Decizia comercială nr. 39/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 39/2011
Ședința de la 02 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de creditoarea SC D & E C. S. împotriva sentinței comerciale nr. 4848 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., în contradictoriu cu debitoarea intimat SC A. SRL, având ca obiect - rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata prin D.
G. S. S. personal, identificat cu CI seria KX nr. 3., lipsind apelanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, apel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipește dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3465,43 lei și a timbrului judiciar de 10 lei, datorate pentru apelul declarat.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), apelanta a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la apel.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.7208 C.pr.civ., art. 282 al.1 teza a II-a C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. C.ea, constatând că apelanta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și având în vedere că până la acest termen apelanta nu s-a conformat obligației de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 20 al.1, 3 din Legea nr. 146/1997 invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a apelului declarat și pune în discuția părților excepția invocată. Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției invocate și să respingă apelul declarat ca urmare a netimbrării acestuia, fără cheltuieli de judecată. După deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată. C.EA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.4848 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului Comercial C. a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâta S. A. S. respinsă cererea formulată de reclamanta S. D&E C. SRL în contradictoriu cu pârâta S. A. S. obligată reclamanta să achite pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2600 lei. Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art.1021 C., rezoluțiunea presupune desființarea unui contract sinalagmatic, cu titlu de sancțiune, la cererea uneia dintre părți, pe motivul că cealaltă parte nu și-a executat culpabil obligațiile sale, în condițiile în care partea care solicită desființarea și-a executat propriile sale obligații contractuale. Rezoluțiunea privește contractele sinalagmatice cu titlu oneros și impune îndeplinirea unor condiții cumulative care constau în executarea obligației de către una dintre părți în condițiile în care cealaltă parte nu și-a îndeplinit obligația considerată esențială la încheierea contractului sau cealaltă parte și-a îndeplinit necorespunzător sau cu întârziere obligațiile asumate; neexecutarea să fie, în principiu, imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere în condițiile prevăzute în lege. Conform convenției încheiată între reclamantă și pârâtă, aceasta din urmă avea obligația să remită cumpărătorului, respectiv reclamantei, un autoturism marca Land Lover Freelander 2,2 TD4, cu specificațiile tehnice și dotările opționale prevăzute în anexa 1 la contractul încheiat de părți, anexă ce făcea parte integrantă din convenția părților, în schimbul achitării de către cumpărător a prețului autovehiculului în cuantum de 49.022,05 euro. La data de 20 noiembrie 2007 s-a făcut dovada îndeplinirii de către vânzător a obligației asumate, dovadă constând în procesul-verbal de predare- primire depus la dosar la fila 41, ce atestă împrejurarea că cumpărătorul confirma predarea și primirea autoturismului identificat și cu serie de șasiu și culoare, fiind atestat faptul că acesta corespunde caracteristicilor tehnice funcționale și estetice specifice acestui tip de autoturism. De altfel, la dosarul cauzei au fost depuse și înscrisurile ce menționau specificațiile tehnice ale autoturismului, specificații tehnice care au fost avute în vedere la data achiziționării autovehiculului și cu privire la care cumpărătorul a fost de acord, exprimându-și acordul prin semnarea și ștampilarea lor. Totodată, vânzătorului îi revenea și obligația să garanteze bunul contra evicțiunii și contra viciilor, în afară de obligația principală de predare a bunului. Obligația de garanție a vânzătorului decurge din principiul că el trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru a-i asigura cumpărătorului stăpânirea liniștită a bunului vândut, vânzătorul având obligația să-l garanteze pe cumpărător de liniștita folosință a bunului, adică contra evicțiunii și de utila folosință a acestuia, adică contra viciilor. Astfel, vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului dacă din cauza lor lucrul este impropriu întrebuințării după destinație sau dacă viciile micșorează într-atât valoarea de întrebuințare încât cumpărătorul în cunoștință de cauză nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus (art.1352 C.). În cazul în speță, viciile invocate de către reclamantă, conform susținerilor acesteia, fac bunul impropriu întrebuințării după destinația sa, nefiind vorba despre vicii asupra substanței obiectului contractului, eroarea invocată de către reclamantă referindu-se, deci, numai la calitatea lucrului. Instanța apreciază că nefiind vorba despre vicii asupra substanței bunului, cumpărătorul nu poate cere anularea contractului, ci are doar o acțiune în garanție împotriva vânzătorului. Cererea formulată de către reclamantă, însă, are caracterul unei acțiuni redhibitorii, dispozițiile art.1352 C. impunând, în această situație, întrunirea mai multor condiții. Astfel, viciul trebuia să fie ascuns, întrucât vânzătorul nu răspunde de viciile aparente și despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă. Viciul poate fi considerat ascuns numai dacă cumpărătorul nu l-a cunoscut și numai dacă printr-o verificare normală, dar atentă, nici nu putea să-l cunoască, nefiindu-i comunicat nici de către vânzător. De asemenea, pentru a fi întrunite cerințele unei acțiuni redhibitorii trebuie ca viciul să fi existat în momentul încheierii contractului, chiar dacă predarea lucrului se face ulterior. Pentru viciile ivite ulterior contractării, atunci când lucrul se defectează sau își pierde calitatea din cauza viciilor ivite după vânzare, cum este cazul în speță, vânzătorul nu răspunde, deoarece prin efectul încheierii contractului riscurile trec asupra cumpărătorului odată cu dreptul de proprietate. În plus, viciul trebuie să fie grav, adică din cauza lui lucrul să fie impropriu întrebuințării la care este întrebuințat după natura sa sau să se micșoreze într-atât valoarea de întrebuințare încât cumpărătorul, în cunoștință de cauză, nu ar fi cumpărat bunul sau ar fi plătit un preț mai redus. Deși reclamanta susține că și-a întemeiat cererea pe dispozițiile L. nr.449/2003, instanța apreciază că dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile în cauză, dat fiind faptul că ac este prevederi legale își găsesc aplicabilitatea doar în situația raporturilor contractuale care se nasc între consumatori și vânzători, art.2 alin.1 lit.a din actul normativ invocat definind în mod explicit și fără a fi susceptibil de interpretări noțiunea de „. ca fiind orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații care în cadrul contractelor care intră sub incidența acestei legi acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industrial sau de producție, artizanale ori liberale, litera c a aceluiași articol definind și noțiunea de „. ca fiind persoană fizică sau juridic autorizată care, în cadrul activității sale, comercializează produse în condițiile unui contract încheiat cu consumatorul. Din perspectiva acestor dispoziții legale, reclamanta nu poate fi încadrată în categoria de consumatori, iar pârâta nu poate fi încadrată la categoria de vânzători, ambele părți litigante fiind persoane juridice, societăți comerciale cărora le sunt pe deplin aplicabile dispozițiile L. nr.31/1990 astfel cum este completată și modificată. Așa fiind, formularea acțiunii reclamantei va fi analizată din perspectiva prev. art.1352-1354 C., temei de drept invocat în cuprinsul cererii introductive. Analizând, pe cale de consecință, pretinsele vicii invocate de reclamantă, instanța apreciază că cerințele impuse de dispozițiile art.1352 C. nu se regăsesc în cauză, întrucât, pe de o parte, defecțiunea survenită la autovehiculul achiziționat nu poate fi catalogată ca un viciu și, pe de altă parte, întrucât, chiar dacă ar fi considerată viciu, acesta nu exista la momentul încheierii contractului. Din cuprinsul raportului de expertiză reiese faptul că, ulterior preluării autovehiculului de către cumpărător, acesta a suferit o serie de defecțiuni, defecțiunea care a fost invocată de reclamantă în susținerea cererii de rezoluțiune a contractului fiind cea vizând diferențialul ce acționa roțile din spate ale autovehiculului. Drept urmare, nefiind întrunite cerințele pentru admisibilitatea unei acțiuni redhibitorii, reclamanta nu este îndreptățită să solicite rezoluțiunea vânzării sau reducerea prețului în condițiile prev. de art.1355 C., fiindîndreptățită însă să solicite vânzătorului repararea defectului survenit în situația normalei utilizări a bunului, pe cheltuiala acestuia, în cadrul obligației de garanție pe care vânzătorul o are față de cumpărător. Astfel, conform anexei 2 la contractul de vânzare-cumpărare intitulat „Condiții de garanție ale producătorului";, instanța reține că autovehiculul achiziționat de către reclamantă se bucură de garanție în situația în care orice componentă a acestuia, care necesită reparații sau înlocuiri, prezintă defecte de fabricație, în această situație producătorul și nu vânzătorul asumându-și obligația de a repara sau înlocui gratuit piesa sau componenta respectivă a autovehiculului. Din cuprinsul aceluiași înscris, instanța reține faptul că piesele sau consumabilele care fac obiectul reglării, ajustării sau înlocuirii în perioada de garanție nu intră sub incidența garanției decât dacă sunt necesare lucrări ca rezultat direct al unui defect de fabricație. Pârâta a arătat că a solicitat reclamantei prezentarea autoturismului în vederea înlocuirii diferențialului, însă aceasta a refuzat efectuarea lucrării, motivul fiind intenția declarată de a solicita rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară. Că este așa rezultă, de altfel, și din recunoașterile reclamantei care, în cuprinsul cererii introductive și, ulterior, în precizarea depusă la dosar, a arătat că intenția de rezoluționare a contractului rezultă din aceea că motivul determinant ce a fost avut în vedere la alegerea modelului de autovehicul, respectiv fiabilitatea și siguranța pe care autovehiculul le presupunea, nu au fost confirmate în practică, dispărând astfel motivul determinant care a dus la alegerea acestui bun. Tribunalul apreciază că pârâta și-a îndeplinit propriile obligații contractuale asumate prin convenția încheiată cu reclamanta și că s-a arătat predispusă să efectueze și reparația pe care o presupunea autovehiculul la mecanismul diferențial, reparație ce o dată efectuată punea autoturismul în perfectă stare de funcționare, astfel cum a arătat și expertul desemnat în cauză. Aceasta, întrucât defecțiunea constatată nu se datorează utilizării sau întreținerii necorespunzătoare a autovehiculului, pentru ca garanția să fie pierdută de către reclamantă și, drept urmare, aceasta să fie obligată să efectueze pe propria sa cheltuială reparația. La dosar a fost depusă dovada faptului că pârâta a emis la data de 8 mai 2009 comanda nr.47770 constând în diferențial spate, siguranță, piuliță planetară, suport, șurub, ulei transmisie, ulei diferențial, comandă ce avea în vedere înlăturarea defecțiunii survenite pe parcursul utilizării autovehiculului de către reclamantă. Împrejurarea că pârâta și-a exprimat intenția de a remedia defecțiunea suferită rezultă, de altfel, și din procesul-verbal încheiat între cele două părți cu ocazia concilierii în data de 13 iulie 2009 (f.18). Susținerile reclamantei în sensul că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile L. nr.449/2003, conform cărora vânzătorul avea obligația să procedeze la remedierea defecțiunii în termen de 15 zile de la sesizarea acestuia, nu pot fi aplicate, dat fiind faptul că aceste dispoziții legale nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, împrejurare care, de altfel, a fost analizată anterior. În condițiile în care pârâta nu-și îndeplinește în mod culpabil obligația de remediere a defecțiunilor în baza garanției oferită cumpărătorului, reclamanta este îndreptățită să solicite plata unor despăgubiri, nefiind însă îndreptățită să solicite rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților însituația anterioară, atâta timp cât condițiile acțiunii redhibitorii nu sunt întrunite în cauză. Așa fiind, cererea formulată de reclamantă urmează să fie respinsă ca nefondată. Excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtă, se impune a fi, de asemenea, respinsă, dat fiind faptul că instanța apreciază că în cauză nu sunt aplicabile prev. art.5 din Decretul nr.167/1958, fiind aplicabile dispozițiile referitoare la termenul general de prescripție, atâta timp cât s-a stabilit că nu poate fi vorba despre existența unor vicii ascunse ale lucrului, vicii ascunse cu viclenie sau vicii aparente, situație față de care ar fi aplicabile în cauză termenele speciale de prescripție invocate. Raportat la momentul la care s-a constatat defecțiunea apărută la diferențialul autovehiculului achiziționat de reclamantă, 8 mai 2009, termenul general de prescripție nu s-a împlinit față de data la care reclamanta a formulat cererea dedusă judecății, 31 iunie 2009. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă în înscrisul depus la dosar la data de 11 ianuarie 2010, instanța, față de împrejurarea că a înlăturat susținerile reclamantei în sensul că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile L. nr.449/2003, nu le va mai analiza, reținând, pe de altă parte, și faptul că, de altfel, nici reclamanta nu a mai susținut această excepție cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Împotriva soluției menționate a declarat apel S. D & E C. SRL solicitând admiterea acestuia schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii , cu cheltuieli de judecată. În susținerea celor solicitate se arată că în speța dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile acțiunii. Astfel, cerința ca viciul să fie ascuns este impusă de dispozițiile art.1352 si 1353 cod civil conform acestor texte de lege vicxiul putand fi considerat ascuns numai daca cumparatorul nu l-ar fi cunoscut si nici nu putea sa-l cunoasca printr-o verificare normala ,dar atenta. Faptul ca viciul autoturismului a fost ascuns rezulta si din continutul raportului de expertiza întocmit in cauza. Viciul a existat la momentul incheierii contractului .In opinia noastra viciul a existat in momentul incheierii contractului de vanzare cumparare pentru autoturismul ce afce obiectul prezentului litigiu. Aceasta conditie este esentiala si trebuie analizata cu atentie intrucat raportat la aceasta conditie instanta de judecata a pronuntat sentinta ce face obiectul acestui apel .Instanta de fond a apreciat ca defectiunea a aparut ulterior vinderii astfel incat nu se poate aprecia ca viciul ar fi existat la momentul la care sa incheiat contractul de vanzare cumparare in speta si de aceea a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile actiunii redhibitorii. In opinia sa viciul consta in faptul ca inca dinainte de incheierea contractului de vanzare cumparare si deci si la momentul vinderii, "diferentialul " prezenta defectiuni de fabricatie si pe cale de consecinta exista un viciu cu privire la aceasta componenta. Aceasta concluzie a noastra si care constituie un motiv de apel are la baza 2 argumente: a)conform raportului de expertiza intocmit in cauza durata medie de functionare a unei asemenea componente este de 250.000-350.000 km. Aceasta componenta s-a defectat in conditiile in care autoturismul a rulat doar putin peste 40.000 km.Un rationament logic impune drept o cauza a defectiuniiexisetnat/preexistenta unui viciu de fabricatie,d eci anterior incheierii contractului d evanzare cumparare. b)Viciul in acest dosar trebuie analizat ca si o cauza a defectiuni lor aparute ulterior. Astfel prin raportul de expertiza intocmit in cauza expertul a stabilit ca defecțiunile la diferențial au apărut ulterior vinderii pe parcursul folosirii normale a autovehiculului. In cadrul expertizei nu a fost analizata posibilitatea existentei unui viciu anterior vinderii drept cauza a unor defectiuni manifestate ulterior. Din aceasta cauza in opinia sa instanța a pronunțat o sentința neterneinica si nelegala dând o interpretare gresita raportului de expertiza intocmit in cauza si desigur si datorita lipsei unor obiective mai precise ale expertizei raportat la obiectul actiunii redhibitorii. Viciul sa fie grav adică din cauza lui lucrul sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat după natura sa ori potrivit conventiei sau sa se micsoreze intr-atat valoarea de intrebuintare, încât cumpăratorul, in cunoștinta de cauza, n-ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus. Este important de menționat faptul ca nu este necsar ca viciul sa se refere la substanta lucrului,caz in care am vorbi despre o anulare a contractului pentru eroare. Este evident ca viciul aparut este grav intrucat subscrisa societate nu am mai putut folosi autoturismul, pe de parte, iar pe de alta parte, diferentialul reprezintă o componenta extrem de importanta la un autoturism, iar defecctarea sa la doar 40.000 KM rulati nu creaza un confort psihic proprietarului avand in vedere si pretul foarte mare plătit pe un astfel de autorism avand drept motivatie "perfomantele" unui astfel de autovehicul. Daca sunt indeplinite cele 3 conditii cumparatorul are dreptul ,in conformitatee cu disp. art.1355 si urm. Cod Civil sa exercite fie actiunea redhibitorie fie o actiune de reducere a pretului. In conforrnitatate cu aceleasi text de lege, in cazul admiterii actiunii redhibitorii va fi obligat sa restituie prețul si cheltuielile vanzarii suportate de catre cumparator. Verificând regularitatea sesizării la data de (...) în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.11 art.20 din Legea nr.146/1997 C.ea a pus în discuție mai întâi excepția anulării apelului . Această excepție se apreciază că este întemeiată. Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina apelantei obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 3465,43 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 10 lei. În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 apelanta a fost înștiințată să achite sumele diferență datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat. Constatând că apelanta nu a achitat taxa, că nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de (...) (f.9 dosar), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea apelului ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanta S. D & E C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4848 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. pe care o menține în întregime. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 0(...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. B. F. T. D. C. Red.FT/SMD 2 ex. /(...) Jud.fond.C. C.
| ← Decizia comercială nr. 1498/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
