Decizia comercială nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/2011
Ședința ta de 09 M. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC S. I. D. - F. SC T. D. S., împotriva sentinței comerciale nr. 4245 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta G. S. M., având ca obiect - rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata- reclamantă prin avocat M. D. O., care depune la dosar împuternicire avocațială din (...), lipsind apelanta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, apel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsesc motivele de apel și taxa judiciară de timbru în valoare de 4464,62 lei și timbru judiciar de 5 lei, aferente apelului declarat.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.7208 C.pr.civ., 282 al. 1 teza a II-a C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentanta intimatei-reclamante învederează instanței că pe parcursul desfășurării procesului reclamanta și-a schimbat numele din G. în Mate, precum și faptul că din verificările efectuate personal nu rezultă că apelanta s-ar afla în procedura insolvenței. Reprezentanta intimatei-reclamante invocă excepția anulării ca netimbrat a apelului declarat de pârâtă, având în vedere că aceasta a fost legal citată, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente apelului declarat iar până la acest termen nu a fost îndeplinită această obligație. De asemenea arată că solicită cheltuieli de judecată, așa cum acestea rezultă din chitanța atașată la dosar. C.ea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată. C.EA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.4245 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta G. S. M. (căsătorită Mate) împotriva pârâtei S. T. D. S. (actuala S. S. INTERNATIONL D. S.) și în consecință a fost dispusă rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare imobiliară încheiat între reclamantă și SC T. S. la 9 aprilie 2008, cesionat de cedenta SC T. S. către cesionara pârâtă SC T. D. S. (actuala SC S. I. D. S.), din culpa exclusivă a pârâtei; obligată pârâta SC T. D. S. (actuala SC S. I. D. S.) să plătească reclamantei G. S.-M. (căsătorită MATE) echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății al sumei de 58.135,07 euro (48.853 euro + 19%), cu titlu de restituire avans, precum și dobânda legală în materie comercială aferentă acestei sume, începând cu data de 1 iulie 2010 și până la data plății integrale a sumei mai sus arătate; eespinse, ca neîntemeiate, pretențiile suplimentare ale reclamantei referitoare la constatarea intervenirii de drept a rezoluțiunii convenției mai sus arătate și la obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru perioada 15 iunie 2009 - 30 iunie 2010; obligată pârâta SC T. D. S. (actuala SC S. I. D. S.) să plătească reclamantei G. S.-M. (căsătorită MATE) suma de 15.659,23 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamantă, în calitate de promitentă cumpărătoare și pârâtă, în calitate de promitentă vânzătoare, s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare imobiliară din 9 aprilie 2008, prin care părțile s-au obligat să încheie un contract de vânzare-cumpărare având ca „. și efect"; transferul de la pârâtă către reclamantă a dreptului de proprietate pentru un apartament (bun viitor la data semnării antecontractului) situat în C.-N., str. Florești, nr. 56, bl. B, la et. 6, nr. 601, având o suprafață construită de 94,46 mp, terasă construită în suprafață de aprox. 5,44 mp și parcare subterană pentru prețul total și definitiv negociat de 97706 euro + TVA, conform art. 2(1) din antecontract. Conform art. 2(3) apartamentul urma a fi vândut în stadiul „., definit contractual, iar potrivit art. 3(1), părțile au estimat că apartamentul va atinge stadiul de execuție „. în luna decembrie a anului 2009. Potrivit art. 3(2) părțile s-au obligat reciproc să semneze contractul în termen de 30 de zile calendaristice după data la care pârâta a fost evidențiată în evidențele funciare și pe rolul fiscal al statului ca proprietară a apartamentului, dacă până la acea dată reclamanta și-a îndeplinit obligațiile financiare devenite scadente. Prin clauza cuprinsă în art. 3(4), părțile au mai convenit ca în cazul în care, din orice motive neimputabile uneia dintre părți (incluzând întârzierea antreprenorilor sau a autorităților publice implicate în procedurile de recepție și evidență funciară) până la data de 30 iunie nu au fost îndeplinite toate condițiile necesare perfectării, părțile urmau să se întâlnească de îndată în vederea semnării unui act adițional sau a unui alt act necesar pentru reglementarea situației. Dacă în termen de 45 de zile lucrătoare părțile nu ajungeau la o înțelegere, antecontractul urma să fie rezoluționat de plin drept, prin notificarea scrisă comunicată de pârâtă reclamantei. P. urma să plătească reclamantei 0,1% din suma rămasă de încasat în situația nerespectării termenului de predare stabilit pentru 30 iunie 2010. P. au mai convenit ca pe durata negocierilor să se abțină de la orice demersuri judiciare. Ca efect al rezilierii pârâta urma să fie obligată să restituie reclamantei sumele încasate, în lei, fără dobândă sau penalitate contractuală, în termen de 60 de zile de la data rezoluțiunii, după ce reclamanta care a primit notificarea de rezoluțiune urma să comunice, în scris, contul bancar în care ar urma să îi fie restituite sumele plătite. Prin art. 7(1), părțile au recunoscut incidența exoneratoare de răspundere a evenimentelor imprevizibile și insurmontabile ivite pe parcursulexecutării antecontractului, cu condiția notificării prompte a celeilalte părți și a dovedirii cazului de forță majoră în maxim 5 zile calendaristice de la data încetării evenimentului, cu consecința prorogării termenului de executare a obligației surprinse, cu excepția cazului în care respectiva obligație era deja scadentă. P. au asimilat forței majore întârzierea ori refuzul autorităților de emitere a actelor de înscriere în CF sau pe rolul fiscal a drepturilor pârâtei. P. au exclus din sfera forței majore lipsa fondurilor bănești sau refuzul ori întârzierea băncilor comerciale. În conformitate cu dispozițiile art. 1020 C.civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. Antecontractul de vânzare-cumpărare imobiliară din 9 aprilie 2008 este o convenție sinalagmatică, aspect care rezultă din caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor părților, exprimat expres în art. 3(2). În consecință, potrivit art. 1020 C.civ., neîndeplinirea de către oricare dintre părți a obligațiilor asumate permite părții care nu se află în culpă să solicite rezoluțiunea antecontractului. Potrivit art. 1013 C.civ., când obligația este contractată sub condiția că un eveniment n-are să se întâmple, într-un timp defipt, aceasta condiție este îndeplinită, dacă timpul a expirat, fără ca evenimentul să se fi întâmplat; este asemenea îndeplinită, dacă înaintea termenului este sigur ca evenimentul nu se va mai întâmpla. Condiția rezolutorie implicită cuprinsă în antecontractul de vânzare- cumpărare imobiliară din 9 aprilie 2008 se referă la îndeplinirea de către pârâtă a obligației de a construi apartamentul arătat în art. 2 (1) până la finalul lunii decembrie 2009, iar ulterior cel târziu până la data de 30 iunie 2010. Astfel cum rezultă din coroborarea fotografiilor de la f. 23-25, realizate cel târziu la data sesizării instanței, 21 ianuarie 2010, cu cele de la f.41-43, realizate la 11 aprilie 2010 și cu cea de la f. 50, realizată la 9 mai 2010, lucrările efectuate de pârâtă în cursul anului 2010 la blocul T. B, în care urma să fie edificat la etajul 6 apartamentul contractat de reclamantă, au fost acelea de edificare a stâlpilor și a planșeelor aferente etajelor 2 și 3. Dată fiind această situație, instanța reține faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 1013 C.civ., poate concluziona în mod rezonabil faptul că la momentul sesizării sale, 21 ianuarie 2010, reclamanta era îndreptățită să considere că pârâta nu avea să își îndeplinească obligația de a edifica apartamentul contractat în stadiul finisat până la data de 30 iunie 2010. De altfel, din coroborarea pozițiilor procesuale exprimate de părți în ședința publică din 8 septembrie 2010, rezultă fără echivoc faptul că pârâta nu și-a îndeplinit această obligație nici până la începutul lunii septembrie. Potrivit art. 1082 C.civ. debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauza străină, care nu-i poate fi imputată. Această normă consacră obligația pârâtei în materie probatorie de a dovedi faptul că neexecutarea obligației nu îi este imputabilă, prezumția instituită fiindu-i defavorabilă, funcționând în sensul existenței culpei sale. În cuprinsul întâmpinării și al concluziilor scrise, pârâta a făcut referire la întârzierile în efectuarea lucrărilor cauzate de subantreprenori, însă nu a dovedit nicio astfel de împrejurare. În consecință, instanța nu poate reține această apărare ca temeinică. Desigur, termenul stabilit pentru finalul lunii decembrie 2009 nu are caracter esențial, părțile referindu-se la el prin art. 3(1) antecontract în mod expres cu titlu de estimare. S. deosebire de acest prim termen, termenul din data de 30 iunie 2010 marchează însă finalul perioadei în care pârâta trebuia să își îndeplinească obligația, iar instituirea în sarcina pârâtei a obligației de a plăti penalități de întârziere în cazul nerespectării lui îi conferă caracter esențial. Cât privește apărarea pârâtei potrivit căreia prin art. 3(4) din antecontract părțile au stabilit o conduită de urmat în cazul neîncheierii în formă autentică a contractului la data de 30 iunie 2010, instanța are în vedere faptul că această conduită (negocieri și abstențiunea de la a iniția vreun demers judiciar) nu a fost urmată nici de reclamantă și nici de către pârâtă, iar părțile nu au stabilit vreo sancțiune pentru nerespectarea acestei conduite. Dat fiind faptul că pârâta nu a inițiat vreo negociere cu reclamanta, ea nu poate imputa reclamantei omisiunea sa corelativă, ambele părți fiind culpabile pentru nerespectarea acestei obligații contractuale. Abstențiunea de la promovarea demersurilor judiciare era, însă, condiționată de existența negocierilor. În absența negocierilor, nici obligația de abstențiune nu subzistă. Oricum, această obligație nu poate fi interpretată în sensul eliminării accesului reclamantei la justiție, o astfel de clauză fiind contrară art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cât privește obligația reclamantei de a o pune pe pârâtă în întârziere, aceasta subzistă, nefiind aplicabile dispozițiile art. 43 C.com., obligația pârâtei nefiind aceea de a da reclamantei o sumă de bani. Cu toate acestea, chemarea în judecată a pârâtei nu este condiționată de punerea sa în întârziere, nerespectarea obligației de punere în întârziere având consecințe doar în ceea ce privește daunele interese moratorii, conform art. 1081 C.civ. Dată fiind scadența la 30 iunie 2010 a obligației pârâtei, pârâta nu poate fi obligată la plata daunelor moratorii decât de la 1 iulie 2010, conform art. 1081 C.civ. Referitor la întinderea daunelor moratorii, instanța are în vedere faptul că părțile au evaluat anticipat, pe calea clauzei penale, doar daunele moratorii cuvenite pârâtei în situația rezoluțiunii contractului în cazul în care negocierile dintre părți nu se concretizau într-un act adițional în termen de 45 de zile. R. contractului din culpa pârâtei nu reprezintă un caz reglementat de antecontract, urmând să se aplice dispozițiile dreptului comun în materie, art. 1088 C.civ., care conferă reclamantei dreptul de a primi de la pârâtă daune interese moratorii egale cu dobânda legală în materie comercială. Împotriva soluției menționate a declarat apel S. S. I. D. (fosta T. D. )S. fără a arăta motivele netemeiniciei și nelegalității sentinței. Verificând regularitatea sesizării la data de (...) în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.11 art.20 din Legea nr.146/1997 C.ea a pus în discuție mai întâi excepția anulării apelului . Această excepție se apreciază că este întemeiată. Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina apelantei obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 4464,62 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 5 lei. În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 apelanta a fost înștiințată să achite sumele diferență datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanțajudecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat. Constatând că apelanta nu a achitat taxa, că nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de (...) (f.6 dosar), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea apelului ca netimbrat. Totodata in baza art.274 c.pr.civ.C.ea va obliga apelanta sa achite intimatei cheltuieli de judecata in suma de 1000 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Anulează ca netimbrat apelul declarat de S. S. I. D. (fosta T. D.) cu sediul în C.-N. str. R. nr.103, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 4245 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime. Obligă apelanta să plătească intimatei G. S. M. (actual MATE) cu domiciliul ales în C.-N. str. D. nr.14-16, etj.4, ap.7, jud. C. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. H. F. T. D. C. Red.F.T./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond.F. Iancu Moțu
| ← Decizia comercială nr. 126/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 337/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
