Decizia comercială nr. 115/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 115/2012
Ședința din data de 24 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul P. A. și recursul declarat de pârâta M. L. împotriva sentinței civile nr. 2557 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații S. B. B. S. și P. M., având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA (...).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru apelantul P. A., avocat
M. L. H. și pentru recurenta M. L., avocat B. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea recurentei M. L. întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantul P. A., din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul părții adverse și dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 43).
De asemenea, în data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea apelantului P. A., întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta M. L., din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta părții adverse.
C.ea pune în discuția reprezentantului recurentei M. L., împrejurarea referitoare la calea de atac promovată, respectiv dacă o susține ca pe un recurs așa cum a fost intitulată sau ca pe un apel.
Reprezentantul recurentei M. L., susține că, potrivit art. 132 al. 9 din Legea nr. 2002/2010 se aplică prevederile art. 725 alin. 1 și 3 din C.pr.civ. care statuează că, hotărârile sunt supuse căii de atac potrivit legii în vigoare la data pronunțării hotărârii, calea de atac fiind recursul.
Reprezentantul apelantului P. A. susține că, calea de atac este ceea a apelului, acțiunea a fost depusă după modificarea Legii 31/1990, imediata aplicare a legii noi nu operează în cauză, nici retroactivitatea căii de atac, în cauză calea de atac fiind ceea apelului, litigiul a apărut anterior modificării legii.
C.ea, în urma deliberării, cu privire la calea de atac incidentă în cauză, formulată de pârâta M. L., intitulată ";Recurs și motive de recurs"; apreciază că ipoteza normei legale din art. XXVI din Legea nr. 202/2010 este întrunită astfel că statuează că această cale de atac declarată este apel și urmează a fi susținut ca atare.
În exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 3 alin. 2 din C.pr.civ. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză. Reprezentanții părților arată că, nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune. C.ea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei. Reprezentantul apelantului P. A. solicită admiterea apelului promovat de partea pe care o reprezintă, pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de apel, susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată, constând în taxe judiciare de timbru și onorariu avocațial. A. P. A. a acționat în calitate de asociat așa cum s-a arătat prin toate înscrisurile, nu s-a ținut cont de acest aspect, nu trebuia respinsă excepția. Administratorul nu poate să atace hotărârea prin care a fost revocat din funcție. Reprezentantul apelantei M. L. solicită respingerea apelului declarat de P. A., nu se poate face distincția între calitatea de asociat și calitatea de administrator, fiind o singură persoană. Administratorul potrivit legii nu poate ataca hotărârea de revocare din funcție, cu cheltuieli de judecată. Admiterea apelului declarat de clienta sa. C. a fost legală, apelantul P. A. nu a rămas la adunarea generală, deși în acea zi la ora 10,00 a participat la concilierea directă, aspect ce rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie. Deliberând reține că, C U R T E A Prin sentința civilă nr.2557 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantului P. A. în ceea ce privește hotărârile AGA adoptate la data de 5 iulie 2009 și, respectiv 13 iulie 2009 și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții SC B. B. SRL, M. L. și P. M., în ceea ce privește constatarea nulității absolute a hotărârilor AGA din data de 5 iulie 2009 și, respectiv 13 iulie 2009, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. S-a admis cererea de chemare în judecată doar în ceea ce privește hotărârea AGA nr.4, adoptată la data de 25 august 2009 și s-a constatat nulitatea hotărârii AGA nr.4, adoptată la data de 25 august 2009 de către asociații pârâtei SC B. B. S. Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în cuantum de 620 lei, reprezentând onorariu avocațial. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit listei de control a societății pârâte, reclamantul, alături de pârâții P. M. și M. L., este asociat al societății pârâte, având, până la data adoptării hotărârilor atacate, și funcția de administrator al acesteia (f.24-30). În calitatea sa de asociat al societății pârâte, reclamantul a participat, alături de pârâți la adunarea generală a asociaților din data de 5 iulie 2009, precum și la cea din data de 13 iulie 2009, astfel cum rezultă din procesele verbale ale celor două ședințe (f.41-47). Procesul-verbal al adunării generale este principalul mijloc de probă care atestă îndeplinirea procedurii legale și statutare de organizare a ședinței organului deliberativ, întregul mers al ședinței adunării fiind consemnat în acest înscris, astfel încât conținutul lui poate fi combătut prin orice mijloc de probă. Față de aceste aspecte și luând în considerare faptul că procesul-verbal al ședinței adunării generale a asociaților, deși a fost contestat, probele administrateîn cauză nu au dovedit faptul că acestea nu ar fi reale, contrar susținerilor reclamantului, care a arătat că nu a participat la cele două ședințe ale asociaților. În acest sens, instanța a reținut că prin depoziția martorului H. I., audiat la propunerea reclamantului (f.183), nu s-a dovedit neechivoc faptul că cele două adunări generale ale asociaților din 5 iulie 2009 și respectiv 13 iulie 2009, nu au avut loc la sediul fermei, acesta arătând că nici nu o cunoaște pe pârâta M. L. și nu ar fi putut să o identifice. Așadar, față de faptul că probele administrate nu au fost apte să dovedească o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesele verbale ale celor două adunări, instanța va proceda la analiza primelor două hotărâri atacate pornind de la conținutul acestor înscrisuri. Astfel, în esență, exercitarea dreptului de vot, ca atribut al calității de acționar, este o facultate a fiecărui acționar și nu o obligație legală, însă, exercitarea acestuia presupune în prealabil informarea acționarului sau asociatului asupra datei și a locului adunării generale și a ordinii de zi asupra căreia își poate exercita drepturile. Din această perspectivă, ordinea publică societară referitoare la adunările generale ale acționarilor, ca limită a legalității hotărârilor, dar și a libertăților contractuale în materie, se constituie în jurul unor norme care privesc procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor, precum și exercitarea dreptului de vot. Așadar, respectarea cerințelor de ordin procedural privind convocarea adunării generale a acționarilor, este destinată să asigure informarea prealabilă într-un termen rezonabil a acționarilor despre ținerea adunării. Intră în această categorie publicarea în Monitorul oficial partea a IV-a și într-un ziar de largă de circulație, respectiv transmiterea scrisorii recomandate cu confirmare de primire, respectarea termenului de publicare sau comunicarea convocării și menționarea în convocator a elementelor legale obligatorii. În practica judiciară s-a decis că este lovită de nulitate absolută hotărârea adoptată, în cazul în care s-a constatat nedatarea convocatorului semnat de acționari, întrucât nu se poate verifica termenul de convocare, în egală măsură fiind lovită de nulitate și hotărârea adoptată pe baza unui convocator care nu a menționat locul ținerii adunării sau nu a fost respectat termenul de publicare a convocatorului, neasigurându-se acționarilor un termen rezonabil de pregătire a participării la adunare (decizia nr. 966/2007 a Î.C.C.J, decizia nr. 1134/2007 a Î.C.C.J, decizia nr. 2250/2009 a Î.C.C.J). Prin urmare, lipsa convocatorului adunării generale și nu doar a unor mențiuni din acesta, nu poate fi sancționată decât cu nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate. Pe de altă parte, s-a decis, în cazul în care acționarul reclamant a avut cunoștință de ținerea adunării și de conținutul ordinii de zi a acesteia, și-a exercitat în fapt dreptul de vot și pe cale de consecință nu a dovedit nici o vătămare care i s-ar fi produs prin încălcarea dispozițiilor privind convocarea adunării, nulitatea nu poate fi primită. Astfel, dacă nerespectarea dispozițiilor privind respectarea nu a împiedicat acționarul să-și exercite dreptul la vot și dacă nu s-a dovedit nici o neregulă referitoare la modul de întocmire a procesului verbal al adunării, nulitatea nu poate fi invocată (Decizia nr. 1112/2009 a Î.C.C.J). Așadar, cu ocazia adoptării hotărârilor AGA din data de 5 iulie 2009 și respectiv 13 iulie 2009, contrar susținerilor sale, reclamantul a fost prezent, exercitându-și, ca atare, dreptul de vot. Împotriva acestor hotărâri a formulat cerere de chemare în judecată asociatul reclamant P. A., solicitând constatarea nulității absolute a acestora,invocând ca și motive lipsa convocării, prin prisma disp. art. 117 alin.6 și 7 și art. 195 alin.1 din Legea nr. 31/1990 republicată, cel din urmă text fiind invocat în susținerea faptului că adunarea generală nu a fost convocată de către administratorul societății, ci de către unul din asociați. În cauză, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantului. Analizând, așadar, această excepție, instanța a reținut că în conformitate cu disp. art. 132 alin. 2 coroborat cu dispozițiile alineatului 3 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii pot fi atacate în justiție de către oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. Ca urmare, legiuitorul a înțeles să confere legitimare procesuală activă asociaților care, având în vedere norma de trimitere conținută în dispozițiile art. 196 din Legea nr. 31/1990, nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. Examinând procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaților pârâtei din data de 5 iulie 2009 și respectiv 13 iulie 2009, instanța a reținut că reclamantul a fost prezent la cele două adunări generale. Astfel, la adunarea generală din 5 iulie 2009, reclamantul, în ceea ce privește primul punct al ordinii de zi, a arătat că își va prezenta punctul de vedere ulterior, referitor la cel de al doilea punct al ordinii de zi care viza revocarea sa din funcția de administrator și desemnarea unui nou administrator, a vot pozitiv, hotărârea fiind adoptată cu unanimitate. Asupra celui din urmă punct al ordinii reclamantul a arătat că nu dorește să-și exprime punctul de vedere, iar în final a refuzat să semneze procesul verbal al ședinței (f.41-44). Cât privește adunarea generală a asociaților din 13 iulie 2009, reclamantul, de asemenea, a refuzat să semneze acest proces verbal, iar hotărârea adoptată vizează revocarea sa din funcție și subsecvent desemnarea noilor administratori, care, prin raportare la disp. art. 132 alin.4 din legea nr. 31/1990 republicată, nu putea fi atacată de reclamantul administrator. Așadar, s-a constatat că în cauză cele două ipoteze ale normei legale care conferă, implicit, reclamantului legitimare procesuală, nu se verifică, întrucât acesta a fost prezent și, fie a votat în favoarea unora dintre chestiunile menționate pe ordinea de zi, fie a arătat că-și va exprima ulterior poziția, iar în ceea ce privește revocarea sa din funcție, hotărârea nu putea fi atacată de către reclamant. Față de toate aceste aspecte, tribunalul a considerat că reclamantul este în realitate nemulțumit de revocarea sa din funcție, acesta fiind motivul pentru care a atacat cele două hotărâri adoptate, deși a luat parte la adoptarea acestora. În subsidiar, invocarea în cauză a disp. art. 117 alin.6 și 7 din Legea nr. 31/1990 republicată, nu poate fi primită, întrucât acest text de lege vizează adunările generale ale societăților pe acțiuni, fiind cuprinse în secțiunea a II-a din cap. IV „Societățile pe acțiuni";, atâta timp cât nici o dispoziție legală cuprinsă în cap. VI „Societățile cu răspundere limitată"; nu face trimitere la textul arătat. O asemenea interpretare rezultă, fără dubiu, din împrejurarea că, în ipoteza în care legiuitorul a intenționat să facă trimitere la dispoziții legale specifice societăților de capitaluri, cunoscut fiind faptul că societatea cu răspundere limitată este un hibrid între societatea de capitaluri și societatea de persoane, a făcut-o în mod expres, cu titlu exemplificativ fiind dispozițiile art. 196 și 197 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată. Așadar, toate considerentele expuse conduc la concluzia că excepția lipsei calității procesuale active cu privire la hotărârile adoptate la data de 5 iulie 2009 și respectiv 13 iulie 2009, este întemeiată, motiv pentru care în temeiul disp. art. 196 coroborat cu art. 132 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, tribunalul urmează să o admită ca atare, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată în ceea ce privește constatarea nulității absolute a acestor două hotărâri. Cât privește hotărârea nr. 4 adoptată la data de 25 august 2009, instanța a avut în vedere faptul că, așa cum de altfel s-a arătat și în cele ce preced, spre deosebire de primele două hotărâri la care reclamantul a participat, exercitându- și ca atare drepturile conferite de calitatea de asociat, hotărârea adoptată la data de 25 august 2009, nu a fost convocată, iar reclamantul nu a participat la această adunare (f.48-51), Într-o atare situație, respectiv în lipsa convocatorului adunării generale, așa cum s-a mai subliniat, hotărârea astfel adoptată, nu poate fi sancționată decât cu nulitatea absolută. În subsidiar, referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta M. L., la a cărei susținere s-a renunțat la termenul de judecată din 19 ianuarie 2012, însă a fost reluată la dezbaterea în fond a cauzei, instanța areținut că, această soluție a fost pronunțată în primul ciclu procesual, iar hotărârea a fost anulată, cauza fiind trimisă spre rejudecare, apreciindu-se astfel că soluția pronunțată nu respectă dispozițiile legale, motiv pentru care instanța nu va mai relua analiza acesteia. Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu art. 1169 C.civ. și art. 137 C.pr.civ., instanța a admis excepția lipsei calități procesuale a reclamantului P. A. în ceea ce privește hotărârile AGA adoptate la data de 5 iulie 2009 și, respectiv 13 iulie 2009 cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții SC B. B. SRL, M. L. și P. M. și va admite cererea de chemare în judecată doar în ceea ce privește hotărârea AGA nr.4, adoptată la data de 25 august 2009 și va constata nulitatea acestei hotărâri. În temeiul art.274 coroborat cu art.276 C.pr.civ. au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în cuantum de 620 lei, reprezentând onorariu avocațial. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. A. solicitând admiterea apelului , modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active și a prescripției dreptul material la acțiune; admiterea în integralitate cererea de chemare în judecată introdusă de către P. A., și pe cale de consecință constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților B., consemnată în Procesul-verbal din (...); Constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților B., consemnată în Procesul-verbal din (...); obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale. În motivele de apel se arată că prin intermediul hotărârilor adunării generale a B. pe care le atacă s-a urmărit în principiu revocarea calității de administrator a asociatului P. A., excluderea sa din societate, precum și numirea unor noi administratori (Mikola Zoltan [osef și Borbely-Kubina M. Attila). 1. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. A. S. respingerea acestei excepții deoarece reclamantul a acționat în prezentul dosar în calitatea sa de asociat. N. normă legală nu împiedică asociatul să invoce nulitate absolută a hotărârilor considerate nelegale. Astfel, după cum s-a probat prin piesele dosarului, neobservarea dispozițiilor legale cu caracter imperativ la convocarea și ținerea Adunărilor Generale ale Asociaților S. B. duce lipsirea de protecție a drepturilor fundamentale ale asociaților, deoarece normele legale încălcate reglementează probleme ce țin destatutul organic al persoanei juridice. În consecință, hotărârile luate de adunările generale ale asociaților convocate cu încălcarea dispozițiilor legale la care face referire mai jos sunt lovite de nulitate absolută în integralitatea lor, inclusiv în ceea ce privește și revocarea administratorului, dar nu limitativ la aceasta. În această cheie trebuie înțeles răspunsul reclamantului la întrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat; astfel, reclamantul contestă întreaga hotărâre a Adunării Generale a Asociaților din 5 iulie 2009. Prin urmare, se impune respingerea excepției ridicate ca nefondată și admiterea apelului sub acest aspect. 2. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune. A. în vedere că motivele expuse mai jos sunt de nulitate absolută, iar acestea pot, în baza art. 196 raportat la art. 132 alin. 3 LSC, să fie invocate oricând, reclamantul prevalându-se de calitatea sa de asociat, consideră că și această excepție trebuie respinsă iar apelul admis asupra acestui capăt de cerere. În speță, intimații au nesocotit în totalitate procedura decizională și principiile care trebuie să o guverneze (în primul rând buna-credință și urmărirea scopului social). Produsul adunărilor generale contestate de reclamant nu poate fi decât nul. Prin urmare, consideră ca hotărârile criticate mai sus sunt lovite de nulitate absolută, fiind luate cu încălcarea elementară a prevederilor Legii nr. 31/1990, așa cum a fost modificată și republicată, fapt ce duce la admiterea prezentei acțiuni. Pârâta M. L., prin recursul declarat solicita admiterea acestuia, modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii in totalitate a actiunii formulatede catre intimatul-reclamant cu obligarea intimatului P. A. la plata cheltuielilor de judecata in fata instantei de fond si in recurs. II. Solutia instantei de a admite in parte cererea de chemare in judecata, respectiv de a constata nulitatea hotararii AGA nr. 4, adoptata la data de (...), este netemeinica, intrucat instanta a statuat, in mod gresit, ca la aceasta data a lipsit convocatorul adunarii generale. Cu privire la acest aspect releva ca, adunarea generala a actionarilor S. B. B. S.. a fost convocata in mod legal pentru data de (...). Astfel: a) Adunarea generala a fost convocata in mod legal de catre asociatul ce detine 51 % din capitalul social al S. B. B. S.. Structura capitalului social al societatii, respectiv participarea asociatilor la constituirea capitalului social permite sa convoace adunarea generala. In acest sens sunt si dispozitiile art. 195 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 "(2) Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări". b) Convocatorul a fost complet si legal întocmit, cuprinzând locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi, fiind menționate toate problemele supuse dezbaterii adunării, conform prevederilor art. 195 al. 3 din Legea nr. 31/1990. c) Convocatorul legal întocmit i-a fost comunicat si reclamantului. C. s- a efectuat prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, pe care exista menționata expres convocarea in vederea organizării adunării generale pentru data de (...). Prin urmare, în măsura în care intimatul a semnat, confirmând primirea convocatorului, considera ca acesta a fost legal convocat, putând lua la cunoștința de locul si momentul tinerii adunării, precum si de problemele propuse a fi dezbătute. Nu prezintă relevanta cine a convocat adunarea generala, în condițiile in care convocatorul a fost transmis in termen (Ia data de (...)) si afost primit de către reclamantul P. A., astfel ca acesta nu a suferit vreo vătămare care sa justifice admiterea acțiunii si anularea hotărârii adoptate la data de (...). Refuzul sau de a participa la adunarea generala nu justifica anularea hotărârii. Referitor la aducerea la cunoștința reclamantului a datelor privitoare la tinerea adunării generale, releva ca pe lângă convocatorul trimis prin scrisoare recomandata, reclamantul a fost încunoștințat si verbal. Astfel, in data de (...), acesta a participat la conciliere directa, la orele 1., urmare convocării la conciliere pe care o depunem in copie, ocazie cu care a transmis celorlalți participanți ca nu va participa la adunarea generala a asociaților. Așadar, intimatul nu a participat la adunarea din (...) nu pentru ca nu a avut posibilitatea nefiind convocat, ci pentru ca acesta a refuzat sa se prezinte . De altfel, faptul ca intimatul-reclamant "nu a participat la aceasta adunare" nu constituie, prin sine, un motiv de anulare a hotararii adoptate potrivit legii, in cadrul acestei adunari. A. care au fost prezenti la adunarea generala din (...) au procedat la adoptarea hotararii nr. 4, hotarare care a fost adoptata in conformitate cu dispozitiile art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, chiar si fara prezenta la adunare a intimatului-reclamant (care a fost convocat cu respectarea dispozitiilor art. 195 al. 3 din Legea nr. 31/1990). Hotararea adunarii generale a actionarilor din data de (...) i-a fost comunicata intimatului, in data de (...), cu scrisoare recomandata si confirmare de primire In concluzie, soluția instanței cu privire la hotărârea AGA nr. 4 din data de (...), este netemeinica, in condițiile in care a fost avuta in vedere o stare de fapt care nu corespunde realității. Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 20 septembrie 2012, M. L.solicită respingerea apelului (recursul) declarat de P. A., cu consecința obligării apelantului (recurentului) la plata cheltuielilor de judecata la fond si in apel (recurs). Reclamantul P. A. prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 21 septembrie 2012 solicită respingerea recursului formulat de M. L. ca nefondat șimenținerea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește constatarea nulității absolute a hotărârii AGA nr.4/2009, cu cheltuieli de judecată. Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 și urm. C.pr.civ., C.ea constată următoarele: 1. Potrivit art.132 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil atunci când se invoca motive de nulitate absoluta, cererea putând fi formulata și de orice persoană interesată. C.ea constată că probele administrate în cauză relevă împrejurarea că reclamantul a fost prezent la adunările generale din data de 05 iulie 2009 respectiv 13 iulie 2009 iar la adunarea generală din data de 05 iulie 2009 reclamantul a votat pentru punctul de pe odinea de zi care viza revocarea lui din funcția de administrator și desemnarea unui nou administrator și nu a votat împotriva celorlalte puncte. Cât privește adunarea generală a asociaților din 13 iulie 2009, C.ea constată că reclamantul, de asemenea, a refuzat să semneze acest proces verbal, iar hotărârea adoptată vizează revocarea sa din funcție și subsecvent desemnarea noilor administratori. Prin urmare, întrucât reclamantul a fost prezent și, fie a votat în favoarea unora dintre chestiunile menționate pe ordinea de zi, fie a arătat că-și va exprima ulterior poziția, C.ea constată că nici una din ipotezele normei legale amintite anterior și care conferă legitimare procesuală activă nu este întrunită astfel că se poate susține cu temei că reclamantul nu are calitate procesuală activă. Cât privește hotărârea adunării generale a asociaților prin care s-a decis revocarea reclamantului din funcție și desemnarea noului administrator, C.ea constată că în speță, prevederile art.132 alin.4 din LSC sunt aplicabile întrucât reclamantul a fost administratorul societății și, prin urmare, acesta nu putea contesta hotărârea adoptată. C.ea observă, de asemenea, că reclamantul susține fără temei că hotărârea prin care s-a dispus revocarea sa din funcția de administrator a fost contestată în calitate de asociat și că astfel are calitate procesuală activă. Legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art.132 alin.4 din LSC interdicția amintită pentru a nu permite persoanei în cauză să conteste măsura revocării care îl privește în mod direct; trimiterile și apărările formulate de reclamant privind calitatea acestuia de asociat nu pot fi reținute de către instanță la soluționarea cauzei întrucât persoana reclamantului este aceeași iar interdicția impusă îl vizează nefiind permis ca aceeași persoană să poată eluda dispoziții imperative ale legii. Așadar, întrucât reclamantul a participat la ședințele adunării generale a acționarilor din data de 05 iulie 2009 respectiv 13 iulie 2009 și, fie a votat în favoarea unora dintre chestiunile menționate pe ordinea de zi, fie a arătat că-și va exprima ulterior poziția dar nu a votat împotrivă, C.ea reține că în mod corect a reținut instanța de fond că acesta nu are calitate procesuală activă. Față de această soluție, C.ea apreciază că analizarea motivelor de apel care vizează motivele de fond de nelegalitate a hotărârilor adoptate nu este necesară. Cât privește hotărârea adunării generale a acționarilor pârâtei din data de 25 august 2009, C.ea reține că aceasta a fost contestată de către reclamant sub aspectul nelegalității sale motivat de necomunicarea convocării adunării. Probele depuse în apel (f.8-15) atestă împrejurarea că reclamantului i-a fost comunicat convocatorul adunării generale astfel că acest motiv de nulitate a hotărârii nu poate fi reținut, hotărârea adoptată urmând a fi validată de către instanță. C.ea va reține, de asemenea, pentru considerentele expuse anterior că reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru a solicita anularea hotărârii adoptate de către acționarii societății pentru punctele care vizează revocarea acestuia și desemnarea noilor administratori. 2. Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, C.ea reține că susținerea acestui motiv de apel este lipsită de obiect întrucât din examinarea considerentelor si dispozitivului hotărârii atacate, se poate observa că instanța de fond nu a admis excepția invocată. Mai mult, C.ea constată că instanța de fond nu a înțeles să analizeze această excepție apreciind că această problemă juridică a fost dezlegată cu prilejul primei judecăți pe fond și, prin urmare, reanalizarea acesteia nu mai este posibilă. Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia apelul declarat de către pârâta M. L. ca fiind fondat iar în temeiul art.296 C.pr.civ. îl va admite, va schimba în parte hotărârea apelată în sensul că va respinge în întregime acțiunea formulată. De asemenea, C.ea va respinge ca fiind nefondat apelul declarat de către reclamantul P. A. Făcând aplicarea art.274 C.pr.civ., C.ea va obliga reclamantul să plătească pârâtei M. L. suma de 2043 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial (1860 lei) și taxa judiciară de timbru (183 lei). PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge apelul declarat de reclamantul P. A. domiciliat în Dej, str.Gutinului nr.10, jud.C.. Admite apelul declarat de pârâta M. L. domiciliată în Dej, str.V. C. nr.19, jud.C., împotriva sentinței civile nr. 2557 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului Specializat C., pe care o schimbă în parte în sensul că, respinge cererea de chemare în judecată și în ceea ce privește Hot.AGA 4/(...). Menține celelalte dispoziții referitoare la anularea hotărârilor AGA. Obligă reclamamantul la plata către pârâtă a sumei de 2043 lei - cheltuieli de judecată în fond și în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. S. C. P. V. D. red.M.S./A.C.
5 ex. - (...)
| ← Decizia comercială nr. 5337/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 6808/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
