Decizia comercială nr. 2525/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2525/2011
Ședința a de 01 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B.
JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. G. A F. P. A J. C. în reprezentarea intereselor A. F. P. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 870 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții SC M. S., R. M. și B. C. M., având ca obiect - opoziție hot. 74103/2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata-pârâtă SC M. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, însoțită de înscrisuri.
Se constată că recursul este declarat în termen iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C.ea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C.EA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.870 pronunțată la (...) în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de opoziție formulată de reclamanta D. G. a F. P. C. în contradictoriu cu S. M..S. și intimații R. M., B. C. M. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin hotărârea nr.74103/(...) publicata in Monitorul Oficial nr. 2900/(...), asociatul unic al pârâtei S. M. S., respectiv intimata R. M. a hotărât să-și cedeze părților sociale către intimatul B. C.-M., hotărând totodată retragerea intimatei dinsocietate, revocarea acesteia din funcția de administrator și numirea intimatului în această funcție, radierea unui punct de lucru și schimbarea sediului social. Potrivit fișei sintetice totale, titlului executoriu și a adreselor depuse în copie la dosar, reclamanta D. G. A F. P. A J. C. este creditoarea pârâtei S. M. S. Potrivit art. 202 alin. 2 ind. 3 din Legea nr. 31/1990, „creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale";, iar „dispozițiile art. 62 se aplică în mod corespunzător";. Prin urmare, pentru admiterea cererii de opoziție este necesar ca hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale să fi produs reclamantei un prejudiciu. T. constată că reclamanta nu a probat faptul că prin hotărârea raportat la care a formulat cererea de opoziție, i s-a produs un prejudiciu, sarcina probei în acest sens revenindu-i reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civ. Astfel, pârâta S. M. S. fiind o societate cu răspundere limitată, asociații acesteia răspund pentru obligațiile sociale doar până la concurența capitalului social subscris, fără a răspunde cu patrimoniul propriu, în acest sens fiind prevederile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, dreptul de creanță al creditoarei poate fi realizat de aceasta împotriva patrimoniului pârâtei societate comercială cu răspundere limitată, iar nu împotriva patrimoniului asociaților acesteia, astfel încât prin cesiunea părților sociale nu este afectată în mod direct posibilitatea creditoarei de a-și realiza dreptul de creanță. Totodată, nu se poate prezuma cu privire la asociatul cedent, în lipsa unor probe în acest sens, că ar urma să aibă prin activitatea ce o va desfășura în calitate de asociat al pârâtei, o influență negativă asupra patrimoniului acesteia sau asupra posibilității viitoare de creștere a activului acesteia. De altfel, reclamanta nu a făcut nici dovada faptului că pârâta nu are în patrimoniu bunuri suficiente pentru îndestularea creanței invocate. Nu prezintă relevanță, totodată, sub aspectul existenței unui prejudiciu ca urmare a adoptării hotărârii asociaților privitoare la transmiterea părților sociale, împrejurarea că asociatul cesionar nu a declarat că a luat cunoștință despre situația financiară a societății, din această împrejurare neputându-se prezuma că acesta ar urma să refuze achitarea datoriilor bugetare ale pârâtei. D., pârâta și intimatul au făcut dovada că, în calitate de administrator și asociat unic, intimatul înțelege să achite datoriile bugetare ale pârâtei, în acest sens fiind depuse la dosarul cauzei copiile chitanțelor privind efectuarea de plăți către reclamantă ulterior intervenirii hotărârii atacate. După cum rezultă din dispozițiile art. 202 alin. 2 ind. 3 din Legea nr. 31/1990, prin hotărârea asupra cererii de opoziție, instanța poate obliga societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale, precum și să dispună răspunderea civilă a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Chiar și așa, reține instanța că raportat la probele administrate în cauză și la motivele de fapt și de drept invocate de către reclamantă în susținerea cererii, nu se poate reține existența unui motiv de nulitate a hotărârii atacate. Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. C. solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii. În susținere se arată că hotărârea este netemeinică, raportat la faptul că instituția a făcut dovada prejudiciului prin actele depuse la dosarul cauzei acte care sunt anexa cererii și care dovedesc faptul că societatea figura în evidența fiscală cu datorii față de bugetul statului în sumă de 5461 lei. Plățile făcute ulterior către buget reprezintă o cotă mică din datoria bugetară, ceea ce înseamnă că prejudiciul este departe de a fi recuperat. De asemenea arată recurenta declarația concesionarului conform căreia îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru a deține calitatea de asociat unic al S. M. S. nu echivalează cu o declarație a acestuia conform căreia a luat cunoștință despre situația financiară a societății și că se obligă, în cunoștință de cauză să achite datoriile bugetare ale societății. Prin cesiune, asociatul cadent devine practic străin de societate și nu mai poate fi obligat să achite datoriile acesteia acumulate în perioada în care era asociat unic și administrator al societății. În condițiile în care asociatul cesionar nu a declarat că a luat la cunoștință despre situația financiară a societății acesta poate să refuze achitarea datoriilor bugetare ale societății, îngreunând în mod considerabil recuperarea creanțelor fiscale și obligând organul fiscal să formuleze cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva societății debitoare. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat în considerarea că reținerile instanței privind nedovedirea prejudiciului sunt corecte. Datoriile acumulate la bugetul de stat erau simple întârzieri și nu s-ar fi putut previziona modalitatea în care aceste întârzieri ar fi fost remediate ca urmare a modificării acționariatului. Ulterior semnării contractului de cesiune a efectuat plăți către bugetul de stat, lucru ce ar fi putut fi interpretat ca o dovadă a bunei credințe și a unei condiții viitoare în această direcție. Deși asociatul cesionar nu a declarat prin actul de cesiune faptul că a luat la cunoștință despre situația financiară a societății prin plățile efectuate ulterior intrării lui în societate consideră că și-a asumat-o tacit și respectiv a procedat în consecință dispunând anumite plăți. Până la data depunerii întâmpinării a achitat o serie de datorii la bugetul de stat, în conformitate cu fișa fiscală atacată, astfel că au fost stinse și datorii anterioare intrării în societate a d-lui B. C. cât și datorii acumulate după intrarea lui respectiv după luna iulie a anului 2010. După cum se observă din extrasele fișei sintetice totale eliberată la data de (...) de către A. F. P. a municipiului C.-N. pârâta și-a stins datoriile aferente anului (...) astfel că stăruința în susținerea prezentului recurs ar fi nejustificată. Deși noul asociat nu a declarat asumarea situației financiar-contabile la data intrării în societate prin conduita sa ulterioară nu a avut o influență negativă asupra patrimoniului societății, nu a urmărit în nici un fel prejudicierea bugetului de stat și prin plăți efectuate ulterior cesiunii și- a însușit pe deplin noua calitate acționând în interesele societății. Analizând recursul declarat în raport de actele dosarului cu prevederileart.304 C.pr.civ. și cu dispozițiile legale incidente C.ea reține că acesta nu esteîntemeiat. În acest sens se reține că Legea nr.31/1990 prin dispozițiile sale prevede că : „creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței să oblige după caz societatea sauasociații la repararea prejudiciului cauzei precum și dacă este cazul atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale. Cu alte cuvinte prin opoziție se conferă posibilitatea creditorului de a recupera prejudiciul. În cauză așa cum corect a reținut prima instanță nu se dovedește că prin hotărâre recurenta ar fi prejudiciată. Executarea eventualelor creanțe se poate face împotriva societății respectiv a patrimoniului în contextul în care transmiterea se face atât cu drepturile cât și obligațiile sociale. Actele nu relevă că societatea nu ar avea bunuri în patrimoniu în măsură să fie executate sau că ar fi fost făcute demersuri pentru executarea eventualelor debite și nu a fost posibilă executarea. D. chiar în lipsa unor forme de executare actele atestă efectuarea unor plăți în sensul acoperirii unor datorii bugetare. Prin urmare raportat la acte reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite. Greșite nu sunt nici celelalte rețineri ale instanței deoarece în condițiile întelegirii efectuării unor plăți la data adoptarii hotararii privitoare la transmiterea părților sociale nu se poate reține că nu s-a făcut cunoscute eventualele drepturi și obligații sociale ale societății și respectiv a se prezuma că cel ce preia părțile sociale ar refuza achitarea datoriilor. Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. C.ea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de D. G. a F. P. C. pentru A. F. P. C.-N. pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatei S. M. S. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. F. T. M. H. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.V. L.Oros
| ← Decizia comercială nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu... | Decizia comercială nr. 76/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
