 % pe zi de întârziere, aplicat asupra sumei totale conform deviz, precum și devansarea termenului de execuție a lucrării cu perioada întârziată." În condițiile în care beneficiarul a refuzat semnarea Proceselor verbale de terminare a lucrărilor pe stadii fizice, denumite situații de lucrări și în condițiile în care instanța fondului a respins celelalte cereri în probațiune, P. verbal la terminarea lucrărilor nr. 3/(...), justifică "atingerea stadiilor fizice" și justifică calcularea penalităților începând cu această dată de (...). De altfel, faptul că s-au atins la data de (...) toate stadiile fizice ale lucrărilor o dovedește P. verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 3/(...), se dovedește și cu asumarea acestui Proces verbal de către toate părțile implicate, beneficiar, dirigintele de șantier, P. O. S., precum și a A..
Pe de altă parte însă, doar lucrările în valoare de 144.094,75 lei au fost realizate în baza contractului care prevede respectivele penalități, așa cum a reținut și prima instanță. R. lucrărilor au fost realizate de către reclamanta apelantă în baza unor noi acorduri contractuale în formă simplificată pe larg descrise anterior care însă nu prevăd în mod expres penalități, așa cum a prevăzut contractul 19/(...). În consecință, pentru diferența de sumă datorată pârâta va fi obligată la plata dobânzii legale în materie comercială, conform art. 43 Cod Comercial și OG 9/2000, deoarece prin lipsa reclamantei de posibilitatea de a folosi suma de bani care i se cuvine s-a produs un prejudiciu cuantificat de către legiuitor printr-o evaluare legală.
În ceea ce privește capătul accesoriu privind eliberarea garanției de bună execuție, subsecvent admiterii cererii de chemare în judecată principale instanța va admite în parte și această cerere și conform contractului încheiat între părți va obliga pârâta S. C. S. să elibereze reclamantei suma de 39.426 lei reținută cu titlu de garanție de bună execuție ca urmare a încheierii contractului.
E. acestor pretenții este justificată de expirarea termenului de 1 an prevăzut în art. IX din Contractul nr. 19/2006, precum și a intențiilor reclamantei de executare a acestor remedieri, împrejurare justificată prin solicitarea adresată beneficiarului, de a permite accesul reclamantei pentru remedieri în perioada celor 90 de zile acordate prin P. verbal de recepție finală (f. 26-29 dosar apel) solicitare respinsă expres de către pârâtă. În consecință, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, din suma consemnată cu titlul de garanție instanța va scădea contravaloarea deficiențelor constatate și va dispune eliberarea doar a sumei de 39. 426 lei cu titlu de garanție,conform solicitării formulate în subsidiar de către reclamanta apelantă, deoarece nu mai există nici un temei pentru reținerea acesteia.
În ceea ce privește aspectul invocat de către apelanta S. C. S. cu privire la acest petit, referitoare la tardivitatea precizării de acțiune formulată în cauză de către reclamantă la ultimul termen raportat la dispozițiile art. 132 C.pr.civ, instanța de apel reține faptul că dispozițiile art. 132 C.p.c. au un caracter dispozitiv așa încât tardivitatea trebuie invocată la primul termen după depunerea precizării de acțiune, conform normelor care guvernează nulitățile relative. În caz contrar, există un acord, fie și tacit pentru soluționarea acestei precizări împreună cu cererea de chemare în judecată principală. Prima încheiere de ședință de după depunerea precizării de acțiune, din data de (...) (f. 365, f. 675) nu consemnează o astfel de opoziție din partea pârâtei, așa încât invocarea acestui aspect direct în apel nu poate produce vreo consecință.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 296 C.p.c. instanța de apel va admite apelul declarat de reclamanta S. B. & CO S., împotriva sentinței civile nr.
464 din 4 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Marmaureș pe care o va schimba în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată și obligă pârâta S. C. S. plata în favoarea reclamantei a sumei de 528.592, 04 RON. Va obliga pârâta să plătească penalități de întârziere de 0,1% pe zi începând cu data de (...) și până la plata integrală a sumei de 144.094,75 lei, precum și să plătească dobândă legală începând cu aceiași dată, calculată asupra diferenței până la suma de
528.592,04 lei. Instanța va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de
79.724,91 lei și a dobânzii legale aferente.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.c. pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în fond în cuantum de 35.000 lei. Din totalul de 39.421 lei constând în onorariu avocat, onorariu expert, taxă de timbru și timbru judiciar (f. 283 dosar apel) pârâta va fi obligată doar la plata sumei de 35.000 lei, în aceeași proporție cu admiterea doar în parte a cererii de chemare în judecată. În baza art. 274 alin. 1 C.p.c va obliga intimata apelantă S. C. S. să plătească apelantei reclamanta S. B. & CO S. B. M. suma de 3915 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, cu titlul de taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu privire la onorariul expertului, soluția din apel impune ca întreaga diferență care a mai rămas de achitat în contul expertului, de 7400 lei să fie achitată de către pârâta apelantă S. C. S. conform dispozitivului, deoarece pârâta a căzut în pretenții. Instanța are în vedere faptul că din suma totală de 24.400 lei încuviințată de prima instanță, a fost achitată în contul expertului doar suma de 17.000 lei de către reclamantă.
În baza dispozițiilor art. 296 C.p.c. instanța va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta S. C. S. împotriva aceleiași sentințe, pentru toate considerentele anterior expuse.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta S. B. & CO S., cu sediul social în B. M., str. C., nr. 5, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 464 din 4 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș pe care o schimbă în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată și obligă pârâta S. C. S., cu sediul social în V. A., str. P., nr. 50, jud. Maramureș la plata în favoarea reclamantei a sumei de 528.592, 04 RON.
Obligă pârâta să plătească penalității de întârziere de 0,1% pe zi începând cu data de (...) și până la plata integrală a sumei de 144.094,75 lei, precum și la plata dobânzii legale începând cu aceiași dată, calculată asupra diferenței până la suma de
528.592,04 lei.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 79.724,91 lei și a dobânzii legale aferente.
Obligă pârâta S. C. S. să elibereze reclamantei suma de 39.426 lei reținută cu titlu de garanție de bună execuție ca urmare a încheierii contractului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în fond în cuantum de 35.000 lei.
Respinge apelul declarat de pârâta S. C. S. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimata S. C. S. să plătească apelantei reclamantă S. B. & CO S. suma de 3915 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Obligă pârâta apelantă S. C. S.R.L să plătească expertului B. Z. suma de 7400 lei diferență onorariu expert.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, G., A. A. I. C. I. V. D.
În concediu de odihnă, semnează În concediu de odihnă, semnează vicepreședinte A. A. I. grefier șef M.lena T.
Red.A.A.I. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond: Drăgan Gavril;
| ← Decizia comercială nr. 2493/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
