Decizia comercială nr. 1051/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.1051/2012
Ședința din data de 13 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. A J. C. - reprezentat al A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 939 din
(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu intimatul
B. F. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L.
85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat G. D. L. pentru intimat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 08 februarie
2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului B. F. M.
Reprezentantul intimatului solicită în probațiune încuviințarea întocmirii unei adrese către recurentă în vederea comunicării fișei analitice și sintetice pentru a evidenția situația societății, având în vedere că societatea a desfășurat activitate doar până în anul 2007, că intimatul a predat toate documentele contabile lichidatorului judiciar iar recurenta susține că datoria s-a năsut în perioada 2008-2010, însă acestea reprezintă de fapt penalități și majorări la sumele datorate până în anul 2007.
Totodată, arată că intimatul a efectuat el demersuri în acest sens, însă având în vedere că societatea este radiată există posibilitatea să-i fie respinsă o astfel de cerere.
C.ea, analizând cererea în probațiune formulată de reprezentantul intimatului prin prisma dispozițiilor art. 167 C.pr.civ., raportat la obiectul cererii cu care este investită instanța, apreciază că cererea în probațiune astfel, cum a fost formulată, nu este utilă soluționării cauzei și prin urmare o va respinge.
Raportat la împrejurarea că la termenul anterior intimatul B. F. M. a susținut că a predat toate actele până în anul 2007, reprezentantul intimatului arată că societatea nu a mai desfășurat activitate din 2007, că pentru anii 2008-2010 situațiile contabile sunt cu 0 având în vedere lipsa de activitate, că există un proces verbal de predare-primire ce face dovada predării documentelor contabile lichidatorului judiciar și depune la dosarul cauzei un duplicat pentru anii 2008-2010 (f.14-49), aceste fiind însușite prin semnătură de intimatul B. F. M.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
C.ea, în urma deliberării, reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței, fără cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că recurenta nu a fost în măsură să facă dovada existenței unui raport de cauzalitatea între nedepunerea actelor și apariția stării de insolvență, că nu corespunde realității că nu a fost ținută contabilitatea la zi, că au fost predate toate documentele contabile și că prin urmare nu sunt incidente dispozițiile art. 138 din L. nr.85/2006.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.939 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial
Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea D. C., în contradictoriu cu pârâtul B. F. M.,
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința comercială nr. 5632/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) a fost admisă cererea formulată de creditoarea D. C. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC G. T. SRL, fiind desemnat administrator judiciar C. de I. T. S. Prin sentința comercială nr. 5632/(...) a fost încuviințat tabelul definitiv de creanțe al debitoarei, iar prin sentința comercială nr. 1729/(...) s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată. În tabelul definitiv de creanțe a fost înscrisă creanța bugetară în cuantum de 255.791 lei și creanța garantată în cuantum de
371.065 lei a creditoarei D. C.
Prin sentința comercială nr. 2301/(...) a fost admisă cerera formulată de creditoarea D. C. și creditoarea a fost autorizată să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 alin 1 din L. nr. 85/2006.
Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din
L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Conform art. 138 lit d din L. nr.85/2006 o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pârâtul B. F. M. a avut calitatea de administrator al debitoarei SC G. T. SRL de la data de (...) și până la momentul intrării debitoarei în procedura insolvenței.
Lichidatorul judiciar al debitoarei nu a întocmit un raport asupra cauzelor insolvenței. Documentele contabile ale debitoarei nu au putut fi consultate de lichidatorul judiciar deoarece nu au fost predate de administratorul statutar al debitoarei, astfel încât nu a putut fi stabilită o legătură de cauzalitate între faptele administratorului și apariția stării de insolvență.
Creditoarea D. C. a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a preda documentele contabile ale debitoarei, împrejurare față de care se prezumă că acesta se află în culpă, că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale și dând dovadă de dezinteres în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată în cauză, a arătat că nu a primit nici una din notificările transmise de lichidatorul judiciar, apărare dovedită prin copiile înscrisurilor de la filele 13-27 din dosar. Însă în cursul soluționării prezentei cereri, pârâtul a predat lichidatorului judiciar documentele contabile ale debitoarei conform procesului verbal de la fila 31-
32 din dosar. La termenul de judecată din data de (...) lichidatorul judiciar a arătat că pârâtul a predat o parte din documentele contabile ale debitoare, respectiv cele întocmite până în anul 2007.
În condițiile în care pârâtul a predat o parte din documentele contabile ale debitoarei, iar creditoarea nu a dovedit care este raportul de cauzalitate între fapta pârâtului de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea și apariția stării de insolvență, nu se poate reține că pârâtul a săvârșit fapte de natură a determinata apariția stării de insolvență a debitoarei. F. că pârâtul nu a dovedit că a întocmit documentele contabile ale debitoarei și pentru perioada ulterioară anului 2007 nu este suficient pentru a demonstra existența unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
A., în cauză nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul a săvârșit fapte care să atragă răspunderea pentru pasivul societății debitoare în condițiile art. 138 lit d din L. 85/2006, motiv pentru care a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs D. G. a F. P. C. reprezentant al Administrația F. P. C.-N. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei.
În motivare se arată că judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii administratorului statutar al debitoarei pentru pasivul rămas neacoperit în urma derulării procedurii de insolvență prev. de L. nr.85/2006. S-a reținut faptul că pârâtul a deținut calitatea de administrator statutar al debitoarei doar începând cu data de (...).
S-a aratat apoi ca paratul nu a primit niciuna din notificarile trimise de lichidatorul judiciar in procedura de insolventa, aparare dovedita de reclamant cu copii ale unor incrisuri.
Totusi, la termenul de judecata din (...), lichidatorul judiciar a confirmat faptul ca paratul a predat o parte din actele contabile ale debitoarei, respectiv cele intocmite pana in anul 2007.
F. ca numitul B. F. M. a detinut calitatea de administrator al debitoarei incepand cu data de (...), asa cum rezulta din lista asociati lor si administratilor existenta la dosarul cauzei, dar si din mentiunile din fisa de control de la O. R. C., si asa cum arata de altfel si paratul in intampinarea pe care a formulat-o la fond, in prezenta cauza.
In privinta documentelor contabile, este de retinut faptul ca actele contabile sustrase verificarii de catre parat corespund tocmai perioadei in care au fost acumulate datoriile la bugetul de stat, respectiv incepand cu luna a zecea a anului 2007 si pana la data deschiderii procedurii de insolventa. A., datoriile au fost acumulate incepand cu luna a zecea 2007 (pana la data deschiderii procedurii insolventei), iar paratul a predat doar actele contabile intocmite pana in anul 2007 asa cum a aratat lichidatorul judiciar.. stau titlurile executorii depuse in sustinerea declaratiei de creanta la dosarul de insolventa cu numar unic (...). Paratul ar fi dat proba bunei sale credinte, predand lichidatorului toate actele contabile, nu doar pe cele care nu au relevanta in cauza.
Cu privire la notificarile trimise de administratorul/lichidatorul judiciar in cauza, atat pe adresa administratorului statutar cat si pe cea a debitoarei, se solicită a se observa ca aceste adrese corespund mentiunilor din lista asociati lor si administratorilor si cu lista de control a debitoarei de la O. R. C., respectiv domiciliului/ sediului social la care administratorul statutar a trimis notificarile sunt cele declarate. Prin urmare faptul ca refuza ridicarea corespondentei in opinia noastra nu poate sa-i profite paratului.
Neridicarea corespondentei expediate de administratorul/lichidatorul judiciar este imputabila exclusiv acestuia si nu poate constitui cauza de exonerare de raspundere.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat administratorul statutar nu era strain de faptul ca impotriva debitoarei s-a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei, dovada contestati a formulata impotriva cererii de deschidere a procedurii, pe care a inregistrat-o la dosarul cauzei de insolventa la data de (...).
Intreaga conduita procesula a paratului adoptata dupa data deschiderii procedurii insolventei nu face decat sa exprime consecventa sa in a se sustrage raspunderii stabilite potrivit dispozitiilor legale pe care le-am invocat in cererea de atragere a raspunderii.
Paratului, in calitate de administrator statutar ii revenea obligatia de a de a duce la indeplinire contractul de mandat ce i-a fost incredintat in conformitate cu dispozitiile legale in materie, acesta fiind direct raspunzator de modul in care este tinuta evidenta contabila, obligatiile sale reiesind cu claritate din dispozitiile art. 73 alin.1 lit. cale legii 31/1990. Asftel, administratorul este raspunzartor pentru societate, pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere. Totodata, conform prevederilor art. 10 alin. 1 din legea 82/1991 republicata, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului care are obligatia gestionarii societatii.
Netinerea contabilitatii precum ori tinerea incorecta sau incompleta a acesteia, nu face posibila sesizarea dificultatilor cu care aceasta se confrunta la un moment dat si face insesizabila starea de insolventa care poate sa apara la un moment dat. Acest aspect este foarte bine reflectat in speta.
A., desi starea de insolventa era vadita la data (...) - data formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, totusi debitoarea prin administratorul sau statutar a formulat contestatie impotriva cererii (contestatie inregistrata la dosarul de insolventa la data de (...)) , neavand o imagine corecta asupra starii debitoarei.
Starea de insolventa sesizata de creditoare s-a confirmat, debitoarea neputand face proba solvabilitatii sale. In cazul in care administratorul statutar s-ar fi ingrijit de tinerea unei contabilitati riguroase, ar fi sesizat in timp util starea de insolventa, iar daca nu ar fi avut resurse pentru redresare, cel putin ar fi putut lua masuri pentru minimizarea pagubelor produse creditorilor, respectiv ar fi solicitat el insusi deschiderea procedurii de insolventa in maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolveta, asa cum il obligau prevederile art. 27 alin.(1) din legea 85/2006, " (1) Debitorul aflat În stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, În termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență."Altfel, nu s-ar fi expus pericolului de a fi condamnat penal pentru infractiunea de bancruta frauduloasa prevazuta de art. 143 alin.1 din L. 85/2006.
Analizând recursul declarat C.ea reține următoarele:
Creditoarea D. G. A F. P. A J. C. reprezentant al A. F. P. A M. C.-N. prin cererea de atragerea a răspunderii patrimoniale înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 12 august 2010, a solicitat obligarea pârâtului B. F. M. la plata sumei de 732.328,64 lei reprezentând pasivul debitoarei SC G. T. SRL, în temeiul prev. art.138 din L. nr.85/2006.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că prin rapoartele de activitate depuse la dosarul având ca obiect procedura insolvenței debitoarei s-a menționat de către administratorul judiciar și, ulterior, lichidatorul judiciar faptul că documentația contabilă nu a fost comunicată practicianului în insolvență așa cum impun, în mod obligatoriu, dispozițiile art.34 din L. nr.85/2006 și că în cauză ar fi aplicabile disp. art.138 alin.1 lit.d din legea insolvenței, întrucât prin nedepunerea documentelor se încearcă evitarea unui control asupra modului în care au fost valorificate activele falitei și cunoașterea destinației sumelor de bani rezultate în urma acestor operațiuni.
De asemenea, se apreciază că lipsa documentelor contabile face imposibilă analizarea cauzelor reale care au condus debitoarea la starea de insolvență și că nedepunerea lor conduce spre ipoteza sustragerii debitoarei de la analiza modului în care s-a gestionat întreaga activitate a persoanei juridice. I. verificării modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei conturează vinovăția conducerii și legătura directă dintre acțiunile acesteia și falimentarea persoanei juridice.
Se apreciază că s-ar impune angajarea răspunderii pârâtei raportat la prev. art.138 li.d din L. nr.85/2006 coroborat cu prev. art.73 din L. nr.31/1990 și că în situația prevăzută de legea specială, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptului făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată. Prin aportul lichidatorului judiciar se face implicit dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă, a pârâtului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
În sarcina pârâtului s-a apreciat că poate fi reținută fapta de a nu fi ținută contabilitatea în conformitate cu legea deoarece avea obligația în calitate de administrator statutar de a duce la îndeplinire mandatul de mandat încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind direct răspunzători de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu celeritate din disp. art.73 alin.1 și 2 din L. nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.31/1990. Înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că ele pot fi verificare și că-și vor recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate. Ori, în cazul în speță creditoarea susține că a fost prejudiciată cu suma înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor, prejudiciu suferit datorită faptului că administratorul statutar nu și-a îndeplinit obligațiile prev. de art.73 alin.1 lit.c și alin.2 din L. nr.31/1990 republicată, cele prev. de art.11 alin.4 din L. nr.82/1991 republicată și prev. de art.26 din L. nr.85/2006.
Contrar susținerilor pârâtului din actele aflate la dosar se evidențiază că lichidatorul judiciar a expediat notificarea nr. 595/(...) la sediul social identic cu domiciliul administratorului statutar, iar scrisoarea a fost returnata cu mențiunea „expirat termen de păstrare";.
În cadrul notificării deschiderii procedurii simplificate a insolvenței publicată în BPI , a fost înscrisă și obligația debitoarei de a depune documentele prev. de art. 28 din L. 85/2006.
Pentru îndeplinirea aceluiași demers lichidatorul judiciar în cuprinsul notificării a înscris obligația predării bunurilor din patrimoniul debitoarei către lichidatorul judiciar.
În aceste condiții, omisiunea de a se prezenta la oficiul poștal în vederea ridicării corespondenței expediate de lichidatorul judiciar este imputabilă exclusiv pârâtului și nu poate conduce la exonerarea de orice răspundere.
Raportat la cele evidențiate susținerile pârâtului intimat referitoare la existența unui viciu de procedură care să atragă nulitatea demersului vor fi înlăturate reținându-se că lichidatorul judiciar a procedat în conformitate cu normele de procedura la notificarea deschiderii procedurii și a obligaților ce decurg din acest aceasta , iar necunoașterea existenței procedurii este contrazisă de demersurile efectuate constând în contestația formulată și celelalte acte de procedură îndeplinite .
În ceea ce privește faptele prevăzute la art. 138 lit. d din L. nr.
85/2006, s-a arătat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile privind întocmirea și depunerea bilanțurilor în conformitate cu legislația în vigoare.
A., din cauza ascunderii arhivei (actele) societății, nu au putut fi identificate niciunul dintre bilanțurile întocmite de la înmatricularea societății până în prezent.
Lipsa documentelor contabile confirmă că s-a ținut o contabilitate fictivă, ceea ce duce la sancționarea persoanelor răspunzătoare conform art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr.85/2006.
Corespunde realității că în cursul derulării procedurii , la data de (...) au fost predate prin împuternicit unele documente cum ar fi bilanțuri , balanțe , registre de casă , fișe ale unor clienți , extrase de cont de la diferite bănci însă toate vizează intervalul 2004 -2007 , respectiv și pentru intervalul din (...) , data la care pârâtul a devenit administrator și exclud perioada considerată suspectă atât de prevederile legale cât și de creditoarea recurentă .
Depunerea în etapa recursului a unor documente contabile pentru intervalul 2008-2009 în fapt confirmă că pârâtul a încercat sustragerea de la verificare a documentelor contabile sau nu le deținea la data predării celorlalte documente , (...), la un an de la data notificării obligației de predare
, confirmând neținerea în conformitate cu dispozițiile legale a contabilității .
Trebuie reținut că există neconcordanțe majore între declarațiile fostului administrator al societății și situația de fapt raportată la documentele depuse de societate la organele financiare care confirmă că a fost condusă fictiv atâta timp cât nu este conformă nici cu evidențele publice.
Neconcordanțele dintre documentele publice și cele întocmite , în măsura în care au fost predate relevă că societatea a desfășurat activități comerciale fără a ține o evidență contabilă în conformitate cu legea, încercând să ascundă atât veniturile realizate, cât și natura acestora precum și activele înregistrate.
Concluzia judecătorului sindic este că pentru a se putea reține incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 nu este suficientă, însă, o simplă neîntocmire a actelor contabile ale debitoarei, ci se impune demonstrarea unei legături de cauzalitate între neținerea contabilității în conformitate cu legea și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare , care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite , între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor .
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
C.ea apreciază că judecătorul sindic a reținut în mod greșit starea de fapt, întrucât nu a dat relevanța cuvenită înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, fapt ce a dus la concluzia greșită a nedovedirii raportului de cauzalitate între fapta imputată , prevăzută de art. 138 lit. d in L. nr.
85/2006 și prejudiciul invocat .
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Judecătorul sindic a reținut corect că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat,însă a conchis în mod eronat că nu suntem decât în prezența unor prezumții.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
În prezenta cauză, C.ea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din L. nr.85/2006 și nu a înregistrat nici situațiile financiare anuale la registrul comerțului în mai mulți ani consecutivi.
Pârâlui , în calitate de administrator, îi revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzător pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990.
A., administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză .
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Pârâtul susține că este nefondată cererea și în ceea ce privește cuantumul prejudiciului pretins care este întreaga sumă din tabelul creditorilor însă această apărare nu poate fi primită întrucât s-a reținut că fapta de a fi tinut o contabilitate fictiva, respective de a nu fi tinut contabilitatea in conformitate cu legea și existența raportului de cauzalitate reiese că întregul prejudiciu creat creditorilor același fundament .
C.ea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. d din L. nr.85/2006, neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie și de a fi ținut o contabilitate fictiva, fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ, C.ea va admite recursul declarat de creditoarea D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr.939 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata pasivului debitoarei în sumă de 7.,64 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr.939 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și obligă pârâtul B. F. M. la plata pasivului debitoarei în sumă de 7.,64 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
L. F.
GREFIER
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.S. Ivănescu
| ← Decizia comercială nr. 2790/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 5337/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
