Decizia comercială nr. 113/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.113/2012
Ședința din data de 24 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul C. C. V., împotriva sentinței comerciale nr. 6220 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații S. S., S. A., B. P. S. și B. A. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apelantul C. C. V., asistat de avocat Z. C. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul promovat este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care, se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimaților S. S. ș.a., prin avocat
M. F., prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, din care un exemplar s-a comunicat reprezentantului apelantului.
Raportat la împrejurarea că intimații au depus întâmpinare prin apărător ales, iar acesta a lipsit de la prima strigare a cauzei, curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare, se prezintă apelantul C. C. V., asistat de avocat Z. C. V. și pentru intimații S. S., S. A., B. P. S. și B. A. M., avocat M. F.
Reprezentantul apelantului depune la dosar extrase de pe portalul instanței referitoare la soluții pronunțare în cauze similare și arată că înțelege să își precizeze apelul în sensul că solicită anularea sentinței, nu casarea, fiind în faza apelului. De asemenea, arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentanta intimaților arată că nu are de formulat cereri în probațiune.
C.ea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele detaliate pe larg prin memoriul de apel și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri pe fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată. Susține că practica nu este unitară la instanța de fond, unitară a fost doar la C.ea de A. C., în ceea ce privește îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 7. C., în apel instanța a casat hotărârea și a trimis cauzele spre rejudecare. Nu s-a dovedit o vătămare atâta timp cât intimații au fost părți la fond, au invocato serie de excepții și au făcut apărări. Instanța a apreciat notificarea ca fiind o veritabilă conciliere, dacă intimații ar fi manifestat înțelegere litigiul la fond s-ar fi putut soluționa printr-o tranzacție, părțile au fost prezente la notarul public, unde s-a consemnat că părțile nu doresc să încheie actul.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii de fond, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată. Au fost 8 litigii similare cu soluții diferite. Imobilul este grevat de ipotecă și nu s-a putut trece ipoteca pe altă proprietate. În mod corect a reținut instanța de fond incidența art. 7201C.pr.civ., hotărârea atacată fiind legală. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.6220 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C. s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M. și în consecință: S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. C. V., în contradictoriu cu pârâții S. S., S. A. E., B. P. S., și B. A. M., ca fiind prematur formulată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că între reclamantul C. C. V. și pârâții S. S., S. A. E., B. P. S. și B. A. M. s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 40 din data de 28 martie 2007 prin care pârâții s-au obligat să construiască și să înstrăineze reclamantului dreptul de proprietate asupra apartamentului 9 din imobilul ce urma a fi edificat pe terenul înscris în CF nr. 4606, 5068 și 1801 F., situat administrativ în F., str. M. A., nr. 22-28, pentru prețul de 41.500 euro, din care reclamantul a achitat suma de 39.500 euro. Prin notificarea comunicată pârâților prin intermediul executorului judecătoresc S. „A. și O."; la 20 ianuarie 2011, reclamantul, raportat la dispozițiile art. 1079 Cod civil, a solicitat pârâților să se prezinte la data de 7 februarie 2011 la BNP A. P. Ana V. și A. B. în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz contrar litigiul urmând a fi soluționat de către instanța de judecată. Potrivit încheierii de certificare nr. 585 întocmită la 7 februarie 2011 de N. P. Ana V., pârâții B. P. S. și S. S. nu au dorit încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar pârâtele B. A. M. și S. A. nu s- au prezentat. Potrivit art. 7201Cod procedură civilă, „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă";. Deși este reală susținerea reclamantului cum că neîndeplinirea obligațiilor de către pârâți raportat la dispozițiile art. 1020-1021 cod civil duce la rezilierea contractului, totuși potrivit aceleiași dispoziții legale, partea care și-a executat obligațiile are alegerea suverană fie de a solicita instanței obligarea celuilalt cocontractant de a-și executa obligațiile asumate fie de a solicita rezilierea contractului cu daune interese. Astfel, pentru obligarea pârâților de a proceda la executarea obligației asumate, respectiv cea de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, reclamantul avea la îndemână acțiunea în validarea antecontractului de vânzare-cumpărare, iar pentru rezilierea contractuluiavea la îndemână o acțiune în reziliere, ambele acțiuni comerciale, evaluabile în bani și pentru formularea cărora acesta trebuia să efectueze în prealabil procedura concilierii reglementată de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă. Deși notificarea comunicată pârâților la 20 ianuarie 2011 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1079 Cod civil, având în vedere scopul concilierii prealabile, respectiv acela de încercare de soluționare amiabilă a unui diferend ivit între părți, aceasta echivalează cu o invitație la conciliere prealabilă. Totuși, având în vedere faptul că reclamantul avea la îndemână două acțiuni comerciale cu finalitate distinctă, respectiv validarea antecontractului respectiv rezoluțiunea acestuia, obiectul concilierii trebuie să coincidă cu obiectul cererii de chemare în judecată pentru a fi reținută ca îndeplinită condiția prealabilă impusă de dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, ceea ce nu este însă cazul în speță. Prin notificarea menționată anterior, reclamantul a solicitat pârâților executarea antecontractului, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, notificare care însoțită de procesul verbal dresat de notarul public echivalează cu îndeplinirea procedurii concilierii prealabile pentru acțiunea comercială vizând validarea antecontractului, iar nu pentru rezoluțiunea acestuia. În ceea ce privește jurisprudența invocată de către reclamant, instanța a reținut că situațiile avute în vedere la pronunțarea acelor soluții nu sunt identice cu starea de fapt din prezenta cauză. Astfel, în cazul deciziei nr. 2003/2009 pronunțata de I., la momentul formulării cererii de chemare în judecată acțiunea în reziliere avea un caracter neevaluabil în bani astfel că nu se impunea efectuarea procedurii concilierii prealabile, iar invocarea excepției a fost făcută de către pârâți în scopul de a paraliza acțiunea reclamanților și de a nu-și îndeplini obligațiile contractuale. În ceea ce privește prezenta cauză, instanța reține că la momentul formulării cererii de chemare în judecată, jurisprudența instanțelor era clară în sensul stabilirii caracterului evaluabil în bani al acțiunii în rezoluțiune, urmare a deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3. pronunțată în interesul legii, iar pârâții prin întâmpinarea formulată au arătat că sunt de acord cu executarea obligației de a proceda la încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică. De asemenea, în ceea ce privește deciziile de speță pronunțate de C.ea de A. B. și C.ea de A. C., prin notificările formulate reclamanții au pus în vedere pârâților că în cazul în care aceștia nu își vor executa obligațiile asumate se va proceda la rezilierea contractului, motivele invocate în notificare regăsindu-se în obiectul cererii de chemare în judecată, în prezenta cauză reclamantul nici măcar nu a amintit faptul că ar avea de gând, în situația în care pârâții nu își execută obligația de a proceda la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică să recurgă la rezoluțiunea antecontractului, acesta solicitând doar executarea acestuia în caz contrar urmând a se adresa instanței pentru executarea acestuia, astfel că procedura concilierii a avut în vedere doar situația litigioasă privind încheierea contractului în formă autentică iar nu rezilierea acestuia, existând astfel o discrepanță majoră între obiectul concilierii și obiectul cererii de chemare în judecată. De asemenea, a mai reținut instanța faptul că prin întâmpinarea formulată pârâții s-au arătat de acord cu îndeplinirea obligației asumate prin antecontract, astfel că prin promovarea unei acțiuni în rezoluțiune fărăa fi încunoștințați în prealabil de această intenție a reclamantului este de natură a le produce o vătămare. Având în vedere posibilitatea discreționară și suverană a reclamantului de a solicita fie executarea de către pârâți a obligațiilor contractuale asumate, fie rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare, acesta prin notificarea comunicată pârâților trebuia să indice, cel puțin formal, și intenția de a solicita rezoluțiunea antecontractului în contextul neexecutării obligațiilor, mențiune care însă nu se regăsește în cuprinsul notificării și nici nu a fost discutată de către părți la întâlnirea stabilită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. C. V., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului se arată că, în ceea ce priveste exceptia prematuritatii actiunii invocata de catre parati la fond, intradevar, este vorba de exceptia inadmisibilitatii, intrucat lipsa procedurii prealabile a concilierii reprezinta un fine de neprimire, iar in cazul in care instanta constata neindeplinirea procedurii prealabile ar trebui sa respinga actiunea ca inadmisibila si nu ca prematur introdusa. Exceptia este nefondata intrucat procedura prevazuta de art. 720 ind. 1 a fost parcursa de catre reclamant. In motivarea deciziei nr. 2003/2009 pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție se arata foarte clar de ce o asemenea exceptie ar trebui respinsa. Judecatorul fondului a apreciat gresit modalitatea de incercare de solutionare amiabila a litigiului, netinand cont de specificul aparte al cererii de reziliere al unui contract de vanzare cumparare. Judecatorul fondului, in acest context, a considerat ca o conciliere prealabila ar fi constat, in mod cu totul superficial, intr-o notificare prin care se anunta intentia de reziliere a contractului de vanzare cumparare. Or, sensul concilierii este, chiar si din punct de vedere gramatical, acela de a rezolva, fara interventia instantei de judecata, diferendele aparute intre doua societati comerciale. In speta, diferendul ce trebuia rezolvat, anterior promovarii cererii de chemare in judecata consta in atentionarea paratei cu privire la neindeplinirea unor obligati asumate contractual, cu mentionare ca, daca parata nu raspunde acestei atentionari, se va apela la pactul comisoriu care prevedea posibilitatea rezilierii contractului. Este evident, ca simpla notificare al intentiei de reziliere nu ar fi condus sub nicio forma la o intelegere, eventual amiabila, a partilor, ci ar fi avut doar semnificatia unei simple formalitati, indeplinita doar pentru a putea fi promovata cererea de chemare in judecata. Or, reclamanta, prin modul in care a elaborat si a notificat solicitarea sa, prin intermediul executorilor judecatoresti, a indeplinit, in fapt si in drept, o veritabila procedura de conciliere, iar nu o formalitate. Lipsita de echivoc este si Decizia C.ii de A. C. nr. 152 pe 2009 care apreciaza ca fiind indeplinita procedura prealabila a concilierii, la fel cum au apreciat si instantele enumerate anterior. Capatul de cerere principal, in functie de care se stabileste si natura juridica a litigiului, are ca obiect rezolutiunea unui antecontract. Capetele de cerere accesorii prin care se solicita anumite sume de bani sunt o consecinta fireasca a rezolutiunii. O alta ratiune pentru care apelantul apreciază ca nu poate fi admisa exceptia prematuritatii actiunii (inadmisibilitatii) o reprezinta prevederile art. 1020 Cod Civil, precum si de prevederile art. 1021 Cod Civil. Din aceste prevederi rezulta ca rezolutiunea presupune cu necesitate existenta unui proces inaintea instantei pentru a putea opera. Instanta pronunta rezolutiunea in cazul in care nu exista pact comisoriu de grad IV, iar atunci cand exista acest pact comisoriu de grad IV cu privire la rezolutiune, instanta constata ca a intervenit rezolutiunea. Pentru aceste ratiuni nu poate face obiectul unei concilieri prealabile rezolutiunea, pentru ca partile singure, fara interventia instantei de judecata, nu pot solutiona litigiul. Oricum litigiul izvoraste practic din neincheierea contractului de vanzare - cumparare in forma autentica, iar rezolutiunea este doar o simpla consecinta a neintelegerii partilor in mod amiabil. Apreciază, fata de faptul ca intimatii - parati au fost prezenti la notar, exprimandu-si pozitia in sensul ca nu vor sa incheie contractul de vanzare cumparare in forma autentica, manifestand totodata si o lipsa de respect fata de notar, intrucat nu au dorit sa semneze incheierea de certificare motivat de faptul ca sunt oameni importanti care sunt asteptati de sofer si nu au timp de prostii, ca intelegerea partilor nu a putut si nu mai poate interveni. Mai mult decat atat, nici macar in timpul procesului intimatii din prezentul apel, parati la fond nu au aratat deschidere, nu au dorit sa solutioneze litigiul fara administrare de probe, au invocat o sumedenie de exceptii si au solicitat respingerea actiunii in totalitate. Reaua credinta rezulta chiar din documentele depuse de catre parati, respectiv din raspunsul Biroului de C. si P. I. C. Prin întâmpinarea formulată, intimații arată că în mod corect si legal instanta de fond a admis exceptia invocata de parati si a retinut ca cererea de chemare in judecata este prematura fata de neîndeplinirea procedurii de conciliere in conditiile imperativ reglementate de disp. art.720/1 c.pr.civ., in raport de imprejurarea ca pe de o parte litigiul dedus judecatii este evaluabil in bani, iar, pe de alta parte reclamantul, in notificarea adresata intimaților, nu a facut nici o mentiune vizand pretentia de rezolutiune a antecontractului de vanzare - cumparare incheiat intre ei. In speta dedusa judecatii nu se poate retine indeplinirea procedurii de conciliere in modalitatea impusa de lege prin notificarea expediata intimaților prin care au fost convocati in fata notarului public in vederea incheierii in forma autentica a contractului de vanzare - cumparare, dat fiind ca pretentiile reclamantului deriva din antecontractul de vanzare - cumparare incheiat intre aceștia avand ca obiect apartamentul nr.9 din blocul nr.IV situat in loc.F., str. M. A. nr.28, actiunea fiind intemeiata in drept pe disp. art.l020 -1021 c.civ in vigoare la data introducerii actiunii. Acest text de lege - disp.art.l021 c.civ - recunoaste reclamantului dreptul de a opta intre a solicita obligarea paratilor la indeplinirea obligatiei asumate sau de a solicita rezolutiunea conventiei incheiate intre aceștia. La momentul notificarii intimaților de catre reclamant - notificarea expediata prin S. A. si O. la (...), aceasta a optat pentru punerea intimaților in intarziere in baza disp.art.l079 c.civ. in vederea incheierii contractului de vanzare - cumparare in forma autentica exclusiv in acest scop fiind solicitata prezenta acestora in fata notarului public. Din aceasta perspectiva procedura de conciliere prin expedierea notificarii se putea aprecia ca fiind indeplinita in situatia in care ulterior reclamantul ar fi sesizat instanta cu o cerere de obligare a subsemnatilor parati la perfectarea actului autentic si nu cu o cerere de rezolutiune astfel cum acesta a procedat. Nu exista din partea reclamantului nici un fel de comunicare catre intimați prin care acesta sa fi incercat o conciliere prealabila in sensul desfiintarii contractului si a repunerii partilor in situatia anterioara. Mai mult decat atat, pe langa simpla rezolutiune a antecontractului in prezenta cauza, reclamantul a invocat si alte pretentii banesti precum stabilirea unui drept de creanta si instituirea unui drept de retentie pana la recuperarea acestei creante pretentii care au fost aduse la cunostinta subsemnatilor pentru prima data prin cererea de chemare in judecata. Hotararile judecatoresti pe care reclamantul isi motiveaza apelul au avut la baza o alta stare de fapt si de drept decat cea din prezenta speta, fapt ce rezulta din lectura integrala a continutului acestora, astfel ca nu pot servi ca temei al admiterii apelului acestuia. Acest aspect a fost avut in vedere si de instanta fondului la pronuntarea hotararii. Din partea intimaților a exista si exista in continuare intreaga disponibilitate pentru rezolvarea pe cale amiabila a situatiei fiind in curs de derulare demersurile in vederea incheierii in forma autentica a contractelor de vanzare - cumparare. Paratii nu au refuzat niciodata perfectarea actului astfel cum sustine reclamantul, ci doar i-au adus la cunostinta impedimentele pentru care acest act nu se putea perfecta la data stabilita prin notificare. C. consemnate in cuprinsul incheierii notariale dupa plecarea intimaților nu au nici o legatura cu realitatea, fiind probabil consemnari facute la cererea reclamantului pentru a-i servi in solutionarea litigiului in instanta. Analizând sentința apelată în limitele apelului declarat, în temeiul dispozițiilor art.295 și 296 C., instanța constată următoarele: Instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantul C. C. V. prin care acesta a solicitat, în esență, ca instanța să dispună rezoluțiunea unui antecontract de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâții S. și B. reținând că nu s-a îndeplinit procedura concilierii prevăzută de art.7. C. prin invitarea la conciliere cu referire expresă la intenția de a solicita rezoluțiunea în cazul în care pârâții nu și-ar fi executat obligațiile asumate, întrucât procedura concilierii astfel cum a fost realizată a avut în vedere doar situația litigioasă privind încheierea contractului în formă autentică. Față de natura juridică a litigiului, tribunalul a reținut corect incidența în speță a prevederilor art.7201C., potrivit cărora în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Cercetând scopul instituirii de către legiuitor a procedurii prealabile a concilierii directe, curtea reține că a fost acela de a degreva instanțele judecătorești de anumite litigii care pot fi soluționate pe cale amiabilă, într- un termen scurt. Cu toate acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut constant că nerespectarea prevederilor art.7201C. nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea invocă și dovedește o vătămare. Prin urmare, pentru soluționarea excepției, trebuie avute în vedere circumstanțele cauzei și modul în care neefectuarea procedurii i-a afectat pe intimații - pârâți. În speță, curtea constată că litigiul se află pe rolul instanțelor din luna septembrie 2011, iar durata procedurii de până acum, precum și poziția procesuală exprimată de părți îndreptățesc instanța să considere că acestea nu mai pot ajunge la o înțelegere cu privire la rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare nr.40/2007. Astfel, scopul art.7201C. nu mai poate fi atins, intimații - pârâți exprimându-și în mod neechivoc poziția procesuală prin negarea temeiniciei pretențiilor reclamantului în cadrul întâmpinărilor formulate atât la fond, cât și în apel. Totodată, curtea constată că intimații - pârâți nu au invocat și nici dovedit vreo vătămare suferită din nerespectarea procedurii, în sensul că dacă ar fi fost invitați la conciliere cu privire la rezoluțiunea antecontractului, litigiul ar fi putut fi soluționat amiabil și nu ar mai fi fost nevoie de intervenția instanței, cu toate consecințele pe care le presupune, inclusiv efectuarea unor cheltuieli cu asistența oferită de un avocat. Mai mult, instanța reține și poziția oscilantă a pârâților B. P. S. și S. S., care exclude buna lor credință: inițial, aceștia, potrivit încheierii de certificare nr.585/(...) din cadrul procedurii concilierii cu privire la executarea obligațiilor (act autentic, potrivit art.1171 din C.civ. din 1864), au declarat că nu sunt de acord cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, pentru ca apoi, în cadrul prezentului litigiu, să revină și să declare că sunt de acord cu îndeplinirea acestei obligații. Prin urmare, nu poate fi reținută afirmația instanței de fond conform căreia, întrucât pârâții s-au declarat de acord cu executarea obligațiilor, neîncunoștiințarea lor prealabilă despre intenția de rezoluțiune le-ar produce o vătămare. Din această perspectivă, deși corecte, argumentele instanței de fond în sensul că reclamantul avea la îndemână două acțiuni, fie de obligare a pârâților la îndeplinirea obligațiilor, fie de obținere a rezoluțiunii contractului - pentru aceasta din urmă neefectuându-se procedura prealabilă a concilierii - nu pot subzista ca motivare a soluției de respingere a acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de art.7. C. Așadar, curtea apreciază, date fiind circumstanțele concrete ale speței, că menținerea soluției de fond ar tergiversa soluționarea litigiului în mod nejustificat atâta timp cât o soluționare amiabilă pare a fi exclusă față de poziția adoptată de părți. S. invitării la conciliere ar fi lipsită de finalitate și scopul instituirii normei prevăzute de art. 7201C. proc. civ. imposibil de realizat. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.297 alin.1 C., întrucât instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, iar apelantul a solicitat expres anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, curtea va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, care va trece la soluționarea celorlalte excepții invocate de pârâți și, eventual, a fondului cauzei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite apelul declarat de reclamantul C. C. V. împotriva sentinței civile nr. 6220 din (...) pronunțate în dosarul nr. (...) al Tribunalului Specializat C., pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. S. C. P. V. D. Red.C.P./Dact.GC 7 ex/(...) Jud. primă instanță: C. G.
| ← Încheierea comercială nr. 323/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 67/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
