Decizia comercială nr. 249/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 249/2011
Ședința de la 29 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I.
JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta SC S. I. S. împotriva sentinței comerciale nr.3343/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) în contradictoriu cu intimata SC A. I. E. S. PRIN ADMINISTRATOR J. S. I. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. N. Sarca în reprezentarea intereselor apelantei și domnul M. Grecu în calitate de practician în insolvență, reprezentant al intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
3085 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei - întâmpinare. Un exemplar se comunică cu reprezentanta apelantei.
Reprezentanta apelantei solicită suplimentarea probațiunii, cu proba cu înscrisuri pe care deja le-a depus la dosar și efectuarea unei expertize tehnice în vederea determinării deficiențelor produse imobilului din culpa executantului.
La solicitarea instanței, arată că lucrarea de expertiză ar trebui să cuprindă ca și obiectiv identificarea deficiențelor raportat la lucrările executate și la nota de constatare a domnului ing. Roman G. și care a fost contestată de către partea adversă.
Reprezentantul intimatei arată că se opune încuviințării acestei probe, reclamanta trebuind să fii formulat cerere reconvențională cu ocazia judecării litigiului în fața instanței de fond când ar fi trebuit să emită pretenții proprii. În ceea ce privește obiectivul pe care ar trebui să-l conțină lucrarea de expertiză, deficiențele la lucrări au fost constatate extrajudiciar.
C.ea, după deliberare, în raport de cauza dedusă judecății și limitele cu care a fost învestită prima instanță, proba cu expertiza tehnică nu este nici utilă, nici pertinentă și nici concludentă pentru judecarea cauzei. Mai mult de atât, în lipsa unor pretenții proprii formulate de către pârâtă, prin cerere reconvențională, în fața primei instanțe, extinderea cadrului procesual pe baza unor constatări făcute extrajudiciar în calea de atac este nepermis.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantă pentru motivele expuse pe larg în scris. În susținere se arată că părțile au stabilit faptul că sumele rămase din lucrările neexecutate să fie repartizate pentru plata lucrărilor suplimentare, fără depășirea valorii devizului original de la data semnării contractului; domnul D. nu avea autoritatea de a discuta și a angajat societatea la plata unor așa zise lucrări suplimentare, împotriva acestuia fiind de fapt formulată și o plângere penală. Procura, în cazul domnului D., din partea administratorului era pentru contractarea unor credite.
Se mai relevă că în situația în care părțile ar fi avut o înțelegere cu privire la un nou set de lucrări suplimentare această înțelegere ar fi fost manifestată în scris. Societatea nu și-a însușit situația de lucrări la care face referire prima instanță, aceasta fiind acceptată de către domnul D. care nu avea împuternicire în acest sens. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
Reprezentantul intimate solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate pentru motivele expuse pe larg în scris, prin întâmpinare. În susținere se arată că în privința lucrărilor suplimentare, factura din 2008 și situațiile de lucrări ștampilate și acceptate de către apelantă, au fost întocmite pentru lucrări suplimentare altele decât cele cu privire la care a intervenit compensarea. A., lucrările suplimentare nu cuprind parcarea exterioară, aceasta fiind o lucrare a cărei necesitate a rezultat ulterior. Cele două categorii de lucrări suplimentare nu se identifică, având componente diferite, unele priveau canalizare exterioară, împrejmuire gard, zid de sprijin, diferență de amenajări exterioare, modificări interioare, electrice suplimentare iar cele executate ulterior reprezentau lucrări făcute la apartamente etaj 6, la parter și la P. N.
Se mai arată că prin expertiza contabilă s-a stabilit că relația dintre părți a fost una stabilită și asumată de părți prin facturile emise in storno care sunt o modalitate de facturare a garanțiilor de bună execuție. Solicitările apelantei, la acest moment fac obiectul unei judecății distincte, dincolo de cadrul procesual stabilit deja cu ocazia promovării acțiunii. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
C.ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința comercială nr.3343/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) s-a admis cererea formulată de reclamanta S. A. I. E. S. prin administrator judiciar S. I., în contradictoriu cu pârâta S. S. I. S., pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 227.850,96 lei, compusă din 113.925,48 lei, reprezentând debit principal, și 113.925,48 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în cauză au fost respectate condițiile art.720 ind.1 Cod proc.civ., pârâta S. S. I. S. fiind convocată la conciliere directă de către reclamanta S. A. I. E. S. prin administrator judiciar S. I., pentru data de (...), ora 16:30 (fila 23), invitația la conciliere fiind comunicată pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire primită de către aceasta la (...).
Între reclamanta S. A. I. E. S., în calitate de executant, și pârâta S. S. I.
S., în calitate de beneficiară, a fost încheiat contractul de execuție nr. 38/(...), însușit de ambele părți prin semnătură necontestată și ștampilă, și având ca obiect executarea de către reclamantă în beneficiul pârâtei a unui imobil de locuit S+P+6E în mun. C.-N., Calea Turzii FN, conform devizului general, parte integrantă din contract, în schimbul prețului trecut în același deviz pentrufiecare operațiune în parte, valoarea lucrărilor fiind stabilită la suma de
9.985.131,13 lei fără TVA.
Prin art. 4.1 din contractul încheiat între ele, părțile au stabilit că valoarea contractului va fi recalculată dacă apar modificări sau lucrări suplimentare solicitate de beneficiar.
La (...), între părți a fost încheiat actul adițional la contractul de execuție nr. 38/(...), prin care părțile au convenit ca valoarea lucrărilor contractate, de
9.985.131,13 lei, să fie diminuată cu 340 lei/mp pentru fiecare apartament care la solicitarea beneficiarului va fi predat în stadiu fizic semifinisat, suprafața utilă fiind de 128,50 mp/ ap. mare și 114,6 mp/ap. mic, această solicitare trebuind să fie făcută în scris și în timp util de către beneficiar sau reprezentantul său legal.
La dosar a fost depus înscrisul intitulat „informare";, emis de către reclamantă și adresat pârâtei, dar care poartă semnătura necontestată și ștampila ambelor părți, din care rezultă existența unei înțelegeri între părți privind lucrările de amenajări interioare care să nu se mai execute, și a unui centralizator în care erau evidențiate capitolele de lucrări suplimentare exterioare și interioare care se impunea a mai fi executate. Totodată, din acest înscris rezultă că înțelegerea părților a fost în sensul ca din sumele rămase din lucrările neexecutate, să poată fi repartizate pentru plata lucrărilor suplimentare, fără depășirea valorii devizului original, de la data semnării contractului (fila 18). Tribunalul reține că această înțelegere se referă la lucrările cuprinse în înscrisul intitulat „centralizator la data de (...)";.
La (...), reclamanta a emis pârâtei factura nr. 45/(...) în valoare de
113.925,48 lei, pentru lucrări suplimentare conform situației de lucrări, factura fiind acceptată de către pârâtă în mod expres prin semnătură necontestată și ștampilă. Cu privire la această factură fiscală, reclamanta a învederat că a fost emisă pentru lucrări suplimentare care nu au fost cuprinse în centralizatorul din (...) și care prin urmare nu au fost compensate cu lucrările cu privire la care părțile au convenit că urmau să nu mai fie executate, factura fiind emisă pentru lucrări la apartamente etaj 6, la parter și la P. N. A. susținere a reclamantei a fost confirmată prin probele administrate în cauză.
A., după cum invocă și reclamanta, tribunalul a constatat că în înscrisul intitulat „centralizator la data de (...)";, în care sunt enumerate lucrările suplimentare cu privire la care părțile au convenit că urmau să fie compensate cu lucrările stabilite a nu se mai executa, nu se regăsesc lucrările de tipul celor pentru care reclamanta a invocat că a fost emisă factura nr. 45/(...) în valoare de 113.925,48 lei.
Totodată, din declarația martorului S. C. F. reiese că în realizarea lucrării în cauză au intervenit modificări față de proiectul inițial, respectiv compartimentări la parter, modificări la ultimul etaj și interioare, iar apoi a fost realizată o suprafață betonată care nu fusese prevăzută în proiectul inițial, martorul fiind chemat pentru a desena dispunerea locurilor de parcare pe aceasta. F. audiat, și martorul C. R. M. a declarat că în plus față de proiectul inițial s-a realizat o platformă betonată în spațiul de construcție și finisaje minore.
Din declarația martorului D. D. reiese că la imobilul în cauză au fost efectuate multe lucrări suplimentare față de cele prevăzute în devizul inițial, pe lângă lucrări mărunte, la sfârșit fiind efectuate în plus lucrări legate de exteriorul imobilului, constând în platforme betonate, taluzuri și un gard exterior. Martorul a mai arătat că în luna mai sau aprilie 2008, când s-au prezentat inspectorii de la primărie pentru luarea în folosință, aceștia ausolicitat să fie mai multe locuri de parcare, iar după aceasta zona betonată din curte a crescut cu aproximativ 300 mp. Martorul a mai declarat că reprezentantul pârâtei, M. D., fiind plecat în S.U.A., el a fost împuternicit de pârâtă să semneze facturile și situațiile din partea acesteia. F.u-i prezentat spre vedere înscrisul depus apoi în copie certificată pentru conformitate cu originalul la dosar și cusut la filele 27-30 din volumul II, martorul a declarat că semnătura realizată peste ștampila pârâtei îi aparține, iar în colțul din stânga jos al acestui înscris se vede că se referă la lucrările suplimentare privind platforma betonată, la care a făcut referire. Martorul a mai învederat că până la mijlocul anului 2009 nu știe să fi fost plătită factura pentru lucrările la platforma betonată, iar banca care aprobase creditul pentru finanțarea lucrării nu a fost de acord ca această factură să fie plătită din acel credit.
Prin urmare, tribunalul a reținut dovedit prin declarația martorului D.
D., că înțelegerea părților din martie 2008 privind compensarea lucrărilor suplimentare cu cele ce urmau să nu mai fie efectuate, nu se referea și la lucrările suplimentare efectuate la platforma nord, necesitatea efectuării acestora din urmă ivindu-se ulterior acelei înțelegeri. În acest sens tribunalul a avut în vedere și faptul că, după cum reiese din declarația acestui martor, contravaloarea facturii nr. 45/(...) urma să fie achitată de către pârâtă.
Totodată, în cadrul interogatoriului administrat pârâtei la cererea reclamantei, pârâta a recunoscut că lucrările suplimentare solicitate în contul lucrărilor neexecutate se refereau la canalizarea exterioară, împrejmuirea cu gard exterior, zidul de sprijin, diferența la amenajări exterioare, modificări la interioare și electrice suplimentare.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza judiciară contabilă, la dosar fiind depus raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert economist M. Cazac, din concluziile căruia reiese că suma ce face obiectul cererii nu a fost achitată de către pârâtă, care nu a efectuat plăți mai mari decât cele justificate de facturile fiscale emise de către reclamantă.
În consecință, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada deținerii unei creanțe certe, lichide și exigibile față de pârâtă, rezultând din efectuarea lucrărilor pentru care a fost emisă factura nr. 45/(...), acceptată de către pârâtă în mod expres, și care prin urmare are valoare probatorie potrivit art. 46
Cod com., însă pârâta nu a făcut dovada achitării contravalorii acestei facturi fiscale, deși sarcina probei sub acest aspect îi revenea acesteia, în baza art. 1169 Cod civ.
Raportat la cuprinsul înscrisului intitulat „informare"; coroborat cu înscrisul intitulat „centralizator la data de (...)";, și având în vedere probele administrate în cauză mai sus analizate, nu a fost primită susținerea pârâtei în sensul că la întrevederea din 21 martie 2008 părțile au convenit ca lucrările suplimentare ce vor surveni ulterior acelui moment să fie suportate din sumele rămase pentru lucrările neexecutate, o astfel de înțelegere nefiind dovedită, în cauză fiind probată doar înțelegerea de a fi suportate din sumele rămase pentru lucrările neexecutate, lucrările din înscrisul intitulat „centralizator la data de (...)";.
În ce privește invocarea de către pârâtă a excepției de neexecutare a contractului, tribunalul a reținut că potrivit art. 5 din contractul încheiat între părți, părțile au convenit ca plata să se facă lunar pe bază de factură și situație de lucrări acceptată de ambele părți, iar factura nr. 45/(...) a fost acceptată de către pârâtă, care și-a însușit prin semnătură și ștampilă și prima filă a situației de lucrări pe care apare mențiune privind lucrările la apartamentele de la etajul 6, lucrări suplimentare la parter și platforma suplimentară. În ce privește nota de constatare întocmită de dl. expert Roman G. și constatările d-lui expert M. S. S., tribunalul a reținut că acestea sunt probe extrajudiciare neadministrate în condiții de contradictorialitate potrivit Codului de procedură civilă și prin urmare nu sunt opozabile reclamantei.
Prin urmare, în baza art. 969 Cod civ., pârâtei îi revine obligația de plată a contravalorii facturii fiscale nr. 45/(...).
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 969 Cod civ. și faptul că prin art. 10 din contractul încheiat între ele, părțile au stabilit cuantumul daunelor interese datorate de pârâtă ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată a contravalorii facturilor fiscale emise de reclamantă, care au menirea să acopere tocmai prejudiciul încercat de reclamantă, valoarea penalităților de întârziere de până la data introducerii acțiunii, (...), fiind corect calculată de către reclamantă ca fiind în cuantum de 113.925,48 lei, limitat la cuantumul debitului principal, față de prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, modul de calcul nefiind contestat de către pârâtă.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 969 Cod civ., tribunalul a admis cererea formulată de reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC S. I. S. C.-N. în contradictoriu cu SC A. I. E. S. solicitând admiterea apelului.
În motivarea apelului a arătat că prin sentința nr.343/2011 a fost admisă cererea reclamantei și apelanta a fost obligată la plata sumei de
227.850,96 lei.
Instanța de fond a reținut că între cele două societăți a fost încheiat contractul de execuție nr.38/(...), având ca obiect executarea de către SC A. I.
S. a unui imobil de locuit S+P+6E în mun. C.-N. Calea Turzii f.n, conform devizului general, parte integrantă din contract, în schimbul prețului de
9.985.131,13 lei fără TVA.
În înscrisul intitulat „informare"; s-a stipulat că lucrările suplimentare urmează a fi acoperite din sumele rămase din lucrările neexecutate, fără depășirea valorii devizului original, instanța reținând în continuare că este vorba de lucrările cuprinse în centralizatorul din (...).
A., părțile au stabilit, fără echivoc, faptul că sumele rămase din lucrările neexecutate să fie repartizate pentru plata lucrărilor suplimentare, fără depășirea valorii devizului original de la data semnării contractului.
În mod evident, aceste lucrări nu au avut cum să fie cuprinse în devizul inițial, iar dată fiind perioada în care au fost executate de către reclamantă - martie și aprilie 2008-, este absolut cert că este vorba de o singură categorie de astfel de lucrări suplimentare, reclamanta asumându-și în scris obligația de a se încadra în devizul original. Orice altă modificare care. până la urmă ar fi însemnat o modificare a obiectului contractului și a valorii acestuia, ar fi trebuit să facă obiectul unui act adițional. așa cum de comun acord au stabilit părțile încă de la începutul relației contractuale care să fie încheiat de reprezentanți legali ai părților.
S. instanței referitor la faptul că factura fiscală nr.45/(...) a fost emisă pentru lucrări suplimentare care nu au fost cuprinse în centralizatorul de (...) nu au fost compensate prin înscrisul denumit "informare" și trebuie achitate nu este reală.
DI.D. D. nu avea autoritatea de a discuta și a angaja societatea la plata unor așa zise lucrări suplimentare noi este confirmată chiar de mail-ul din (...) depus de reclamantă în care administratorul societății, dl.Peter D.M. arată că discuții despre acestea se vor purta la data revenirii în țară. De altfel, împotriva acestuia este înregistrată o plângere penală având nr.de dosar 8643/P/2011 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și fals.
Mai mult, procura anexată pe care această persoană o avea din partea administratorului apelantei se referea la efectuarea demersurilor necesare în vederea obținerii unui credit. S. acestuia că ar fi fost împuternicit să semneze pentru societate facturi și alte situații - așa cum a reținut instanța nu este reală și nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă.
Consideră că dacă într-adevăr părțile ar fi avut o înțelegere cu privire la un nou set de lucrări suplimentare această înțelegere ar fi fost manifestată în scris împreună cu administratorul apelantei.
În ceea ce privește invocarea excepției de neexecutare, reținută de instanța de fond arată că într-adevăr, conform clauzelor contractuale, plățile puteau fi realizate numai pe bază de facturi și situații de lucrări acceptate de ambele părți.
Condiția stabilită de comun acord este îndeplinită: este vorba de o plată care nu se datora având în vedere ultimul înscris încheiat în mod valabil de către părțile contractante informarea din (...) și care stabilea în mod foarte clar că lucrările suplimentare urmează să fie acoperite din valoarea lucrărilor care nu se mai executau; apelanta nu și-a însușit nici situația de lucrări la care face trimitere instanța și nici factura, acestea fiind acceptat de către dl.D. care nu avea nicio împuternicire în acest sens.
În ceea ce privește notele și constatările experților într-adevăr acestea sunt probe extrajudiciare, dar care au fost aduse la cunoștința intimatei. A., a notificat societatea executantă pentru a se prezenta la locul situării imobilului în data de (...) în vederea semnării procesului-verbal care să cuprindă remedierile pe care urma să le efectueze, în conformitate cu prevederile contractuale.
Având în vedere faptul că la data stabilită în notificare nu s-a prezentat la imobil niciun reprezentant al executantului, în cursul lunii mai 2009 a luat legătura cu expert Roman C. care s-a deplasat la fața locului, a inventariat și vizualizat lucrările din interiorul apartamentelor, cele executate în spațiile de folosință comun ă, terasele, finisajele exterioare, inclusiv zidurile de sprijin.
Concluziile dlui expert au fost consemnate într-un raport denumit" N. de constatare", care a fost comunicat reclamantei la data de (...) odată cu notificarea apelantei prin care solicita să îi fie adusă la cunoștință soluția pe care o vor adopta cu privire la deficiențele sesizate.
În condițiile în care și de această dată SC A. I. E. S. a rămas în pasivitate, și luând în considerare propunerile d lui expert Roman G. privind urgența reclamată de remedierea lucrărilor executate necorespunzător, apelanta a contactat un alt executant pentru efectuarea lucrărilor de reparații, și anume societatea G. T. S..
Ca urmare a efectuării lucrărilor de reparație de către SC G. T. S. aceasta e emis următoarele facturi fiscale: nr.l/(...), nr.2/ (...), nr.4/(...), pentru suma totală de 109.222,96 lei (ZVA inclus), fiecare din aceste facturi fiind scadentă la data emiterii, iar pentru neplata la scadență devine aplicabilă o penalitate în cuantum de 0,10% /zi de întârziere.
De asemenea. lucrările de remediere efectuate de SC G. T. S. au fost verificate de către expert tehnic judiciar ing.M. S. S., care a constatat faptul că acestea corespund cu nota de constatare a dlui expert Roman G.
Totodată a constatat că prețurile aplicate se încadrează în limitele practicate pe piața construcțiilor la acea dată, arătând că lucrările rămase de executat se ridică la valoarea de 259.592 lei.
Arată că intimata a luat la cunoștință încă din anul 2009 de deficiențele existente, având încă de atunci posibilitatea de a-și exprima o poziție, de aremedia lucrările necorespunzătoare sau de a contesta concluziile experților, SC A. I. E. S. fiind răspunzătoare pentru respectarea calității.
Prin urmare, consideră că în cauză există condițiile necesare pentru invocarea excepției de neexecutare.
Arată că independent de punctele I și II, apelanta a achitat către reclamantă o sumă mai mare decât cea facturată de către aceasta, sumă care acoperă inclusiv debitul solicitat în prezentul dosar.
Din Raportul de expertiză și anexele întocmite se desprind următoarele constatări:
1.De la lit. a) din Raport și anexa nr. 1, că SC A. I. E. S. a facturat suma de 10.601.969,19 lei, din care a stornat (a scăzut) suma de 396.774,77 lei, rezultând în final o sumă înscrisă în facturi fiscale de 10.205.194,42 lei. A. este suma evidențiată în contabilitate și care a fost luată în calcul la stabilirea obligațiilor fiscale, TVA și impozit profit.
Prin faptul că SC S. I. S. nu a primit facturi pentru suma de 396.774,77 lei, aceasta a fost prejudiciată întrucât nu a putut evidenția pe cheltuieli această sumă, plătind la bugetul statului un impozit pe profit suplimentar de
53.348,00 lei și nu a putut deduce TVA aferentă, în sumă de 63.350,00 lei. A., consecința nefacturării sumei de 396.774,77 lei de către SC A. I. E. S. este cauzarea unui prejudiciu SC S. I. S. în sumă de 116.698,00 lei.
2. De la acest punct din Raport reiese de asemenea că din suma datorată de 10.601.969,19 lei (datorată dar nefacturată integral), suma de 518.866,30 lei o reprezintă garanțiile de bună execuție (anexa nr. 3 din raport), care trebuie virată distinct în contul de garanții.
3. La lit. b) din Raport se arată plățile efectuate de SC S. I. S., astfel: La b1, suma de 10.085.173,31 lei, reprezentând lucrări; La b2, suma de
628.891,40 lei, reprezentând constituire garanții de bună execuție, din care a fost deblocată și virată în contul SC A. I. E. S. suma de 317.546,39 lei.
Reiese din cele prezentate că au fost efectuate plăți în sumă de
10.714.064,71 lei (10.085.173,31 +628.891,40), din care în contul SC A. I. E. S. suma de 10.402.719,70 lei (10.085.173,31+ 317.546,39), iar în contul de garanții a rămas suma de 311.345,01 lei (628.891,40-317.546,39).
4. La lit. c) din Raport și anexa nr. 6 sunt stabilite încasările efectuate de
SC A. I. E. S. În sumă de 10.402.719,70 lei.
5. La lit. d) și anexa nr. 8 se arată din nou valoarea lucrărilor efectuate de 10.601.969,19 lei, din care 10.083.102,89 lei lucrări și 518.866,30 lei garanții, exprimarea fiind totuși confuză și inconsecvecntă, aceste valori sunt prezentate eronat ca fiind facturate integral.
Ori astfel cum reiese din anexa nr.8, totalul valoric al facturilor emise este de 10.205.194,42 lei. Expertul nejustificat consideră suma de 396.774,77 lei care a fost stornată ca făcând parte din valoarea facturilor fiscale emise, deși în anexa 8 precizează faptul că această sumă este stornată.
SC S. SPRL C.-N. prin întâmpinare (f.25-28) a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Apelanta critică hotărârea primei instanțe sub aspectul aplicării greșite a legii generate din interpretarea greșită a unor probe în ceea ce privesc lucrările suplimentare. A., se susține că prima instanță a greșit atunci când a reținut că factura fiscală nr.0000045/(...) a fost emisă pentru lucrări suplimentare care nu au fost cuprinse în centralizatorul din data de (...) și a căror contravaloarenu a fost prin urmare compensată prin înscrisul semnat de ambele părți la data de (...), aceasta fiind obligată să achite respectiva contravaloare.
Pentru a susține aceasta se invocă două aspecte: în primul rând faptul că între părți s-a convenit ca o parte din sumele rămase pentru lucrările de amenajare interioară neexecutate să poată fi repartizate pentru plata lucrărilor suplimentare, fără depășirea valorii devizului original și mai apoi faptul că a existat o singură categorie de lucrări suplimentare, reclamanta asumându-și în scris obligația de a se încadra în devizul general.
Răspunsul la cele susținute de apelantă se regăsește în contractul încheiat între părți potrivit căruia în art.4.1 valoarea contractului urma a fi recalculată în cazul în care apăreau unele modificări sau lucrări suplimentare solicitate de beneficiar.
Având la bază această clauză contractuală, executantul a efectuat o serie de lucrări suplimentare pe lângă cele care au format obiectul contractului, la apartamente etaj VI, parter, precum și la platforma nord, lucrări în valoare totală de 113.925,48 lei. Pentru lucrările astfel efectuate au fost întocmite situații de lucrări, ce au fost acceptate de beneficiar și pentru care s-a emis factura în discuție nr.0000045 din (...) în cuantum de 113.925,48 lei acceptată și aceasta la plată prin semnare de către apelantă.
Concluzie ce se desprinde este aceea că factura și situațiile de lucrări aferente acestei facturi ambele semnate și recunoscute de apelantă au fost întocmite pentru lucrări suplimentare convenite a se executa, altele decât cele cu privire la care a intervenit compensarea prin înscrisul încheiat și semnat de părți la data de (...).
Este așa și datorită faptului că lucrările suplimentare au fost detailate în centralizatorul anexat cererii de chemare în judecată și ele nu se identifică cu cele care fac obiectul situațiilor de lucrări care au stat la baza emiterii facturii nr.0000045 din (...). Lucrările indicate în centralizatorul din data de (...) nu vizează P. Nord la care au fost executate lucrări conform situațiilor de lucrări, ci doar lucrări la apartamente și unele constând în amenajări exterioare.
Din cuprinsul scriptului încheiat la data de (...) rezultă faptul că în centralizatorul stabilit la acea dată sunt evidențiate capitolele de lucrări suplimentare atât interioare cât și exterioare care se impuneau a fi executate.
Prin urmare, rezultă că cele două categorii de lucrări suplimentare nu se identifică, și ele au la bază componente diferite, și cum factura în litigiu a fost acceptată și asumată de către apelantă, în mod întemeiat aceasta a fost obligată la plata sa de către prima instanță.
O altă critică se referă la existența unor deficiențe a lucrărilor. În acest sens apelanta susține că au fost constatate o serie de deficiențe la lucrările executate de reclamanta intimată, a căror remediere a fost făcută pe cheltuiala apelantei, și prin urmare se poate susține că este întrunită ipoteza unei neexecutări contractuale.
Pe de o parte prin cele invocate nu se face dovada existenței unor deficiențe, iar dacă acestea ar fi fost constatate ele ar fi trebuit invocate la momentul recepției lucrărilor și a întocmirii facturii, iar nu ulterior. Cum apelanta nu a făcut această dovadă, iar factura fiscală care atestă debitul solicitat precum și situațiile de lucrări aferente au fost acceptate la plată de către aceasta, invocarea ulterioară a unor eventuale deficiențe nu poate fi reținută în cauză atât vreme cât nu s-a făcut dovada existenței lor.
Nu în ultimul rând apelanta contestă concluziile raportului expertului contabil susținând că a achitat către reclamanta intimată o sumă mai mare decât cea facturată de către aceasta din urmă, sumă ce acoperă inclusiv debitul solicitat în prezenta cauză.
Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară, suma solicitată de către reclamanta intimată este neachitată iar pe de altă parte faptul că aceasta nu a primit facturi pentru suma de 396.774,77 lei, este neîntemeiată deoarece așa cum rezultă din actele dosarului această sumă a fost facturată și apoi stornată în cursul anului 2007 datorită faptului că la acel moment au intervenit reglementări contabile ce au determinat schimbarea modalității de facturare a garanțiilor de bună execuție, fiind necesară reflectarea în alt cont. Stornarea acestei sume a fost făcută astfel pentru a putea reflecta în mod corect în contabilitate, garanțiile de bună execuție.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 297 și urm.
C.proc.civ. apelul declarat de pârâta SC S. I. S. urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de SC S. I. S. împotriva sentinței civile nr.3343 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
I. C. P. D.
ȚÂR M. N.
Red.CI Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia comercială nr. 3000/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 204/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
