Decizia comercială nr. 155/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/2012
Ședința din data de 07 N. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR C. I. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamantul H. A. împotriva sentinței civile nr. 473 din data de (...) pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta C. A. SA și intervenientul C. G. A., având ca obiect - pretenții.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) apelantul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința civilă nr. 473 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S.
C. s-a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu.
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul H. A. în contradictoriu cu pârâta S. C. A. S. și cu intervenientul forțat C. G. A..
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând, cu prioritate, în baza art. 137 Cod proc.civ., excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul H. A. a fost implicat într-un accident de circulatie la (...), când a circulat ca pasager al motocicletei conduse de numitul C. D., pe strada cu prioritate N. Titulescu din C.-N., aceasta intrând în impact cu autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) condus de către intervenientul forțat C. G. A. pe str. A., care nu a respectat semnificatia indicatorului rutier ";cedează trecerea";, aceste împrejurări de fapt fiind recunoscute de către intervenient prin întâmpinare. În urma accidentului, reclamantul a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, după cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 4640/II/b/127 din (...) întocmit de I. de medicină legală C.-N. (filele 16-17).
Prin rechizitoriul din (...) emis în dosarul nr. 4115/P/2010 al P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-a dispus încetarea urmăririi penale fată de numitul C. G. A., intervenientul forțat din cauza de fată, cercetat pentru săvârsirea infractiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2-4 Cod pen., făcându-se în acest sens aplicarea dispozitiilor art. 11 pct. 1 lit. c coroborat cu art. 10 lit. h Cod proc.pen. (fila 11).
Astfel, potrivit acestor din urmă prevederi legale, încetarea urmăririi penale se dispune atunci când există învinuit sau inculpat în cauză, si ";a fost retrasă plângerea prealabilă ori părtile sau împăcat ori a fost încheiat un acord de mediere în conditiile legii, în cazul infractiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală";.
În acest sens la dosarul cauzei a fost depus acordul de mediere încheiat între reclamantul H. A. și intervenientul forțat C. G. A., prin care reclamantul, victimă în accidentul auto din data de (...) a fost de acord să nu ridice niciun fel de pretentii de natură penală împotriva intervenientului fortat, si să ridice pretentii civile doar împotriva asigurătorului acestuia, respectiv a pârâtei S. C. A. S., iar intervenientul fortat a fost de acord ca pârâta să îl despăgubească pe reclamant în limitele prevederilor Ordinului CSA/2009 (fila 13). Acest acord de mediere a fost cuprins în procesul verbal de închidere a medierii încheiat la (...) de mediator C.-R. C. privind pe reclamantul H. A. și pe intervenientul forțat C. G. A. (fila 14).
Fată de cele arătate, tribunalul a retinut că sunt incidente în cauză dispozitiile art. 132 alin. 1 Cod pen., potrivit cărora ";împăcarea părtilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală si stinge si actiunea civilă";.
Nu se poate face în acest sens, sub aspectul consecintelor, distinctie între împăcarea părtilor si încheierea unui acord de mediere. A. deoarece însesi dispozitiile speciale privind medierea în cauzele penale cuprinse în sectiunea a 2- a din cap. VI al Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, fac referire tot la împăcare ca posibil rezultat al medierii în cauzele penale.
Astfel, potrivit art. 56 alin. 1 din L. nr. 192/2006, ";procedura de mediere se închide, după caz: a) prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului; b) prin constatarea de către mediator a eșuării medierii; c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părți";.
În ce priveste medierea în cauzele penale, art. 67 alin. 1 din acelasi act normativ prevăd în mod expres că dispozițiile din această lege ";se aplică în mod corespunzător și în cauzele penale care privesc infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală";.
Or, potrivit dispozitiilor art. 69 alin. 1 din L. nr. 192/2006, ";în cazul în care procedura de mediere se desfășoară înaintea începerii procesului penal și aceasta se închide prin împăcarea părților, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeași faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanța de judecată";. Acest text de lege prevede deci că procedura de mediere se poate închide în materie penală prin împăcarea părtilor. Astfel, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 192/2006, împăcarea părtilor în materie penală se poate realiza si în cadrul procedurii medierii, ca rezultat al acesteia cuprins în acordul de mediere si procesul verbal de mediere.
Tot astfel, face trimitere la împăcarea părtilor si alineatul al doilea al aceluiasi articol de lege, potrivit căruia ";dacă procedura de mediere a fost declanșată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfășurării medierii";, iar ";dacă părțile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în același termen, care își va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare";.
Împăcarea părtilor ca rezultat al medierii este avută în vedere si de art. 70 din acelasi act normativ, care prevede în mod expres că ";în cazul în care medierease desfășoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părți a contractului de mediere";, ";. durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere";, ";. are obligația să comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere";, ";. penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că părțile nu s-au împăcat, sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut la alin. (2)";, iar ";pentru soluționarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, părțile sunt obligate să depună la organul judiciar forma autentică a acordului sau să se prezinte în fața organului judiciar pentru a se lua act de voința acestora";.
Iată deci că, desi s-a desfăsurat procedura medierii, potrivit dispozitiilor imperative ale art. 70 alin. 4 din L. nr. 192/2006, procesul penal trebuie să fie reluat din oficiu atunci când părtile nu s-au împăcat. Prin urmare, ori procedura medierii conduce la împăcarea părtilor, ori procesul penal trebuie continuat. În alte cuvinte, dacă nu are loc împăcarea părtilor prin încheierea acordului de mediere, în urma desfăsurării procedurii de mediere, procesul penal se reia din oficiu.
Fată de acestea, tribunalul a retinut că în cauzele penale încheierea unei întelegeri între părti în sensul art. 56 alin. 1 lit. a din L. nr. 192/2006, ca modalitate de închidere a procedurii medierii, presupune împăcarea părtilor, în caz contrar procedura medierii închizându-se prin constatarea de către mediator a esuării medierii sau prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părti, ceea ce nu a fost cazul în speta de fată.
Între reclamantul H. A. și intervenientul forțat C. G. A. a intervenit împăcarea, prin acordul de mediere si urmare a procedurii de mediere încheiate între acestia. În consecintă, fată de dispozitiile art. 132 alin. 1 Cod pen., a fost stinsă si actiunea civilă pe care reclamantul o avea împotriva intervenientului fortat pentru a obtine despăgubiri pentru daunele suferite în urma aceleiasi fapte cu cea pentru care a intervenit împăcarea, respectiv s-a încheiat acordul de mediere în materie penală.
Or, în conditiile în care reclamantul nu mai poate avea pretentii împotriva făptuitorului, acesta nu mai poate avea pretentii nici împotriva asigurătorului, în spetă a pârâtei S. C. A. S. A. deoarece, potrivit dispozitiilor art. 41 alin. 1 din L. nr. 1., ";în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obliga sa plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii fata de tertele persoane pagubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil";, iar art. 42 din acelasi act normativ prevede în mod expres că ";drepturile persoanelor pagubite se vor exercita impotriva celor răspunzători de producerea pagubei";, iar ";asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare";.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, si în consecintă, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul H. A., în contradictoriu cu pârâta S. C. A. S. și cu intervenientul forțat C. G. A..
Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamantul nu a avut câștig de cauză, fiind în culpă procesuală, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, si a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocatial conform facturii nr. 74/(...) si ordinului de plată nr. 1121/(...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul H. A. solicitând admiterea prezentului apel, anularea in totalitate a hotararii apelate, ca fiind netemeinica si nelegala si pe cale de consecinta admiterea actiunii formulate de reclamant dupa o prealabila judecare a fondului. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta procedura in cuantumul și specificatia pe care le va mentiona ulterior, in baza act. 274 C.pr.civ .
Înțelege să conteste hotărârea primei instanțe având în vedere că în cuprinsul hotărârii se nesocotesc și se interpretează greșit unele dispoziții legale, toate acestea determinând pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale.
La data de (...), intre reclamant si D1. C. G. A. (persoana vinovata de producerea accidentului) a intervenit un acord de mediere, in urma caruia a stabilita ca reclamantul sa renunțe la plangerea penala formulată impotriva acestuia iar D1. C. sa-si recunoasca vinovatia in producerea accidentului. Raportat la dispozitiile legii 1., a stabilit ca pretentiile de natura morale si material le va exercita impotriva asiguratorului C. A. SA.
Urmarirea penala in dosarul nr. 4115/P/2010 a incetat ca urmare a acestui acord de mediere, realizat in baza dispozitiilor art. 10 lit. h) Cod Procedura Penala "a fost retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat opri a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Dupa cum se poate observa din textul legal, legiuitorul a prevazut mai multe variante pentru incetarea procesului penal, fara a pune insa egalitate pe procedura "impacarii partilor" si aceea a "medierii".
Impacarea partilor este o procedură mult mai riguroasă și se se poate realiza doar in anumite conditii, asa cum a statuat si I. prin decizia nr. X. "I. procesului penal in cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se împăca total, neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste părți personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice".
Procedura impacarii partilor este mult mai riguroasa, tocmai pe considerentul ca partile se impaca atat penal cat si civil.
In spera de față, din acordul de mediere se poate observa ca reclamantul a renuntat doar la tragerea la răspundere penală a intervenientului fortat (C. G. persoana vatamata), acest fapt fiind specificat in mod expres "Dl. H. A., victoma în accidentul de circulație din data de (...), este de acord să nu ridice nici un fel de pretenții de natură penală împotriva Dl. C. G. A.";. Chiar mai mult, reclamantul a inteles sa precizeze ca pretentiile civile vor fi cerute de la asiguratorul RCA ( C. Asig) in baza contractului de asigurare existent intre C. G. si C. S.
Prin urmare, partile nu au avut in niciun moment intentia de a stinge latura civila a procesului penal, care a ramas practic sa fie soluționată de catre instantele civile. In ceea ce îl priveste pe reclamant, consideră ca nu este, sub nicio forma posibil ca instanta de judecata sa suplineasca consimtamântul partilor si sa considere ca medierea a avut ca obiect si renuntarea la daunele morale si material cu arat mai mult cu cat partile au inteles să specifice ca latura civila nu este incheiata.
Pe de alta parte daca ar fi să se considere că medierea echivalează cu împăcarea părților (desi nu crede ca acest lucru este posibil avand în vedere ca legiuitorul a folosit sintagma "ori" in cadrul textului legal, precum si celelalte aspecte invederate), coroborat cu decizia I. mai sus aratata, procesul penal nu putea in niciun caz să fie oprit. Asa cum a mai spus partile au specificat foartesimplu ca se renunta doar la pretentiile de natura penala, ori in aceasta situatie, procurorul care a instrumentat cazul nu putea dispune incetarea procesului penal daca medierea era acelasi lucru cu impacarea partilor.
Faptul ca partile au specificat in acordul de mediere ca pretentiile civile se vor cere de la asigurator, sau ca asiguratorul nu a fost parte in acel acord de mediere, este o dovada in plus ca instanta penala nu a fost interesata de latura civila, desi a observat ca aceasta se va solutiona ulterior. De asemenea nici pentru asigurator nu este niciun prejudiciu deoarece, acesta raspunde in fata reclamantului in baza contractului de asigurarea existent intre C. SA si persoana vinovata si nu in baza acordului de mediere. Pe de alta parte, ceea ce a rezolvat medierea, respectiv latura penala a conflictului, acest aspect este un atribut de care numai reclamantul putea uza.
In ceea ce priveste fondul cauzei, înțelege sa mentină in totalitate motivele invocare prin cererea initiala de chemare in judecata.
Fata de aceste considerente, solicită anularea in totalitate a hotararii pronuntate de prima instanta cu consecinta respingerii ca neintemeiate a exceptiei inadmisibilitatii si pe cale de consecinta admiterea actiunii formulate de reclamant.
In drept s-au invocat prevederile: art. 287 si urmat. C.pr.civ., Cod proc.pen., L. nr. 192/2006, Ordin CSA nr. 21/2009, L. 31..
Pârâta intimată S. C. A. S. S. a formulat întâmpinare solicitand respingerea apelului ca fiind nefondat.
Analizând apelul astfel declarat, prin raportare la prevederile art. 295
și urm. Cod proced. civilă, C.ea reține următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății și necontestată de părți vizează producerea, la (...), a unui eveniment rutier în care au fost implicați pe de-o parte numitul C. G. A., conducător al autoturismului VW Polo (...), intervenientul forțat din prezenta cauză și H. A., reclamantul apelant, acesta din urmă fiind pasager pe motocicleta Y. condusă de numitul C. D. C.
Potrivit rechizitoriului întocmit în cauză la data de (...) de P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus , în temeiul art. 263 alin 4 Cod proced. penală și art. 262 alin.1 pct. 1 lit. a Cod proced. penală, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. D. C. pentru săvârșirea în concurs ideal a infracțiunilor de conducere pe drumul public a unui autovehicul neînmatriculat și de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 85 și 86 alin 1 din OUG 195/2002 , cu aplicarea art. 33 lit. b Cod proced. penală iar în temeiul art. 263 lin 4 Cod proced. penală rap. la art. 262 pct. 2 lit. a Cod proced. penală rap. la art. 11 pct. 1 lit. c Cod proced. penală coroborat cu art. 10 lit. h Cod proced. penală, încetarea urmăririi penale față de numitul C. G. A. , cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin 2 -4 Cod proced. panală.
Raportat la această din urmă soluție, necontestată în instanță, parchetul a reținut că ,, acordul de mediere… nu îndeplinește condițiile impuse de art. 16 ind. 1 alin 2 Cod proced. penală, motiv pentru care nu poate fi avut în vedere,,
De asemenea, se consemnează că între învinuitul C. și partea vătămată H. a intervenit împăcarea, potrivit declarației părții vătămate din (...) și a actului notarial încheiat de partea vătămată în fața notarului public.
Prin urmare, parchetul a stabilit :,,faptul că părțile și-au exprimat în mod liber voința, în sensul împăcării lor pe parcursul urmăririi penale înlătură răspunderea penală a autorului faptei, motiv pentru care, în consecință, în cauză devin incidente prevederile art. 10 lit. h Cod proced. penală, împăcarea părților producându-și pe deplin efectele,,
Susținerile apelantului, referitoare la faptul că urmărirea penala in dosarul nr. 4115/P/2010 a încetat ca urmare a acordului de mediere sunt contrazise de chiar rechizitoriul sus arătat, care menționează expres faptul că ,, acordul de mediere… nu îndeplinește condițiile impuse de art. 16 ind. 1 alin 2 Cod proced. penală, motiv pentru care nu poate fi avut în vedere,,
De altfel, în ședința publică din (...), punându-se în discuție natura juridică a acordului de mediere, s-a recunoscut explicit de către părți că nu există o autentificare a acordului sau vreo hotărâre de expedient pronunțată de o instanță de judecată, din prisma prevederilor art. 59 al. 2 din L. nr. 196/2006 astfel încât, concluzionează instanța, el nu poate produce efecte juridice altele decât cele pe care orice înscris sub semnătură privată este apt să le producă.
Prin urmare, împăcarea părților este cea care a condus la soluția de încetare a urmăririi penale, legiuitorul înțelegând sa condiționeze impacarea de renuntarea la orice pretentii, inclusiv de natura civila intre părti, potrivit art. 132
Cod penal care prevede: ,,Impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila"
Cu alte cuvinte, impacarea partilor nu poate fi partiala si conditionata ci doar totala si neconditionata, iar actiunea civila se stinge prin efectul impacarii.
Apar astfel ca justificate susținerile intimatei potrivit cărora prin renuntarea la actiunea civila impotriva invinuitului s-a renuntat implicit la actiunea civila impotriva eventualelor persoane responsabile civilmente, fie ca aceasta raspundere civila deriva din lege sau este una conventionala cum este situatia asiguratorului de raspundere civila delictuala.
De asemenea nu se poate accepta ideea ca ar exista doua actiuni civile, conexe actiunii penale, una ce poate fi promovata impotriva inculpatului si alta ce poate fi promovata impotriva asiguratorului sau a persoanei responsabile civilmente.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în repetate rânduri că prin art. 48 alin. 1 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare, se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au În proprietate autovehicule supuse inmatriculării In R., precum și tramvaie sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul R., și să mențină valabilitatea contractului ele asigurare prin plata primelor de asigurare", iar potrivit art. 481 alin. 2 din aceeași lege, "contractul de asigurare atesta existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule".
Aceste dispoziții legale, menite să asigure posibilitatea desdăunării victimelor accidentelor de circulație, impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, În scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au În proprietate.
În acest cadru s-a stabilit, prin art. 57 alin. 1 din L. nr. 1., că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule "se pot exercita și direct Împotriva asigurătorului de răspundere civilă, În limitele obligației acestuia, stabilită in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei".
Din coroborarea acestei reglementări cu dispozitia art. 54 alin 4 din aceeași lege, potrivit careia, "În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitiva și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere În proces", iar "citarea În proces a asigurătorului este obligatorie", rezultă neîndoielnica voință a legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de "asigurător", care li oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare in drepturile asiguratului E. de observat totodatăcă din nici o prevedere 3 legii mentionate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de "asigurător", așa cum este ea denumită repetat În cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din Codul de procedură penala, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun să se considere că, În asemenea situații, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumare de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, determinată de aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 4, coroborate cu cele ale art. 57 alin 1 din L. nr. 1., cu modificările ulterioare, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
În această privință, precizarea din art. 24 alin 3 din Codul de procedură penală, În sensul că "persoana chemată În procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta Î. sau inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente". impune referirea, in mod obligatoriu, la dispozițiile art. 1000 alin. 1 și 3 din Codul civil. care reglementează o atare răspundere.
Or, natura juridică a obligației pe care și-o asuma societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin. 3 al aceluiași articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asigurătorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementata prin dispoziție specială a legii civile deoarece așa cum s-a arătat, prin L. nr. 1. s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare in calitate de "asigurător de răspundere civilă", fără a se face trimitere la vreo dispoziție care sa permita sa i se atribute calitatea de parte responsabilă civilmente sau de "garant".
Așa fiind, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept la care s-a făcut referire rezultă că, În cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin L. nr. 1..
E. adevărat că în noua redactare, ce i s-a dat în urma modificării aduse prin art. I pct. 7 din L. nr. 304/2007, în alin. 1 al art. 54 din L. nr. 1. se prevede că „despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.";
Cu toate că în conținutul anterior al art. 54 alin. 1 din L. nr. 1., avut în vedere la momentul adoptării deciziei în interesul legii nr. I/2005, se menționa că
„despăgubirile se stabilesc, fără a se depăși limitele prevăzute de legislația în vigoare, pe baza convenției dintre asigurat, persoanele păgubite și asigurător, ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată în R.";, iar în alineatul 4 al aceluiași articol se mai prevedea că „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces";, în care scop „citarea în proces a asigurătorului este obligatorie"; față de conținutul deansamblu al întregului act normativ se impune să se considere că prin cele două reglementări succesive sunt instituite aceleași principii de guvernare a relațiilor dintre asigurător și asigurat, precum și dintre aceștia și terțul păgubit sau răspunzător pentru paguba produsă prin accidente de autovehicule.
Raportat la toate aceste considerente, C.ea apreciază că excepția inadmisibilității reținută de către instanța de fond a fost corect admisă, în conditiile în care reclamantul nu mai poate avea pretentii împotriva făptuitorului, acesta nu mai poate avea pretentii nici împotriva asigurătorului, în spetă a pârâtei S. C. A. S.
În baza art. 296 Cod proced. civilă, C.ea va respinge apelul declarat de H.
A. împotriva sentinței civile nr. 473 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
S. C. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge apelul declarat de H. A. împotriva sentinței civile nr. 473 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7. XI. 2012.
Red.M.H./dact.L.C.C.
5 ex./(...)
Jud.fond: V. L. Oros
| ← Sentința comercială nr. 365/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Sentința comercială nr. 992/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
