Decizia comercială nr. 137/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 137/2012
Ședința ata de 24 O. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare apelurile declarate de către reclamantul F. D. G. și pârâtele SC E. R. A. R. SA, SC E. R. A. R. - S. C., împotriva sentinței civile 2157 din data de (...) pronunțată de T. S. C., având ca obiect -.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) și ulterior la data de (...) părțile litigante au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2157 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul F. D. G., în contradictoriu cu pârâta SC E. R. A. R. SA și, în consecință, a fost obligată această pârâtă să plătească reclamantului F. D. G. următoarele sume de bani: a). suma de 8.975,48 lei, reprezentând daune materiale (contravaloarea bunurilor și serviciilor medicale plătite SC MEDICAL ORTOVIT SRL și a medicamentelor achiziționate de la SC R. F. SRL) cauzate reclamantului de d-l M. A. M., asiguratul RCA al pârâtei, prin producerea accidentului auto de la data de 3 decembrie 2010; b). suma de 429.970,00 lei (echivalentul a
100.000,00 euro la cursul din 3 decembrie (...) lei/1 euro) reprezentând daune morale pentru suferințele cauzate reclamantului de d-l M. A. M., asiguratul RCA al pârâtei, prin producerea accidentului auto de la data de 3 decembrie 2010; c). penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății sumelor arătate la pct. 2 lit. a și lit. b din prezenta hotărâre, calculate începând cu data introducerii acțiunii, 24 august 2011 și până la plata integrală a sumelor arătate la pct. 2 lit. a și lit. b din prezenta hotărâre; d). lunar, câte 602,00 lei, începând cu data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, 5 iulie 2011, și până la încetarea stării de incapacitate a reclamantului, respingându-se ca neîntemeiate pretențiile suplimentare ale reclamantului F. D. G.
Pârâta SC E. R. A. R. SA a fost obligată să plătească reclamantului F.
D. G. suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 3 decembrie 2010, pe strada 1 Mai din municipiul Dej, jud. C., a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismele: cu nr. de înmatriculare (...), marca Renault Clio, condus de defunctul M. A. M.
și, respectiv, cu nr. de înmatriculare (...), marca BMW 730, condus de către reclamant.
Raportat la starea de fapt anterior descrisă, tribunalul a reținut răspunderea civilă delictuală în condițiile art. 999 C.civ. a defunctului M. A. M. și răspunderea pârâtei în temeiul art. 49-50, art. 54 alin. 2 și art. 55 alin.
1 din Legea nr. 136/1995, în speță nefiind contestate nici fapta ilicită, nici existența prejudiciului și nici raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. De asemenea, în speță nu a fost contestat nici raportul contractual născut în baza contractului de asigurare de răspundere civilă RCA - polița de asigurare D. încheiată de d-l M. D. cu societatea de asigurări pârâtă.
Cât privește apărarea pârâtei potrivit căreia și-ar fi îndeplinit deja obligația de despăgubire a reclamantului prin plata sumei de 76.900 lei
(f.102), tribunalul nu a putut primi această susținere, deoarece astfel cum rezultă fără echivoc din coroborarea înscrisurilor de la f. 103-104, f.107-118, acte întocmite în dosarul de daună instrumentat de pârâtă, această sumă vizează exclusiv porțiunea de prejudiciu corespunzătoare daunelor aduse de asiguratul pârâtei prin fapta sa ilicită autoturismului reclamantului.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de reclamant, tribunalul, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 26 alin. 1 și art. 49 alin. 1 lit. a-f din Ordinul CSA nr. 5/2010.
În ceea ce privește veniturile salariale ale reclamantului, tribunalul are în vedere faptul că, din coroborarea înscrisurilor de la f. 26-35 cu cel de la f.
66, în perioada decembrie 2010 - iulie 2011, reclamantul ar fi realizat venituri salariale în cuantum de 3607 lei (505 lei în luna decembrie 2010 și câte 517 lei/lună în continuare până în iulie 2011). Reclamantul a depus certificate de concediu medical pentru lunile decembrie 2011, ianuarie 2011, februarie 2011, martie 2011, aprilie 2011 și mai 2011. Aceste certificate nu sunt completate cu suma primită din partea FNUASS, astfel încât tribunalul nu poate stabili diferența dintre această sumă și veniturile salariale pe care reclamantul le-ar fi realizat în perioada analizată. Suma pretinsă de reclamant cu titlu de diferență de venit salarial nu este lichidă în sensul art. 379 alin. 3 și 4 C.proc.civ., astfel încât nu poate fi acordată prin prezenta hotărâre.
Referitor la daunele morale solicitate de reclamant, tribunalul a avut în vedere faptul că aspectele care prezintă relevanță pentru stabilirea întinderii despăgubirii care urmează a fi stabilită în sarcina pârâtei sunt cele de ordin medical, referitoare la urmările accidentului din 3 decembrie 2008 care au influențat viața reclamantului : suferințele acestuia (care vor determina sumele cuvenite cu titlu de pretium doloris), numărul și durata procedurilor medicale la care a fost supus reclamantul, incapacitatea adaptativă a reclamantului.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că acordarea către reclamant a echivalentului în lei al sumei de 100.000 euro, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, apare ca fiind pe deplin justificată, atât prin raportare la suferințele deja trăite de reclamant, cât și prin raportare la dificultățile ulterioare pe care le va suporta reclamantul ca urmare a incapacității sale adaptative. T. a apreciat că, în speță, nu se impune defalcarea vreunor sume pentru fiecare tip de daună de ordin moral suferită de reclamant, deoarece niciunul dintre aceste prejudicii suferite de reclamant nu cunoaște criterii legale de evaluare, aprecierea instanței fiindsuverană în această materie (desigur, cu corectivul principiului disponibilității în procesul civil).
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri atât reclamantul F. D. G.cât și pârâtele S. E. R. A. R. S. și S. E. R. A. R. - S. C. solicitând admitereaacestora și modificarea hotărârii apelate.
În apelul reclamantului F. D. G. se aduc critici de nelegalitate și netemeinicie sentinței instanței de fond sub aspectul diminuării cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului avocațial în sumă de 6.500 lei la 2.000 lei. De asemenea, se solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de 16.595,90 euro (echivalentul în lei la data plății) cu titlu de daune materiale - cheltuieli cu intervenția chirurgicală la C. AKF-V.
Un prim motiv de apel este dat de nelegalitatea și netemeinicia diminuării de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată - onorariu avocațial de la suma de la 6.200 lei la 2.000 lei, apreciind că acesta nu este disproporționat raportat cu valoarea despăgubiri lor solicitate, dificultatea litigiului și volumul de muncă care l-a presupus pregătirea apărării.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate, reclamantul a arătat că având în vedere că starea sănătății sale nu s-a ameliorat și faptul că intervențiile chirurgicale suferite la două dintre cele mai prestigioase unități medicale din țară nu au dus la rezultatul sperat, a efectuat un consult medical la S. G. al orașului V.-C. AKH, iar din înscrisul depus în probațiune rezultă că costurilor unei asemenea tratament se ridică la suma de circa
16.595 euro. La data declarării apelului reclamantul a sperat că în cursul lunii august 2012, după încasare despăgubirilor de la intimată, va putea face acest tratament recomandat, însă acest fapt nu s-a întâmplat deoarece nu s-a reușit încasarea sumei.
În sprijinul pretențiilor sale, reclamantul a invocat Titlul 1 Prevederi introductive, art. 26 (1) din Ordinul C.S. nr.5/2010, iar instanța fondului Temeinic a reținut că nici o dispoziție legală nu îl împiedică să solicit această despăgubire. Ordinul C.S. nr. 5/12010 conține prevederi legale diferite pentru situația despăgubirilor în cazul avarierii vehiculului (Titlul II Stabilirea despăgubirilor, cap.III Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau al distrugerii vehiculelor) și pentru vătămări corporale sau deces (Titlul II Stabilirea despăgubiri lor, cap.II Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau decesului). Apoi, art. 55 din Legea nr. 136/1995 trebuie interpretat prin coroborarea cu art. 26(1) din lege în sensul că o dată cu încasarea despăgubirii pentru autoturismul avariat persoana păgubită va declara în scris că nu mai are nici o pretenție cu privire la această daună și nu cu privire la celelalte tipuri de despăgubiri, respectiv cele ca urmare a vătămării corporale sau decesului și a pagubelor consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia perioada pentru care s-a acordat suma lunară de 602 lei, este nejustificată, reclamantul a invocat dispozițiile art. 74(2) din Ordinul nr. 5/2010 potrivit cărora în cazul obligării la prestații bănești periodice, sumele stabilite se vor plăti până la reducerea sau încetarea stării de nevoie ori a incapacității de muncă, ținându-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale ori de alte dovezi. În acest sens, reclamantul a arătat că prin D. medicală asupra capacității de muncă nr. 1816 din (...) emisă ca urmare a revizuirii deciziei medicale anterioare este încadrat în continuare în gradul II de invaliditate cu un nou termen de revizuire(...).
În apelul pârâtelor S. E. R. A. R. S. și S. E. R. A. R. - S. C. se solicitămodificarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare înjudecată a reclamantului raportat la faptul că pârâtele și-au îndeplinit obligația de despăgubire a reclamantului. În subsidiar, se solicită reducerea cuantumului daunelor materiale și morale acordate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
O primă critică formulată de pârâte se referă la inadmisibilitatea cererii reclamantului având în vedere faptul că și-au îndeplinit obligația de despăgubire față de reclamant, iar instanța de fond și-a motivat soluția privind problema dintr-un alt unghi, fără a răspunde la argumentele pertinente și bazate pe un text legal aplicabil în speță, respectiv la dispozițiile art. 55 alin. 5 din Legea nr. 136/1995. A., reclamantului i s-a virat în cont suma de 76.900 lei în data de (...). Apoi, notificarea prin care acesta a solicitat acordarea suplimentară de despăgubiri, în cuantum de 400.000
Euro a fost adresată pârâtelor la data de (...), adică la un interval de aproape două luni de la data efectuării plății. În consecință, notificarea asiguratului privind completarea despăgubirilor care i-au fost acordate a fost transmisă după aproape 60 de zile, deci mult după data considerării prin lege a achitării integrale a despăgubirilor. De la momentul împlinirii celor 30 de zile de la data intrării sumei în contul bancar al reclamantului, în lipsa oricărei notificări din partea acestuia, pârâtele se găsesc în situația onorării integrale a obligațiilor care le revin față de reclamant în calitate de asigurător. A., instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 55 alin. 5 din
Legea nr. 136/1995 și să constate că cererea reclamantului de suplimentare a despăgubirilor este tardivă, fiind înregistrată la pârâte mult după expirarea termenului de 30 de zile și prin urmare pârâtele și-au îndeplinit în totalitate obligația de despăgubire. Î., T. S. C., prin hotărârea atacată nu face nicio referire la textul legal amintit, nu precizează de ce nu se aplică în prezenta speță sau să indice o excepție prevăzută de lege care să ducă la soluția pronunțată de acesta.
O altă critică formulată de pârâte se referă la cuantumul daunelor morale de 100.000 euro, apreciind că acesta este mult prea ridicat, iar instanța de fond în mod neîntemeiat a apreciat că argumentele de oportunitate invocate de pârâte nu pot fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii, care potrivit art. 261 alin. 1 C.pr.civ. se pronunță în numele legii.
În opinia pârâtei, acest argument al instanței nu este pertinent deoarece, nu există niciun text de lege care să stabilească cuantumul daunelor morale ce trebuie acordate de instanță. A., o primă concluzie, raportat la raționamentul instanței de fond, este aceea că hotărâre a instanței cu privire la cuantumul daunele morale nu a fost pronunțată în numele legii, iar raționamentul instanței de fond referitor la chestiunile de oportunitate este greșit.
O altă critică se referă la netemeinicia penalităților în cuantum de 0,1
% pentru fiecare zi de întârziere, apreciind că obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere contravine dispozițiilor legale aplicabile în materie, respectiv art. 36 din Ordinul nr. 5/2010 potrivit cărora "Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data de punerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma e despăgubire pe care este obligat să o plătească".
În al treilea rând, au arătat pârâtele, chiar dacă s-ar ignora dispozițiile art. 36 din Ordinul nr. 5/2001, creanța reclamantului nu era certă la data introducerii cererii de chemare în judecată. Acesta a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri în cuantum de 400.000 euro, sumă exageratde mare și nejustificată, cenzurată și de instanța de fond. În consecință, pârâtele susțin că nu aveau posibilitatea efectivă să plătească o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, deoarece nu știau cuantumul acesteia. În niciun caz nu este cel pretins de reclamant, de 400.000 euro.
Apoi, inclusiv art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 impune plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere doar "dacă asigurătorul
RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos ... " , or, pârâtele apreciază că au respectat termenele impuse de art. 36 din Ordinul nr. 5/2001, în cazul reclamantul neexistând încă o hotărâre judecătorească definitivă. Prin urmare, soluția instanței de fond de obligare la plata penalităților de întârziere este contrară dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Pârâtele au criticat și perioada pentru care s-a acordat suma lunară de
602 lei, apreciind că aceasta este nejustificată. A., prin hotărârea apelată au fost obligate la plata unei sume lunare de 602 lei, începând cu data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, și anume 5 iulie 2011 și până la încetarea stării de incapacitate a reclamantului. Î., potrivit Deciziei medicale asupra capacității de muncă a reclamantului, prin care este încadrat în gradul II de invaliditate, se consemnează faptul că data ivirii invalidității este (...), iar termenul de revizuire este în data de (...). Tot potrivit deciziei amintite, "la revizuirea medicală periodică se vor prezenta documentele medicale: Referat medical ortopedie și Radiografie femur drept"; astfel încât să se stabilească dacă persistă incapacitatea de muncă. A., perioada în care reclamantul este cu certitudine în incapacitate de muncă este 0(...) până în data de (...), ulterior acestei date trebuie să există o altă decizie medicală care să ateste invaliditatea de gradul II al reclamantului.
În final, pârâtele au criticat cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciind că aceste este nejustificat raportat la faptul că prin hotărârea apelată i s-au admis doar în parte aceste pretenții, aproximativ în proporție de 25%. În consecință, din totalul cheltuielilor de judecată în cuantum de
2000 lei, reclamantului trebuia să i se acorde cheltuieli de judecată, proporțional cu cuantumul pretențiilor admise, în speță aproximativ 500 lei .
Pârâtele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele:
În privința apelului pârâtelor, C.ea reține următoarele:
A rezultat din probele administrate în fața instanței de fond că suma acordată de către pârâtă SC E. R. A. R. - S. C. a reprezentat doar contravaloare autoturismului, iar în declarațiile ulterioare ale părților nu se regăsesc mențiuni referitoare la totalitatea prejudiciului suferit de către reclamant și, în principal, cel referitor la starea sa de sănătate.
În mod corect deci, instanța de fond a reținut că nu există un impediment în promovarea cererii de chemare în judecată de către reclamant pentru a obține repararea integrală a prejudiciului suferit.
Referitor la cuantumul daunelor morale, C.ea reține că acesta a fost stabilit în mod corect de către instanța de fond prin raportare la prejudiciul moral concret dovedit de către reclamant.
Nu prezintă relevanță cuantumul daunelor morale acordate în alte cauze de către instanțele judecătorești, atât timp cât hotărârile judecătorești sunt pronunțate în baza probelor administrate în fiecare dosar în parte.
În privința penalităților, C.ea reține obligația reparării integrale a prejudiciului, în virtutea contractului de asigurare încheiat anteriorproducerii accidentului, precum și necesitatea instituirii unei măsuri prin care să se asigure, pe de o parte, executarea cât mai rapidă a obligației de plată, raportat la necesitatea reparării integrale a prejudiciului.
Instanța de fond a acordat în mod corect suma lunară de 602 lei până la încetarea stării de incapacitate, neavând relevanță termenul de revizuire întrucât în mod evident în situația în care se stabilește că a încetat starea de incapacitate, se va încheia și obligația de plată stabilită în sarcina apelantelor.
Cheltuielile de judecată au fost stabilite în mod corect de către instanța de fond prin raportare la dispozițiile art. 276 C.pr.civ., pârâții căzând în pretenții. Aceleași considerente vor fi reținute și în ceea ce privește apelul reclamantului, care așa cum s-a arătat anterior, a criticat hotărârea instanței de fond și din perspectiva acordării cheltuielilor d ejudecată de către instanța de fond prin raportare la art. 276 c.pr.civ.
C.ea reține că acordarea daunelor morale a reprezentat doar o parte din petitele acțiunii introductive, astfel încât nu poate reține procentul menționat de către apelante în cererea de apel.
Referitor la apelul reclamantului, C.ea reține că în determinarea cuantumului daunelor morale stabilite în favoarea reclamantului, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete ale cauzei, precum și probațiunea administrată în cauză.
Din actele medicale depuse rezultă natura leziunilor suferite de către reclamant în urma accidentului, iar întinderea obligației de plată a daunelor morale s-a realizat de către instanța de fond prin raportare la prejudiciul moral suferit de către reclamant.
Prejudiciul viitor, incert încă, va putea fi invocat ulterior.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 296
C.pr.civ., se vor respinge apelurile și se va păstra în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge apelurile declarate de reclamantul F. D. G. și pârâtele SC E. R. A. R. SA, SC E. R. A. R. - S. C. împotriva sentinței civile nr. 2157 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o menține în întregime.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
Red.M.D./(...). Dact.H.C./7 ex. Jud.fond: F.I.Moțu.
| ← Decizia comercială nr. 3959/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
