Decizia comercială nr. 3000/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3000/2011
Ședința publică din 05 septembrie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinarea recurentul declarat de S. U. K S., împotriva sentinței civile nr. 6582 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. S. și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, având ca obiect dizolvare societate (registrul comerțului).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...), s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentei la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru ( f. 14-15).
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este legal investită să judece recursul în temeiul Legii nr. 31/1990. Apreciază că, la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 6582 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalul Sălaj a admis cererea formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI prin O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ și a dispus dizolvarea S. U. K S.. Instanța a mai reținut că dat fiind obligativitatea actualizării datelor cu privire la sediul social al societății intimate și faptul că aceasta nu s-a conformat acestor obligații, justifică admiterea acțiunii reclamantului raportat la dispozițiile art 237 lit b din L. nr. 31/1990 . Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, dispunând respingerea cererii de dizolvare a S. U. K S.R.L întrucât a rămas fără obiect. Recursul a fost motivat prin invocarea faptului că s-a făcut dovada depunerii la O. R. C. S. a actelor de prelungire a sediului social, rezoluția prin care i s-a admis cererea de menționare acte, este anterioară pronunțării de către instanță a sentinței recurate, sens în care consideră că recursul formulat este admisibil. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente. Reclamantul a solicitat instanței ca în temeiul disp. art. 237 alin. 1 lit. a și b și art. 237 alin. 2 din L. nr. 31/1990, să dispună dizolvarea pârâtei pentru nedepunerea actelor doveditoare cu privire la prelungirea valabilității dovezii sediului social sau, după caz, schimbarea sediului social de către aceasta. Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că din evidențele registrului comerțului rezultă că această societate nu a depus actele doveditoare cu privire la sediul societății, fiind astfel incidente dispozițiile art.237 alin.1 lit.b din L. nr.31/1990 republicată.. Dispozițiile art. 237 din L. nr. 31/1990 statuează că la cererea oricărei persoane interesate, precum si a O. N. al R. C., tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la O. R. C. societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau administratorii societății au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscuta, societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii. Interpretarea dispozițiilor legale enunțate relevă că dizolvarea remediu a societății comerciale, urmare a intervenției terților în viața socială, cu ignorarea voinței sociale trebuie să fie pronunțată de instanța investită de persoana care justifică un interes doar în ipoteza în care lipsește manifestarea voinței societare . Interesul dizolvării sancțiunea poate fi justificat doar în ipoteza în care împrejurările pentru care legiuitorul a înțeles să îndrituiască terții să solicite dizolvarea se perpetuează. Manifestarea voinței sociale prin îndeplinirea obligației de a depune, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la O. R. C. de către societatea intimată ar fi reflectat voința acesteia de continuare a activității și de asigurare a standardelor de publicitate impuse, însă intimata nu a procedat la depunerea înscrisurilor care să ateste manifestarea voinței sale sociale în acest sens. La cererea oricărei persoane interesate, precum si a O. N. al R. C., tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care: a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului; c) societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută; d) societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii. Dispozițiile alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară, anunțată organelor fiscale și înscrisă în registrul comerțului. Durata inactivității nu poate depăși 3 ani. Dispozițiile legale enunțate relevă că legiuitorul a instituit excepțiile pe care a considerat necesar să le stabilească de la regula menționată în alin. 1 al art. 237 din L. nr. 31/1990, respectiv a menționat împrejurarea că disp. alin. 1 lit. c nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară comunicată organelor fiscale și menționată în registrul comerțului, fără a excepta și situația prev. la disp. alin. 1 lit. b pentru ipoteza în care societatea a fost în inactivitate temporară. Așadar, legiuitorul nu a înțeles să excepteze de la îndeplinirea obligațiilor de întocmire și publicare a situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului pentru o ipoteza în care societatea comercială a fost în inactivitate temporară. O astfel de excepție de la obligativitatea întocmirii și publicării situațiilor financiare anuale sau lipsirea neîndeplinirii acestei obligații de efectele unei sancțiuni trebuia menționată expres, astfel cum s-a realizat pentru alte situații. Prevederile art. 79 din O.U.G. nr. 92/2003 statuează că declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta. In cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanțelor Publice va stabili termenul de depunere a declarației fiscale. Obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care: a) a fost efectuată plata obligației fiscale; b) obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementarilor legale; c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere și obligația fiscală; d) pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii. In caz de inactivitate temporară sau în cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, în funcție de necesitățile administrării obligațiilor fiscale. Asupra termenelor și condițiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Textele legale enunțate anterior au relevat că inactivitatea temporară nu scutește persoana juridică de obligația de declarare și întocmire a documentelor fiscale, iar pentru ipoteza în care aceasta dorește să depună declarațiile la alte termene decât cele instituite, trebuie să adreseze o astfel de cerere organului fiscal, iar aceste termene trebuie încuviințate de cel îndreptățit. Fiind îndeplinite condițiile impuse de disp. art. 237 alin. 1 lit. b din L. nr. 31/1990, instanța de fond în mod corect a apreciat ca nefiind îndeplinită obligația instituită de depunere a situațiilor financiare anuale pârâta, aplicând greșit dispozițiile legale incidente, astfel că nefiind în prezența vreunui motiv de recurs prev. de art. 304 C., Curtea va respinge recursul declarat de SC U. K S. împotriva sentinței civile nr. 6582 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta SC U. K S. împotriva sentinței civile nr. 6582 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2011 PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER, A. C. M. S. C. P. V. D.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.P. R.
| ← Sentința comercială nr. 538/2011, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 249/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
