Decizia comercială nr. 16/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr. (...)
DECIZIA Nr. 16/2011
Ședința Ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: A.-I. A.
GREFIER: D. C.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta SC B. I. E. S. și de către pârâta SC A & A I. E. S. împotriva sentinței civile nr. 794 din (...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect acțiune în constatare.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), părțile au depus concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința civilă nr. 794 din (...), pronunțată de Tribunalul
Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității formulării cererii invocate de pârâta SC A&A I. E. S.
S-a respins cererea precizată formulată de reclamanta SC B. I. E. S. în contradictoriu cu pârâta SC A&A I. E. S., având ca obiect constatarea faptului că prin plata făcută în baza în baza chitanței nr. 19/(...) s-au stins toate creanțele pe care pârâta le-a avut față de reclamantă în derularea contractului nr.26/(...) și a raporturilor juridice obligaționale derulate între părți ulterior expirării contractului și obligarea pârâtei să-i remită fila CEC seria BK 307 nr. 30903.
S-a respins cererea formulată de pârâtă de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
În motivare s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 iulie 2009 sub nr. de mai sus, reclamanta SC B. I. E. S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A & A I. E. S., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate că prin plata făcută în baza chitanței nr.19/9 ianuarie 2009 s-au stins toate creanțele pe care pârâta le- a avut față de reclamantă în derularea contractului nr.26/7 martie 2005 și a raporturilor juridice obligaționale derulate între părți ulterior expirării menționatului contract.
S-a solicitat, de asemenea, să se dispună obligarea pârâtei să-i restituie reclamantei filele CEC și toate celelalte titluri de credit emise deaceasta din urmă cu titlu de garanție, aflate în posesia pârâtei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a susținut că la data de 7 martie 2005 a perfectat cu pârâta un contract de vânzare-cumpărare produse petroliere, pârâta având calitatea de furnizor și reclamanta de beneficiar și că relațiile comerciale dintre părți s-au derulat în condiții normale până la data expirării contractului, 31 decembrie 2005.
Ulterior expirării contractului, raporturile dintre părți au continuat în baza unor înțelegeri verbale, reclamanta susținând că în conformitate cu aceste înțelegeri s-a convenit ca nici una dintre părți să nu fie obligată la plata penalităților de întârziere față de cealaltă parte în cazul în care executarea obligațiilor s-ar face cu depășirea scadențelor stabilite.
Conform acestei înțelegeri, pârâta a remis reclamantei înscrisuri intitulate „Obligații de plată"; atât la sfârșitul anului 2007, cât și la sfârșitul anului 2008, reclamanta arătând că în îndeplinirea obligațiilor de plată izvorâte din înțelegerile verbale ulterioare expirării duratei de valabilitate a contractului, a achitat prin chitanța nr.19/9 ianuarie 2009 întreaga datorie pe care o avea față de pârâtă.
Cu toate acestea, pârâta i-a trimis reclamantei prin fax o factură în valoare de 40.698,62 lei reprezentând penalități de întârziere și ulterior a emis în sarcina reclamantei factura nr.122/22 mai 2009 în valoare de
73.838,28 lei având scadența la 27 mai 2009, reprezentând penalități de întârziere conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2., aferente perioadei 1 ianuarie 2008-22 mai 2009. Reclamanta a refuzat primirea facturii prin poștă și a returnat-o pârâtei la 1 iunie 2009 cu adresa nr.25.
Cu referire la această factură emisă de pârâtă reprezentând penalități de întârziere reclamanta susține că a fost emisă în mod eronat întrucât se referă la livrări de marfă efectuate după expirarea contractului nr.2. și că în mod greșit a fost invocat acest contract ca temei al penalităților.
Livrările făcându-se în baza unor înțelegeri verbale în cadrul cărora părțile nu au stabilit penalități de întârziere, temeiul juridic al pretențiilor pârâtei este apreciat ca fiind fals.
De altfel, pretențiile formulate de pârâtă prin emiterea facturii au fost apreciate ca fiind lipsite de bază legală, deoarece Legea nr.469/2002 a fost aprobată prin efectul L. nr.246/2009, iar pe de altă parte, întrucât contractul convenit între părți în anul 2005 a expirat la 31 decembrie 2005.
Cât privește filele CEC predate reprezentantului pârâtei reclamanta a susținut că au fost predate cu titlu de garanție, fiind deținute în mod abuziv de aceasta, pârâta refuzând să le restituie reclamantei, deși contractul pentru garantarea căruia au fost predate și-a încetat valabilitatea.
Reclamanta a apreciat că pârâta nu se poate prevala de clauza penală stipulată în contractul a cărui valabilitate s-a încheiat pentru livrări de marfă făcute în perioada 1 ianuarie 2008-22 mai 2009.
Cu filele CEC predate a fost garantată doar executarea obligațiilor contractuale și nu alte obligații decurgând din înțelegerile verbale ulterioare dintre părți, deținerea filelor CEC fiind apreciată ca abuzivă.
În drept au fost invocate prev. art.969, 970, 948 și urm. C.civ., precum
și prev. art.1066 și urm. C.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28 septembrie 2009 pârâta a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă, în principal ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, solicitând și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării s-a invocat și excepția necompetenței materiale a T.ui C. C. de soluționare a litigiului, excepție care nu a mai fost soluționată de instanță, întrucât pârâta, după precizarea acțiunii de către reclamantă a arătat că nu mai înțelege să o susțină.
S-a invocat, de asemenea, excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată aportat la disp. art.7201 C.pr.civ., excepție, de asemenea, respinsă de instanță prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2010. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii pârâta a susținut că prin cererea dedusă judecății reclamanta a solicitat să se constate o stare de fapt și că pentru admisibilitatea unei acțiuni întemeiată pe prev. art.115 C.pr.civ. se impun a fi întrunite anumite condiții, care în speță nu pot fi considerate ca fiind existente, reclamanta având posibilitatea să-și valorifice drepturile invocate prin apărarea pe care ar urma să o formuleze într-o eventuală acțiune a pârâtei îndreptată împotriva reclamantei. S-a apreciat că reclamanta își poate realiza drepturile printr-o acțiune în realizare și prin promovarea unei acțiuni în constatarea unei stări de fapt. În ceea ce privește fondul cererii s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată,susținându-se că deși contractul nr.2. a încetat la data de 31 decembrie 2005, raporturile contractuale dintre părți au continuat, fără a exista o înțelegere conform căreia nu se vor percepe penalități pentru întârzierea executării obligațiilor. La data de 9 noiembrie 2009 reclamanta a depus la dosar întâmpinare, susținând în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii având ca obiect acțiunea în constatare că nu este vorba de constatarea unei stări de fapt, ci de constatarea unui drept de creanță al pârâtei față de reclamantă, astfel încât cererea se încadrează perfect în contextul art.111 C.pr.civ. Apărările invocate de pârâtă pe fond sunt apreciate ca fiind nefondate, arătându-se în esență că contractul nr.2. șiu-a încetat valabilitatea la data de 13 decembrie 2005 și că pârâta susține fără temei că raporturile dintre părți, derulate ulterior acestei date, au fost guvernate de clauzele inserate în contractul expirat. În situația în care părțile ar fi avut o astfel de intenție ar fi încheiat un act adițional de prelungire a contractului, în lipsa unei astfel de înțelegeri și a unor probe care să confirme existența înțelegerii, pârâta neputând să modifice unilateral convenția părților. Încercarea de justificare a penalităților percepute fără drept este apreciată ca fiind lipsită de logică juridică, arătându-se că atâta timp cât pârâta se află în posesia filelor CEC emise de reclamantă avea posibilitatea să se îndestuleze la împlinirea scadenței și că penalitățile de întârziere nu pot fi pretinse, întrucât ar demonstra o culpă a pârâtei în nevalorificarea dreptului său de creanță. Reclamanta a considerat că și-a achitat toate datoriile pe care le avea față de pârâtă în baza prevederilor contractuale și că pretinsul anunț pe care pârâta l-ar fi făcut în ceea ce privește perceperea de penalități de întârzieremajorate de la 0,25% la 1% nu a existat, majorarea putându-se face doar prin acordul de voință al ambelor părți, acord care nu a fost exprimat din partea reclamantei. În corespondența comercială dintre părți derulată după data expirării contractului nr.2. nu a fost menționată vreo datorie pe care reclamanta ar avea-o față de pârâtă cu titlu de penalități de întârziere și că în cuprinsul întâmpinării pârâta însăși recunoaște că pentru perioada anilor 2007 și 2008 reclamanta nu-i datorează penalități. Mai mult, prin scriptul intitulat „Extras de cont"; înregistrat sub nr.181/21 decembrie 2007 pârâta i-a solicitat reclamantei să confirme debitul existent la acea dată, debit care nu includea penalități de întârziere, ci numai creanța principală. Se susține că reclamanta a confirmat acest debit și că ulterior l-a achitat prin ordin de plată. Apărarea pârâtei legată de faptul că după expirarea contractului încheiat în 2005 a fost menținută clauza referitoare la penalitățile de întârziere este considerată ca fiind lipsită de logică juridică, reclamanta susținând că după această dată între părți nu a existat o înțelegere verbală în cadrul căreia să se fi stabilit obligația sa de a achita penalități de întârziere. Facturile anexate de pârâtă la întâmpinare au fost emise în cursul anului 2008, astfel încât se apreciază că nu puteau să aibă la bază raportul juridic obligațional stabilit prin contractul expirat. În acest sens, a fost invocată și jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, conform căreia menționarea pe factură a unor penalități de întârziere nu poate fi considerată ca și clauză penală. Referitor la acceptarea de către reclamantă a facturilor depuse la dosar anexate întâmpinării, reclamanta a susținut că doar trei au fost semnate și anume facturile nr.859/16 ianuarie 2008, 943/31 ianuarie 2008 și 1005/18 februarie 2008. Semnătura de primire a facturii nu are semnificația juridică a exprimării acordului părții cu privire la plata penalităților de întârziere prevăzute în factură. În ceea ce privește filele CEC predate de reclamantă pârâtei cu titlu de garanție pentru executarea contractului nr.2., puteau fi utilizate doar pentru creanțele izvorâte din acel contract și nu pentru orice alt tip de creanțe, pârâta având obligația să folosească filele CEC în calitate de posesor doar în concordanță cu finalitatea avută de reclamantă la momentul predării. Împlinirea termenului de validitate a contractului impune, conform opiniei exprimate de reclamantă, obligarea pârâtei la restituirea tuturor filelor CEC care se află în posesia sa. La data de 10 decembrie 2009 reclamanta și-a precizat acțiunea în ceea ce privește al doilea petit al cererii introductive, solicitând obligarea pârâtei de a-i preda fila CEC seria BK 307 nr.30903. Analizând cererea precizată formulată de reclamantă, cu luarea în considerare a poziției procesuale exprimată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, ținând cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei în probațiune, atât de reclamantă, cât și de pârâtă, instanța a constatat următoarele: Pronunțându-se asupra excepției inadmisibilității cererii reclamantei, excepție invocată de pârâtă, instanța cu luarea în considerare a prev. art. 137 alin.2 și a prev. art. 111 C.pr.civ., a respins-o, apreciind-o ca nefondată, întrucât reclamanta prin cererea dedusă judecății în cadrul petitului 1 al acțiunii cu care instanța a fost învestită, nu a urmărit constatarea unei stări de fapt, astfel cum a apreciat pârâta, ci a solicitat constatarea inexistenței unui drept pecuniar al acesteia, corelativ cu stabilirea unei obligații de plată scadente în ceea ce o privește, obligație rezultată din derularea raporturilor contractuale ce au avut la baza convenția nr. 26 din (...), și raporturile comerciale ulterioare încetării acestui contract. Prevederile art. 111 C.pr.civ., statuează asupra faptului că partea care are interes poată să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea fiind inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului. Primul capăt de cerere formulat de reclamantă se grefează pe disp. art. menționat, întrucât aceasta solicită constatarea inexistenței dreptului pârâtei de a-i solicita plata unor sume de bani întemeiate pe contractul nr. 2. și relațiile comerciale derulate ulterior, încetării valabilității acesteia. T. a considerat că susținerile pârâtei conform cărora reclamanta ar fi avut o acțiune în realizare, ceea ce face inadmisibilă cererea în constatare și implicit aplicabilitatea tezei finale a art. 111 C.pr.civ., în cazul în speță, se impun a fi înlăturate ca nefondate, deoarece formularea de către reclamantă a unei cereri în realizarea dreptului implica fie acționarea în judecată a pârâtei pentru obligarea acesteia la plata unei sume de bani, acțiune care nu și-ar fi găsit justificarea, deoarece reclamanta nu pretinde că pârâta i-ar datora vreo sumă de bani, ea neavând calitatea de potențial creditor în raporturile dintre cele două părți litigante, fie formularea unei întâmpinări pe parcursul derulării unui litigiu, în cadrul căruia pârâta ar fi ieșit din pasivitate și i-ar fi solicitat reclamantei în instanță plata unui debit, având ca fundament facturile depuse la dosarul cauzei. Formularea unei întâmpinări în cadrul căreia SC B. I. E. S. și-ar fi exprimat poziția sa procesuală față de potențialele pretenții ale SC A & A I. E. S., consideră că nu poate fi apreciată ca o acțiune în realizarea dreptului, întrucât întâmpinarea, în conformitate cu prev. art. 115 C.pr.civ., cuprinde excepțiile de procedură pe care pârâta le ridică la cererea reclamantei, răspunsul acesteia la toate capetele de fapt și de drept ale cererii și dovezile cu care pârâta înțelege să se apere împotriva fiecărui capăt de cerere din acțiunea reclamantei. Analizând fondul litigiului dedus judecății, instanța a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la data de (...) un contract de vânzare cumpărare, înregistrat sub nr. 26, conform căruia pârâta, în calitate de vânzător, se obliga să-i transfere reclamantei cumpărător, dreptul de proprietate asupra unor produse petroliere - benzină, motorină și uleiuri, respectiv produse cosmetice auto - în schimbul plății de către cumpărător a prețului astfel cum era menționat unilateral pe factura emisă de vânzător (art.4.1). C. a fost încheiat pe perioadă determinată, de la data semnării, (...) și până la data de (...), după acest termen valabilitatea convenției încetând, altfel spus după data de (...), contractul nu mai producea efecte între cele două părți. În cuprinsul contractului, părțile au stabilit o clauză penală, inserată la art. 4.7, conform căreia vânzătorul este în drept să nu mai livreze marfă cumpărătorului, dacă acesta nu efectuează chiar și numai o singură plată la termenul prevăzut la art. 4.4 din contract, la scadență, în cuprinsul aceluiași articol fiind menționată și obligația asumată de cumpărător, de a achita, în caz de întârziere, penalități de 0,25% din suma datorată, pentru fiecare zi. T. a apreciat că după data de (...), când contractul și-a încetat efectele, între cele două părți litigante au existat raporturi contractuale care nu s-au derulat în baza acestui contract, întrucât nu s-a depus la dosar un act adițional, astfel cum prevedeau disp. art. VI și pârâta nu a făcut dovada unei înțelegeri în sensul prelungirii contractului. Dovada acestor raporturi contractuale derulate ulterior, s-a făcut de pârâtă prin depunerea la dosar a unor facturi fiscale (f.36-52), perioada în care au fost emise acestea fiind cuprinsă între (...) și (...). Toate facturile depuse la dosar în copie xerox au fost acceptate la plată de reclamantă și pe cale de consecință, instanța a considerat că a fost asumată și obligația achitării contravalorii lor. Susținerile reclamantei conform cărora semnătura aplicată pe factură ar reprezenta doar dovada faptului că factura a fost primită, nu au putut fi acceptate, emiterea facturilor fiscale reprezentând un contract încheiat în formă simplificată. Semnătura olografă aplicată pe aceste facturi, a fost apreciată de instanță ca reprezentând accept din partea reclamantei, de a achita contravaloarea mărfii livrată de pârâtă, în condițiile în care nu s-a contestat primirea mărfii, principala obligație a cumpărătorului fiind cea de plată a prețului. Derularea acestor raporturi comerciale ulterioare datei de (...), nu poate fi considerată ca făcându-se sub imperiul contractului nr. 2., întrucât valabilitatea acestuia a încetat la data prevăzută contractual, susținerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării, în sensul continuării raporturilor comerciale, cu luarea în considerare a acelorași dispoziții contractuale, regăsite în cuprinsul contractului expirat, inclusiv cele privitoare la penalitățile de întârziere de 0,25% pentru fiecare zi, urmând a fi respinse ca nefondate. Această clauză penală și-a încetat efectele la data de (...), dată la care a expirat de altfel contractul în întregul său. Cât privește inserarea în cuprinsul facturilor depuse la dosar la filele 36-52 a penalităților pretinse de pârâtă în cuantum de 0,25% pe zi întârziere și respectiv 1% pe zi întârziere, tribunalul a considerat că nu-i este opozabilă reclamantei, întrucât mențiunile respective nu pot face dovada unei convenții valabil încheiate de cele două părți litigante, încheierea acestei convenții nefiind dovedită, nefiind dovedit acordul persoanelor ce reprezintă legal cele două părți și în special acordul reprezentantului reclamantei, de a- și asuma această obligație. Chiar în condițiile în care instanța nu este chemată să stabilească sumele datorate de reclamantă pârâtei și implicit creanța pretinsă de aceasta din urmă, întrucât nu a fost învestită cu o astfel de cerere, pentru a soluționa obiectul cererii deduse judecății - a stabili dacă s-au stins toatecreanțele pe care pârâta le-a avut față de reclamantă, în derularea contractului nr. 26/(...), și a raporturilor juridice ulterioare, se impune analizarea acestor facturi depuse la dosar și a plăților pretins efectuate de reclamantă. Fără a lua în considerare facturile fiscale nr. FAAPEN/2 din (...) reprezentând contravaloare penalități conform contractului nr. 2. în valoare de 40.698,62 lei (f.19) și FAAPEN/122 din (...) reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei (...)-(...), conform aceluiași contract de vânzare cumpărare, factură în valoare de 73.838,28 lei (f.20), instanța a analizat facturile emise de pârâtă în sarcina reclamantei în perioada (...)-(...), depuse la dosar la filele 36-52. Cu privire la aceste facturi, instanța a reținut faptul că reprezintă contravaloare produse petroliere, toate facturile fiind acceptate la plată, reclamanta nefăcând dovada achitării contravalorii lor. Cu toate acestea, instanța a avut în vedere anexa depusă la dosar, emisă de pârâtă, comunicată reclamantei (f.21), în cuprinsul căreia sunt menționate zilele de întârziere cu care reclamanta a făcut plata contravalorii bunurilor ce i-au fost livrate. S-a avut în vedere de asemenea, termenul de scadență prevăzut pe fiecare factură și împrejurarea că pretinsele penalități inserate de pârâtă în anexa nr. 122 la factura cuprinzând penalități din data de 22 mai 2009, nu pot fi datorate, în baza contractului nr. 2. și nici în baza unor înțelegeri ulterioare, cu privire la plata unor astfel de penalități, întrucât nu au fost dovedite. Neplata la scadență a contravalorii facturilor depuse la dosar de pârâtă, cuprinse de altfel și în anexa nr. 122 depusă la dosar la filele 21-22, naște în sarcina reclamantei cel puțin obligația de plată a dobânzilor comerciale, raportat la prev. art. 43 C.com., conform cărora datoriile comerciale lichide și plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Totodată a fost avută în vedere împrejurarea că la data de (...), conform extrasul de cont depus la dosar la fila 13 în copie xerox, reclamanta recunoștea existența unui debit în favoarea pârâtei, în cuantum de 136.967,15 lei și că, în ceea ce privește plata acestui debit, nu au fost depuse la dosar ordine de plată și nu a fost făcută într-un alt mod dovada stingerii obligațiilor. Reclamanta a depus la dosar doar chitanța nr. 19 din (...), care atestă plata către pârâtă a sumei de 356 lei contravaloare facturii fiscale nr. 2178 din (...). Verificând această factură, instanța a constatat că valoarea totală a contravalorii produselor livrate reclamantei în baza acesteia este de 175,60 lei și că obligația de plată, astfel cum era prevăzută în cuprinsul facturii era la data emiterii. Or, plata s-a făcut de către reclamantă abia la data de (...), cu o întârziere de 45 de zile. Chiar dacă s-ar accepta împrejurarea că pentru celelalte facturi reclamanta și-ar fi îndeplinit obligațiile de plată, cu întârzierile menționate de pârâtă, necontestate de altfel de reclamantă, existența acestei întârzieri la factura nr. 2178/(...), justifică respingerea cererii formulate de reclamantă, conform căreia se solicită instanței să stabilească faptul că s-au stins toatecreanțele pe care pârâta le-ar fi avut față de reclamantă, din derularea unor raporturi juridice obligaționale, născute după data de (...). Atâta timp cât reclamanta solicită instanței să constate că nu mai are nici o obligație față de pârâtă, care și-ar avea izvorul în aceste raporturi comerciale derulate ulterior expirării contractului nr. 2. și nu a făcut dovada plății contravalorii mărfii ce i-a fost livrată în baza facturilor depuse în copie xerox la filele 36-52, la scadența menționată în cuprinsul facturii, respectiv la data emiterii fiecărei facturi, instanța a considerat cererea acesteia ca fiind nefondată, susținerile reclamantei, conform cărora ar fi achitat integral debitele, ultima plată făcându-se prin chitanța nr. 19 din (...), nefiind dovedite. În ceea ce privește cel de al doilea capăt al cererii cu care a fost învestită instanța, precizat ulterior, respectiv solicitarea de restituire a filei cec seria BK 307 nr. 30903, instanța a apreciat că se impune a fi respins, întrucât cecul este un titlu de credit, având numai funcția de instrument de plată și emiterea acestuia de către reclamantă și predarea pârâtei, are la bază un raport acauzal, perspectivă din care susținerile reclamantei vizând lipsa vreunei cauze a obligației pretins asumate, se impune a fi înlăturate. Împotriva sentinței au formulat apel SC A & A I. E. S. și SC B. I. E. S. SC A & A I. E. S. a solicitat in temeiul dispozitiilor art.296 C pr civ. admiterea apelului formulat si schimbarea in parte a hotararii atacate in sensul acordarii cheltuielilor de judecata in cuantum de 2975 lei solicitate de apelanta in fața instantei de fond. În motivarea recursului, apelanta a arătat că prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat sa se constate ca prin plata facuta de catre reclamanta in baza chitantei nr.19/09.01.209 s-au stins toate datoriile care aceasta le-a avut fata de pârâtă in derularea contractului nr.2. si bligarea acesteia de a restitui filele CEC si titlurile de credit emise de catre aceasta si aflate in posesia ei. Instanta de fond a respins in intregime actiunea formulata de SC B. I. E. S., și a constatat ca partea cazuta in pretentii potrivit dispozitiilor art 274 C pr civ este reclamanta- intimată dar a respins cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecata cu cu motivarea că din extrasul de cont din (...) depus la dosar la filele 92-93, din contractul de asistenta juridica respectiv din factura 94/(...) nu reiese ca plata realizata de apelanta este aferenta acelui contract de asistenta juridica. In fapt, apelanta a realizat plata onorariului avocatial aferent contractului de asistenta juridica 1. in temeiul caruia s-a emis factura 94/(...) imprejurare care reiese din extrasul de cont anexat în probatiune in care se mentioneaza in mod expres ca plata astfel realizata priveste si factura 94/(...). Asa fiind, in speta se impune acordarea cheltuielilor de judecata solicitate, fiind intrunite conditiile cerute de art 274 C pr civ, fiind facuta si dovada platii onorarului avocatial. Pentru motivele mai sus aratate solicită admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei atacate. Prin apelul formulat, apelanta SC B. I. E. S. a solicitat admiterii acțiunii ei așa cum a fost aceasta formulată și ulterior precizată. În motivarea apelului se arată că s-a solicitat de către apelantă societate, pe cale cererii principale, printr-un prim petit, să se constate de către instanță faptul că s-au stins toate creanțele pe care pârâta le-a avut față de reclamantă în derularea contractului 26 din (...) și a raporturilor juridice obligaționale derulate între părți ulterior expirării menționatului contract. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la restituirea titlurilor de credit aflate în posesia ei. Ulterior, această de-a doua solicitare a fost precizată, astfel că, s-a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea filei cec seria BK 307 nr. 30903. Analizând fondul litigiului, instanța a reținut, în principiu, următoarele: Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la (...) un contract de vânzare-cumpărare, indicându-se în concret obiectul acestuia. Durata contractului este determinată, acesta urmând să producă efecte în intervalul (...)-(...). După (...) contractul nu mai produce efecte între părți. C. conține o clauză penală. Ulterior încetării contractului 26 din (...) între părți au continuat relațiile comerciale, fără însă ca acestea să fi fost guvernate de prevederile contractului sus amintit și care a încetat la (...). Clauza penală conținută de contract și-a încetat efectele la date de (...). Dovada relatiilor comerciale derulate ulterior încetării contractului 26 / 2005 s-a făcut de către pârâtă, prin depunerea facturilor fiscale de la filele 36-52 dosar. A. facturi au fost acceptate la plată de către apelantă. Achiesând în principiu la concluziile instanței de fond, în ceeea ce privește stabilirea stării de fapt, sintetizând primul capăt de cerere al apelantei instanța se pronunță numai cu privire la aprecierea existenței în general a vreunei obligații de plată în sarcina acesteia, fără însă a particulariza aceste aprecieri în concret, la solicitarea din primul petit. Prin primul petit instanța a fost chemată să aprecieze și asupra faptului că s-au stins toate creanțele pe care pârâta le-a avut față de reclamantă în derularea contractului 26 din (...). Relevant din acest punct de vedere în soluționarea pricinii este înrâurirea pe care această solicitare particulară o are cu cel de-al doilea petit al cererii principale a apelantei. Instanța nu a procedat în tot la soluționarea primului petit al apelantei. Astfel că, nesoluționând în tot primul petit, și raportat la înrâurirea solicitării de constatare a stingerii tuturor creanțele pe care pârâta le-a avut față de reclamantă în derularea contractului 26 din (...), cu solicitarea de obligare a pârâtei la restituirea către reclamantă a filei cec, dreptul subscris ei este prejudiciat. În continuare, instanța, analizând fondul cauzei a apreciat de asemenea, după cum urmează: Acceptarea la plată a acestor facturi reprezintă încheierea de contracte comerciale în formă simplificată, prin care apelanta și-a exprimat acceptul de a achita contravaloarea mărfii livrată de către pârâtă. Susținerile pârâtei de continuare a relațiilor comerciale sub imperiul prevederilor contractului 26 / 2005, ulterior încetării valabilității acestui contract, au fost respinse ca nefondate. Inserarea în cuprinsul facturilor emise de către pârâtă a mențiunilor referitoare la penalități de întârziere sunt considerate de către instanță ca nefiind opozabile apelantei, întrucât acestea nu pot face dovada unei convenții valabil încheiate între părți. Plata facturilor emise astfel între părți nu s-a făcut la scadență, instanța stabilind că, deși plata a fost realizată, totuși, conform anexei depuse la dosarul cauzei, la fila 21 aceasta s-a făcut cu întârzâiere. Neplata la scadență a obligațiilor în sarcina apelantei naște în sarcina acesteia cel puțin obligația de plată a dobânzilor comerciale. Acceptând împrjurarea că pentru celelalte facturi, reclamanta si-ar fi îndeplinit obligațiile de plată, cu întârzierile menționate de pârâtă, existența intârzâierii de 45 de zile, la factura nr. 2187/(...), față de termenul de scadență reținut de instanță ca fiind cel înscris în factură, justifică respingere cererii apelantei, prin care se solicită instanței să stabilească faptul că s-au stins toate creanțele pe care pârâta le-ar fi avut față de reclamantă, din derularea unor raporturi juridice obligaționale născute ulterior datei de (...), ca nefondată. În ceea ce privește această ultimă concluzie a instanței, nu este de acord cu ea, așa cum a precizat și în cererea principală, derularea relațiilor comerciale, ulterior încetării contractului 26 / 2005, s-a realizat în temeiul unor înțelegeri verbale. Conform acestor înțelegeri verbale s-au stabilit între părți niște termene și condiții în care aceste relații se vor derula. În ceea ce privește termenul de scadență, acesta a fost fixat de către părți, ca începând să curgă după 60 de zile de la data emiterii facturilor. Concluzia instanței, referitoare la faptul că, scadența înscrisă în aceste facturi poate fi apreciată ca reprezentând punctul de reper în stabilirea faptului că aceste facturi s-au plătit cu întârzierile indica te de către pârâta-intimată, nu poate fi reținută, întrucât, așa cum instanța a apreciat cu privire la penalitățile de întârziere, în sensul că mențiunile făcute pe factură nu pot face dovada unei convenții valabil încheiate între părți, nefiindu-i opozabile apelantei, tot așa nici mențiunea referitoare la data scadenței facturilor, înscrise pe acestea nu pot face dovada unei convenții valabil încheiate între părți, în acest sens. În ceea ce privește ce-a de-a doua solicitare formulată pe calea acțiunii principale și care a fost ulterior precizată, nici soluționarea acesteia nu a fost temeinic realizată. Instanța, cu privire la această a doua solicitare nu reține decât faptul că, cecul este titlu de credit, care are doar funcția de instrument de plată, a cărui emitere are la baza un raport acauzal, lipsa cauzei obligației înscrise în cec fiind astfel înlăturată, cu precizarea suplimentară că fiind lipsit de funcția de instrument de credit, cecul nu poate avea rol de garanție a unei pretinse plăți. Soluționarea primului petit al acțiunii principale nu s-a realizat în întregime, instanța pronunțându-se numai parțial asupra solicitării apelantei. În soluționarea celui de-al doilea petit al apelantei, instanța nu a ținut cont de motivele de fapt și de drept expuse prin cererea principală, dar mai ales de motivele de fapt și de drept expuse prin precizarea de acțiune. ., deși apelanta a înțeles să-și precizeze acțiunea în fapt și in drept întemeindu-se pe dispozițiile normei cadru nr. 7 / 1994 de aplicare a legii speciale, Legea 59/1934, instanța nu a ținut cont de aceste aspecte, și caurmare nici nu s-a raportat la ele. E. relevant în soluționarea cererii, ca instanța să tină cont de motivele din precizarea de acțiune, întrucât prin intermediul acesteia apelanta s-a prevalat de dispozițiile legii speciale. Din acest punct de vedere instanța ar fi trebuit să califice acțiunea ca fiind o acțiune în restituirea filei cec. Acest tip de acțiune, așa cum rezultă și din cuprinsul precizării de acțiune este prevăzută de dispozițiile punctului 114 lit. b) alin. 2 al normei cadru BNR nr. 7/1994. A. prevederi și aplicarea lor, trebuiesc a fi luate în considerare prin raportarea lor la dispozițiile art. 55 din legea specială 59/1934 asupra cecului. Pornind de la aceste prevederi legale, trebuie constatat faptul că în temeiul legii cecului - art. 55 din lege - pot fi pornite de către debitorul unor obligații înscrise într-un cec procese, fie pe cale de opoziție, fie pe cale de acțiune. În cadrul acestor procese, pornite fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare a filei cec, debitorul nu poate opune decât acele excepții în fapt și în drept, care nu sunt oprite de art. 23 din lege și / sau care sunt prevăzute de art. 2 din lege. Admisibilitatea solicitării apelantei cuprinse în cel de-al doilea petit al acțiunii trebuie analizată prin raportare la dispozițiile legii speciale, și deci prin raportare la motivele în fapt și în drept deja invocate pe calea precizării de acțiune. A. motive pot fi sintetizate astfel: pârâta exercită o posesie de rea-credință asupra filei cec în speță; deși notificată la restituirea acesteia, și deși această obligație de restituire incumbă în sarcina ei de la momentul stingerii în întregime a obligațiilor rezultate ca urmare a derulării contractului 2., această refuză. Deținerea acestei file cec și încercarea de valorificare, cu nesocotirea fundamentului pentru care această filă cec a fost emisă sunt acte de rea-credintă. A.a fiind luând în calcul motivele în fapt și în drept astfel invocate, solicită admiterea apelului astfel declarat și motivat și pe cale de consecință să se dispună modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată și ulterior precizată. Examinând apelurile, instanța constată următoarele: Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat constatarea faptului că prin plata făcută de ea la data de (...) s-au stins toate datoriile pe care le- a avut față de pârâtă în temeiul contractului nr. 2.. Între părți s-a derulat relația comercială în temeiul contractului nr. 2., contract a cărui valabilitate a expirat în (...). Relațiile comerciale dintre părți au continuat și după expirarea contractului 26, în acest sens fiind facturile emise de pârâtă în perioada (...) - (...), acceptate de către apelanta reclamantă și față de care aceasta nu face dovada achitării contravalorii integrale a acestora, fapt corect reținut și de instanța de fond. Instanța prin soluția pronunțată a soluționat petitul cu care a fost investită, astfel că motivul de apel referitor la faptul că instanța nu a soluționat în întregime capătul de cerere este nefondat, instanța nefiind investită cu capătul de cerere privind cauza obligației și întinderea acesteia. Și aspectul referitor la data exigibilității facturilor este nefondat, el fiind și inadmisibil, acest aspect fiind invocat pentru prima dată în apel. Din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că din examinarea documentelor justificative a centralizator facturi plăți - SC A & A I. E. S. T., a facturilor fiscale, a instrumentelor de decontare în cazul livrărilor demărfuri între părți în baza contractului nr. 26 din (...) nu rezultă obligația de plată certe, lichide și exigibile neachitată de SC B. I. E. S. T., pentru valoarea mărfurilor livrate. Însă în anul 2007 prin înscrisul ";. de plată clienți la (...)"; și prin înscrisul ";. de plată clienți la (...), s-au confirmat obligațiile SC B. I. E. T. față de SC A & A I. E. S. T. Din actele de la dosar, din concluziile expertizei contabile efectuate în cauză rezultă că acțiunea reclamantei prin care solicită să se constate că s-au stins toate creanțele datorate între părți în baza contractului nr. 2. și ulterior expirării acestuia, este nefondată. Cecul este un instrument de plată care încorporează o obligație abstractă, iar cauza obligației nu are nicio influență asupra titlului comercial. Raporturile juridice anterioare cecului justifică emiterea acestuia, însă odată emis, acesta constituie un element de sine stătător, toate operațiunile privind CEC-ul fac abstracție de raporturile fundamentale și sunt supuse unor reguli speciale. Raportat la considerentele de mai sus, instanța în baza art. 296 Cod proc.civ., va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta- reclamantă SC B. I. E. S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A&A I. E. S. având ca obiect sentința comercială nr. 794/C/2010 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosar (...). Apelul pârâtei este fondat, deoarece acesta a depus la dosar dovada plății onorariului avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 1. în temeiul căruia s-a emis factura nr. 94/(...) achitată de apelanta pârâtă, astfel că în baza art. 296 Cod proc.civ., va admite apelul declarat de către apelanta-intimată SC A&A I. E. S. în contradictoriu cu apelanta-intimată SC B. I. E. S. având ca obiect sentința comercială nr. 794/C/2010 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosar (...) și în consecință va schimba în parte hotărârea apelată în sensul că: va obliga reclamanta la plata sumei de 2975 Ron cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând onorariu avocat. În baza art. 274 Cod proc.civ. fiind în culpă procesuală, apelanta-intimată SC B. I. E. S. va fi obligată să plătească intimatei-apelante SC A&A I. E. S. suma de 2232 Ron cheltuieli de judecată în apel. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE : Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta-intimată SC B. I. E. S. în contradictoriu cu intimata-apelantă SC A&A I. E. S. având ca obiect sentința comercială nr. 794/C/2010 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...). Admite apelul declarat de către apelanta-intimată SC A&A I. E. S. în contradictoriu cu apelanta-intimată SC B. I. E. S. având ca obiect sentința comercială nr. 794/C/2010 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosar (...) și în consecință schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că: Obligă reclamanta la plata sumei de 2975 Ron cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând onorariu avocat. Menține în rest dispozițiile sentinței apelate. Obligă apelanta-intimată SC B. I. E. S. să plătească intimatei-apelante SC A&A I. E. S. suma de 2232 Ron cheltuieli de judecată în apel. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER D. P. A. A.-I. C. D. Red. D.P. dact. GC 6 ex/(...) Jud.primă instanță: C.C.
| ← Decizia comercială nr. 5550/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 28/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
