Decizia comercială nr. 643/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.643/2012
Ședința din data de 30 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. G.: L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. A. SI I. și I. DE P. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 4121 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., în contradictoriu cu intimații B. C., SC S. S., MINISTERUL JUSTIȚIEI-B. LOCAL DE E. J. T. ȘI C. M. și B. LOCAL DE E. J. T. ȘI C. M., având ca obiect obligația de a face - plată onorar expert.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic N. S. pentru recurentul M. A. SI I. și avocat F. M. E. pentru intimata B. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 25 ianuarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei B. C.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă, că expertiza contabilă a fost solicitată de I. de P. al J. M. care are personalitate juridică iar Ministerul Administrației și Internelor are calitatea de ordonator principal de credite.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că pe lângă calitatea de ordonator principal de credite, hotărârea trebuie să-i fie opozabilă M.ui A. și I. întrucât vizează sume de . care se achită din fondurile Ministerul Administrației și Internelor.
Totodată, se arată că d-na expert a fost numită prin ordonanță, că a fost emis acceptul de plată, care este depus la dosarul cauzei, și că, prin urmare, cheltuielile ocazionate se suportă din fondul cheltuielilor speciale acordate de Ministerul Administrației și Internelor.
La solicitarea instanței de a preciza dacă a încercat recuperarea sumelor în dosarul penal, reprezentanta intimatei arată că a încercat însă dosarul penal stagnează din 2009.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4121 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. au fost respinse excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâții IPJ M., M. reprezentat prin D. G. J. și M. - B. Local de E. J. T. și C. M..
A fost admisă acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta B. C., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. M., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR R. PRIN D. G. J., și MINISTERUL JUSTIȚIEI-B. LOCAL DE E. J. T. ȘI C. M..
A fost obligat pârâtul I. de P. al J. M. să dispună din fondul cheltuielilor judiciare special alocat M.ui A. și I. plata onorariului în sumă de
8.000 lei ─ prin B. local pentru expertize judiciare tehnice și contabile M. ─ cuvenit reclamantei pentru efectuarea expertizei contabile în dosarul nr.151/P/2008 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: I. de P. al J. M. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză deoarece acesta nu a soluționat cererea reclamantei de a dispune plata onorariului din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
Din întâmpinarea depusă a rezultat că pârâtul refuză să soluționeze în mod favorabil această cerere, așa încât T. a analizat dacă este vorba de un refuz justificat sau nejustificat.
De asemenea, au fost respinse respinge și celelalte excepții privind lipsa calității procesuale pasive deoarece pârâții M. și Ministerul Justiției au fost chemați în judecată nu pentru a fi direcți obligați ci pentru asigurarea opozabilității hotărârii (de altfel M. are, potrivit art.7 alin.2 din O.U.G. nr.30/2007, calitatea de ordonator principal de credite, iar birourile locale pentru expertize judiciare tehnice contabile sunt în subordinea M.ui J. - B. central pentru expertize tehnice judiciare ─ art.25 din O.G. nr.2/2000).
Pe fondul cauzei T. a constatat următoarele:
La data de (...) pârâta SC S. S. a formulat plângere penală, adresată P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, înregistrată sub dosarul cu nr.151/P/2008.
Ca urmare a cererii de efectuare a unei expertize judiciare de către pârâta SC S. S., pârâtul I. de P. al J. M. a dispus prin ordonanța din (...) efectuarea în cauză a unei expertize contabile judiciare, fiind numită ca expert reclamanta (f. 50-53).
Pentru efectuarea lucrării de expertiză reclamanta a întocmit un decont al onorariului cuvenit în sumă de 13.000 lei din care s-a achitat de către pârâta SC S. S. suma de 5.000 lei cu titlu de avans.
Pârâtul I. de P. al J. M. a comunicat B. Local pentru E. J. T. și C. de pe lângă Tribunalul Maramureș că a acceptat plata sumei stabilite în decontul întocmit pentru expertiza contabilă efectuată de reclamantă în dosarul nr.151/P/2008 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș (f.11).
Pârâta SC S. S. nu a mai achitat diferența de 8.000 lei din onorariul reclamantei.
T. a reținut că prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege, conform art.2 alin.1 lit. i teza I din L. nr.554/2004 a contenciosului administrativ (denumită în continuare L.C.A.) exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Este asimilat refuzului nejustificat, potrivit tezei II a aceluiași articol,
și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, retribuirea apărătorilor, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sumele de stat sau plătite de părți (art.189 alin.1 Cod procedură penală).
Cheltuielile judiciare prevăzute în alin.1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al M.ui J., M.ui P. și M.ui A. și I. (art.189 alin.2 Cod procedură penală).
Expertul și interpretul au dreptul și la o retribuție pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile și condițiile prevăzute prin dispoziții legale. Sumele acordate potrivit alin.1, 3 și 4 se plătesc pe baza dispozițiilor luate de organul care a dispus chemarea și în fața căruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se plătesc martorului imediat după înfățișare, iar expertului și interpretului după ce și-au îndeplinit însărcinările (art.190 alin.4-5 Cod procedură penală).
T. a concluzionat că rezultă din aceste norme procedurale privind cheltuielile judiciare în procesul penal că dacă partea interesată nu plătește retribuția cuvenită expertului chemat de organul de urmărire penală atunci onorariul stabilit în condițiile legii va fi plătit pe baza dispoziției organului care a încuviințat expertiza, cu condiția ca expertul să-și fi îndeplinit însărcinările (cerință îndeplinită în speță).
Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului. Plata onorariului și a cheltuielilor solicitate prin decont cuvenite expertului tehnic judiciar numit de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești sau alte organe cu atribuții jurisdicționale în condițiile art.17 pentru efectuarea expertizei, se efectuează numai prin biroul local pentru expertize tehnice judiciare (art.23 alin.1 și 2 din O.G. nr.2/2000).
Or, în speță, onorariul definitiv de 13.000 lei a fost stabilit de organul care a dispus efectuarea expertizei, adică de pârâtul IPJ M. care a acceptat decontul final propus de expert (f.11).
Pârâtul IPJ M. avea posibilitatea să nu accepte decontul final propus de expert dacă avea dubii cu privire la orele de tehnoredactare ale lucrării de expertiză ori la cele privind studierea dosarului.
Argumentul pârâtului IPJ M., potrivit cu care a stabilit onorariul definitiv deoarece reclamanta refuza să depună raportul de expertiză iar, la soluționarea dosarului penal, era necesară administrarea probei solicitate departea vătămată, este contra legem, neregăsindu-se printre criteriile prevăzute de art.23 alin.1 din O.G. nr.2/2000.
Pe de altă parte, art.20 din O.G. nr.2/2000 trebuie coroborat cu normele speciale procesual penale.
Or, în cazul în care partea, la cererea căreia s-a încuviințat expertiza, refuză să mai plătească diferența de onorariu, atunci aceasta se plătește, pe baza dispoziției organului judiciar, prin biroul local pentru expertize tehnice judiciare.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtului IPJ M. de a dispune din fondul cheltuielilor judiciare special alocat M. plata diferenței de onorariu cuvenit este unul nejustificat asimilat, în sensul tezei II a art.2 alin.1 lit. i L.C.A.
Practic, acceptul privind decontul final reprezintă un act administrativ, încadrându-se în definiția prevăzută de art.2 alin.1 lit. c din L.C.A..
Nu prezintă relevanță că acest accept are calitatea și de act procedural făcut în cursul procesului penal, întrucât tribunalul nu este chemat să-l cenzureze (nici nu ar avea competență) ci, din contră, să-i recunoască efectele specifice pe care le-a produs.
În plus, accesul la instanța de contencios administrativ este singurul remediu efectiv pe care îl are la dispoziție reclamanta spre a-și realiza dreptul la plata diferenței de onorariu expert (art. 6 și 13 CEDO).
Astfel, deși reclamanta s-a adresat P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, în vederea plății onorariului cuvenit, demersul său a rămas fără rezultat, considerându-se de către Ministerul Public că dispoziția de plată a onorariului aparține pârâtului IPJ M..
În fine, în funcție de soluția dată în dosarul penal, se va putea recupera de către IPJ M. suma avansată de stat cu titlu de onorariu expert
(art.191-192 Cod procedură penală).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. A. SI I. și I. DE P.
AL J. M..
Pârâtul I. DE P. AL J. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și să se constate că B. de E. J. de pe lângă Tribunalul Maramureș și SC S. S. au calitate procesuală pasivă. În cazul respingerii acestei excepții, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta B. C.
În motivarea recursului, recurentul arată că în data de (...) s-a emis O. de efectuare a expertizei contabile, s-a stabilit avans onorariu de 5000 lei ce a fost achitat de partea care a solicitat expertiza, respectiv S. S. S. C. prevederilor art.20 din O.G. 2/2000 suma stabilită drept onorariu provizoriu și avansul pentru cheltuielile de deplasare, atunci când este cazul, se depun, în termen de 5 zile de la numirea expertului, de partea la cererea căreia s-a încuviințat efectuarea expertizei, în contul special al biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile, deschis în acest scop.
În data de (...), reclamanta a înaintat către I.P.J. M. o adresă prin care aduce la cunoștința recurentului faptul că onorariul final al lucrării de expertiză este de 13.000 lei din care avansul de 5.000 lei este achitat. Totodată reclamanta condiționează depunerea raportului de expertiză de achitarea diferenței de onorariu, deși prevederile art.22 alin.1 prevăd căraportul de expertiză însoțit de nota de evaluare a onorariului, împreună cu decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli necesare pentru efectuarea expertizei, dacă este cazul, se depun la organul cu atribuții jurisdicționale care a încuviințat expertiza.
Întrucât onorariul stabilit nu era însoțit de nota analitică recurentul nu a înștiințat la aceea dată biroul local de expertiză pentru efectuarea plății. La data de (...) reclamanta s-a prezentat cu nota analitică urmând a fi analizată conform art.23 alin.(1) potrivit căruia onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului.
S. financiar contabil din cadrul recurentei a avut obiecțiuni cu privire la nota analitică respectiv cu privire la orele de tehnoredactare și orele privind studierea dosarului. Reclamanta nu a fost de acord cu obiecțiunile S.ui Financiar Contabil și nu a depus raportul de expertiză pentru a se putea soluționa dosarul penal. Întrucât la soluționarea dosarului era necesară administrarea probei solicitate de partea vătămată, respectiv expertiza financiar contabilă la data de (...) recurentul a înștiințat B. de E. J. conform art.22 alin.2 cu privire la onorariul stabilit în vederea efectuării plății.
Instanța de fond în mod greșit a interpretat această înștiințare prevăzută de art.22 alin.2.
Așa cu rezultă în mod expres din prevederile legale anterior invocate, recurentul avea obligația de a înștiința B. de E. J. stabilirea onorariului definitiv în vederea efectuării plății. Mai mult, recurentul a solicitat a se avea în vedere și prevederile art.23 alin.2 conform căruia plata onorariului și decontarea altor cheltuieli, atunci când este cazul, cuvenite expertului sau specialistului, se fac numai prin biroul local pentru expertize judiciare tehnice și contabile.
C. înscrisurilor depuse în probațiune la instanța de fond, plata diferenței de onorar este obligația asumată de partea vătămată S. S. S. prin
B. de E. J.
Prin recursul declarat, Ministerul Administrației și Internelor a arătat căinstanța de fond, în mod greșit, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui A. și I., având în vedere "calitatea de ordonator de credite a ministerului potrivit arte 7 alin. 2 din O. U G. nr. 3012007", întrucât aceste aspecte nu conduc în niciun caz la concluzia că recurentul trebuie să răspundă pentru obligațiile aflate în sarcina unităților aflate în subordine.
Datorită faptului că ordonanța de efectuare a expertizei contabile a fost emisă de către I. de P. al J. M., unitate care beneficiază de personalitate juridică, arată că Ministerul Administrației și Internelor nu are calitate procesuală pasivă în această cauză.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.ui A. și I., "ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite". Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul administrației și internelor stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
C. regulii instituite de prevederile art. 21 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul administrației și internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite, repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Participarea M. în acest litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că I. de P. al J. M. face parte din structura I.ui General al P.i Române care la rândul său se află în subordinea M.ui A. și I., întrucât I.P.J. M. a beneficiat de competență deplină în emiterea ordonanței de efectuare a expertizei contabile, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acesteia de către M.
În concluzie, acest recurent arată că în cadrul M.ui A. și I. există o procedură de repartizare a creditelor bugetare alocate acestuia, astfel că nu se poate reține că instituția centrală are calitate procesuală pasivă, deoarece într-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia că M. are calitate procesuală pasivă în toate cauzele în care unitățile subordonate au calitate procesuală pasivă.
În situația existenței unui titlu executoriu în favoarea intimatei - reclamante nu se justifică menținerea calității procesuale pasive a M., astfel cum a reținut instanța de fond, deoarece potrivit art.4 alin.(1) din O.G.
22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
Acest argument înlătură considerentul reținut de către instanța de fond care a determinat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.ui A. și I.
De asemenea, un alt aspect de nelegalitate al sentinței civile recurate îl reprezintă faptul că între intimata-reclamantă și M. nu există niciun fel de raporturi obligaționale rezultate din încheierea vreunui act juridic care să justifice calitatea de creditor a recurentului.
Prin întâmpinarea formulată, intimata B. C. a solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză și menținerea sentinței civile nr. 4121 din (...), pronuntată de Tribunalul Maramureș ca legală și temeinică, în temeiul art.312 al. 1 C.proc.civ.
În motivare arată că, potrivit OG 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.ui A. și I., ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite. Mai mult, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, apreciază că hotărârea trebuie să îi fie opozabilă acestui pârât. A., argumentul că între acesta și minister nu există încheiat vreun act juridic care să justifice calitatea de creditor al acestuia nu este sustenabil, în condițiile în care expertul este numit în cauze în vederea efectuării lucrărilor de expertiză.
În cauză, a formulat recurs și IPJ M., recurs pe care, de asemenea, intimata îl consideră nefondat, din următoarele motive.
IPJ M. critică hotărârea instanței de fond sub aspectul reținerii ca nepunere în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii (aspect care atrage calificarea cererii de chemare în judecată ca o cerere de contencios administrativ). Recurentul arată că IPJ M. nu a emis un act administrativ în sensul acceptării la plată a decontului.
La data de (...), IPJ M. a comunicat T. M. - B. de E. J. T. și C. M. acceptul pentru plata sumei stabilite în decontul întocmit pentru expertiza financiar-contabilă, accept care există în copie la dosarul cauzei, fiind depus odată cu cererea de chemare în judecată.
Intimata a arătat că a fost numită prin O. de efectuare a expertizei contabile din (...), (ordonanță emisă de I. de P. al J. M. - S. de I. a F.), să efectueze o expertiză în dosarul 151/P /2008 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, iar expertiza contabilă a fost apreciată ca fiind necesară pentru lămurirea unor aspecte esențiale ale cauzei, fiind stabilite cu aceeași ocazie și obiectivele.
În cazul unei condamnări în dosarul penal, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat; în caz de achitare, încetare a procesului penal sau amnistie, prescripție, etc., Codul de procedură penală prevede modalitatea de suportare a cheltuielilor judiciare.
În condițiile în care IPJ M. - S. de I. a F. este organul care a dispus chemarea, din dispoziția sa se plătește onorariul ce i se cuvine, dispoziție pe care această instituție refuză să o dea.
Susținerile formulate în recurs, cum că serviciul financiar contabil din cadrul IPJ M. ar fi avut obiecțiuni cu privire la nota analitică cu privire la orele de muncă, motiv pentru care ar fi refuzat să depună lucrarea de expertiză, sunt contrazise de faptul că totuși a depus lucrarea efectuată, deși nu i s-a achitat onorariul nici până în prezent. De altfel, și susținerile că a fost formulat acceptul de plată doar pentru că lucrarea era necesară la soluționarea cauzei pot fi infirmate prin faptul că dosarul penal 151/P/2008 este și la acest moment nesoluționat, nefiind nici măcar trimis pe rolul T. M..
În raport de argumentele arătate mai sus, intimata a solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză și menținerea sentinței civile nr.
4121 din (...) ca legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 și art.3041C.proc.civ., precum și a celorlalte dispoziții legale relevante, instanța constată următoarele:
În speță, s-a solicitat, pe calea contenciosului administrativ, obligarea unor autorități publice la dispunerea plății unui rest de onorariu cuvenit reclamantei - expert judiciar contabil pentru efectuarea unei expertize contabile în cadrul unui dosar penal aflat în stadiul de urmărire penală la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Instanța de fond a admis cererea, considerând că refuzul pârâtului IPJ
M. de a dispune plata diferenței de onorariu din fondul special este un refuz nejustificat asimilat, în sensul art.2 alin.1 lit.i teza a doua din L. 554/2004, motivându-și soluția cu norme speciale procesual penale coroborate cu dispozițiile OG 2/2000.
Contrar instanței de fond, curtea apreciază că acțiunea reclamantei adresată instanței de contencios administrativ este lipsită de temei, pentru următoarele considerente:
În primul rând, astfel cum a fost concepută, acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, recursul acestui pârât urmând a fi admis, întrucât persoana care s-a solicitat a fi obligată să dispună plata restului de onorariu este I. de P. al județului M., ca ordonator terțiar de credite, iar, în eventualitatea admiterii cererii, ministerul este obligat a repartiza creditele bugetare în temeiul Legii 500/2002.
Mai departe, instanța va analiza în ce măsură refuzul considerat ca fiind nejustificat de a dispune cu privire la plata unui onorariu de expert în cursul urmăririi penale se referă la un drept ce intră în conținutul unui raport de drept public, administrativ. Din interpretarea sistematică a prevederilor Legii
554/2004 rezultă că refuzul rezolvării unei cereri ce poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ privește numai cererile de emitere a unui act administrativ ori de eliberare a unui certificat, adeverință ori alt înscris, astfel că se pune problema dacă refuzul pretins nejustificat de punere în executare a actului considerat de instanța de fond ca fiind administrativ (acceptul privind decontul final) intră în sfera de reglementare a contenciosului administrativ.
Curtea apreciază că actele ce fac obiectul prezentei cauze nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte emise de autorități publice în cadrul procesului penal în exercitarea propriilor lor competențe conferite chiar de textele legale invocate de instanța de fond în motivarea soluției. Astfel, pretinsul accept privind decontul final, precum și refuzul organului de urmărire penală de a dispune plata onorariului cuvenit expertului pentru efectuarea unei lucrări pe care a dispus-o în cadrul procesului penal nu pot fi considerate acte administrative, ci intră în conținutul unor raporturi juridice complexe, supuse unui regim de drept procesual penal, necenzurabile pe calea contenciosului administrativ. Prin urmare, remediul pe care îl are la dispoziție reclamanta spre a-și realiza dreptul se regăsește în normele procedurale penale care guvernează aceste raporturi juridice.
Având în vedere considerentele expuse, constatând incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în temeiul art.312 alin.1 și 3
C.proc.civ., curtea va admite recursurile declarate și va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea față de Ministerul Administrației
și Internelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și ca neîntemeiată față de restul pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de pârâții M. A. SI I. și I. DE P. AL J. M. împotriva sentinței civile nr. 4121 din (...) pronunțate în dosarul nr.(...) al T.
M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea față de M. A. SI I. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și ca neîntemeiată față de restul pârâților.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
A. M. C. M. S. C. P. L. F.
Red. C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: A. S.
| ← Decizia comercială nr. 10869/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 8543/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
