Decizia comercială nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. C.Ă Nr. 29/2012
Ședința publică de la 16 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de pârâta SC R. SA-S. B. M., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul D. D., având ca obiect obligatia de a face predare ordine de plată.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 14.02, respectiv (...), apelanta a depus la dosar prin fax, respectiv registratura instanței concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. D., în contradictoriu cu pârâta SC R. SA - S. B. M. și, în consecință, a fost obligată pârâtă să predea reclamantului copiile ordinelor de plată emise de SC A. SRL S. în perioada (...)-(...), sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării prezentei, precum și să plătească reclamantului suma de 3.720 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de administrator statutar al SC A. SRL S. aflată sub incidenta L. 85/2006 privind procedura insolvenței, a solicitat pârâtei SC R. SA - S. B. M. la care are deschis cont bancar, să-i predea în copii ordinele de plată aferente perioadei (...) - (...), acestea fiindu-i necesare pentru predarea lor, administratorului judiciar desemnat pentru insolvența societății.
Deși pârâta a fost notificată în acest sens prin intermediul executorului judecătoresc, la data de (...), nu a dat curs solicitării reclamantului.
Cu privire la obligația de a face, art. 1077 cod civil dispune că dacă aceasta nu a fost executată de către debitor, creditorul nu poate fi autorizat de instanța judecătorească să o realizeze pe cheltuiala debitorului.
În cazul obligării de a face, obligația nu are caracter alternativ, de aceea, cât timp executarea în natură este posibilă, debitorul nu se poate libera decât efectuând prestarea.
În speță, obligația pârâtei de a preda reclamantului copii certificate ale odinelor de plata menționate nu poate fi realizată pe cale silită, deoarece aceasta implică în mod necesar participarea strict personală a pârâtei.
Legiuitorul a considerat că este cazul să instituționalizeze un mijloc indirect de constrângere prin daune cominatorii, pentru a-l determina pe debitor să execute obligația în natură.
Art. 580 indice 3 Cod pr. civilă prin care a fost reglementată procedura constrângerii debitorului la îndeplinirea obligației de a face sau a obligației de a nu face, prevede că cererea de obligare a debitorului la plata daunelor cominatorii nu mai este posibilă.
Aceste dispoziții sunt aplicabile debitorului unei obligații de a face sau obligării de a nu face, doar în cadrul procedurii execuționale ce debutează prin încuviințarea executării silite în condițiile art. 371 indice 1 Cod pr. civilă (D. civilă nr. 3/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție).
În speță, daunele cominatorii sunt admisibile, astfel încât tribunalul constatând că acțiunea reclamantului este întemeiată, a admis-o cu consecința obligării pârâtei la predarea actelor solicitate, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de
3720 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta S. R. IFN S. B. M. a declarat apel,solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că prin cererea introductivă, necomunicată ei, împreună cu dovezile pe care se întemeia, se solicită de către intimatul reclamant, persoană fizică D. D., ca pârâta să predea copii de pe toate ordinele de plată emise de "reclamantă aferente perioadei (...) - (...), sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1. 000 lei Întârziere de refuz nejustificat, cu cheltuieli de judecată" - alin. 1 din Sentința civilă nr.
3234/(...).
Cererea este motivată doar din punct de vedere al stării de fapt și nemotivată în drept, în condițiile în care, așa cum rezultă din preambulul aceleiași hotărâri, trimiterile la dispozițiile arte 44 din L. nr. 85/2006, nu pot constitui sorgintea prezentului demers judiciar, în condițiile în care obligația de punere la dispoziție a administratorului judiciar nu justifică de jure o astfel de cerere împotriva pârâtei.
Pentru considerentele arătate, pârâta apreciază că instanța fondului, în mod nelegal, a admis cererea introductivă astfel cum a fost formulată, pentru următoarele considerente:
1. Înainte de toate cererea introductivă este nelegală, cu consecința inadmisibilității ei, ca urmare a încălcării aspectelor formale, de legalitate, sancționate cu nulitatea relativă, în reflexia dispozițiilor arte 112 pct. 4 Cod procedură civilă, pârâta fiind prejudiciată în ceea ce privește dreptul la apărare.
2. Sub un alt aspect, pârâta a ridicat exceptia lipsei de interes a cererii introductive, atât din punct de vedere mediat, cât și imediat, în condițiile în care interesul este ceea ce determină dreptul material la acțiune, lipsa acestuia determinând inadmisibilitatea cererii. De asemenea, în ceea ce privește interesul, acesta trebuie să fie licit și moral și să se circumscrie drepturilor subiective recunoscute oricărei persoane.
Chiar dacă dreptul subiectiv reflectă o sferă mai largă de abordare, în cadrul acesteia au relevanță doar interesele legitime, adică acele interese care coincid cu valorile sociale și morale acceptate de grupul social și care nu sunt contrare "ordinii publice, bunelor moravuri".
De asemenea, este relevant pentru înțelegerea noțiunii de interes, faptul că acesta nu are o consacrare prin norma pozitivă, recunoașterea sau nerecunoașterea depinzând exclusiv de conformitatea acestora cu ordinea publică, bunele moravuri, interesul național și evident a nu fi în contradicție cu vreun alt drept subiectiv recunoscut, propriu sau a altor persoane.
In condițiile în care prin prezenta cerere se tinde la a se justifica neîndeplinirea obligațiilor consacrate de arte 44 din L. nr. 85/2006, conferă cererii incidența abuzului de drept atât material cât și procesual, având în vedere că intimatul reclamant, fiind obligat de instanța de insolvență la suportarea pasivului, tinde a-și protegui interesul financiar prin recuperarea acestor sume, în mod abuziv și mai mult decât atât, încercând a crea confuzie, asociind lipsa unor așa-zise copii de pe ordine de plată și lipsa întregii situații financiare ținută în conformitate cu legea, ca obligație legală în raport de dispozițiile art. 44 din L. nr. 85/2006.
3. In reflexia aspectelor arătate la pct. 1 și 2, pârâta are în vedere că intimatul pârât nu a produs de asemenea judecății izvorul obligațional, respectiv norma juridică, obiect al raportului obligațional ce îi conferă temei al prezentei acțiuni.
Lecturând da capo a fine cererea introductivă, nu regăsim izvorul obligațional ce justifică petitele introductive și nici nu regăsim vreo asociere cu vreo normă din dreptul pozitiv. In condițiile în care nu se regăsește un raport obligațional, sprijinit pe o normă juridică pozitivă, cererea apare ca fiind nefondată, fiind lipsită de substanță. În concret, între pârâtă și petent nu există nicio obligație pozitivă de predare a unor astfel de copii, pe de o parte, iar pe de altă parte, în dreptul pozitiv regăsim interdicțiile prevăzute în arte 9 -
13 din L. nr. 9. privind instituțiile bancare nefinanciare, incluse la capitolul S. profesional în relația cu clientela, având în vedere și dispozițiile următoarele:
"Art. 9 - (1) Instituția financiară nebancară este obligată să păstreze confidențialitatea asupra tuturor informațiilor aflate la dispoziția sa, care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relațiile personale sau de afaceri ale clienților, contractele încheiate cu clienții sau serviciile prestate pentru aceștia.
(2) In înțelesul prezentei secțiuni, se consideră client al instituției financiare nebancare orice persoană cu care, în desfășurarea activităților prevăzute la art.14, instituția financiară nebancară a negociat o tranzacție, chiar dacă respectiva tranzacție nu s-a finalizat, precum și orice persoană care beneficiază sau a beneficiat de serviciile instituției financiare nebancare.
Art. 10 - (1) Persoanele care participă, sub orice formă, la administrarea, conducerea ori activitatea instituției financiare nebancare au obligația să păstreze confidențialitatea asupra oricărui fapt, a oricăror date sau informații la care se referă art. 9 alin. (1), de care au luat cunoștință în cursul exercitării atribuțiilor lor în cadrul instituției financiare nebancare, și nu au dreptul de a le utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect.
(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) subzistă și după încetarea activității în cadrul instituției financiare nebancare.
Art. 11 - Obligația de păstrare a secretului profesional, impusă de prevederile art. 9 și 10, nu poate fi opusă unei autorități cu atribuții de supraveghere la nivel individual a instituției financiare nebancare sau, după caz, la nivel consolidat a grupului din care face parte aceasta, în exercitarea respectivelor competențe.
Art. 12 - Instituțiile financiare nebancare sunt obligate să furnizeze informații de natura celor prevăzute la art. 9 alin. (1), la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanței judecătorești ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului, numai dacă, în oricare dintre aceste situații, a fost începută urmărirea penală împotriva clientului respectiv.
Art. 13 - Informații de natura celor prevăzute la art: 9 alin. (1) se furnizează, în măsura în care sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate:a) clientului, moștenitorilor sau reprezentanților legal/statutari ai acestora ori cu acordul lor expres; b) în cazurile în care instituția financiară nebancară justifică un interes legitim; c) structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, organizate în condițiile legii; d) auditorului financiar al instituției financiare nebancare; e) entităților aparținând grupului din care face parte instituția financiară nebancară, pentru organizarea supravegheri pe bază consolidată și în scopul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului; j) la solicitarea scrisă a altor autorități sau instituții ori din oficiu, dacă, potrivit reglementărilor legale, aceste autorități sau instituții sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuțiilor lor specifice, să solicite și/sau să primească astfel de informații și sunt identificate clar informațiile care pot fi furnizate în acest scop."
4. Pârâta a invocat exceptia lipsei calității procesuale active în condițiile în care, conform Contractului de credit nr. R. din (...), calitatea de debitor o deține S. ARCOMA T S. și nu petentul D. D..
5. Conform arte VIII pct. 6 din Contractul de credit nr. R. din (...), are obligația "să pună la dispoziție (împrumutatului - S. A. S.) extrasul de cont legat de operațiunile de creditare" și nu O. DE P., așa cum a solicitat petentul.
6. In ceea ce privește obligarea la plata daunelor cominatorii, pârâta consideră că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: a). Pornind de la definirea daune lor cominatorii, acestea reprezintă sume de bani pe care debitorul unei obligații de a face sau de a nu face este obligat, prin hotărâre judecătorească, pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea în natură a obligației sale.
Daunele cominatorii reprezintă un mijloc juridic izvorât din practica judiciară, de constrângere a debitorului în a-și executa obligația în natură, iar nu un mijloc de despăgubire.
De asemenea, daunele cominatorii sunt recunoscute de practica și literatura juridică în raport de obligațiile de a face sau de a nu face și nu în raport de obligațiile care sunt susceptibile de a fi realizate pe calea executării silite.
Cererea în obligarea noastră la plata unor daune comintatorii este nelegală în condițiile în care între pârâtă și intimatul-reclamant nu există un raport obligațional care ar putea avea ca și consecință sancțiunea daunelor cominatorii. b). Îmbrăcând forma unei sancțiuni ca mijloc de constrângere aceasta trebuie să aibă ca și corelați o culpă contractuală care pe de o parte nu a fost indicată, iar pe de altă parte nici nu a fost dovedită în raport de reclamantă. c). Obligația pozitivă de predare a unor documente bancare subzistă, doar în raport de S. A. S. și nu față de intimatul-reclamant, pe de o parte, iar pe de altă parte, această obligație este limitată la E. DE CONT în condițiile în care exemplarul de pe O. DE P. a fost predat la momentul plății titularului de cont. d). Pentru a fi incidente daunele cominatorii, trebuie să existe în considerarea unor obligații de a face/a nu face și mai ales când executarea în natură nu ar mai fi posibilă, deoarece scopul pentru care au fost asumate nu mai poate fi atins, condiție care nu se regăsește în prezentul raport judiciar. e). Pe de altă parte, predarea unor copii considerăm că nu îmbracă forma unei obligații de a face care să justifice o astfel de măsuri de constrângere și sancțiune.
Totodată, în condițiile în care încă de la început s-a refuzat a se preda eventualele documente unor persoane fără calitate (vezi intimatul), instanța urmează a stabili direct despăgubirea pentru prejudiciul suferit de către creditor și care nu îmbracă forma daunelor cominatorii.
In același sens, pârâta a avut în vedere că în practica judecătorească s-a decis că "suma stabilită ca daune cominatorii are un caracter provizoriu, iar instanța are îndatorirea ca, după executarea obligației, dat fiind caracterul incert și nelichid al unei asemenea creanțe, să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii, stabilind, după regulile dreptului comun privitoare la răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării. " (T. Suprem, Secția civilă, D. nr. 52 din 14 ianuarie 1970, publicată în lucrarea Culegere de D. pe anul 1970, pag. 161, reluată în lucrarea Tratat de D. C., T. G. a O., C. S. - C. B. , pag. 322).
7. La final, pârâta a susținut că hotărârea atacată este nelegală în condițiile în care se dispune "obligarea pârâtei R. S. B. M., cu sediul în B. M., str. C., nr. 13/21", entitate rară personalitate juridică, în reflexia dispozițiilor arte 43 din L. nr. 31/1990 -republicată.
Reclamantul D. D., în calitate de administrator statutar al S. A. S., a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelul promovat ca netemeinic si nefondat, iar pe cale de consecință, menținerea în tot a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecata, în cuantum de 3.720 lei reprezentând onorariu de avocat.
În argumentarea poziției sale, reclamantul a arătat că societatea comerciala al cărei administrator statutar a fost intimatul, a deschis un cont curent cu nr. 151109462510022901 - ron, la pârâta RO C.
La data de (...). s-a deschis procedura insolventei a SC A. SRL. În conformitate cu disp. art. 44, din L. nr. 85/2006, administratorul societății este obligat să pună la dispozitia administratorului judiciar toate operațiunile efectuate anterior cu 120 de zile.
Având în vedere faptul ca intimatul nu deținea la sediul societății copii ale ordinelor de plata, la data de (...) a interes să emită o adresa apelantei- pârâte pentru a-i comunica, in copii certificate, ordinele de plata aferente perioadei (...) - (...), deoarece nu se regăseau în actele contabile ale societătii.
Datorita faptului ca pârâta nu a dat curs solicitării intimatului, la data de (...), a înțeles să o notifice prin executor judecătoresc, actele fiind cerute de administratorul provizoriu numit in cadrul procedurii de insolventa.
Notificării comunicate prin executor, s-a răspuns de către apelanta prin adresa nr. 1153 din (...), prin care, în esență, a refuzat comunicarea actelor solicitare, învederând faptul că odată cu deschiderea procedurii insolventei toate actele, operațiunile si plătile efectuate de către debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, dreptul de administrare al administratorului încetând. Ca si temei de drept s-au invocat disp. art. 46 si 47 din L. nr.85/2006.
De asemenea, s-a mai arătat faptul ca procura si împuternicirea avocațială semnată de mandant sunt nule si ca actele solicitate împreună cu extrasele de cont trebuiau ridicate la sfârșitul fiecărei luni.
La data de (...), s-a reiterat cererea de comunicare a actelor, răspunzând punctual adresei instituției financiar-nebancare, arătând în esență faptul ca actele solicitate sunt emise anterioare deschiderii procedurii si că tocmai datorita faptului că nu au fost ridicate extrasele de cont împreuna cu ordinele de plata, s-a făcut aceasta solicitare.
F.ă de aceste aspecte, reclamantul consideră atitudinea instituției financiar-nebancare ca fiind de rea-credința, neexistând nici un motiv legal siîntemeiat de a nu comunica aceste scripte, motiv pentru care a solicitat instanței admiterea actiunii promovate.
Prima instanță, prin sentinta atacat, a admis în tot acțiunea promovata de reclamant, obligând apelanta la predarea actelor solicitate, sub sancțiunea daunelor cominatorii.
Prin apelul promovat se invoca motive de nulitate a cererii introductive, cu raportare la disp. art. 112 pct. 4 C. Raportat la acest motiv, reclamantul solicită respingerea apelului având în vedere faptul că motivele, de fapt si de drept, au fost indicate atât prin acțiunea introductivă, cât si prin întreaga corespondenta purtată anterior promovării acțiunii.
In ceea ce privește excepția lipsei de interes, reclamantul învederează faptul că acesta reiese, în mod evident, din disp. art. 44 L. nr. 85/2006, coroborat cu disp. art. 1801alin (1), pct 2, lit. d) si e) C. si disp. art. 138, alin. (1), lit. d) din L. nr.85/2006. În ceea ce privește punctul 3 al motivelor de apel, consideră că este lămurit, raportat la primele două puncte. In ceea ce privește raportarea la dispoz. L. nr. 9., învederează faptul ca ne aflăm în prezenta unor operațiuni bancare făcute în timpul administrării societății de către intimat, fiind acte care au emanat de la acesta, in calitate de administrator si care au rămas la sediul societătii apelante. Mai mult la data solicitării actelor, intimatul avea calitatea tot de administrator statutar, societatea fiind în insolventa, iar dreptul de administrare nefiind ridicat si nici nu a încetat ca efect al intrării in faliment, încetare prev. de art. 47 din L. nr. 85/2011. Prin urmare, dispozițiile referitoare la confidențialitatea bancară nu își găsesc aplicare în prezenta speța. În ceea ce privește lipsa calității procesuale active a intimatului- reclamant invocata la punctul 4, acesta menționează faptul ca acțiunea a fost formulata de către intimat în calitate de administrator statutar al societătii falite, excepția urmând a fi respinsă. În ceea ce priveste considerentele expuse la punctul 5, se învederează faptul că ordinele de plată se încheie în dublu exemplar, din care un exemplar rămâne la bancă sau, în fine, la instituția financiar - nebancară, iar un exemplar se ridică de către client. Asa cum a arat si în fata primei instante, intimatul nu a ridicat exemplarele care trebuiau depuse în contabilitatea societătii, acestea urmând a fi ridicate împreună cu extrasele de cont, fapt care nu s-a întâmplat si care a dus la solicitarea adresată pârâtei apelante. În ceea ce privește expunerea de la punctul 6, referitor la daunele cominatorii, reclamantul consideră interpretarea apelantei total eronată, deoarece daunele cominatorii sunt mijlocul juridic de a constrânge la îndeplinirea obligatiei de a face sau a nu face, de către societatea pârâtă- apelantă și ele îmbracă forma unei sancțiuni coercitive, putând fi executate numai după transformarea lor în daune interese, numai după cuantificarea prejudiciului cauzat. Prin urmare, constrângerea dispusă de către instanța este legală în totalitate. În ceea ce privește considerentele de la punctul 7, se învederează de către reclamant faptul că apelanta poate sta in judecată, în calitate de pârâtă, dacă are organe proprii de conducere. Mai mult, fiind un dezmembrământ al societătii, actele comunicate precum si prezenta reprezentatului in instanță, denota o procedură îndeplinită cu societatea în sine. În final, raportat la disp. art. 292 alin (1) coroborat cu dispozițiile art. 294, alin (1), C., părtile nu vor putea folosi în fata instantei de apel alte motive decât cele folosite in prima instantă si nu se vor putea face cereri noi. In condițiile în care toate motivele menționate în prezentul apel nu au fost invocate în fata primei instanțe, reclamantul consideră că sunt tardiv invocate, urmând a fi respinse ca atare, prezentul apel îmbrăcând forma unei întâmpinări ce ar fi trebuit depusă în primă instanță, cu respectarea disp. art. 115 C., sub sancțiunile dispuse de art. 136 si 138 C. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate cât și a apărărilor formulate privite și prin prisma dispozițiilor legale pertinente incidente înmaterie, Curtea reține următoarele: Este real că pârâta, deși legal citată la prima instanță, nu a formulat întâmpinare și nici nu a invocat oral alte apărări, chiar de ordine publică față de cererea reclamantului. Tot atât de adevărat este că nici prima instanță nu a lămurit pe deplin dacă reclamantul are calitate procesuală activă, adică poate fi recunoscut ca fiind titularul dreptului afirmat în justiție pentru a putea cerere apoi acesteia să oblige pârâtul la o conduită conformă cu dreptul recunoscând astfel posibilitatea realizării dreptului afirmat de reclamant pe calea justiției. De asemenea, prima instanță nu a fost preocupată să observe dacă acțiunea introductivă de instanță, așa cum a fost formulată, avea un temei legal pertinent, mai precis dacă exista un raport juridic obligațional între reclamant și pârât care generând conflictul să poată fi repus prin rostirea dreptului. Având în vedere regimul excepției lipsei calității procesuale active, această apărarea poate fi invocată pentru prima dată și pe calea apelului. Curtea reține că reclamantul G. D. a acționat-o în judecată pe pârâtă în nume propriu deși a menționat și calitatea de administrator al SC A. SRL B. jud. S. și în această manieră a și fost rezolvată acțiunea de către prima instanță. Cum prima instanță nu a dezlegat niciuna dintre chestiunile reținute anterior, respectiv calitatea procesuală activă și temeiul legal, Curtea urmează a face o atare analiză răspunzând totodată și motivelor de apel și desigur analizând și apărările reclamantului intimat. Temeiul legal invocat, recte art. 44 din L. nr. 85/2006 justifică un raport juridic obligațional străin de litigiul de față. Astfel, conform art. 44 din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare: Debitorul are obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului toate informațiile cerute de acesta, precum și toate informațiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea și averea sa, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale făcute de el în cele 120 de zile anterioare deschideriiprocedurii, sub sancțiunea prevăzută la art. 1. alin. (1) pct. 2 lit. d) și e) din Codul de procedură civilă. Cu alte cuvinte, textul legal precitat dă naștere unui raport obligațional între debitor, care conform dispozițiilor art. 3 pct. 5 din L. nr. 85/2006 este, între altele, persoana juridică de drept privat care este în stare de insolvență și administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar. Curtea reține că, chiar dacă administratorului statutar al debitorului societate comercială îi este retras dreptul de a mai conduce societatea odată cu deschiderea procedurii de insolvență, cel puțin cu referire la obligația instituită de art. 44 din L. nr. 85/2006 îi incumbă această obligație față de administratorul judiciar sau lichidator. Însă raportului juridic nu este legal și nici nu poate fi opus terților ca atare între persoana fizică ori juridică care administrează societatea comercială aflată în insolvență și lichidatorul ori administratorul judiciar, obligat rămânând în continuare debitorul așa cum rezultă din textul legal. În acest sens, obligația aparține societății comerciale care trebuie executată prin reprezentantul acesteia desemnat conform legii societăților comerciale, respectiv administratorul în cazul societății comerciale cu răspundere limitată. În acest scop, reclamantul în calitate de persoană fizică nu poate solicita unei instituții de credit bancare ori nebancare, să-i furnizeze date ori informații în legătură cu raporturile ce decurg din contracte bancare. Și este așa, deoarece în cazul instituțiilor financiare nebancare din care face parte și pârâta apelantă aceasta poate opune cu succes prevederile art. 9- 13 din L. privind instituțiile financiare nebancare nr. 9. care reglementează secretul profesional în relația cu clientela. Pentru a releva cu pregnanță existența ori inexistența unui astfel de raport juridic obligațional, Curtea reține că în cadrul Contractului de credit nr. R. din (...) părți contractante figurează pârâta ca instituție de credit în calitate de creditor și SC A. SRL L. jud. S. în calitate de debitor. Mai mult, conform art. VIII pct. 6 din convenția mai sus arătată creditorul și-a asumat obligația de a pune la dispoziția debitorului extrasul de cont legat de operațiunile de creditare și nu ordine de plată așa cum a cerut reclamantul prin acțiunea introductivă. Față de cele ce precedă, sub aspectul chestiunilor analizate, Curtea va reține pe de o parte că reclamantul nu a justificat calitatea procesuală activă, adică aceea de a fi titular al unui drept prin premisă nesocotit de pârât și pentru care recunoașterea ori realizarea acestuia calea justiției este obligatorie și nici nu a dovedit că între acesta și pârât ar exista un raport obligațional în temeiul căruia acesta din urmă ar nesocoti prevederi contractuale, cum ar fi aceea de a nu furniza copii după ordinele de plată emise de comerciant aferente perioadei (...) - (...). Din cele ce precedă, se poate reține că numai comerciantul, chiar insolvent, avea prerogativa de a solicita în baza contractului de credit să i se pună la dispoziție extrasele de cont și eventual să ceară o copie după ordinele de plată, care prin premisă nu au fost ridicate de la instituția financiară conform normelor legale și procedurale pertinente. Față de cele ce precedă, Curtea nu a validat apărările formulate de către reclamantul intimat, sens în care în temeiul art. 296 C. a admis apelul a schimbat schimbă sentința atacată și rejudecând a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D. D. iar ca o consecință a respins acțiunea. Este evident că dat fiind faptul că excepția lipsei calității procesuale active este o excepție peremtorie și dirimantă , fondul pretenției nu poate fi rezolvat deși așa cum s-a relevat mai sus și pe fond acțiunea ar fi fost lipsită de temei legal. Raportat la această ultimă perspectivă, sub aspectul motivelor circumscrise greșitei soluționări a cererii accesorii privind plata daunelor cominatorii, Curtea face trimitere la dispozițiile art. 5803alin. 5 C. care interzice acordarea daunelor cominatorii pentru neexecuatarea obligațiilor de face și a nu face, text introdus prin L. nr.459/2006. Astfel, Curtea reține că odată cu modificarea substanțială a Codului de procedură civilă prin OUG nr. 1., s-au reconfigurat măsurile punitive privind impulsionarea debitorului iar în cazul neexecutării obligației de a face ce implică faptul său personal precum și a obligației negative de abținere s-a prevăzut doar sancțiunea amenzilor civile reglementată de art. 5803C. Și din această perspectivă, acordarea daunelor cominatorii către reclamant chiar în ipoteza în care acțiunea acestuia ar fi fost admisibilă și întemeiată ar fi fost lipsită de temei legal. Astfel fiind, în raport de toate argumentele de fapt și de drept expuse în precedent, Curtea a procedat la admiterea apelului , schimbarea în întregime a sentinței și la respingerea acțiunii conform dispozitivului acestei decizii. Deoarece intimatul a căzut în pretenții față de soluția din apel, fiind astfel găsit în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. va fi onbligat să plătească apelantei suma de 4106,22 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial (f. 120-121) cheltuieli de transport (f.122) și taxă judiciară și timbru judiciar în apel (f. 23-24). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite apelul declarat de pârâta S. R. IFN S. B. M., împotriva sentinței civile nr. 3234/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o schimbă în totalitate în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D. D. și respinge acțiunea. Obligă intimatul D. D. la plata către apelantă a sumei de 4106,22 lei, cheltuieli de judecată în apel. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2012. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. G., M. T. } Red.L.U./ (...). Dact.S.M./5 ex. Jud.fond: N. B.
| ← Decizia comercială nr. 4888/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2638/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
