Decizia comercială nr. 1827/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1827/2011
Ședința publică din 10 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A.-I. A.
JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : D. P. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de Ș. M. A., împotriva sentinței civile nr. 7571 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., cauza privind și pe intimata J. I. S. LICHIDATOR J. AL SC AS & FI T. S. S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din L. 8. (...) (dosar antrenare răspundere administrator - depus de J. I. in dos. (...)).
La apelul făcut în cauză s-a prezentat pentru recurent avocat din cadrul S.C.P S. și Asociații cu delegație la dosar ( f. 18) lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar, prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentei.
C.ea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 8 din L. nr. 8.. Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat ( f. 17) și depune în probațiune actul constitutiv al societății și contractul de cesiune prin care recurentul și- a cesionat părțile sociale către domnul N. R. și a arătat că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. C.ea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținere recursului. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimitere cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. Recurentul a fost lipsit de un termen de judecată, fiind privat de posibilitatea de a se apăra. La solicitarea Curții de a comunica dacă, de la data primirii citației și până la primul termen nu a fost în măsură să își pregătească apărare arată că, clientul a fost plecat din țară. Nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor trei condiții pentru antrenarea răspunderii și la dosar nu există acte care să facă dovada celor susținute de lichidator. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 7571 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. s-a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar J. I. S. împotriva pârâtului S. M. A., și în consecință: A fost obligat pârâtul, în calitate de administrator statutar al debitoarei SC AS & FI T. S. S., să plătească suma de 600.640,25 lei reprezentând pasivul debitoarei. În motivare se arată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus la data de 15 octombrie 2010, lichidatorul judiciar J. I. desemnat să administreze procedura falimentului în forma simplificată a debitoarei SC AS & FI T. S. S. a solicitat obligarea pârâtului S. M. A. la plata pasivului debitoarei în cuantum de 600.640,25 lei, așa cum a fost înscris în tabelul definitiv al creanțelor, în baza art.138 alin.1 lit.d și e din L. nr.8.. Lichidatorul judiciar a arătat că prin sentinta comerciala nr. 125/(...), pronuntata la data de (...) in dos. nr. (...) al T.ui C. C., s-a admis cererea formulata de L. R. S. si in consecinta s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa in forma generala fata de debitoarea SC AS & FI T. S. S., societate al carei fost administrator este paratul S. M. A. In indeplinirea obligatiilor sale, administratorul judiciar a procedat la intocmirea tabelului preliminar al creantelor, acesta cuprinzand creanta DGFP C. in valoare de 11.267 lei, creanta ITM C. in valoare de 45 lei, acestea fiind incluse in categoria creantelor bugetare, precum si creantele chirografare ale SC Unicredit L. C. IFN SA in cuantum de 405.815,57 lei; SC Lokoil R. S. in cuantum de 97.093,02 lei; SC Bancpost SA in cuantum de 75.756,66 lei. Prin încheierea C.a nr. 2095/2010, pronuntata la data de (...) a fost definitivat tabelul preliminar al creditorilor debitoarei, acesta insumand creante in cuantum de 589.977,25 lei. Prin încheierea comerciala nr. 2095/(...) s-a dispus intrarea debitoarei in procedura falimentului in forma simplificata avand in vedere faptul ca debitoarea se incadreaza in criteriile prevazute de art. 1 alin 2 lit. d din L. nr. 8.. S-au inregistrat in termen, din partea D.G.F.P. C. si Municipiul T. cereri de admitere a creantelor in tabelul suplimentar, solicitand inscrierea in tabel cu suma de 9.000 lei si respectiv 1.663 lei, reprezentand creante nascute intre data deschiderii procedurii generale si data intrarii in faliment prin procedura simplificata, intocmindu-se in acest sens tabelul suplimentar de creante. T. definitiv consolidat cuprinde intregul pasiv al debitoarei care este in cuantum de 600.640,25 lei. Conform dispozitiilor art 138 alin 1 din L. nr. 8., teza finala, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau suparaveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una sau mai multe din faptele prevazute la lit. a-g ale acestui articol. Astfel dispozitiile art 138 din lege nu limiteaza angajarea raspunderii doar la raspunderea membrilor organelor de conducere ci la orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa. Din analiza istoricului societatii debitoare, lichidatorul judiciar a observat ca la data de (...), cu cateva luni inainte de deschiderea procedurii de insolventa, s-a incheiat un pretins contract de cesiune a partilor sociale intre paratul S. M. A. si numitul N. R., prin care paratul, fostul asociat si administrator, a cesionat cesionarului N. R., partile sociale detinute la societatea debitoare, la valoarea nominala. Prin încheierea nr. 16940/(...) afost admisa cererea formulata, prin asociat unic S. M. A., avand ca obiect inregistrarea in registrul comertului a modificarii actului constitutiv conform contractului de cesiune Din analiza fisei de platitor solicitata de lichidatorul judiciar la A. T., la data de (...), reiese ca ultima declaratie depusa de debitoare la aceasta institutie este din luna august 2009. Dupa aceasta data nu a mai fost inregistrata nici un fel de declaratie, rezultand tot odata ca societatea nu a mai desfasurat nici un fel de activitate dupa luna iulie 2009. Mai mult rentabilitatea societatii in anul 2009 este 0, situatie in care cesiunea societatii nu este justificata. Debitoarea prin reprezentantul sau nu a predat lichidatorului judiciar actele contabile ale societatii pentru a intocmi o analiza a situatiei patrimoniale a debitoarei precum si un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa si a persoanelor carora le-ar fi imputabila. Ca urmare a faptului ca debitoarea, prin reprezentantii sai, nu a depus la dosarul cauzei si nici nu a predat lichidatorului actele si documentele solicitate conform art 28 din legea 8. da nastere unor prezumtii de natura sa atraga angajarea raspunderii personale a paratului pana la concurenta intregului pasiv al debitoarei in cuantum de 600.640,25 lei, existand prezumtia ca acestea nu au exitat si nu au fost predate noului administrator fapta care se incadreaza in prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 8., respectiv contabilitatea nu a fost ținută in conformitate cu legea. Analizând cererea judecătorul sindic a admis-o în temeiul art.138 lit. d și e din L. nr.8. și în baza considerentelor expuse în continuare. La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul- sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din L. nr.8., printre care și aceea constând în aceea că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d) și a deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia (lit.e). Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior citate. Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor. În speță, administrator statutar al debitoarei este pârâtul S. M. A., care în calitate de administrator, avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestuia. Raportat la faptul că pârâtul, în calitate de administrator statutar, nu a predat documentele contabile, incluzând lista bunurilor debitoarei, a conturilor bancare, a debitorilor și a gestiunii societății și nu a predat nici bunurile debitoarei, judecătorul sindic a apreciat că nepredarea acestora de către pârât s-a făcut cu scopul de a fi sustrase de la urmărire în detrimentul creditorilor, fapta săvârșită putând fi încadrată în prevederile art.138 lit.e din L. nr.8., pârâtul deturnând și ascunzând o parte din activul debitoarei. De asemenea, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din L. nr.8., respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar. Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din L. nr.8.. Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.31/1990 republicată. Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr.8., prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară. Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii. Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din L. nr.8., respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. R. de cauzalitate dintre faptele reținute în sarcina pârâtului și care pot fi încadrate în disp. art.138 lit. d și e din L. nr.8. și ajungerea debitoarei în stare de insolvență este demonstrat de faptul că prin deturnarea unei părți din activul persoanei juridice societatea comercială a fost pusă în imposibilitatea de a desfășura o activitate profitabilă și se poate concluziona și în sensul că aceste bunuri au fost folosite în interes personal iar prin ținerea unei contabilități care nu este conformă cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs. Împotriva sentinței a declarat recurs S. Mihai A., solicitând în principalcasarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, iar in masura in care instanta de recurs va considera ca in speta nu se impune casarea solicită modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii cererii de angajare a raspunderii persona le a recurentului in temeiul art. 138 alin.l, lit d, e, din L. 8.. În motivarea recursului, recurentul arată că instanta de judecata a respins cererea de amanare pentru angajare de aparator pe care recurentul a formulat-o, incalcandu-i-se astfel in mod flagrant dreptul la aparare, dreptul de a-și formula pozitia procesuala cu privire la cererea dedusa judecatii si de a propune probe in favoarea sa. Instanta a nesocotit aceasta cerere incalcand astfel atat art. 156 alin 1 Cod pr. civ., cât si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In ce priveste cererea de angajare a raspunderii personale a recurentului, in temeiul art. 138 alin.1, lit d, e, din L. 8., solicită instantei de recurs sa modifice hotararea atacata, in sensul respingerii acesteia ca nefondate. Recurentul consideră că având in vedere că actiunea in raspundere patrimoniala, exercitata de lichidatorul judiciar, in baza Legii nr.8. privind procedura insolventei, este o actiune speciala, conditiile si cazurile in care aceasta se poate exercita sunt si ele speciale, fiind clar si limitativ prevazute de lege. Examinand cazurile prevazute de art.138 din lege se poate concluziona faptul, ca raspunderea instituita prin L. 8. este o forma speciala de raspundere civila delictuala agravata, dar având caracter exceptional. Pentru antrenarea acestei raspunderi speciale este necesara dovedirea existentei tuturor elementelor constitutive ale raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, vinovatia, prejudiciul si raportul de cauzalitate. Faptele ilicite la care face referire art. 138 din lege sunt expres si limitativ prevazute de legiuitor si sunt fapte intentionale, ce exclud culpa ca forma a vinovatiei. Antrenarea raspunderii personale a recurentului a fost intemeiata pe art. 138 alin.l lit. d si e din legea 8.. In ce priveste art.138 alin. 1 lit. d " au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitate in conformitate cu legea", consideră că lichidarotul judiciar nu a dovedit savarsirea de catre recurent a niciuneia din aceste fapte. Recurentul arată că a tinut contabilitate a societatii comerciale in conformitate cu legea, toateactele contabile fiind predate in baza unui proces verbal noului administrator al societatii N. R., cu ocazia cesiunii acesteia. Este total eronata sustinerea lichidatorului judiciar, conform careia recurentul, in perioada in care a fost administrator al societatii comerciale, nu a tinut contabilitatea acesteia, deoarece in aceste condiții cesiunea societatii comerciale era imposibil de realizat. Mai mult chiar lichidatorul judiciar afirma că societatea avea toate bilanțurile contabile, precum si delcaratiile la AFP T. depuse la zi, in periada in care a fost administrator al acesteia. Faptul ca ulterior cesiunii noul administrator nu a mai depus bilanturile contabile si nu a mai efectuat activitati prin societate nu este o fapta de care sa fie raspunzator. In ce priveste acuzatia ca nu a predat lichidatorului judiciar actele contabile, arată că nu le deține, acestea fiind predate noului administrator cu ocazia cesionarii societatii, neavând dreptul de a mai pastra actele contabile dupa cesiunea soceitatii, noul administrator detinandu-le si având obligatia sa le predea lichidatorului. De asemenea lichidatorul judiciar, face unele afirmatii total nedovedite si pur subiective, bazate doar pe prezumtii, prin care incearca sa arate ca scopul cesunii a fost unul ilicit si ca aceasta a fost facuta in frauda creditorilor societatii, ori intentia de a incheia acte in frauda creditorilor trebuie dovedita, nu poate fi prezumata pe baza unor concluzii logice pur personale, astfel cum lichidatorul judiciar si-a motivat cererea de angajare a raspunderii personale a recurentului, motivare agreata si preluata si de instanta de judecata. Recurentul arată că cesiunea de parti sociale nu este una fictiva, lovita de nulitate absolută pentru cauza ilicită, atât timp cât acest fapt nu este dovedit si atât timp cât nu exista o hotarare judecatoreasca in acest sens. In ce priveste art. 138 alin. 11it. e: " au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia", arată că din nou i se impută unele fapte total nedovedite. Mai mult faptele prevzaute de art. 138 alin.1, lit. d si e, sunt fapte intentionate, ca urmare trebuie dovedită intenția recurentului in producerea pagubei, a prejudiciului. Pentru motivele prezentate mai sus, arată că nu sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale personale a pârâtului si in consecință, solicită admiterea recursului, cu consecința modificării hotărârii primei instanțe in sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii personale a recurentului in temeiul art. 138 alin. l, lit d, e, din L. 8.. Prin întâmpinarea formulată, intimata J. I. S. a solicitat respingerearecursului și menținerea în totalitate a sentinței, ca fiind legală și temeinică. În motivarea întâmpinării, intimata arată că recursul declarat in cauza este nefondat, hotararea instantei de fond este legala si temeinica, ncexistand nici un temei care sa duca la modificarea sau casarea acesteia. In cererea de amanare formulata si inregistrata la Tribunalul Comercial Cluj a data de (...), recurentul pârât a indicat adresa de domiciliu ca fiind in: T., str. A. nr. 5, ap. 26, jud. C., adresa la care pârâtul a fost citat si care i-a fost comunicata si de S. E. P. prin adresa nr. 13748/(...). Adresa de domiciliu a recurentului pârât este identica cu cea a sediului debitoarei AS & FI T. S. S., unde au fost comunicate de catre lichidatorul judiciar, actele întocmite in prezenta cauza începând cu data de (...), (notificari, tabel de creanta, rapoarte intocmite in procedura, etc). La adresa indicata mai sus, la data de (...), a fost comunicat inclusiv, raportulprivind incidenta prevederilor art. 138 din L. nr. 8., raport in care lichidatorul judiciar a mentionat faptul ca va formula actiunea de atragere a raspunderii materiale impotriva fostului adrninistratul statutar al debitoarei, S. M. A. Având in vedere faptul ca, recurentul pârât avea cunostinta atât de deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei, cât si de faptul ca lichidatorul judiciar va promova actiunea in atragerea raspunderii materiale impotriva acestuia, cererea de arnanare pentru angajarea unui apărător a fost inregistrata doar in scopul tergiversarii cauzei. Fata de cele mentionate mai sus, raportat la data la care pârâtul a fost citat si la principiul celerității care trebuie sa guverneze aceasta procedura, considera critica adresata hotararii total neintemeiata. Conform dispozitiilor art 138 alin 1 din L. nr. 8., teza finala, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau suparaveghere din cadrul societatii, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una sau mai multe din faptele prcvazute la lit. a-g ale acestui articol. Astfel dispozitiile art 138 din lege nu limiteaza angajarea raspunderii doar la raspunderea membrilor organelor de conducere ci la orice, alta persoana care a cauzat starea de insolventa. Toate datoriile societatii dateaza din perioada exercitarii mandatului de administrator al pârâtului si provin din contracte incheiate de catre debitoare, prin fostul administrator. Analizand tabelul creditorilor se poate observa ca, dupa cesiune, societatea nu a mai acumulat datorii noi, ci doar majorari si penalitati aferente celor existente Astfel. având in vedere ca societatea debitoare nu a mai realizat nici un fel de activitate dupa data incheierii contractului de cesiune, duce la concluzia logica ca cesiunea partilor sociale nu are nici un fel de justificare din punct de vedere economic, fiind total lipsita de interes preluarea unei societati care detine datorii considerabile si care nu-si mai poate desfasura activitatea. Cesiunca partilor sociale a urmărit doar un scop ilicit si anume transferul responsabilitatii pentru datoriile si starea de insolvabilitate a firmei, catre o persoana ca este imposibil de gasit. C. de parti sociale incheiata intre pârât si numitul N. R. este una fictiva, lovita de nulitate absoluta pentru cauza ilicita, constand doar in sustragerea pârâtului de la raspundere pentru producerea starii de insolventa. Bunurile debitoarei inregistrare in contabilitatea acesteia, sunt imposibil de gasit, motiv pentru care a considerat ca acestea nu au fost prcdate catre noul administrator, acestea fiind deturnate de catre fostul administrator statutar, fapta care se incadrează in dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e din L. nr. 138/2006. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Cererea lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii pârâtului a fost formulată în data de (...), fiind acordat termen pentru soluționarea acesteia la (...). Recurentul a fost citat pentru termenul din data de (...) la data de (...), pentru primul termen de judecată formulând în scris o cerere depusă la data de (...) prin care solicită amânarea cauzei pentru a-și pregăti apărarea și pentru a-și angaja apărător. La primul termen de judecată instanța respinge cererea de amânare și soluționează cauza. Potrivit art. 156 (1) Cod proc.civ., „instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivat";, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna la cererea părții pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise. În cauză, raportat la data primirii citației și data termenului de judecată, cererea de amânare este fondată cu atât mai mult cu cât a fost formulată la primul termen de judecată, ea fiind motivată. Deoarece instanța a respins cererea de amânare și nu a amânat nici pronunțarea pentru a da posibilitatea părții de a depune concluzii scrise, în cauză s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantului și dreptul la un proces echitabil, consacrat și de legislația C., astfel că în baza art. 312 (2) Cod proc.civ., se impune admiterea recursului declarat de pârâtul Ș. M. A. împotriva sentinței comerciale nr.7571 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtul Ș. M. A. împotriva sentinței comerciale nr.7571 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. V. D. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: D.M.D.
| ← Decizia comercială nr. 234/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2717/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
