Decizia comercială nr. 133/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 133/2012
Ședința publică de la 19 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC S. S. împotriva sentinței civile nr. 5044 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S. C., privind și pe intimat SC C.ANA SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. R. I. în reprezentarea intereselor apelantei și avocat C. I. T. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus al dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente apelului promovat.
Se mai învederează faptul că la data de 17 octombrie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea apelului.
C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului apel, în temeiul dispozițiilor art. 7208corelat cu art. 282 alin 1 teza a II-a C.pr.civ. Reprezentanta apelantei depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2147 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 5 lei, aferente apelului promovat. Reprezentanta intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială și delegația de substituire. Reprezentanta apelantei solicită instanței ca, în aplicarea prevederilor art. 172 alin 1 C.pr.civ., să pună în vedere intimatei să depună la dosar situația contabilă a vânzărilor de la data de (...) și până în prezent. Reprezentanta intimatei se opune încuviințării probei solicitate, menționând că aceasta a fost respinsă și în fața instanței de fond, raportat la împrejurarea că pârâta nu a formulat o acțiune reconvențională prin care să emită pretenții. A.anta arată că la fond a invocat excepția compensației, însă nu cunoaște cuantumul vânzărilor societății intimate pentru a putea formula pretenții referitor la valoarea comisionului. Intimata arată că obiectul prezentului dosar este un contract de vânzare- cumpărare, iar proba solicitată nu se circumscrie obiectului cauzei. C.ea, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de apelantă, având în vedere maniera în care a fost formulat apelul, respectiv, solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. A.anta, prin reprezentant convențional, solicită admiterea apelului și în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare,pentru soluționarea excepției compensației care nu a fost analizată de instanța de fond. În subsidiar, solicită schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată a căror justificare o va depune până la sfârșitul dezbaterilor. Intimata solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform actelor justificative pe care le depune la dosar. C.ea reține cauza în pronunțare. C.EA Prin sentința comercială nr. 5054 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC C.ANA SA în contradictoriu cu pârâta SC S. S. și în consecință: A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 31.257,40 euro în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății cu titlu de preț, cu dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii, 9 octombrie 2010 și până la achitarea integrală a debitului principal, precum și suma de 8.265,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de catreparata, instanta a respins-o ca nefondata, in baza urmatoarelor considerente : Intre parti s-au derulat raporturi juridice complexe, generate de contractul cadru de colaborare comerciala nr. 2941/(...) si contractul de consultanta comerciala nr. 2942/(...)(f. 75-82), reclamanta fiind client/ benefriciar , iar parat fiind consultant,cu scopul declarat ca parata sa gaseasca reclamantei clienti in vederea realizarii si vanzarii pe piata interna si in statele UE a unor colectii de incaltaminte produse sub marca C. Parata recunoaste ca a avut relatii cu societatile G. GO S. si GO S. International insa contesta ca exista veriga contractuala intre S. si reclamanta prin care GO S. s-a aprovizionat cu marfa C. Instanta , analizand acest aspect a observat in primul rand ca exista dovedite doua tipuri de comenzi de marfa C., direct GO S. catre reclamanta - furnizor( f. 147-154)si GO S. catre parata ca furnizor , acestea din urma fiind transmise de S. catre C.(f. 155-167), ceea ce rezulta evident din aceea ca reclamanta le-a avut si le-a depus la dosar. In ceea ce priveste comenzile in care S. apare ca furnizor , acestea sunt corectate pentru un pret mai mic decat acela la care GO S. a emis comenzile. In opinia instantei, tinand cont de faptul ca este dovedit un cadru contractual de derulare a relatiilor dintre parti, se impune o prezumtie simpla si nerasturnata de catre S., in sensul ca S. nu avea de unde sa fie furnizor pentru o marfa pe care doar C. o produce , decat daca evident cumpara aceasta marfa de la C. In acest context, avand in vedere ca toate comenzile GO S. pentru furnizorul S. au ajuns la reclamanta corectate de aceasta pentru un pret mai mic( evident reclamanta nu avea interesul sa corecteze pentru un pret mai mic) decat cel facturat de S. pentru GO S., in opinia instantei exista un inceput de dovada scrisa care permite, in contextul coroborarii cu celelalte probe, dupa cum s-a aratat si se va expune si in continuare, care permite prezumtia in sensul ca pentru comenzile in care S. apare ca furnizor, acesta a fost cumparatorul marfiide la C. pentru un pret mai mic decat cel pe care l-a refacturat apoi catre GO S. ( acceptat de acesta prin comenzi), diferenta fiind chiar suma cuvenita paratei cu titlu de comision in baza contractelor cadru incheiate cu reclamanta. Instanta a mai observat ca, dupa cum rezulta din toate comenzile emise de GO S. catre S.( f. 155-167) si din CMR-urile anexate (f. 193-194), ca locul livrarii acestor bunuri comadate este un depozit GO S. din Franta, astfel ca este permisa concluzia in sensul ca reclamanta a livrat marfa paratei, insa la locul unde aceasta a solicitat ca furnizor desemnat de S. In acelasi sens instanta a reținut ca cele 7 facturi emise de reclamanta(f. 33-39)pentru parata, cu nr. 12-18/(...) , au fost emise pentru contravaloarea comenzilor GO S. catre S. ( pe facturi se mentioneaza numarul fiecarei comenzi: 4500299418, 4…420, 4…422, 4..423, 4…424, 4…425, 4…426 toate din (...) ) , iar CMR-urile aferente transporturilor care au plecat de la C. in (...) si (...)(f. 193-194)fac dovada ca aceleasi bunuri au fost livrate la depozitul GO S.( pe CMR apar mentionate comenzile GO S.). Instanta a reținut deci ca relevant faptul ca parata nu este producator de incaltaminte C., a primit 7 comenzi de la GO S. pentru anume tip si cantitate de incaltaminte C., a inaintat aceste comenzi reclamantei , iar GO S. a primit de la reclamanta exact cantitatea si tipul de incaltaminte pe care a comandat-o la S., ceea ce conduce de asemenea la concluzia ca marfa platita de GO S. paratei, a fost initial cumparata de parata de la C. De asemenea instanta a mai observat ca, din inscrisurile fax (f. 195-208) rezulta ca GO S. astepta de la S. in (...) livrarile de bunuri comandate care sunt exact bunurile livrate de C. cu CMR-urile din 22 si 23 martie 2010, ambele transporturi descarcate in (...) la depozitul GO S. S-a reținut tot in acest context ca fiecare transport a fost insotit de un packing list al comenzii, care in speta contine date despre incarcatura livrata la dep[ozitul GO S. , inscrisuri pe care apare ca furnizor parata( f.209-219). Analizand fondul litigiului, in raport de actiunea precizata(f.50)si pormind de la aceea ca instanta a stabilit existenta unor raporturi de vanzare- cumparare intrereclamanta si parata, cu privire la exact cantitatea din comenzile GO S. catre S., facturata la pretul mai mic(corectat) solicitat de parata, s-a concluzionat in sensul ca potrivit prev. art. 969 c.civ. si 1361 c.civ. parata are obligatia de a plati reclamantei pretul produselor pe care le-a cumparat de la aceasta si care i-au fost livrate, totalizand suma de 44.114,40 euro. La acest debit se adauga in opinia instantei si suma de 930 euro reprezentand cheltuieli administrative( chirie, telefon, utilitati , f.31) ocazionate de parata in spatiul care i-a fost asigurat in baza contractului nr. 2942/(...), dupa implinirea termenului contractual , deci dupa data de (...) . Ocazionarea acestor cheltuieli dupa incetarea contractului si cuantumul acestora, avansat de catre reclamanta, nu sunt contestate de catre parata , care insa apreciaza ca nu le datoreaza, fiindca a prestat in continuare servicii de consultanta in spatiul respectiv pana in (...)( intampinare f. 132). Instanta nu poate retine ca intemeiata aceasta aparare , deoarece contractul respectiv incetase, nu s-a probat prelungirea acestuia( prezumat in aceleasi conditii) , astfel ca parata trebuie sa suporte aceste costuri , deoarece ea a folosit spatiul. Doar in contract (art. 11f.13) reclamanta s-a obligat sa suporte utilitati in limita sumei de 375 euro, doar restul fiind suportate de parata, insa in contextul in care raportul contractual a incetat, parata trebuie sa restituie reclamantei suma avansata pentru contravaloarea acestor cheltuieli administrative pe care parata le-a facut in spatiul respectiv. De asemenea s-a reținut ca reclamanta a recunoscut paratei o creanta reciproca in suma totala de 13.787 euro, reprezentand comision 5% si 10% datorat conform raporturilor contractuale mentionate, insa nu a solicitatinstantei sa constate compensarea de drept, ci potrivit principiului ,, cine poate mai mult poate si mai putin"; , a solicitat doar o suma mai mica decat aceea la care ar fi indreptatita prin prezenta actiune, respectiv doar suma de 31.257,40 euro la plata careia instanta a obligat-o pe parata cu titlu generic de pret, insa parata a fost obligata sa plateasca doar echivalentul in lei al acestei sume, la cursul BNR din ziua platii, nefiind dovedit ca s-a convenit o plata in moneda EUR. In baza art. 43 c.com. si art. 3 OG 9/2000, rap. la art.1073 c.civ. parata a fost obligata sa plateasca reclamantei si o dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii, 9 octombrie 2010 și până la achitarea integrală a debitului principal, iar in baza art. 274 c.pr.civ. suma de 8.265,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată , reprezentand taxa de timbru, timbrul judiciarsi onorariul avocatial, conform dovezilor existente in acest sens. In concluzie, actiunea a fost admisa asa cum a fost precizata, pentru considerentele deja expuse. Î. acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC S. S. solicitând • În principal, În temeiul art. 297 al. 1 C.pr,civ. (În forma sa Înainte de a fi fost modificat prin L. nr. 2. din (...) având În vedere prevederile art. XXII alin, (2) din L. nr. 2. și faptul că prezentul dosar a fost Înregistrat pe rolul instanței la (...)), să se desființeze hotărârea atacată și să se trimită cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a se soluționa excepția compensației • În subsidiar, În temeiul art. 296 C.pr.civ. să se schimbe hotărârea atacată În sensul respingerii cererii de chemare În judecată și al obligării reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată În fond și În apel. În motivare s-a arătat că: În fapt, prin cererea de chemare În judecată reclamanta susține faptul că pârâta S. S. S. ar fi cumpărat marfă de la S. C. S. În valoare de 44.114,40 E., marfă pe care apoi a revândut-o către societatea Go S., căreia totuși, reclamanta a fost cea care i-a livrat produsele. Pentru a susține această teză reclamanta depune în probațiune o serie de comenzi, facturi și documente de transport care atestă o relație comercială Între reclamantă și societățile G. Go S. și Go S. International și Între subscrisa și societățile G. Go S. și Go S. I. Nu există niciun document care să ateste că reclamanta SC C.ANA SA ar fi livrat marfa indicată pârâtei SC S. S. Nu există nicio comandă pentru marfa respectivă de la pârâta S. către reclamanta SC C. SA, nu există niciun document care să ateste livrarea mărfii respective de la reclamanta SC C. SA către pârâta S. și nu există niciun document care să ateste că pârâta S. ar fi recepționat marfa indicată de la reclamanta SC C. SA. Mai mult decât atât, reclamanta susține că pârâta ar fi Î. contravaloarea produselor livrate de către reclamantă către G. Go S. și Go S. International, Însă la dosarul cauzei nu există nicio probă cum că pârâta ar fi Î. vreo sumă de bani de la G. Go S. sau Go S. I. Prin urmare, reclamanta nu a adus nicio probă din care să rezulte altceva decât faptul că raportul juridic de drept material comercial privind marfa indicată de reclamantă s-a născut Între reclamantă, pe de o parte, și societățile comerciale G. Go S. și Go S. International, pe de altă parte. În aceste condiții, susține în continuare că reclamanta trebuie să solicite achitarea sumei reprezentând contravaloarea mărfii livrate de la societățile comerciale G. Go S. și Go S. International cu care a și contractat și nu de la pârâta căreia nu i-a livrat niciun produs și care nu are nicio obligație în acest sens. Subliniază Încă o dată că reclamanta susține că pârâta ar fi recepționat fără obiecțiuni marfa - fals! S. a observa că această susținere a reclamantei nu este susținută de nici o probă și nici nu ar putea fi, deoarece marfa a fost livratăcătre societatea Go S. International, după cum rezultă chiar din scrisorile de transport CMR depuse de reclamantă în probațiune. Subliniază că implicarea subscrisei în relațiile comerciale dintre reclamantă și societățile G. Go S. și Go S. International a fost în calitate de intermediar. În aceste condiții, este clar că persoana obligată să achite contravaloarea mărfurilor livrate către reclamantă este societatea comercială beneficiară, Go S. International, iar nu pârâta. S. a observa că nu există identitate Între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și pârâta din prezenta cauză, motiv pentru care este evident că lipsește calitatea procesuală pasivă a pârâtei. Prin urmare, solicită să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive față de pârâta societate și să se respingă acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește sumele pe care reclamanta le datorează pârâtei, aceasta a recunoscut suma de 13.787. E., însă, așa cum a arătat și în fața instanței de fond, suma datorată de reclamantă pârâtei este mult mai mare, sens în care a invocat exceptia compensatiei - excepție pe care instanța de fond nu a analizat-o deloc. Va detalia în continuare care sunt sumele ce îi sunt datorate de către reclamantă. Arată că între părți s-a încheiat contractul nr. 2942 la data de (...), conform căruia reclamanta avea obligația să achite pârâtei un comision de 5% aferent vânzărilor pe piața internă. De asemenea, între părți s-a Î. contractul nr. 2941 din (...), conform căruia părțile urmau să negocieze un comision aferent vânzărilor pe piața externă. Acest comision s-a convenit a fi un procent de 10% din vânzările pe piața din uniunea E.peană, după cum recunoaște chiar reclamanta intimată prin acțiunea formulată. În ceea ce privește suma pe care reclamanta susține că o datorează și față de care se invocă compensarea, arată că aceasta este mai mare și constă În: • 12.892,06 E. - rest de plată aferent facturii nr. C. 06 din data de 01 martie 2010 în cuantum total de 19.892,06 E., din care s-a achitat în data de (...) suma de 7.000 E., factura fiind acceptată de reprezentanții reclamantei prin semnătură și plată parțială. • 2.100 E. - comision fix aferent serviciilor prestate de pârâtă în luna martie 2010 menționat în factura nr. C. 07 din (...) • 351,58 E. - contravaloare transport și cazare conform art. 11 din contractul nr. 2942/(...) menționate în factura nr. C. 07 din (...) • 1.148,16 E. - comision de 10% pentru comanda externă făcută de firmele Go S., E. si W. în cuantum total de 11.481,60 E.. Precizează că la data de (...) pârâta a emis factura nr. C. 07 din (...) pentru suma totală de 6.599,74 E. cuprinzând comisionul fix aferent lunii martie, cheltuieli de transport și cazare, comisionul variabil de 10% pentru vânzări pe piața externă și un comision variabil estimativ de 5% aferent vânzărilor pe piața internă. Această ultimă poziție a fost doar estimativă deoarece la data emiterii, reprezentantul legal al pârâtei nu avea cunoștință despre realitatea vânzărilor pe piața internă. R. a refuzat Însă recepționarea acestei facturi precum și plata acesteia. Desigur, la aceste sume indicate mai sus se vor adăuga comisioanele aferente vânzărilor totale până în prezent pe piața internă și pe cea externă, iar în lipsa documentelor contabile nu le poate calcula. Pentru a putea calcula acest comision, este nevoie de o situație contabilă din care să rezulte vânzările pe piața internă și cele pe piața externă, situație care să fie însușită pe proprie răspundere de către reprezentanții legali ai reclamantei. S. instanței, în probațiune, obligarea reclamantei să Î. și să depună la dosarul cauzei această situație, fiind un act ce se află exclusiv în posesia reclamantei și nu poate fi obținut pe nicio altă cale. Pentru acest motiv apreciază că în speță este aplicabil art. 172 al. 1 C.pr.civ.: "Când partea învederează că partea potrivnică deține un Înscris privitor la pricină, instanța poate ordona Înfățișarea lui." Prin urmare, rezultă că în mod injust instanța a respins cererea în probațiune a pârâtei. P. instanță a respins cererea pârâtei de a obliga reclamanta să depună în probațiune situațiile contabile aferente perioadei (...) - prezent Întrucât, susține instanța este investită cu soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de S. C. S. Î. pârâtei, S. S. S., omițând în mod nelegal faptul că pârâta a invocat excepția compensației. Menționează că fișele pe care reclamanta i le-a trimis în data de (...) nu sunt complete, nu poartă dovada vreunei Înregistrări la autoritățile fiscale și nu sunt asumate / semnate nici de directorul societății, nici de contabil, astfel că nu pot prezenta credibilitate. Perioada pentru care solicită aceste situații contabile este de la data de (...), momentul Încheierii contractelor dintre părți și până în prezent Întrucât, conform art. 12 din contractul de consultantă nr. 2942/(...), comisionul este datorat pentru "vânzarea pe piața internă a produselor create exclusiv de către consultant", și nu pentru Încasarea sumelor rezultate din aceste vânzări până la o anumită dată. Durata de valabilitate a contractului se referă la perioada în care pârâta a prestat serviciile de consultanță. Apreciază că odată prestat acest serviciu, efectele sale continuă să se producă atâta vreme cât S. C. S. va vinde produse create ca urmare a serviciilor de consultanță prestate. Și este firesc să fie așa deoarece, în mod normal, vânzările din primele luni sunt mai reduse, urmând ca mai apoi ele să crească pe măsură ce clienții constată calitatea și avantajele produselor create de pârâtă. Datorită acestei stări de fapt, chiar și în situația în care instanța ar ajunge la concluzia că pretențiile reclamantei față de pârâtă sunt Întemeiate, acțiunea tot nu ar fi trebuit admisă, operând, în fapt, compensarea legală. În acest context apreciază corectă opinia jurisprudenței potrivit căreia compensarea operează ope legis, indiferent de momentul procedural la care se invocă: "Compensarea legală este un mod de stingere a datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele, operând chiar și în situația în care părțile nu o invocă în mod expres. Întrucât modul de stingere a obligațiilor este prevăzut de lege, debitorul nu trebuie să formuleze în acțiunea creditorului o cerere prin care să invoce compensația, fiind suficient că această operațiune juridică să fie invocată pe cale de apărare, în orice stadiu al procesului. Constatând stingerea obligațiilor prin compensare, instanța va constata executarea obligațiilor de plată, nu în raport de data la care s-a invocat compensarea, ci de data la care acestea au devenit scadente." (Decizia 180/R din (...), C.ea de A. P.). Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 1143 din Codul Civil: "Când două persoane sunt datoare una alteia, se operează Între dânsele o compensație care stinge amândouă datoriile în felul și cazurile exprese mai jos. ", iar potrivit dispozițiilor art. 1144 cod civil "Compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective. " Iată că, în temeiul acestor texte legale, obligația pârâtei de a achita reclamantei eventuale sume de bani, așa cum aceasta le pretinde prin cererea de chemare în judecată, ar fi stinsă prin compensare, motiv pentru care acțiunea formulată este neîntemeiată. Cu privire la suma de 930 E. constând în "costuri administrative", după cum o intitulează reclamanta, arată că aceste costuri constând în chirie, telefon și utilități sunt generate până în data de (...), perioadă până la care pârâta a prestat efectiv servicii de consultanță reclamantei. Prin urmare, apreciază că pârâta nu datorează această sumă reclamantei. P. instanță a respins acest argument al pârâtei pe motiv că nu și-a dovedit susținerile. În acest context subliniază că la termenul de judecată din data de (...) reprezentantul pârâtei a solicitat instanței să Încuviințeze administrarea probei cu interogatoriul, iar reprezentantul reclamantei a fost de acord. Cu toate acestea, instanța a respins solicitările părților de a se administra proba cu interogatoriul. Subliniază și pe această cale că pârâta este o societate comercială de naționalitate franceză, iar reprezentantul pârâtei nu are posibilitatea de a cunoaște numele și adresa persoanelor care pot proba faptul prestării serviciilor de către pârâtă după data de (...) și până în data de (...). acest fapt ar fi putut fi Însă demonstrat prin proba cu interogatoriul. În probațiune: proba cu interogatoriul, proba cu martori și orice alte probe vor reieși din dezbateri În drept, s-au invocat prevederile: art. 294 al. 2, 295 al. 2, 296, 297 C. Pr.civ. R. intimată S. C.ANA S. a formulat întâmpinare prin care solicită să se dispună respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Analizând apelul prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, C.ea reține următoarele: Prin Sentința nr. 5054/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul (...), prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 31.257,40 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii 09 octombrie 2019 până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata sumei de 8.265,1 lei cheltuieli de judecată. Î. acestei sentințe a declarat apel pârâta S., solicitând, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru solutionarea exceptiei compensatiei, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. 1. In ceea ce privește presupusa neanalizare a fondului cauzei, respectivnesoluționarea excepției compensației, pârâta nu și-a probat sustinerile, referitor la anumite debite pe care i le-ar datora reclamanta. R. a recunoscut că datorează suma în cuantum de 13.787 euro și a solicitat doar diferența adica suma de 31.257,40 euro. Între reclamanta SC C.ANA SA și pârâta SC S. S. s-au derulat raporturi juridice complexe, concretizate prin perfectarea unor contracte comerciale,respectiv C. cadru de colaborare comercială nr. 2941/(...) și C. de consultanță comercială nr. 2942/(...). În temeiul acestor contracte, care în esență implicau identificarea de noi clienți pentru promovarea încălțămintei produse sub marca C., în schimbul unui comision, pârâta SC S. S. a identificat un client străin, în speță societatea GO S. din Franța. R. a realizat pentru societatea GO S. mai multe serii de încălțăminte. Înconcret, reclamanta produce și livrează către GO S. încălțăminte pentru echitație,articolele individualizate sub denumirile "C.", "M.", "S.", "R.". (fiecare articol deîncălțăminte produs de C. are o denumire, iar acestea sunt denumirile articolelorproduse pentru GO S.). În momentul în care GO S. dorește producerea unui anumit număr de perechi dintr-un articol (din cele arătate mai sus), transmite către reclamanta o comandă. Fiecare comandă conține în mod obligatoriu, printre altele, următoarele elemente: numărul de identificare al comenzii, emitentul comenzii (GO S., evident), furnizorul mărfii, adresa de facturare, adresa de livrare și bineînțeles elementele de identificare ale mărfii, prin aceasta înțelegând, codul articolului, denumirea, numărul de cutii, numărul de perechi de încălțăminte, prețul unei perechi, prețul total). După transmiterea comenzii, reclamanta execută articolele comandate, iar apoi livrează marfa la adresa indicată de GO S. În mod normal, acesta este modul în care reclamanta operează în raporturile cu clientulidentificat de pârâtă, GO S. La un moment dat, la o comandă din luna martie 2010 pârâta S. i-a cerut reclamantei să execute o cantitate de marfă, pe care GO S. i-a comandat-opârâtei S. M. în cauză, nu a fost comandată de GO S. direct către C.ANA, ci de GO S. către S., iar de S. către reclamantă. Prin urmare, la acea comandă, bunurile i-au fost vândute inițial pârâtei S., facturate pe numele ei, iar aceasta le- a revândut mai departe către GO S. Este gresita sustinerea pârâtei S. ca reclamanta trebuie să soliciteachitarea sumei reprezentând contravaloarea mărfii livrate de la societatea GO S. cu care a contractat și nu de la parata. În concret, la data de 11 februarie 2010, GO S. e emis pe numele pârâtei S.un număr de 7 comenzi (iar S. a lansat comenzi pentru marfă C.ANA, pe numele S.), pentru marfă C.ANA, pârâta S. fiind trecută pe comenzi ca fiind furnizorul mărfii. R. a produs toate perechile de încălțăminte aferetne comenzii din (...), careau fost comandate de GO S. către S., iar aceasta le-a comandat mai departe cătrereclamantă. Aceste comenzi nu i-au fost transmise direct de către GO S. C. transmise direct de GO S. au trecut la numele furnizorului C.ANA, pe când acestea au trecut S. C. emise de GO S. către S. cuprind un anumit preț. De exemplu, pentru articolul "M. BRUN" din cadrul comenzii 4500299426, prețul a fost stabilit la 11,50 euro/pereche. Acesta este prețul la care GO S. achiziționează articol "M. BRUN". Când pârâta a transmis comenzile către C.ANA prețul stabilit de GO S. a fost" tăiat", iar peste el a fost trecut prețul de 10,30 euro/pereche, la articolul respectiv. D. de preț reprezenta comisionul la care pârâta S. era îndreptățită în temeiul contractelor de colaborare cu C.ANA. A., S. a facturat la GO S. articolele cu prețul de 11,50 euro/pereche, S. a încasat acel preț, iar reclamanta a facturatla S. la prețul mai mic, de 10,30 euro/pereche. D. dintre 11,50 euro/pereche cu care S. a facturat la GO S. și 10,30euro/pereche, cu care reclamanta a facturat la S. o reprezintă comisionul la care S. era îndreptățită pentru acea comandă. În mod normal, (când pârâta S. nu se "băga" în relațiile lor comerciale cu GO S.), reclamanta facturam către GO S. direct la prețul mai mare (de 11,50 euro/pereche la acest articol), iar apoi pârâta S. îi factura reclamantei comisionul care i se cuvenea. Pentru acele comenzi, S. a încasat și comisionul dar și pretul mărfii, care i se cuvenea reclamantei, în calitate de producător - vânzător al încălțămintelor. R. nu cere pârâtei S. prețul de 11,50 euro/pereche, cum ar fi cerut dacă marfa era cumpărată direct de GO S., ci îi cere prețul mai mic de 10,30 euro/pereche, restul fiind comisionul S. După ce reclamanta a produs aceste încălțăminte, la indicația și cererea expresă a pârâtei S., a livrat-o asa cum rezulta din Scrisorile de transport internațional, CMR-urile, aferente celor două transporturi . CMR-ul aferent transportului efectuat la data de (...), de transportatorul SC LCA T. SRL, confirma ca s-a transportat marfa aferentă comenzilor nr. 4500299418, nr. 4500299420, nr. 4500299423, nr. 4500299424, nr. 4500299426, după cum apare înscris pe C. A. comenzile lansate de GO S. către S. și de S. către reclamantă. CMR-ul aferent transportului efectuat la data de (...) de transportatorul SC T. SRL, confirma ca s-a transportat marfa aferentă comenzilor nr. 4500299422 și nr. 4500299425, după cum apare înscris pe C. A. comenzile lansate de GO S. către S. și de aceasta către reclamanta. De asemenea, pe CMR este trecut numărul de cutii livrate, adică 87. Acest număr se poate obține foarte ușor, dacă se adună numărul de cutii aferente celor 2 comenzi (42+45) Argumentul pe care pârâta insistă cel mai mult îl constituie faptul că reclamanta nu i-a livrat nici o marfă, marfa fiind livrată către GO S. De asemenea, în acest context, pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că reclamanta trebuie să pretindă prețul de la GO S. Acest lucru nu este adevărat. S. respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, deoarece categoric reclamanta este îndreptățită să pretindă contravaloarea mărfii de la S. M. în cauză a fost produsă la indicația și cerința expresă a S., care a cerut ca acele comenzi să fie produse, vândute și facturate direct ei, iar ulterior aceasta le-a vândut și refacturat către GO S. Toate comenzile emise de GO S. către pârâta S., precum și CMR-urile, prevăd ca loc al livrării Depozitul din MOREUIL (o localitate din Franța) CEPL LOGISTIQUE, ROUTE DE THENNES, ZONE INDUSTRIELLE LOGISTIQUE GO S. GO S. i-a cerut pârâtei S. să-i livreze marfa la depozitul său din Moreuil, iar aceasta, la rândul ei, i-a cerut reclamantei să-i livreze marfa la acelasi depozit din Moreuil. În ce privește comenzile la care a făcut referire mai sus, reclamantapretinde prețul de la S., întrucât aceasta a fost adevăratul cumpărător, raportul juridic nascandu-se intre aceste societati. C.ea retine ca au fost dovedite si cheltuielile administrative solicitate decatre reclamanta. C.ea in raport de dispozitiile art 296 cod pr civ si art 274 cod pr civ va respinge apelul declarat de pârâta SC S. S. împotriva sentinței civile nr. 5044 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S. C., pe care o va menține în întregime. Va obliga apelanta să plătească intimatei SC C.ANA SA suma de 3328,73 lei, cheltuieli de judecată în apel - onorariu avocat, fila 27 dos apel. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge apelul declarat de pârâta SC S. S. împotriva sentinței civile nr. 5044 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S. C., pe care o menține în întregime. Obligă apelanta să plătească intimatei SC C.ANA SA suma de 3328,73 lei, cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, M. B. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 4 ex./(...) Jud.fond: D. M. D.
| ← Decizia comercială nr. 1247/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 10869/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
