Decizia comercială nr. 4285/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIE CIVILĂ NR. 4285/2011

Ședința din data de 01 noiembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S.

G. : L. F.

S-a luat în examinare, pentru pronunțare recursul declarat de reclamanții SC A. B. C. S., SC N. I. S. și B. A. D. împotriva sentinței civile nr.

4723 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimații O. J., O. C. și SC R. O. S., având ca obiect ordonanță președințială.

În data de 30 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax, un set de înscrisuri în susținerea poziției procesuale din partea recurenților.

În data de 01 noiembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax, concluzii scrise din partea intimaților.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.4723 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei SC A. B. C. S., invocată de către pârâți.

A fost respinsă cererea formulată de către reclamanții SC A. B. C. S., SC N. I. S. și B. A. D. în contradictoriu cu pârâții SC R. O. S., O. J. și O. C. . Au fost obligați pe reclamanții SC N. I. S. și B. A. D. să plătească pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 1.900 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit certificatului constatator nr. 18608/(...) eliberat de O. registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș și actului constitutiv al reclamantei SC A. B. C. S. reclamantul B. A. D. și pârâtul O. J. dețin cote părți egale părțile sociale și au puteri depline de administrare și reprezentare a societății, clauză inserată în art. 9 din actul constitutiv.

Semnificația acestei clauze este neîndoielnică în sensul că fiecare dintre cei doi asociați poate exercita separat atribuțiile de administrator, fiindu-le opozabile reciproc actele pe care le încheie, inclusiv puterea de a reprezenta societatea conform art. 97 alin. 3 coroborat cu art. 75 din Legea nr. 31/1990.

Pe cale de consecință, instanța a respins excepția invocată de către pârâți, reținând că în absența unei cauze legale de încetare a calității de administrator a reclamantului B. A. D., acesta are calitatea de a reprezenta societatea.

În considerarea caracterului special al procedurii ordonanței președințiale instanța a mai apreciat că urgența și neprejudecarea fondului, ca elemente care caracterizează această procedură, impun verificarea formală a calității de reprezentant al societății reclamante, fără a putea fi examinate împrejurările de care pârâții se prevalează cu privire la păstrarea formală a calității de asociat de către reclamantul B. A. D.

Au fost analizate în continuare condițiile speciale ce se impune a fi întrunite potrivit art. 581 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială: 1) urgența; 2) caracterul vremelnic al măsurii și

3) necercetarea fondului.

Instanța a redat succint care sunt raporturile dintre părți stabilite de înscrisurile depuse în probațiune.

Așa cum s-a reținut anterior, reclamantul B. A. D. și pârâtul O. J. au constituit societatea reclamantă SC A. B. C. S., fiind asociați cu puteri egale.

SC N. I. S. îl are ca unic asociat și administrator pe reclamantul B. A.

D. conform certificatului constatator nr. 18607/(...) depus la fila 13 din dosar, iar SC R. O. S. pe pârâtul O. J. conform certificatului constatator nr.

18609/(...) depus la fila 16.

Pârâta O. C. este soția pârâtului O. J., care este fratele reclamantului

B. A. D., calitate confirmată expres la ultimul termen de judecată de către ambele părți.

Din declarațiile celor patru martori audiați în cauză reiese că SC N. I. S. și SC R. O. S. dețin pepiniere de afini în localitatea F. M. pe care le administrează separat.

Accesul la această locație este asigurat pe un drum asfaltat la care se ajunge pe o poartă prevăzută cu două grilaje care permit accesul concomitent pe direcția intrare-ieșire.

Din declarațiile martorilor , cu care se coroborează declarațiile martorilor propuși de către pârâți, reiese că poarta care controlează accesul la pepinieră și la locuința familiei O., este manipulată cu o telecomandă dirijată de către pârâții O. J. și O. C. P. rămâne deschisă de luni până sâmbătă între orele 07-17,00, însă după masa ora 17,00 nu este decât un reper, fiind numeroase situațiile în care poarta era deschisă inclusiv după această oră.

S-au dovedit doar cazuri cu caracter izolat ( două) în care angajații reclamantei SC N. I. S. au fost puși în situația de a aștepta deschiderea porții până în jurul orei 7,30 dimineața.

Pe de altă parte, toți cei patru martori au declarat că accesul lucrătorilor se poate face pietonal printr-un spațiu situat la marginea grilajelor metalice, spațiu care chiar dacă este limitrof unui canal nu prezintă nici un risc pentru siguranța persoanelor.

Niciunul dintre martori nu a confirmat susținerile reclamanților cu privire la blocarea sau întârzierea accesului vehiculelor care transportă arbuști/produsele valorificate din pepiniera SC N. I. S..

În consecință, instanța a constatat că nu s-au dovedit în cauză împrejurările care să justifice urgența măsurii, activitățile agricole cu caracter zilnic pe care le implică întreținerea și exploatarea pepinierei aparținând SC N. I. S. nefiind afectate prin amplasarea și dirijarea porții de către pârâții persoane fizice și cu atât mai puțin de către SC R. O. S., față de care nu s-a confirmat o faptă proprie.

Nici prejudicierea iminentă a recoltei nu a fost probată, dimpotrivă, toți martorii declarând că operațiunile de întreținere a pepinierei, dar și cele de valorificare a arbuștilor sau productelor se desfășoară în mod normal.

Autorizarea SC N. I. S. conform actului nr. 17/2011 emis de către P. orașului Ș. M. (f. 7) pentru a-și desfășura activitatea zilnic, între orele 06-22, nu este suficientă pentru a justifica admiterea cererii.

Din probele administrate în cauză nu au rezultat cazurile urgente prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă - păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârzierea, respectiv prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara-orarul după care poate funcționa în mod efectiv societatea ,din perspectiva restricțiilor de acces instituite de către pârâtul O. J. conform notificării nr. 45/(...) (fila 8), putând face numai obiectul unei cereri de drept comun.

Nici calitatea de coproprietar a reclamantului B. A. D. alături de pârâții O. J. și O. C., asupra terenului pe care sunt amplasate porțile, așa cum reiese din copia CF 3468 Ș. M. (filele 76-77) și au recunoscut fiecare în parte, nu poate fundamenta prin ea însăși admiterea cererii întrucât nu s-a dovedit restricționarea reclamantului în exercitarea atributelor coproprietății.

Singura împrejurare care ar putea susține admiterea cererii ar fi aceea a exclusivității pârâților în a dirija funcționarea porții dotată cu o radiocomandă care, conform instrucțiunilor tehnice depuse de către reclamanți la filele 103-105, este conectată la un panou de comandă legat la o sursă de alimentare cu energie electrică.

În condițiile în care pârâții O. J. și O. C. i-au oferit reclamantului radiocomanda denumită în cerere „telecomandă";, atât la ultimul termen de judecată, în cadrul dezbaterilor, cât și prin expedierea cu confirmare de primire, conform recipisei nr. 2166/(...) depusă în original la fila 108, refuzul acestuia de a o primi justificat doar prin prezumarea blocării codului sau întreruperea alimentării panoului de la rețeaua de energie electrică la care au acces numai pârâții exclude urgența impusă de art. 581 Cod procedură civilă ca o condiție de admisibilitate a cererii.

Prezumarea unei conduite abuzive a pârâților nu poate constitui fundamentul unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de ordonanță președințială și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pe reclamanții aflați în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanții au formulat recurs împotriva acestei sentințe apreciind că aceasta este nelegală întrucât prin soluția adoptată se legalizează abuzul pârâților în restricționarea accesului la sediul societăților reclamante deși construcția este una abuzivă realizată fără autorizație .

Înscrisurile și declarațiile martorilor susțin admisibilitatea cererii și îndeplinirea condițiilor instituite de art 581 C pr civ contrar celor reținute de prima instanță .

Ultima critică vizează obligarea la plata cheltuielilor de judecată deși demersurile pentru predarea radiocomenzii au avut loc după promovarea cererii .

Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate Curtea rețineurmătoarele :

DECIZIA - ORDONANȚA PREȘEDINȚIALĂ este o procedură specială prin care instanța în ipoteza existenței urgenței, vremelniciei și îndeplinirii cerinței de neprejudecare a fondului poate lua măsuri pentru a preîntâmpina producerea unor prejudicii ireparabile sau greu de reparat.

Condițiile de admisibilitate trebuie să existe pe tot parcursul judecății, instanța fiind obligată a verifica existența acestora nu numai în raport cu momentul introducerii cererii ci și în raport cu momentul pronunțării ordonanței președințiale.

Prima instanță în mod corect în verificarea legitimării procesuale active prin raportare și la interesul ce trebuie justificat a procedat la analiza formală a calității de reprezentant al societății reclamante, fără a examina împrejurările de care pârâții se prevalează cu privire la păstrarea formală a calității de asociat de către reclamantul B. A. D.

Aparența existenței unui drept ce trebuie ocrotit apare ca fiind dovedită însă mai trebuie îndeplinită și condiția existenței abuzului .

Principiul care guvernează uzul și abuzul de drept este acela că atunci când o persoană își exercită dreptul nu este responsabilă de dauna ce iar cauza altuia .

Este inevitabil să suferi anumite restricționări în exercitarea drepturilor atunci când intervine coproprietatea însă este adevărat că nici exercitarea drepturilor de către ceilalți coproprietari nu poate trece în sfera abuzului .

Prima instanță a reținut în mod corect că prezumarea unei conduite abuzive a pârâților nu poate constitui fundamentul unei hotărâri judecătorești.

Probatoriul administrat de prima instanță nu a confirmat împrejurările de care reclamanții s-au prevalat pentru a proba cazurile grabnice care ar justifica admiterea cererii sub aspectul imposibilității SC N. I. S. de a-și desfășura activitățile specifice obiectului de activitate cât și al pericolului materializat în afectarea ireversibilă a recoltei, cu consecința prejudicierii societății și a unicului asociat administrator, reclamantul B. A. D.

Contrar susținerilor recurenților nu s-au dovedit în cauză împrejurările care să justifice urgența măsurii, activitățile agricole cu caracter zilnic pe care le implică întreținerea și exploatarea pepinierei aparținând SC N. I. S. nefiind afectate prin amplasarea și dirijarea porții de către pârâții astfel că nici din această perspectivă nu se verifică îndeplinirea condiției cerute delege .

Nici prejudiciul iminent nu a fost dovedit vătămarea a recoltei nu a fost probată, dimpotrivă, probatoriul relevând că operațiunile de întreținere a pepinierei și cele de valorificare a arbuștilor se desfășoară în mod normal.

Refuzul reclamanților de a o primi radiocomanda se situează în sfera abuzului exercitata de aceștia atâta timp cât se întemeiază pe prezumarea unui comportament abuziv al pârâților constând în blocarea codului sau întreruperea alimentării panoului de la rețeaua de energie electrică la care au acces numai pârâții .

Existența condițiilor impuse de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială așadar nu e dovedită în speță,, ceea ce relevă că prima instanță a determinat corect starea de fapt și a interpretat corect legea nefiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ așa cum pretind recurenții .

Aplicarea prevederilor art 274 C pr civ de asemenea s-a realizat judicios de către prima instanță care a reținut în mod corect că în condițiile în care participarea procesuală a reclamantei SC A. B. C. S. a fost determinată și justificată doar de pretinsul drept de proprietate asupra construcției în care locuiesc pârâții O. J. și O. C., fără a se invoca și proba activitatea pe care ar desfășura-o în mod efectiv pe terenul al cărui acces face obiectul litigiului și în considerarea dublei calități de reclamant-pârât pe care o au cei doi asociați, aspecte care toate fac obiectul acțiunii de drept comun inițiate de către O. J. , nu poate fi reținută culpa procesuală a SC A. B. C. S. care nici nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, stabilind că în culpă procesuală este doar reclamanții SC N. I. S. și B. A. D.

Considerentele evidențiate au relevat că recursul este nefondat nici unul din motivele invocate nefiind prezent astfel că în baza art 312 C pr civ Curtea va respinge recursul declarat .

Recurenții fiind cei care au căzut în pretenții și în fața instanței de recurs în baza art 274 C pr civ vor fi obligați să plătească intimaților suma de 1150 lei, cheltuieli de judecată în recurs., reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1000 lei ( fila 46) și cheltuieli de transport ,în sumă de 150 lei( f47) .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții SC A. B. C. S., SC N. I. S. și B. A. D. împotriva sentinței civile nr. 4723 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.

Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 1150 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...)

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

C. P. A. C. M. S.

G. L. F.

Red.A.C./S.M.D.

2 ex./(...)

Jud.fond.H. M.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 4285/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii