Decizia comercială nr. 102/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 102/2012
Ședința din data de 12 S. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții K. M., K. Z. S. și pârâta SC C. EX(...) împotriva sentinței civile nr. 6205 din (...) pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), având ca obiect - pretenții.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) apelanții-reclamanți au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6205 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) a fost admisă în parte cerere de chemare în judecată formulată de reclamanții K. M. și K. Z. S. în contradictoriu cu pârâta SC C. EX(...) și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 181.500 lei reprezentând contravaloarea beneficiului realizat aferent perioadei septembrie 2009- octombrie 2011 iar în continuare, pârâta va plăti suma de 7.00 lei lunar până la data de la care se realizează predarea în favoarea reclamanților a imobilului situat în C.-N., str.Calea Florești nr.2b, jud.C. în starea în care imobilul se afla la momentul încheierii procesului verbal de predare primire încheiat între părți la data de (...);obligată pârâta să aducă imobilul situat în C.-N., str. Calea
Florești nr. 2b, jud. C. în starea în care a fost predat la încheierea contractului de închiriere, în caz contrar autorizează reclamanții să efectueze lucrările necesare aducerii spațiului la starea itițială pe cheltuiala pârâtei, astfel cum aceste lucrări sunt menționate în raportul de expertiză efectuat și completat de domnul expert B. G. în dosar nr. (...); respinsă cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat aferent perioadei ianuarie 2009-august 2009; respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC C. EX(...); obligată pârâta să plătească în favoarea reclamanților suma de 7.161,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că raportat la clauzele stipulate de părți încetarea contractului de închiriere a avut loc începând cu data de
(...). Din răspunsul la interogatoriu pârâtei a reieșit că după încetareacontractului de închiriere, între părți a intervenit o înțelegere în sensul de a se identifica o modalitate de colaborare în vederea exploatării spațiului în forma și cu utilitățile instalate de pârâtă(f.136).
De asemenea, din declarația martorilor S. D. rezultă că părțile s-au înțeles să efectueze demersuri pentru a identifica o persoană care să folosească spațiul cu destinația dată de pârâtă, această soluție fiind favorabilă atât pârâtei care a făcut investiții în spațiu, cât și reclamanților, care ar fi închiriat spațiul și ar fi încasat chiria aferentă. Martorul a relatat că au existat discuții și cu privire la posibilitatea ca părțile să desfășoare în comun o activitate de catering în spațiul care a făcut obiectul contractului de închiriere. De asemenea și din corespondența electronică purtată între părți rezultă existența unor discuții în sensul găsirii unei soluții pentru utilizarea spațiului(f.71-73). Martorul S. D. a declarat și că discuțiile părților în legătură cu posibilitatea de folosire a spațiului s-au derulat în perioada 16 octombrie 2008-30 iunie 2009 și din cauza faptului că nu s-a ajuns la nici o înțelegere s-a convenit ca spațiul să fie adus la forma inițială existență la momentul încheierii contractului de închiriere.
Reclamanții au susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că amânarea predării spațiului sub pretextul găsirii unor variante de colaborare în vederea exploatării spațiului a aparținut numai pârâtei și ca variantele propuse de aceasta erau numai în avantajul său. Susținerea nu corespunde realității fiind contrazisă de declarația martorului S. D., precum și de comportamentul reclamanților care pentru intervalul ianuarie-iunie 2009 nu au dovedit că au solicitat pârâtei să predea spațiul, discuțiile susținute de corespondența electronică cu privire la modul în urmează să se predea spațiul datând din cursul lunii iulie 2009(f.82, 85-86). Astfel, raportat la probele administrate în cauză că între părți a intervenit o înțelegere în sensul amânării predării imobilului cu scopul de a găsi o variantă de exploatare a acestuia. Chiar dacă reclamanții nu și-au dat în mod expres acordul cu privire la intervalul de timp destinat găsirii unei variante de exploatare în comun a spațiului, aceștia au acceptat în mod tacit perioada propusă de pârâtă, respectiv de aproximativ 6 luni(f.75), discuțiile cu privire la modul în care urma să fie predat spațiul datând din perioada iulie-august 2009.
Din înscrisul aflat în copie la filele 80-81 din dosar rezultă că pârâta urma să-și execute obligația de predare a spațiului închiriat în perioada iulie- august 2009, interval de timp în care trebuia să demonteze echipamentele montate în spațiu, să demonteze pereții neportanți adăugați la amenajare, să reamenajeze spațiul în varianta „open-space";, cu păstrarea grupurilor sanitare. În această perioadă între părți s-a purtat o corespondență electronică în legătură cu modul în care urma să fie predat imobilul (f.82-88). Din declarația martorilor S. D. și G. M.-F.(f. 168-170) rezultă că reclamanții au solicitat ca spațiul să fie predat în starea în care se afla la momentul închirierii și că au fost efectuate lucrările de eliberare a spațiului de bunurile care aparțineau pârâtei, de demontare a pereților despărțitori, de demontare a echipamentelor specifice, respectiv tubulaturi de ventilație și centrale termice de capacitate mare. Lucrările de finisare a imobilului nu au mai fost realizate deoarece au intervenit neînțelegeri între părți cu privire la modul de realizare a acestor finisaje. Astfel, martorul S. D. a relatat că reclamantul K. Z. S. a solicitat montarea în spațiu a unei centrale identice cu cea care se afla în spațiu anterior închirierii și că acesta nu a fost de acord cu lăsarea în spațiu a unei centrale termice și a unui boiler care fuseseră montate de pârâtă, nerecunoscând faptul că vechea centrală i-a fost predată de muncitorii care audemontat-o. De asemenea, martorul a arătat că reclamantul a solicitat, la întâlnirea care a avut loc la data de 17 august 2009, ca instalația termică să fie montată pe un alt traseu decât cel inițial, deși erau începute lucrările pentru montarea instalației pe vechiul traseu. Au existat discuții și în legătură cu pardoseala care trebuia refăcută, reclamantul solicitând inițial montarea unei pardoseli diferite de cea inițială, însă ulterior a solicitat să fie pusă marmură, astfel cum exista în încăperile imobilului anterior închirierii.
Martora G. M.-F. a relatat că a participat la discuțiile care au avut loc între reclamant și domnul S. D. și că a fost încheiat un proces verbal pe care l- a identificat ca fiind cel de la filele 97-98 din dosar. Acest proces-verbal nu a fost semnat de reclamant, deși martora a arătat că acest act cuprinde toate discuțiile purtate între părți cu privire la modul în care urmau a fi realizate lucrările de finisare a imobilului. Lucrările de finisare urmau să fie realizate de societatea a cărei director era martora G. M.-F., însă din cauza neînțelegerilor ivite cu privire la modul de realizare al lucrărilor, părțile nu au mai permis ca
SC C. S. să efectueze aceste lucrări.
Astfel, având în vedere că din probele administrate rezultă că părțile s-au înțeles ca predarea imobilului să nu se realizeze la momentul la care contractul a încetat prin efectul dispozițiilor art. 32 lit. d din contract, ci predarea să se realizeze după ce se va încerca inițial găsirea unei modalități de utilizare a spațiului în folosul ambelor părți, iar apoi după finalizarea lucrărilor de aducere a spațiului la forma inițială, instanța apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului numai începând cu luna septembrie 2009. Până la sfârșitul lunii august 2009, pârâta și-a asumat obligația, acceptată și de către reclamanți, de a efectua lucrările necesare readucerii spațiului în forma existentă la momentul începerii locațiunii.
În legătură cu modalitatea în care pârâta trebuia să predea spațiul, se reține că în conformitate cu clauzele contractului, aceasta trebuia să aducă spațiul în forma existentă la momentul începerii locațiunii, cu excepția grupului sanitar suplimentar, care urma a fi păstrat în forma și cu îmbunătățirile realizate de pârâtă. Prin contractul de închiriere s-a stipulat că părțile pot conveni, la încetarea contractului, orice alte condiții privind restituirea spațiului cu alte dotări suplimentare. În lipsa ajungerii la o înțelegere cu privire la o altă modalitate de predare a spațiului, iar din probele administrate în cauză rezultă că nu a existat o astfel de înțelegere, pârâta avea obligația de a preda spațiul în forma stabilită prin art. 19 lit. g din contract.
Deoarece pârâta nu și-a respectat obligația contractuală asumată și modificată apoi de către părți de a preda imobilul închiriat până la data de sfârșitul lunii august 2009, aceasta a încălcat dispozițiile obligatorii ale înțelegerii existente între părți, precum și dispozițiile art. 1420 pct. 1 c.civ.(act normativ în vigoare la momentul nașterii raportului juridic dintre părți) care stabilesc obligația locatarului de a restitui bunul închiriat, fiind datoare, prin raportare la dispozițiile art. 1.082 c.civ. la plata daunelor interese cauzate reclamanților. Prin neîndeplinirea obligației de a preda bunul în starea existentă la momentul încheierii contractului de locațiune, pârâta a cauzat reclamanților un prejudiciu care constă în lipsa de folosință a bunului. Această lipsă de folosință a fost cuantificată de reclamanți la valoarea chiriei pe care pârâta s-a obligat a o plăti lunar pentru folosința imobilului, valoarea care nu a fost contestată de pârâtă. În aceste condiții, se apreciază că dacă prin contractul de închiriere părțile au stabilit că prețul pentru folosința bunului este de 6.500 lei pentru perioada (...)-(...) și de 7.000 lei pentru perioada (...)-
(...), prin lipsa de folosință a imobilului reclamanții au fost lipsiți de realizarea unui venit corespunzător acestei chirii, astfel încât pentru perioada (...)- octombrie 2011 pârâta datorează suma de 181.500 lei reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat, iar în continuare pârâta va plăti suma de
7.000 lei lunar până la data de la care se realizează predarea în favoarea reclamanților a imobilului în starea în care imobilul se afla la momentul încheierii procesului verbal de predare primire încheiat între părți la data de
(...).
În vederea executării obligației de a preda bunul închiriat în forma existentă inițial, prin raportare la dispozițiile art. 969 coroborat cu art. 1.420 pct. 1 c.civ., instanța a dispus obligarea pârâtei să aducă imobilul situat în C.- N., str. Calea Florești nr. 2b, jud. C. în starea în care a fost predat la încheierea contractului de închiriere, în caz contrar , în baza art. 1.077 c.civ. reclamanții vor fi autorizați să efectueze lucrările necesare aducerii spațiului la starea inițială pe cheltuiala pârâtei, astfel cum aceste lucrări sunt menționate în raportul de expertiză efectuat.
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul J. C.-N., reclamanții K. M. și K. Z. S. au solicitat în cadrul procedurii speciale a asigurării de dovezi administrarea unei probe cu expertiza tehnică în vederea stabilirii stării actuale a spațiului care a format obiectul contractului de închiriere prin raportare la starea inițială avută la momentul predării acestuia, să se stabilească dacă spațiul poate fi utilizat, respectiv închiriat, în starea în care se fală și stabilirea valorii totale a reparațiilor necesare pentru readucerea spațiului la starea inițială. Cererea de asigurare a dovezilor a fost încuviințată, iar din raportul de expertiză efectuat de expertul B. G. rezultă care a fost starea imobilului la momentul închirierii, în acest sens fiind avut în vedere procesul verbal de predare primire încheiat între părți la data de (...)(f.69), precum și planșele fotografice cuprinse în CD-ul anexat acestui proces verbal. De asemenea, expertul a stabilit care au fost îmbunătățirile aduse imobilului de către pârâtă, precum și starea imobilului la momentul efectuării expertizei(f. 56-80 din dosarul nr. (...)). Expertul tehnic a descris în raportul de expertiză lucrările care au fost executate de pârâtă în vederea aducerii spațiului la starea inițială, precum și lucrările care mai trebuie executate, respectiv refacerea parțială(aproximativ 30%) a pardoselii din plăci de marmură din sala2(inclusiv șlefuirea), închiderea golurilor circulante din pereți, terminarea instalației electrice, refacerea completă a sistemului de încălzire centrală, refacerea vitrinelor cu tâmplărie și geam termopan, complet transparent, gletuirea și zugrăvirea pereților și a tavanului, refacerea grupului sanitar, colectarea și transportul materialelor rezultate din demontări și demolări. Toate aceste lucrări au fost evaluate la suma de 55.000 lei(f.119-127 din dosarul nr. (...)).
În timpul negocierilor purtate între părți cu privire la modul în care urmează a refăcut spațiul, reclamantul a solicitat pârâtei plata sumei de
54.000 lei(f.89,92), reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere a spațiului, astfel încât valoarea pretinsă de reclamanți pentru aducerea spațiului la forma inițială este justificată și de concluziile raportului de expertiză.
Reclamanții au înțeles, în condițiile art. 241 c.pr.civ., să se folosească de expertiza tehnică efectuată în cadrul procedurii asigurării de dovezi. În legătură cu concluziile raportului de expertiză pârâta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni, astfel încât instanța a avut în vedere la soluționarea cauzei proba cu expertiza astfel cum aceasta a fost administrată în dosarul nr. (...).
Pârâta a formulat în cauză o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților să păstreze îmbunătățirile necesare și utile aduse imobilului și la plata contravalorii acestora. În acest sens, pârâta a solicitat administrarea unei probe cu expertiza tehnică având ca obiectiv identificarea și evaluarea îmbunătățirilor necesare și utile pe care pârâta le-a adus bunului închiriat, respectiv evaluarea a două grupuri sanitare și a vestiarelor.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert L. N.(f. 156-159) rezultă că lucrările necesare amenajării zonei sanitare a spațiului comercial au fost în valoare de 18.700 lei.
S-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții nu au solicitat demontarea lucrărilor efectuate pentru amenajarea grupului sanitar suplimentar, clauzele contractului prevăzând că la încetarea locațiunii imobilul trebuie să se restituie în forma inițială cu excepția grupului sanitar suplimentar. Reținând că nu există un refuz din partea reclamanților de a păstra acest spațiul sanitar suplimentar în conformitate cu clauzele contractului, tribunalul reține că cererea pârâtei de obligare a reclamanților la menținerea acestei îmbunătățiri este neîntemeiată. În ceea ce privește pretenția pârâtei de obligare a reclamanților la plata contravalorii îmbunătățirilor necesare și utile aduse spațiului, tribunalul urmează a respinge cererea deoarece conform art. 9 din convenția părților, chiriașul putea face amenajări, iar în legătură cu amenajările efectuate, părțile au stabilit că locatorul nu datorează despăgubiri pentru aceste lucrări executate. Astfel, în conformitate cu contractul încheiat între părți care are forță obligatorie în ceea ce le privește, pârâta nu este îndreptățită să fie despăgubită pentru lucrările pe care le-a realizat în spațiul închiriat.
Împotriva soluției arătate au declarat apel reclamanții solicitând modificarea în parte a hotărârii în sensul obligării intimatei la plata beneficiului nerealizat aferent perioadei ianuarie 2009 -august 2009. Astfel în susținere se arată că instanța de fond a interpretat eronat materialul probator deoarece în ce privește perioada arătată din actele dosarului reiese în mod cert faptul că nu s-a acceptat nici un moment ca intimata să ocupe/indisponibilizeze în mod gratuit acest spațiu. Cu privire la acesta au comunicat intimații prim e-mail că până la sfârșitul anului respectiv (...) trebuia să ajungă la o înțelegere fie încetarea contractului cu consecința eliberării spațiului și reducerea acestuia la forma inițială, fie găsirea unei variante acceptată de ambele părți în vederea continuării relației contractuale. Totodată au refuzat semnarea acordului de încetare a contractului formulat de către reprezentanții intimatei și comunicat reclamanților tot prin e-mail având în vedere faptul că interesul acestora în calitate de locatari era să obțină contraprestația pentru cedarea folosinței spațiului, iar acest acord avea ca și efect indisponibilizarea cu titlu gratuit a spațiului pe o perioadă de șase luni. Interpretând per a contrario conduita pe care au avut-o refuzând semnarea acestui acord se desprinde foarte clar intenția de a înceta contractul la (...) cu consecința eliberării spațiului dacă intenționau s-o lase pe intimată în spațiu cu titlu gratuit atunci ar fi semnat acest acord fără nicio discuție. Refuzul semnării acestuia echivalează astfel cu refuzul acceptării tolerării gratuite în spațiu a intimatei.
La rândul său a declarat apel pârâta S. C. Exm 92 S.
Verificând regularitatea sesizărilor C.ea întemeiat pe dispozițiile art. 137
C. proc. civ. și ale art. 3, art 11 și ale art. 20 din Legea nr. 146/1997, a pus în discuție excepția anulării ca netimbrate a apelului reclamantilor.
Astfel se reține că dat fiind exercitarea căii de atac, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, O.G. nr. 35/2002, s-astabilit în sarcina contestatorilor obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 1810 ,5. și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, recurentul a fost înștiințat să achite în contul Consiliului Local sumele datorate cu titlu de taxe de timbru si sa aplice timbru judiciar sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că apelul reclamanților nu a fost timbrat anticipat, apelanții nu s-a conformat obligațiilor de timbrare potrivit înștiințării transmise pentru termenul de judecată din (...) (f.17,18 dosar), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din
Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, și să dispună anularea apelului ca netimbrat.
Trecând așadar în condițiile art 292 alin 2 C.pr.civ. la analiza apelului declarat de pârâta C.ea reține următoarele:
Între părți s-a încheiat la (...) contractul de închiriere a spațiului în suprafață de 2007 mp situat în C.-N., calea Florești nr.2b pentru perioada (...) -
(...) și pentru o chirie lunară de 600 lei până la (...) iar de la (...) suma de 6500 lei până la (...) și respectiv începând cu (...) suma de 7000 lei până la (...).
Prin actul încheiat părțile au convenit ca chiriașul să facă amenajări, reparații simple sau capitale numai cu acordul prealabil și în scris al locatarului și numai dacă proiectul sau avizul au fost avizate în prealabil, pentru lucrări executate nedatorându-se despăgubiri.
Tot astfel au prevăzut că în cazul în care se vor efectua lucrări neautorizate locatarul să poată solicita repunerea în situația anterioară sau să păstreze lucrurile fără despăgubiri, că nu se vor face modificări fără acordul prealabil și în scris al locatarului și obținerea autorizațiilor.
Au mai stabilit părțile ca încetarea contractului poate avea loc la cererea chiriașului cu o notificare prealabilă de 90 de zile, chiriașul se obligă să elibereze și să permită reintrarea în posesia imobilului (art.10 contract) iar la încetarea contractului imobilul să fie restituit în starea în care s-a predat exceptând uzura normală precum și grupul sanitar suplimentar, părțile putând conveni la încetare orice alte condiții privind restituirea spațiului cu alte datorii suplimentare.
Din cele convenite se observă că a fost asumată obligația de a notifica încetarea contractului, de a restitui imobilul în starea în care s-a predat cu excepția uzurii normale, a grupului sanitar și al găsirii unei alte modalități de restituire.
Intimatii au susținut că nu a fost notificati privind încetarea contractului iar spațiul nu i-a fost predat în forma convenită.
A. pârâtă a susținut dimpotrivă că a procedat la notificarea intimaților iar la data încetării contractului de închiriere spațiul a rămas în starea în care a fost adus de către societate inclusiv datoriile insă ulterior s-au înțeles pentru găsirea unui nou chiriaș dar cum acesta nu s-a finalizat s-a recurs la reamenajarea spațiului finalizarea fiind împiedecată de intimați prin formularea unor pretenții nejustificate.
Actele dosarului atestă că intimații reclamanți au fost notificați cu privire la încetarea contractului începând cu ianuarie 2009 (f.36 dosar fond). Această împrejurarea reiese din corespondența electronică purtată ce atestă „încheierea unui acord de încetare a contractului de la (...)"; (f.74-75 dosar fond) cât și implicit din demersul introductiv de instanță când se afirmă că se „. ca dată a încetării contractului (...). Prin urmare față de cele rezultate din înscrisuri și a acceptării susținerile intimaților cu privire la notificarea încetării contractului se vădesc nefondate iar din această perspectivă reținerile primei instanțe sunt corecte.
Corecte sunt și reținerile instanței cu privire la obligațiile de restituire și predare a spațiului , la daune și respectiv refacere in contextul în care s-a reținut că relațiile dintre părți au fost guvernate de contract și respectiv sunt incidente dispozițiile art.969 C.civ., art.1420 pct.1 C.civ., art.1082 C.civ. s.a. Astfel, prin contractul încheiat așa cum se observă din expunerea de mai sus părțile au convenit ca în situația în care contractul a încetat și nu se găsește o altă modalitate spațiul să fie restituit în starea în care s-a predat la încheierea contractului. Sub acest aspect martorul S. D. a relatat că au existat discuții în considerarea încetării contractului în legătură cu modalitatea de predare/exploatare mai exact părțile au discutat să îl utilizeze printr-o activitate comună iar acest aspect este confirmat și de corespondența electronică purtată
(f.71,72,80..). A mai relatat martorul că modalitatea avută în vedere a eșuat și s- a convenit ca spațiul să fie adus la forma existentă inițial la momentul încheierii contractului (fila 68 dosar fond). Aceasta este și relatarea martorei G. M. (f.170 dosar fond) care arată că a asistat la discuțiile dintre reprezentantul apelantei și intimat iar acesta din urmă a solicitat executarea de lucrări cu privire la care a arătat că existau la data la care a închiriat spațiul.
Aspectul acesta este confirmat și de corespondența electronică (f.81 dosar fond) cât și de martorul H. Ș. care arată că intimații au solicitat ca spațiul să fie readus la starea în care se afla la momentul închirierii. Au mai arătat martorii (f.168-170 dosar fond) ca in conditiile acestei intelegeri de aducere în starea inițială a spațiului s-au început lucrările însă au fost abandonate existând nemulțumiri legate de efectuarea lucrărilor.
Expertiza ordonată în cauză înregistrată sub nr.(...) (dosar atașat) cu prilejul cererii de asigurări de dovezi a evidențiat: starea inițială a imobilului, lucrările parțiale efectuate, și lucrările ce au mai rămas de executat acestea din urmă ridicându-se la suma de 55.000 lei .
Se observă așadar din acte că la momentul încetării contractului s-a convenit asupra găsirii altei modalități de restituire, predarea în starea inițială a spațiului s-a prelungit fiind astfel acceptata iar apoi inceputa efectuarea lucrărilor necesare readucerii spațiului la forma existentă a fost abandonata.
Ori în condițiile în care demersul a eșuat apelanta avea obligația de a preda spațiul în condițiile convenite. Prin urmare nefiind îndeplinite obligațiile asumate în mod corect s-a reținut incidența normelor mai sus arătate.
Legat de aceasta au susținut însă intimații că apelanta pârâtă avea obligația predării spațiului - readus la forma existentă la momentul închirierii de la data încetării contractului nefiind acceptată o prelungire sau amânare. Susținerea nu poate fi reținută întrucât corespondența purtată și celelalte probe atestă așa cum s-a arătat mai sus discuțiile purtate la momentul încetării contractului în legătură cu folosirea în comun, găsirea altei modalități iar acte care să confirme că s-a solicitat de către intimați predarea nu au fost depuse. Așadar raportat la cele rezultate din acte susținerile intimaților sunt neîntemeiate.
La rândul său apelanta în legătură cu obligațiile asumate a susținut că predarea conform celor convenite nu s-a realizat datorită neînțelegerilor legate de lucrări. Împrejurarea că au fost discuții vizând lucrările nu poate înlătura obligația asumată prin contract. A. cunoscând ce lucrări necesita spațiul raportat la procesul verbal de predare trebuia să nu abandoneze lucrările și să ceară eventual autorităților a fi obligate să respectarea convenției sau să recurgă eventual la o asigurare de dovezi evitând astfel acțiunea în despăgubire sau la refacerea pe cheltuiala sa. Cum actele atestă că obligația nu a fost dusă la bun sfârșit susținerile se vădesc nefondate.
A mai susținut însă apelanta că a adus spațiului închiriat îmbunătățiri necesare și utile sporind valoarea astfel ca se justifică a fi obligați intimații a le păstra sau la plata contravalorii.
Sub acest aspect se reține că prin contractul încheiat părțile au convenit să fie făcute amenajări iar pentru acestea nu se datorează despăgubiri. Potrivit clauzelor asumate prin același act au mai stabilit părțile că la încetarea contractului restituirea imobilului să aibă loc în forma inițială cu excepția grupului sanitar. Din actul încheiat se observă că pentru amenajări/îmbunătățiri nu se pot cere despăgubiri iar restituirea nu implică și îmbunătățiri suplimentare aduse - grup sanitar. Actele dosarului nu au relevat că s-ar dori păstrarea îmbunătățirii aduse și nici că intimații s-ar fi opus demontării. Prin urmare raportat la clauzele convenite corect a reținut prima instanță că susținerile apelantei intimate nu sunt întemeiate.
Evident s-a susținut că prin îmbunătățirile aduse s-a adus un spor de valoare. N. această susținere nu poate fi reținută câtă vreme prin expertiză ordonată (fila 158 dosar fond) s-a arătat că o parte din lucrări au fost distruse, iar martorii relevă că spațiul nu poate fi utilizat.
Așadar față de cele arătate C.ea în baza art.292, art.296 C.pr.civ. va da o soluție de respingere a apelului declarat de apelanta pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta SC C. EX(...) B. cu sediul în B. str. G. nr.1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 6205 din 15.XI.2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o menține în întregime.
Anulează ca netimbrat apelul reclamanților K. M., K. Z. S. ambii cu domiciliul procesual ales la S. B. G.&P. situat în C.-N. str. I. V. nr.14, jud. C..
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Decizia este definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
F. T. D. M.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
Jud.fond. S. Ivănescu
| ← Decizia comercială nr. 6604/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 165/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
