Decizia comercială nr. 3364/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3364/2012
Ședința din data de 02 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC MP G. I. S. împotriva sentinței civile nr. 3148 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu reclamanta SC R. T. S., având ca obiect - evacuare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința comercială nr. 3148 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) s-a respins exceptia de inadmisibilitate invocata de catre parata.
S-a admis actiunea precizata formulata de reclamanta SC R. T. S. impotriva paratei SC MP GROUP I. S. si in consecinta :
S-a dispus evacuarea paratei din imobilul situat in T. Calea V.iei nr.
19/A jud. C. .
A fost obligată parata sa plateasca reclamantei suma de 39.009,65 lei cu titlu de chirie restanta pentru perioada februarie 2009-august 2010, suma de 58.114,26 penalitati contractuale de 0,5 % pe zi intarziere , calculate asupra debitelor principale restante, de la scadenta contractuala de plata pana in august 2010 si suma de 5575 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 30 noiembrie 2010, reclamanta SC R. T. S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC MP G. I. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea imediată și necondiționată a pârâtei din spațiul comercial amplasat la etajul 2 al imobilului situat administrativ în T., Calea V.iei nr.19/A, jud.C., înscris în CF nr.14079 T., constituind proprietatea tabulară a reclamantei, întrucât pârâta îl ocupă abuziv, obligarea pârâtei la plata sumei de 95.005,87 lei reprezentând 36.891,61 lei chirie neachitată pe perioada februarie 2009-august 2010 și 58.114,26 lei dobânda calculată pentru chiria neachitată în conformitate cu prev. art.9 din contractul încheiat între părți, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 4 martie 2008 a încheiat cu pârâta un contract de închiriere având ca obiect închiriereaimobilului în litigiu, durata contractului fiind stabilită pentru o perioadă de
3 ani, cu începere din data de 3 martie 2008. Chiria lunară stabilită potrivit art.6 din contract a fost de 500 euro ce urma a fi plătit la cursul BNR din ziua plății, precizându-se că începând cu cea de a doua lună din perioada contractuală chiria se va achita în primele trei zile ale fiecărei luni. Potrivit art.9 din contract, în caz de neplată a obligațiilor contractuale chiriașul va achita o dobândă de 0,5% pe fiecare zi de întârziere.
Reclamanta a arătat că începând cu luna februarie 2009 pârâta a refuzat să-și îndeplinească obligația contractuală de a achita chiria lunară, motivând că se află în serioase dificultăți, iar la data de 8 iulie 2010 prin adresa nr.39 pârâta a solicitat rezilierea contractului de închiriere. Cu toate acestea, pârâta refuză eliberarea spațiului închiriat și achitarea chiriei.
Printr-o precizare a cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că înțelege să majoreze cuantumul solicitat în acțiunea introductivă de instanță cu suma de 2.118,04 lei, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 97.123,91 lei reprezentând contravaloarea chiriei pe lunile februarie
2009, martie 2009-decembrie 2009, iunie 2010, iulie 2010 și august 2010 și contravaloarea penalităților de întârziere de 0,5% calculate până la data de
31 august 2010.
Analizand exceptia de necompetenta materiala si de inadmisibilitate a petitului in pretentii instanta le-a respins motivat, prin incheierea pronuntata in sedinta publica in data de (...).
Parata a mai invocat si exceptia de inadmisibilitate a intregii actiuni , deci si cu privire la petitul in evacuare(f. 101) si asupra acestei exceptii instanta s-a pronuntat in sensul respingerii ei ca nefondata, in baza art.720 indice 1c.pr.civ., avand in vedere ca aceasta actiune nu este in revendicare , ci se intemeiaza pe contractul de inchiriere dintre parti, fiind invocata calitatea de locator, astfel ca se apreciaza ca cererea in evacuare nu are un caracter evaluabil in bani, iar excepția este neîntemeiata.
Analizand probele administrate in cauza instanta a retinut urmatoarele :
Nu este contestat ca la data de 4 martie 2008 a încheiat cu pârâta un contract de închiriere având ca obiect închirierea imobilului în litigiu, durata contractului fiind stabilită pentru o perioadă de 3 ani, cu începere din data de 3 martie 2008. Nu este contestat ca s-a stabilit o chirie lunară stabilită prin art.6 din contract , in cuantum de 500 euro ce urma a fi plătit la cursul BNR din ziua plății si nici ca începând cu cea de a doua lună din perioada contractuală chiria urma sa se achite în primele trei zile ale fiecărei luni, sub sancțiunea prev. de art.9 din contract, respectiv în caz de neplată a obligațiilor contractuale chiriașul va achita o dobândă de 0,5% pe fiecare zi de întârziere.
Factura nr.0349/(...) în valoare de 33.081,60 lei este una centralizatoare si au fost depuse celelalte facturi centralizate, astfel ca aceasta aparare a paratei este lipsita de relevanta, nefiind interzisa emiterea unei facturi cumulative.
Reclamanta a incercat sa comunice cu parata facturile emise pentru plata chiriei, insa aceasta a refuzat sa se prezinte pentru a le ridica( f 10-
15,36-48,53-59), astfel ca nu poate sa invoce acum cu succes faptul ca aceste facturi nu sunt insusite si acceptate. Oricum obligatia de plata si scadenta de plata sunt asumate prin contractul necontestat.
Parata invoca o reziliere prin acordul partilor , incepand cu martie
2009 , insa nu a fost dovedita o astfel de reziliere si nici nu s-a dovedit o denuntare unilaterala a contractului de catre parata chiriasa , singuracaruia prin contract i se recunoaste aceasta posibilitate., respectiv nu exista o notificare conforma cu prev. art. 5 din contractul de inchiriere, reglementare al carui continut este necontestat si rezulta atât din adresa
6/(...), cat si din cuprinsul sentintei civile nr. 4033/(...) a J. T. ( f.32,18).
Nu este contestat modul de calcul al chiriei si al penalitatilor de intarziere( f. 71-72) astfel ca instanta nu a mai pus in discutie efectuarea unei expertize contabile, fiind contestat doar faptul ca aceste sume ar fi datorate , raportat la aceea ca s-ar fi reziliat amiabil contractul , iar parata ar fi parasit spatiul incepand cu martie 2009.
O reziliere amiabila nu s-a dovedit si nici o denuntare a contractului de catre parata conform contractului, iar martorii audiati au relevat faptul ca parata nu a mai desfasurat activitate in spatiu dar nu l-a eliberat si nu a predat cheile, lasandu-si lucrurile ca o garantie pentru plata chiriei, deoarece spera la o relansare a activitatii sale in acest spatiu.La data audierii martorului M. M. (f. 104) , administrator al paratei, acesta a declarat ca si in in aprilie 2011 mai sunt in spatiu doua birouri si ca a predat cheile abia in urma cu aproximativ o luna sau doua.Aceste declaratii se coroboreaza si cu procesul verbal incheiat la (...) , inscris depus de catre reclamanta (f. 77)
Parata a facut o plata partiala in contul chiriei pentru luna februarie
2009.
Raportat la starea de fapt mai sus retinuta, instanta a admis actiunea precizata si in baza art. 969 c.civ. a dispus evacuarea paratei din imobilul situat in T. Calea V.iei nr. 19/A jud. C. , obligarea acesteia sa plateasca reclamantei suma de 39.009,65 lei cu titlu de chirie restanta pentru perioada februarie 2009-august 2010, precum si suma de 58.114,26 penalitati contractuale de 0,5 % pe zi intârziere , calculate asupra debitelor principale restante, de la scadenta contractuala de plata pana in august
2010 si suma de 5575 lei cu titlu de cheltuieli de judecata , reprezentand taxa de timbru, timbrul judiciar si onorariul avocatial (f.7).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC MP G. I. S.,solicitând instanței de recurs ca, in baza probelor existente la dosar și a apărărilor părților, să se dispună pe calea admiterii prezentului recurs, casarea cu trimitere spre rejudecare a dosarului și, in subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei R. T. S., ca nefondată, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, la data investirii instanței, petitul principal al acțiunii era fără obiect, în condițiile în care spațiul era liber și disponibil în favoarea reclamantei din luna martie 2009. Din probațiunea administrată, în speță martorul reclamantei, O. V., acesta a arătat explicit instanței că a intrat în mod liber în spațiu, dovadă a faptului că spațiul era gol, deschis și implicit că petitul de evacuare era cel puțin nefondat.
Instanța de fond trebuia să constate că acest petit era lipsit de obiect încă de la înregistrarea acțiunii, ceea ce transforma petitul de pretenții privind plata chiriilor în petit principal. Ca atare, excepția necompetenței materiale a primei instanțe trebuia admisă, iar cauza ar fi trebuit declinată în favoarea judecătoriei.
Lipsa de obiect a petitului privind evacuarea trebuia să atragă admiterea în parte doar a acțiunii, ceea ce ar fi tranșat în altă modalitate și soluționarea petitului privind cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond a soluționat excepția inadmisibilității petitului privind pretențiile, invocată pe motivul neparcurgerii procedurii prealabile prev. de art. 720, ind. 1, Cod proc. Civilă,apreciază că respingerea excepției este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
1. pretențiile care fac obiect al petitului 2 al acțiunii, au ca document justificativ două facturi fiscale, f.f. 374/(...) emisă pentru suma de
31.488,50 RON și f.f. 373/(...) emisă pentru suma de 58.114,26 RON, ambele MULT ULTERIOARE actelor care au stat la baza pretențiilor ce au format obiect al procedurii somației de plată, respinsă în cadrul dosarului nr. (...);
2. în cadrul somației de plată, apreciată ca ținînd loc al procedurii prealabile, pretențiile invocate de către reclamantă au avut la bază factura fiscală nr. 0349/(...), cu o valoare totală de 33.081,60 RON;
3. această factură, potrivit f.f. 373/(...), a fost stornată de către reclamanta din prezentul dosar și s-a emis o factură nouă, f.f. 374/(...) PENTRU ALTĂ SUMĂ DECÎT CEA CARE A FĂCUT OBIECT AL DOSARULUI DE SOMAȚIE DE PLATĂ și respectiv o factură suplimentară pentru penalități, f.f. 373/(...), pentru sume care nu au fost pretinse în dosarul anterior;
4. celelalte sume incluse în facturile fiscale nr. 354/(...) și
0376/(...), NU AU FĂCUT OBIECT AL NICI UNEI PROCEDURI PR.ABILE A
CONCI.RII sau al pretențiilor deja soluționate în dosarul J. T..
Față de aceste sume, se impunea admiterea excepției, atîta vreme cît pretențiile respective și facturile în baza cărora sunt pretinse nu au făcut obiectul dosarului civil nr. 4. al J. T., față de care s-a apreciat că ține loc de procedură prealabilă.
De asemenea, în condițiile în care actele care stau la baza pretențiilor deduse judecății, au fost depuse abia la termenul din (...), după ce instanța deja se pronunțase asupra excepției inadmisibilității, consideră că pentru argumente noi și în baza actelor comunicate ulterior, excepția întemeiată pe prev. art. 720, ind. 1, Cod proc. civilă trebuia reanalizată și admisă.
Față de apărările pârâtei referitoare la rezilierea contractului de închiriere încă din luna martie 2009, instanța de fond nu a analizat corespondența scrisă dintre părți, anterioară demarării oricărei proceduri judecătorești, din care reiese existența unei înțelegeri a părților cu privire la încetarea prin acord a acestui contract. Același scop l-a avut și audierea martorilor M. M. și îndeosebi a lui M. A. S., cel care a recunoscut că, în calitatea sa de reprezentant la rec1amantei în 2009, a avut o înțelegere cu pârâta în sensul de a nu se factura chiria, sens în care facturile lunare au fost emise doar până în (...) și, deși arăta martorul că s-ar fi convenit suspendarea pentru 6 luni, este neașteptat și neexplicat că abia în februarie
2010 reclamanta a emis "factura centralizatoare"! Același martor confirmă existența unei înțelegeri cu reprezentantul pârâtei, conform căreia în contul bunurilor acesteia rămase în spațiul eliberat, reclamanta ar fi renunțat la orice alte pretenții privind chiria față de recurentă.
Nici una dintre mențiunile celor doi martori cu privire la înțelegerile anterioare, potrivit cărora a existat voința comună a părților pentru încetarea contractului încă din anul 2009, compensîndu-se chiria eventual pretinsă de către reclamantă cu bunurile lăsate de pârâtă în spațiu, nu a fost analizată de către instanța de judecată în soluția pronunțată.
Pentru a dovedi încetarea în fapt a raporturilor contractuale, cu deplina cunoaștere și acceptare a ambelor părți, la momentul martie 2009, apreciază că se impune administrarea unor probe testimoniale suplimentare, sens în care solicită ca, pe calea admiterii recursului, să se dispună casareacu trimitere spre rejudecare a dosarului, primei instanțe, în baza prev. art. 312, alin. 3, teza II, Cod proc.civilă.
În ceea ce privește dovezile de comunicare ale facturilor dinspre rec1amantă, către pârâtă, instanța de fond nu le-a apreciat ca fiind relevante, pe motiv că obligațiile de plată nu ar fi datorate în baza facturilor, ci a contractului. Consideră că analizarea acestor probe s-a realizat trunchiat de către instanța fondului, prin ignorarea celorlalte probe care dovedeau existența unei înțelegeri a părților cu privire la încetarea contractului în luna martie 2009.
Aceeași modalitate de comunicare a facturilor, nerealizată potrivit prevederilor legale, are o a două relevanță pentru soluționarea cauzei, sub aspectul calculului penalităților. Astfel, penalitățile de întârziere pot fi calculate și pretinse abia de la data la care se dovedește că facturile față de care sunt calculate penalități, au fost comunicate debitorului. În cazul nostru, cum comunicarea facturilor nu s-a realizat, implicit petitul privind penalitățile trebuie să cunoască o altă soartă juridică: în condițiile în care reclamanta recunoaște că a emis prin "factura centralizatoare", un cuantum de chirii aferente perioadei martie 2009 - mai 2010, abia la (...), f.f. nr.
349/(...), penalitățile de întârziere nu pot fi calculate mai devreme de data comunicării sau cel puțin a emiterii facturii pentru debitul principal.
În același context al penalităților pretinse, instanța de fond reține în mod eronat că nu ar fi contestat modul de calcul al penalităților de întârziere, dacă ținem seama de faptul că nu a recunoscut ca fiind legal și valabil acest calcul, tocmai raportat la data de la care s-a efectuat calculul penalităților aferente fiecărei luni din intervalul martie 2009 - mai 2010, iar factura aferentă chiriei s-a emis abia în (...)! Apreciază că cel mai devreme penalitățile aferente facturii nr. (...) puteau fi admise pentru intervalul (...)- (...).
Reclamanta intimată S.C "R. T." S. a formulat întâmpinare prin caresolicita sa se respingă recursul, ca nefondat, sa se păstreze în totul hotărârea instanței de fond și să fie obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, potrivit chitanței anexate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C.ea constată următoarele:
Prin acțiunea precizată cu care a fost sesizat tribunalul de către reclamanta S.C "R. T." S., aceasta a solicitat a se dispune:
-evacuarea imediată și necondiționată a pârâtei din spațiul comercial amplasat la etajul 2 al imobilului situat administrativ în mun. T., Calea V.iei, nr. 19/A, jud. C., înscris în CF nr. 14079 T., ce constituie proprietatea tabulară a reclamantei, deținut fără titlu de către pârâtă și
-obligarea acesteia la plata sumei de 97.123,91 lei aferentă perioadei februarie 2009 - 31 august 2011, cu titlu de chirie restantă și penalități.
Instanța de fond, în urma analizării probatoriului administrat, a admis acțiunea, având în vedere, cu precădere, clauzele contractului de închiriere încheiat cu pârâta la data de 4 martie 2008. De asemenea, au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă, privind necompetența materială a tribunalului, precum și inadmisibilitatea pretențiilor invocate, ca urmare a incidenței prev. art. 720 indice 1 C.pr.civ.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că acțiunea ar fi pe deplin întemeiată, deoarece rezilierea prin denunțare unilaterală a contractului nu s-ar fi produs, neavând relevanță împrejurarea că pârâta ar fi refuzat să se prezinte pentru a ridica facturile emise pentru sumele înlitigiu, deoarece obligația de plată și scadența de plată au fost asumate prin contractul de închiriere.
Fiind sesizată cu recursul declarat de către pârâtă, C.ea apreciază că nu se impune a se dispune nici casarea sentinței, cu trimitere pentru rejudecare și nici reținerea cauzei în sensul pronunțării unei decizii prin care să se modifice în totalitate sentința de la fond, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei, motivele de nelegalitate invocate urmând a fi apreciate ca nefondate, având în vedere următoarele:
Prima dintre critici este legată de faptul că tribunalul ar fi trebuit să respingă petitul având ca obiect evacuarea din spațiul închiriat ca fiind fără obiect, în contextul în care el a fost eliberat anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Intimata răspunde însă pertinent acestei apărări, relevând că a menținut această solicitare deoarece, cu toate că pârâta nu mai desfășura activități de profil la data promovării acțiunii, a refuzat în mod constant să-l elibereze, păstrând posesia.
Această stare de fapt rezultă cu prisosință din depoziția martorului M.
M., administratorul pârâtei care, în ședința publică din data de 5 aprilie
2011, când a fost audiat, a declarat că a lăsat în spațiu câteva birouri și alte bunuri mobile „mărunte";, refuzând să predea cheile imobilului, deoarece era nerezolvată situația acestora, ele fiind lăsate ca o garanție pentru plata chiriei restante la acel moment (f. 104, dosar fond).
De asemenea, martorul nu a negat că, anterior introducerii cererii, a fost somat să predea cheile imobilului.
Mai mult, în contextul în care martorul a indicat că a predat cheile abia în urmă cu cca o lună și având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la (...), nu se poate susține cu temei că petitul principal ar fi fost lipsit de obiect, încă de la momentul sesizării instanței.
Ca atare, nu poate fi contestată justețea argumentelor conform cărora pârâta a încălcat prevederile art. 8 din contractul de închiriere care dispun că la finele perioadei contractuale „chiriașul va restitui bunul în starea primită pe bază de proces-verbal";, un astfel de înscris nefiind însă semnat, din partea pârâtei.
Încălcarea acestei prevederi contractuale s-a produs și după ce, în data de 8 iulie 2010, reclamanta a fost notificată asupra faptului că pârâta înțelege să renunțe la contract, prevalându-se de textul art. 5 care-i dădea dreptul să o facă cu un preaviz scris de 90 de zile (f. 19, dosar recurs).
De altfel, relevant în acest sens este și conținutul procesului-verbal încheiat la data de (...) (f. 77, dosar recurs), cele consemnate, referitoare la lăsarea în spațiu a unor obiecte aparținând pârâtei, chiar și la acel moment, fiind confirmate de declarația martorului M.
Intimata concluzionează, în acest context, că, întrucât culpa nerespectării de către pârâta a clauzelor contractuale este evidentă, chiar în situația în care reclamanta a reușit să preia posesia spațiului închiriat, raportat la istoricul relațiilor contractuale dintre cele două părți, în vederea tranșării definitive a litigiului dedus judecății, era nevoie ca instanța de fond să consfințească și din punct de vedere juridic evacuarea pârâtei ca și sancțiune specifică pentru neîndeplinirea voluntară a acestei obligații.
În acest context, nici trimiterea la declarația martorului O. V., audiat la fond, nu schimbă cu nimic situația, în condițiile în care starea de fapt atestată de acesta nu este nu este anterioară introducerii cererii și nici foarte clară, în contextul în care se relevă că în spațiu se mai afla o masă, acest aspect fiind sesizat cu ocazia vizitei din cursul lunii martie 2011.
Ca atare, petitul principal al cererii nu era lipsit de obiect, la data introducerii cereri, pentru a se aprecia că reclamanta ar fi acționat cu rea- credință, numai pentru a atrage competența de soluționare a litigiului în favoarea unei anumite instanțe, prin formularea artificială a unor pretenții.
În consecință, din această perspectivă, nu este întemeiată nici excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cererii, având în vedere și limitele în care recurenta a învestit instanța să se pronunțe asupra acesteia, fiind făcută astfel aplicarea prev. art. 129 alin. 6 și art. 159 indice 1 alin. 2 C.pr.civ.
În privința celui de-al doilea petit al acțiunii, precum și a excepției de inadmisibilitate reiterate prin recurs, C.ea consideră necesară redarea istoricului facturilor emise de către reclamantă, pentru plata chiriei, astfel cum acesta este cuprins în întâmpinarea depusă în recurs de aceasta.
Izvorul raporturilor juridice dintre cele două părți este reprezentat de contractul de închiriere având ca obiect imobilului în litigiu, proprietatea reclamantei, încheiat la data de 4 martie 2008, pârâta având calitatea de locatar. Nu s-a contestat împrejurarea că durata contractului a fost stabilită la 3 ani, cu începere din data de 3 martie 2008, precum și că s-a stabilit o chirie lunară, conform art. 6 din contract, în cuantum de 500 euro, ce urma a fi plătită la cursul BNR din ziua plății, iar începând cu cea de a doua lună din perioada contractuală, chiria urma sa se achite în primele trei zile ale fiecărei luni, sub sancțiunea prev. de art.9 din contract, respectiv, în caz de neplată a obligațiilor contractuale, chiriașul urmând să achite penalități de
0,5% pe fiecare zi de întârziere.
Astfel, pentru luna februarie 2009, moment din care pârâta a refuzat să mai plătească chiria, reclamanta a înțeles să se prevaleze de factura nr.
299 din 2 februarie 2009, în sumă de 2149,50 lei reprezentând chiria totală aferentă lunii februarie 2009.
Se relevă că această factură a fost onorată parțial de către pârâtă prin plata sumei de 1000 lei în ziua de 7 iulie 2009, astfel că suma scadentă este de 1148,50 lei, sens în care a și anexat chitanța nr. 0268/(...).
Factura nr. 349 din 5 mai 2010 privește obligațiile de plată în sarcina pârâtei, cu titlu de chirie, pentru perioada februarie 2009-decembrie 2009, ianuarie 2010-mai 2010. Aceasta înseamnă că s-au adiționat un număr de
16 luni, care, înmulțite cu cuantumul chiriei, de 500 euro, luând ca și reper un curs mediu al monedei europene față de leul românesc, de 4,1352, se ajunge la valoare de 33.081,60 lei.
Întrucât pentru luna februarie 2009 s-a emis o factură separată, adică aceea purtând nr. 299 din 2 februarie 2009, în sumă de 2149,50 lei și datorită faptului că contravaloarea acestei facturi (2149,50 lei) era cuprinsă și în factura emisă ulterior, respectiv cea cu nr. 349 din (...), această factură a fost stornată cu factura nr. 373 din 17 noiembrie 2010 în valoare de
33081,60 lei. Se arată extrem de clar în cuprinsul acestei facturi că suma calculată se referă la perioada februarie 2009 - decembrie 2009, respectiv ianuarie 2010 - mai 2010.
Cuantumul chiriei aferent lunii calendaristice a fost stabilit prin raportare la cursul oficial RON/EURO de la data emiterii fiecărei facturi.
În aceeași zi, de 17 noiembrie 2010, s-a emis factura nr. 374 în sumă de 31488,50 lei care conține contravaloarea chiriei pe care pârâta era obligată să o achite reclamantei pe perioada martie 2009 - decembrie 2009
și ianuarie 2010 - mai 2010.
Apoi, tot în ziua de 17 noiembrie 2010, reclamanta a emis factura cu nr. 376 în sumă de 4258,35 lei reprezentând contravaloare chirie pentrulunile august și septembrie 2010. Rațiunea pentru care a emis și această ultimă factură este legată de împrejurarea că pârâta ocupa în continuare spațiul închiriat de la reclamantă, deși, la data de 8 iulie 2010, îi notificare intenția de reziliere a contractului de închiriere, prevalându-se de dispozițiile art. 5 din contract.
Cu scrisoarea recomandată nr. 2. la data de 17 noiembrie 2010 reclamanta a expediat pârâtei facturile nr. 374 și 376 din 17 noiembrie
2010, dar aceasta i-au fost returnate, deoarece pârâta a refuzat să ridice corespondența. Dovada o constituie fotocopia plicului și confirmarea de primire remisă de poștă.
În privința penalităților de întârziere calculate potrivit pct. 9 din contract, în cuantum de 05% pe fiecare zi de întârziere, acestea au fost calculate până la data de 31 august 2010 totalizând suma de 58.114,26 lei, conform modului de calcul redat în pag. 4 și 5 ale acțiunii introductive.
În cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat și conținutul facturilor cu nr. 354 din 4 iunie 2010 în sumă de 2.102,55 lei reprezentând chiria aferentă lunii iulie 2010 expediată prin postă pârâtei cu scrisoarea recomandată din 2 iulie 2010, conform „confirmării de primire"; anexată, precum și nr. 356 din 2 iulie 2010 în sumă de 2152 lei reprezentând chiria aferentă lunii august 2010 returnată însă de pârâtă conform celor inserate pe plicul poștal purtând nr. 4 din 10 august 2010.
Prin urmare, suma ce a fost solicitată de reclamantă și acordată de către tribunal, urmare a admiterii cererii, constă în:
-1148,50 lei contravaloare chirie restantă pentru luna februarie 2009 conform facturii nr. 299 din 2 februarie 2009, în valoare totală de 2148,50 lei, din care la data de 7 iulie 2009 pârâta a plătit 1000 lei.
-31488,5 lei contravaloare chirie restantă pe perioada martie 2009- decembrie 2009 și ianuarie 2010-mai 2010, conform facturii nr. 374 din (...).
-2102,55 lei contravaloare chirie restantă pe luna iunie 2010, conform facturii nr. 354 din (...).
-2152 lei contravaloare chirie restantă pe luna iulie 2010, conform facturii nr. 356 din (...).
-2118,55 lei contravaloare chirie restantă pe luna august 2010, conform facturii nr. 76 din (...).
-58114,26 lei contravaloare penalități de 0,5% calculate până în data de 31 august 2010, debitul total datorat fiind de 97.123,91 lei.
Prin urmare, C.ea constată că nu au fost aduse critici pertinente în ceea ce privește statuarea instanței de fond, în sensul în care pretențiile invocate au fost calculate în relație directă cu clauzele contractului de închiriere.
De asemenea, având în vedere cele expuse anterior, în ceea ce privește respingerea motivului de recurs referitor la lipsa de obiect a petitului principal, nu poate fi validată apărarea conform căreia recurenta nu ar mai fi folosit spațiul din luna martie 2009. În acest sens, pârâta pretinde că ar fi notificat-o pe reclamantă în cursul anului 2009, în scris, cu privire la rezilierea/denunțarea contractului, dar nu depune la dosar nicio dovadă scrisă în acest sens, astfel că susținerea sa nu poate fi primită.
Pe de altă parte, intenția de denunțare unilaterală a contractului, expediată reclamantei la data de (...) nu s-a finalizat în acord cu clauzele contractuale, prin predarea efectivă a spațiului, în termen de 90 de zile, aspect confirmat prin declarația martorului M.
De altfel, intimata solicită instanței a observa că pe antetul acestei adrese, depuse la fila 19 din dosarul de recurs, apare imprimată siglapârâtei și adresa punctului său de lucru din T., Calea V.iei, nr. 19/A, adică adresa spațiului închiriat de la reclamantă, ceea ce semnifică fără putință de tăgadă că atunci când i s-a expediat acea adresă, pârâta încă se găsea în stăpânirea lui.
De asemenea, din coroborarea declarațiilor martorilor M. M. și M. A., administratorii celor două societăți, rezultă că se impun a fi validate apărările intimatei conform cărora înțelegerea din luna februarie 2009 se referea exclusiv la modul de plată al chiriei și nu la faptul că contractul s-ar suspenda pe o perioadă de timp nelimitată, cu consecința neplății chiriei lunare. De asemenea, revenirea asupra cuantumului inițial al chiriei s-a datorat împrejurării că pârâta nu și-a onorat nici măcar obligația de plată a chiriei reduse, astfel încât singurul înscris la care trebuie să se raporteze instanța este contractul de închiriere.
Din această perspectivă, nu poate fi primită nici critica conform căreia ar trebui dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea unor probe testimoniale suplimentare, cu atât mai mult cu cât nu s-a detaliat în recurs această chestiune, în sensul indicării persoanelor care au cunoștință despre împrejurări relevante în cauză și, cu atât mai puțin, nu s- a relevat care ar putea fi acelea. De altfel, nu se înțelege de ce o astfel de cerere nu a fost formulată în fața instanței de fond, iar alte înscrisuri, care să ateste că starea de fapt și de drept reținută de către tribunal nu este cea reală, nu au fost depuse în recurs.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității petitului având ca obiect pretenții bănești datorate cu titlu de chirie motivat de faptul că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 720 indice 1 din
C.pr.civ., C.ea apreciază că și această critică este nefondată.
Astfel, nu poate fi negată împrejurarea că pârâta a fost încunoștințată de datoria pe care o avea față de reclamantă în cadrul dosarului având ca obiect emiterea unei ordonanțe cuprinzând somația de plată, acțiunea fiind respinsă de Judecătoria Turda, prin sentința civilă nr. 4., din dosarul nr. (...). Faptul că ulterior suma pretinsă s-a majorat cu trecerea timpului și adiționarea altor luni pentru care chiria nu era plătită, nu îndreptățește recurenta să pretindă că nu a avut cunoștință de existența datoriei, în condițiile în care contractul stipula foarte clar cuantumul plății, modul de efectuare a ei și scadența.
Ca atare, este evident că această apărare este invocată pur formal, pentru a se evita analiza fondului cauzei, scopul pentru care a fost instituită procedura prealabilă fiind atins, chiar dacă există fluctuații valorice, datorate trecerii timpului. În același context, nu au relevanță nici trimiterile pe care pârâta le face la diferențele existente între numerele facturilor invocate în cele două dosare, situația acestora fiind redată mai sus.
În fine, ultima chestiune relevată prin recurs este cea referitoare la împrejurarea că facturile invocate nu au fost acceptate la plată, fiind greșit și modul de calcul al penalităților, în sensul în care acestea nu puteau fin imputate anterior datei comunicării facturilor pentru chirie, sau, cel puțin, a emiterii acestora.
Cu privire la aceste motive de recurs, C.ea constată că tribunalul a statuat în mod corect că, din moment ce izvorul creanței invocate de către reclamantă este reprezentat de contractul de închiriere, iar pârâta a refuzat primirea facturilor ce i-au fost expediate, aceasta nu poate invoca neregularitatea ce derivă din propria sa faptă.
De asemenea, în susținerea modului de calcul al penalităților, raportat la o altă dată decât cea a scadenței debitului principal, nu a fost invocatăvreo clauză contractuală, opozabilă reclamantei, regula generală fiind cea a prevăzută de art. 43 Cod comercial, aplicabil raporturilor deduse judecății.
Așa fiind, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., se va dispune respingerea recursului pârâtei, iar conform disp. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei-reclamante SC R. T. S. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs( f. 15), acest cuantum fiind apreciat echitabil din perspectiv ambelor părți litigante și proporțional cu valoarea obiectului cauzei, cu complexitatea acesteia, precum și cu munca prestată de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC MP G. I. S. împotriva sentinței civile nr. 3148 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC R. T. S. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 mai 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: D. M. D.
| ← Decizia comercială nr. 9641/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2790/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
