Decizia comercială nr. 166/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 166/2012
Ședința publică de la 23 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 1636 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. S. C., privind și pe intimat SC S. S. S., având ca obiect pretenții și cerere de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. T. în reprezentarea intereselor apelantei și avocat A. U. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu a fost depusă la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente apelului promovat.
Se mai învederează faptul că la data de 16 noiembrie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului apel, în temeiul dispozițiilor art. 7208corelat cu art. 282 alin 1 teza a II-a C.pr.civ. Reprezentantul apelantei depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2544,83 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,6 lei. T. acesta solicită instanței, în conformitate cu art. 403 alin 4 C.pr.civ., să se constate că s-a depus dovada consemnării cauțiunii în dosarul nr. (...)/a1, având ca obiect suspendarea provizorie a executării sentinței apelate. Depune la dosar copia recipisei de consemnare a unei cauțiuni în cuantum de 17.500 lei. Reprezentanta intimatei învederează instanței că întâmpinarea depusă al dosar a fost comunicată cu apelanta, împreună cu toate actele anexe, fapt confirmat de reprezentantul apelantei, care depune la dosar răspuns la întâmpinare și note de ședință asupra cererii de suspendare, pe care le comunică și cu partea adversă. C.ea acordă cuvântul asupra excepției tardivității apelului invocată prin întâmpinare. Reprezentanta intimatei susține excepția tardivității, apreciind că se impune respingerea apelului ca tardiv formulat, raportat la data emiterii comunicărilor și data la care acestea au fost efectiv transmise de agentul procedural. Reprezentantul apelantei solicită respingerea excepției tardivității, raportat la dovezile de comunicare ale sentinței apelate și actele încheiate în dosarul de fond. C.ea, după deliberare, având în vedere dispozițiile art. 101, 102 C.pr.civ., art. 284 C.pr.civ., respinge excepția tardivității, socotind că cererea de reformare a fost formulată înlăuntrul termenului procedural, așa cum rezultă și din conținutul procesului-verbal de la fila 10 din dosar. În continuare, reprezentantul apelantei susține necesitatea efectuării unei expertize tehnice având obiectivele formulate în fața instanței de fond, pentru dovedirea modului de executare a contractului de către intimată. Reprezentanta intimatei arată că obiectul prezentului dosar îl constituie penalitățile de întârziere raportat la niște obligații achitate deja, dar cu depășirea scadenței convenite, iar proba solicitată nu poate fi concludentă cu privire la penalități, motiv pentru care se opune încuviințării acesteia. C.ea, după deliberare, în temeiul art. 167 C.pr.civ., respinge cererea în probațiune, apreciind că proba cu expertiza tehnică de specialitate nu are aptitudinea de a duce la dezlegarea aspectelor deduse judecății. În continuare, reprezentantul apelantei solicită instanței suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul art. 244 pct. 2 C.pr.civ., până la soluționarea dosarului nr. (...) al Judecătoriei C.-N., având ca obiect rezoluțiunea contractului de service nr. 0., soluția ce urmează a se pronunța în acel dosar având o înrâurire esențială asupra prezentei cauze. Mai arată că acțiunea a fost înregistrată anterior datei la care expira perioada de valabilitate a contractului. Reprezentanta intimatei depune la dosar note de ședință asupra cererii de suspendare a judecății cauzei formulate de apelantă, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, pentru argumentele expuse în notele de ședință, apreciind că este o evidentă încercare de tergiversare a soluționării cauzei. C.ea, după deliberare, în considerarea prevederilor art. 244 C.pr.civ., respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, reținând că în raport cu obiectul pretențiilor deduse judecății în această pricină, ținând cont de natura apărărilor evocate de părți, dezlegarea prezentei cauze nu atârnă nici în tot și nici în parte de existența dreptului care face obiectul judecății în dosarul nr. (...) al judecătoriei C.-N.. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea cererii de chemare în judecată, pentru argumentele prezentate în memoriul de apel, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform actelor justificative pe care le depune la dosar. C.EA Prin sentința civilă nr. 1636 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. S. C. s-a admis în parte cererea precizată a reclamantei SC S. S. S. formulată în contradictoriu cu pârâta SC A. SA și, în consecință : A fost obligată pârâta SC A. SA să plătească reclamantei SC S. S. S. suma de 172.933,26 lei reprezentând penalități de întârziere datorate în temeiul contractului de service nr. 0. mai 2008. S-au respins celelalte pretenții ale reclamantei reprezentând dobânda legală în materie comercială aferentă debitului de 172.933,26 lei. A fost obligată pârâta SC A. SA să plătească reclamantei SC S. S. S. suma de 5600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, instanța a reținut că între reclamantă, în calitate de prestatoare și pârâtă, în calitate de beneficiară, s-a încheiat contractul de service nr. 0. mai 2008 (f.20-22 vol. I), cu anexa nr. 1 (f.23 vol. I), modificat prin actul adițional nr. 1/1 noiembrie 2008 (f.24) în sensul prelungirii duratei sale până la 30 aprilie 2009. Prin această convenție, reclamanta, societate comercială autorizată I., s-a angajat să asigure asistența tehnică pentru echipamentele pârâtei menționate în anexa nr. 1 a contractului la prețurile indicate în anexa 2 a contractului. În conformitate cu art. 6 și art. 7 din acest contract, plata serviciilor prestate de reclamantă urma a fi efectuată de către pârâtă prin emiterea unui ordin de plată, prin emiterea unui cec sau în numerar, pe baza facturilor emise de reclamantă în data de 1 a fiecărei luni pentru luna precedentă, în termen de maximum 10 zile de la data emiterii facturii, sub sancțiunea unor penalități de întârziere de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere. P. au mai convenit ca în ipoteza neplății facturii într-un termen de 30 de zile de la emiterea acesteia, penalitățile să fie de 1% pentru fiecare zi de întârziere de la data emiterii facturii, urmând a fi calculate până la plata integrală a facturii, putând depăși suma datorată. Facturile urmau a fi emise conform protocoalelor de confirmare a execuției întocmite după fiecare revizie sau reparație, protocoale care corespundeau perioadei la care se referă factura respectivă. A. cum rezultă din coroborarea tabelelor de la f. 16 și 18 din vol. I, care centralizează sumele plătite de pârâtă reclamantei și datele efectuării acestor plăți cu facturile de la f. 25-29 vol. I, respectiv cu dovezile plăților efectuate de pârâtă de la f. 41-53 vol. I, cu adresele de poprire emise de AFP a com. G. în cuprinsul cărora pârâta nu a contestat existența unor debite ale sale față de reclamantă (f.64-65 vol. I), cu extrasul de cont de la f. 68 din vol. I și, mai ales, cu recunoașterea pârâtei din cuprinsul interogatoriului (răspunsul la întrebarea nr. 2), pârâta nu a plătit contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în beneficiul său la scadențele convenite cu reclamanta, deși a înregistrat în contabilitatea sa facturile emise de reclamantă (răspunsul la întrebarea nr. 1). În conformitate cu dispozițiile art. 969 alin. 1 C. și art. 1069 C., coroborate cu art. 6 din contractul de service nr. 1., mai sus analizat, conduita pârâtei de a nu plăti la scadență contravaloarea serviciilor facturate de către reclamantă a avut ca efect curgerea penalităților de întârziere stabilite contractual de părți la 1% pe zi de întârziere prin raportare la valoarea debitului principal, dat fiind faptul că toate întârzierile la plată au depășit 30 de zile. Tribunalul a reținut că pârâta nu a contestat tardivitatea plăților sale, însă, pentru a paraliza pretențiile reclamantei, a invocat excepția de neexecutare de către reclamantă a obligațiilor asumate și a invocat o cauză a plăților sale diferită de intenția de a stinge obligațiile sale față de reclamantă: necesitatea respectării obligațiilor asumate față de creditoarea sa H. A. G. prin contractul de împrumut nr. 1. aprilie 2010 (f.74 vol. I). De asemenea, a invocat și faptul că reclamanta a emis facturi pentru lucrări efectuate în afara perioadei de valabilitate a contractului de service nr. 0.. Tribunalul nu a putut primi niciuna dintre apărările pârâtei, deoarece toate aceste apărări sunt neîntemeiate. Cât privește pretinsa neexecutare de către reclamantă a obligațiilor asumate, de prestare a lucrărilor de întreținere a echipamentelor pârâtei, tribunalul a avut în vedere faptul că, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor S. L. (f.39-40 vol. II) și B. C. (f.41 vol. II), coroborate cu înscrisurile de la f. 88-259 din vol. I, respectiv cu înscrisurile de la f. 2-38 din vol. II, că reclamanta și-a îndeplinit obligația principală asumată prin contractul de service nr. 0., aceea de a asigura asistența tehnică pentru echipamentele pârâtei menționate în anexa nr. 1 a contractului. A., din coroborarea declarației martorului S. L. cu prescripția tehnică PT R 3-2003 (f.85-159 vol. II) rezultă că exploatarea echipamentelor a căror întreținere a fost asigurată de reclamantă este supusă unor reglementăritehnico-juridice deosebit de stricte, care presupuneau efectuarea de revizii periodice frecvente ale acestor echipamente, fie de către inspectorii independenți ai I., fie de către operatorul RSVTI al pârâtei, precum și înscrierea rezultatelor acestor verificări în documentele prevăzute de prescripția tehnică mai sus arătată: cartea instalației și cartea tehnică, respectiv registrul de evidență a supravegherii instalației (f.2-38 vol. II, f. 62-83 vol. II). Mai mult, pârâta, societate comercială autorizată I., avea obligația de a ține un registru de evidență a lucrărilor (f.43-56). Din coroborarea acestor înscrisuri reglementate de prescripția tehnică PT R 3-2003, ținând cont și de declarația martorului S. L., tribunalul a reținut că aceste înscrisuri - registre au fost corect completate de către reclamantă și operatorul RSVTI al pârâtei, fapt care, în condițiile art. 1203 C., reprezintă faptul vecin și conex din care instanța prezumă efectuarea în realitate a operațiunilor de întreținere evidențiate de reclamantă în facturile emise în sarcina pârâtei. Mai mult, dat fiind regimul strict de funcționare a echipamentelor în cauză, funcționarea acestora în condițiile unor depline autorizări ale I. în perioada 2008 - 2009, conform declarației martorului B. C., reprezintă faptul vecin și conex în baza căruia, în aceleași condiții ale art. 1203 C., tribunalul a prezumat că reclamanta a efectuat toate lucrările de întreținere necesare pentru legala funcționare a acestor echipamente. Este real faptul că înscrisurile de la f. 88-259 din vol. I, neprevăzute de prescripția tehnică PT R 3-2003, nu respectă în totalitate prevederile contractului nr. 0., însă, așa cum a arătat martorul B. C., acestea cuprind și ele mențiuni despre lucrările efectuate de reclamantă în favoarea pârâtei, mențiuni certificate prin semnăturile unor persoane din subordinea pârâtei autorizate să recepționeze lucrările de întreținere efectuate de reclamantă: d-nii Ș. E., M. I., Roman T., M. V. Concluzionând asupra acestui prim argument al pârâtei, tribunalul a reținut că reclamanta a prestat către pârâtă serviciile facturate, susținerea pârâtei în sensul neîndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor asumate fiind neîntemeiată. Cât privește necesitatea respectării de către pârâtă a obligațiilor asumate față de creditoarea sa H. A. G. prin contractul de împrumut nr. 1. aprilie 2010, tribunalul a avut în vedere faptul că contractul de împrumut nr. 1. aprilie 2010 este un înscris sub semnătură privată, res inter alios acta, inopozabil reclamantei. Mai mult, chiar dacă s-ar accepta, cu titlu de ipoteză, alegația pârâtei potrivit căreia cauza plății contravalorii serviciilor prestate în favoarea sa de către reclamantă ar fi obligația asumată de pârâtă față de creditoarea sa H. A. G. prin contractul de împrumut nr. 1. aprilie 2010, tribunalul a reținut că, în realitate, convenția de împrumut arătată prevedea doar plata de către pârâtă a datoriilor curente către bugetul statului, acoperirea creditelor contractate de la instituțiile bancare din România și achitarea tuturor datoriilor restante către furnizorii de materiale, materii prime, energie electrică, gaz și apă. Plata serviciilor curente, precum service-ul asigurat de reclamantă, nu a fost prevăzută în convenția de împrumut arătată mai sus, o dovadă în acest sens fiind și neplata de către pârâtă a altor debite curente, astfel cum rezultă din extrasul de cont emis de SC TAI PAN P. COM (f.1 vol. II) Dată fiind inopozabilitatea contractului de împrumut nr. 1. aprilie 2010 față de reclamantă, plata de către pârâtă a contravalorii serviciilor de întreținere prestate de reclamantă reprezintă o dovadă a acceptării la plată de către pârâtă a facturilor emise de către reclamantă în condițiile art. 46 C.com. Cât privește emiterea de către reclamantă a unor facturi pentru servicii prestate în afara perioadei de valabilitate a contractului de service nr. 0., tribunalul a avut în vedere în primul rând faptul că contractul de service nr. 0.este un contract cadru, astfel încât obligațiile de plată ale pârâtei sunt individualizate în facturile emise de reclamantă. Fiecare dintre aceste facturi acceptate face proba unei obligații de plată a pârâtei, conform art. 46 C.com. Dat fiind faptul că pârâta a acceptat prin plată toate facturile emise de reclamantă, problema emiterii lor pentru servicii reglementate de contractul cadru sau pentru servicii prestate înaintea încheierii între părți a contractului cadru este lipsită de relevanță, fiecare factură acceptată fiind un înscris probator pentru contractele individuale de prestări servicii încheiate între părți, guvernate sau nu de contractul cadru în funcție de data realizării acordului de voințe cu privire la serviciile prestate și la preț. Cât privește penalitățile de întârziere, tribunalul a avut în vedere că fiecare dintre facturile de la f. 25-27 vol. I conține pe avers o clauză penală potrivit căreia neplata contravalorii serviciilor la scadență atrage o penalitate de 1% pe zi de întârziere. F. vorba de raporturi între profesioniști ai comerțului, acceptarea facturii prin semnare și, ulterior, prin plată probează acordul de voințe al părților și cu privire la clauza penală, profesioniștii comerțului nefiind ținuți de regula instituită de art. 1180 C. În consecință, tribunalul a reținut că și această apărare a pârâtei este lipsită de temeinicie, pârâta datorând daunele interese moratorii convenite cu reclamanta în cuantumul indicat de reclamantă la f. 16 și 18 vol. I. Un ultim aspect relevant în legătură cu penalitățile de întârziere este reprezentat de regimul lor fiscal. În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 3 lit. b și c C.fiscal, baza de impozitare nu cuprinde sumele reprezentând daune- interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate. Sunt excluse în schimb dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere. Ca atare, pentru plata acestor penalități de întârziere nu era necesară emiterea unei facturi fiscale (document cu rol de evidențiere a TVA). Cât privește pretențiile suplimentare ale reclamantei, reprezentând dobânda legală aferentă penalităților de întârziere cuantificate la 172.933,26 lei, tribunalul a avut în vedere în primul rând faptul că suma de 172.933,26 lei reprezintă o creanță accesorie față de creanța principală reprezentată de prețul serviciilor prestate de reclamantă în favoarea pârâtei evidențiate în facturile de la f. 25-29 din vol. I. Tribunalul a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 43 C.com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. În conformitate cu art. 1 și art. 2 din OG nr. 9/2000 (în vigoare la data încheierii contractului nr. 0. și a emiterii facturilor de la f. 25-27 vol. I), părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Potrivit art. 6 și art. 8 din OG nr. 9/2000, prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, dar și alte prestații, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului. Plata anticipată a dobânzilor se poate efectua pe cel mult 6 luni. Dobânda astfel încasată rămâne bine dobândită creditorului, indiferent de variațiile ulterioare. Dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Cu toate acestea, dobânzile se pot capitaliza și pot produce dobânzi în temeiul unei convenții speciale încheiate în acest sens, după scadența lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puțin un an. Aplicând în speță dispozițiile art. 6 din OG nr. 9/2000, tribunalul a reținut că penalitățile de întârziere convenite de părți prin contractul nr. 0. și facturile de la f. 25-27 vol. I reprezintă dobânzi convenționale stabilite de părți în conformitate cu art. 1 și art. 6 din OG nr. 9/2000. A. 1 din OG nr. 9/2000 a fost interpretat, cu forță obligatorie de Î.-SU prin decizia nr. X. octombrie 2005, instanța supremă stabilind că o clauză penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii. Ca atare, reclamanta, chiar dacă a solicitat obligarea pârâtei la plata creanței accesorii mai sus arătate pe cale principală, nu poate solicita acordarea dobânzii legale în materie comercială pentru această creanță accesorie, creanța accesorie a penalităților nefiind purtătoare de dobânzi. S. posibilitate de percepere de către reclamantă a dobânzii legale pentru această creanță principală era capitalizarea lor în condițiile art. 8 din OG nr. 9/2000, prin încheierea unor convenții ulterioare scadenței fiecăreia dintre penalitățile percepute, însă această situație nu este incidentă în speță. În consecință, în temeiul art. 969 alin. 1 C., coroborat cu art. 1069 C., tribunalul a admis în parte cererea precizată a reclamantei SC S. S. S. A. în vedere dispozițiile art. 276 C.proc.civ. și culpa procesuală a pârâtei, a cărei conduită a determinat-o pe reclamantă să demareze prezentul litigiu pentru a își recupera creanța, tribunalul a obligat pârâta SC A. SA, să plătească reclamantei SC S. S. S. suma de 5600 lei reprezentând o parte din cheltuielile de judecată suportate de reclamantă, corespunzătoare câtimii admiterii cererii. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel și cerere de suspendare pârâta SC A. SA solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe fond: admiterea excepției de neexecutare a contractului de către intimată și respingerea cererii de chemare În judecată ca nefondată; suspendarea executării hotărârii atacate cu apel, până la soluționarea apelului, cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că: În fapt. așa cum a arătat și în apărările invocare la fondul cauzei. între pârâtă și intimată s-a derulat o relație comercială bazata pe contractul încheiat între părți. A. în vedere că intimata nu și-a îndeplinit obligatiile contractuale, cu ocazia formulării apărărilor în cauză a invocat excepția neexecutării contractului de către intimată. I. de fond, analizând probele de la dosar a admis în parte cererea formulată de intimată, soluție pe care o consideră nelegală. În hotărârea atacată cu apel se reține faptul că pârâta ar fi recunoscut creanța intimatei prin faptul că nu ar fi contestat creanța acesteia cu ocazia înființării popririi de către AFP G., ori acest aspect este total greșit reținut de către instanță. Prin mențiunea făcută pe actele emise de către AFP G., pârâta nu a recunoscut debitul si exigibilitatea acestuia ci a arătat că În contabilitatea pârâtei este înregistrată o datorie, dar care nu este exigibilă. A arătat că asupra acestor sume se poartă discuții, adică acele sume nu sunt certe, lichide și exigibile, în sensul că se purtau discuții între părți referitor la acele sume înregistrate în contabilitatea pârâtei. I. de fond a apreciat greșit proba de la dosar, iar la o lecturare mai atentă a textului formulat de pârâtă se poate constata că nu a recunoscut în nici un fel creanța intimatei, recunoașterea creanței însemna și plata imediată a acesteia, ori plata s-a efectuat cu mult ulterior datei primirii adresei de la AFP G. Din acest punct de vedere consideră că concluzia instanței de fond este greșită, coroborat și cu celelalte apărări și probe invocate de pârâtă. I. de fond reține că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că intimata și-a executat obligațiile asumate față de pârâtă și că există o prezumție în acest sens bazată pe prevederile A. 1203 C. Civ, ori aceste aspecte sunt total nereale. Martorul S. L. a dat explicații tehnice cum trebuie să se procedeze în cazul asistenței tehnice de către o societate specializată în acest sens cu referiri clare la prescripțiile I., iar martorul B. C. a arătat că ulterior expirării contractului intimata a prestat servicii către pârâtă fără a mai factura aceste servicii. În acest context se întreabă de ce intimata a prestat servicii fără a pretinde vreo plată în acest sens, oare nu pentru faptul că în perioada valabilității contractului nu și-a executat obligațiile contractuale. Pe lângă aceste aspecte, pârâta a depus la dosar copii de pe carțile stivuitoarelor din care rezultă cu certitudine periodicitatea în care este nevoie de a se efectua intervenția la aceste utilaje, iar din acele acte se poate constata dacă prestațiile executate de către prestatoare sunt sau nu reale. Ceea ce este foarte important în prezenta cauză este obiectul acesteia. care este obligarea pârâtei la plata unor penalități aferente facturilor emise de intimată. Prin excepția de neexecutare a contractului a dorit ca instanța să constate că intimata nu și-a executat în totalitate obligațiile pe care pretinde că le-a executat. Obiectul contractului de prestări servicii încheiat între părți era unul foarte clar și de neinterpretat, asigurarea asistentei tehnice de către prestator adică intimată, pentru echipamentele beneficiarului, adică pârâta, pentru o perioada de 6 luni începând cu data de (...), perioadă care a fost prelungită, iar valabilitatea contractului a fost până la data de (...). A. în vedere pretențiile reclamantei este foarte clar că pentru primele trei facturi emise în afara contractului nu se puteau acorda penalități de întârziere pentru neplata la termen a acestor facturi, pentru aceste facturi nu există clauză penală, dar acest aspect trebuia analizat într-un cadru mai vast. I. nu și-a executat obligațiile contractuale asumate față de pârâtă, iar această neexecutare constă în faptul că a facturat pârâtei lucrări care nu au fost executate și care nici măcar nu puteau fi executate în baza contractului, acestea fiind pentru o perioadă anterioară contractului cu trei luni, și de aici apare și explicația referitoare la prima plată efectuată de pârâtă la lucrările prestate de pârâtă, adică primele plăți au fost efectuate în luna septembrie 2008, adică cu o depășire de 60 de zile pentru prima factură de prestări servicii cu nr. 20080123/(...). Pe lângă aceste aspecte, pârâta contestă și valoarea prestațiilor, pentru că în contract s-a făcut referire la o anexă în care s-au stabilit tarifele pentru prestațiile ce urmează a fi executate de intimată, dar această anexă nu a fost prezentată niciodată instanței de judecată, pentru că această anexă probabil nu există, sau cel puțin în arhiva pârâtei este cert că nu există, iar dacă există la intimată este în defavoarea acesteia pentru că nu a prezentat-o până în prezent, așa cum de altfel doar la ultimul termen de judecată a prezentat registrul de evidență a intervențiilor deținut de intimată și care a adus multe informații noi pentru pârâtă. Pentru a demonstra încă o dată faptul că instanța de fond a apreciat probele doar într-o singură direcție, solicită să se verifice cu atenție copia de pe registrul depus la dosar de către intimată, iar în urma acestor verificări se pot trage două concluzii esențiale: 1. primele trei facturi emise în sarcina pârâtei și așa-zisele procese-verbale de execuție a acestor lucrări, depuse la dosar de intimată, nu se regăsesc în acest registru. 2. O mare parte din lucrările pretins executate în baza proceselor-verbale depuse în cauză de către intimată nu se regăsesc ca și lucrări prestate de aceasta în registrul depus chiar de cătreintimată, sau întregul proces-verbal nu se regăsește în acest registru. Pentru exemplificare, procesele-verbale din datele de (...), (...) și (...) nu se regăsesc în registru ca și intervenții la utilaje, iar în procesul verbal din data de (...) sunt menționare alte lucrări decât cele menționate în registru, iar în total procese- verbale de intervenție sunt 13 pe luna mai 2008 din care, trecute în ambele evidente, doar 9, adică 75% din lucrările lunare pretinse a fi executate. În luna iunie situația este aproximativ identică, procesele-verbale din datele de (...), (...),(...) și (...) nu există intervenții la utilaje înregistrare în registru, iar În PV din (...), (...) și (...) sunt menționate alte intervenții. Și în această lună există o diferență de peste 25% din lucrări pretinse a fi executate ca fiind lipsă din registru. iar aceste fapte se repetă în fiecare lună verificată. Concluzia care se poate trage din aceste verificări este faptul că pârâta este obligată la plata unor penalități de întârziere calculate asupra valorii unei facturi, care ar trebui să aibă o valoare mult inferioară. (Ex. valoarea facturii este de 4500 lei și a fost achitat cu o întârziere de. 90 de zile I. calculează penalități pentru întreaga valoare a facturii, dar prestările de servicii în acea factură au fost de 40% din valoarea acesteia conform registrului de evidență a lucrărilor depus la dosar în copie de către intimată). Din acest punct de vedere pârâta a invocat excepția neexecutării contractului, pentru că din actele existente, rezulta că reclamanta a emis doar facturi, fără să presteze și activitate în acest sens. Din acel registru ținut de reclamantă rezultă toate intervențiile justificate sau nejustificate efectuate de aceasta la utilajele pârâtei, pentru că aceasta trebuia să realizeze profit din activitatea pe care o desfășura. Registrul de evidență a intervențiilor ținut de reclamantă trebuia să fie o oglindă exactă a proceselor-verbale de execuție lucrări întocmite de aceasta, or acest fapt nu se adeverește printr-o simplă verificare a acestor două acte emise de către reclamantă, iar facturile se emiteau în baza datelor din procesele-verbale și nu din registrul de evidență a lucrărilor. Tot ca și exemplu, dar care nu este unitar, se poate constata că s-a facturat o cantitate de 10 litri ulei motor pentru intervenția la un utilaj în luna mai 2008, ori din cartea tehnică a utilajului rezultă că în motorul utilaj ului intră 5 - 7 litri de ulei, iar din intervenție nu rezultă că s-ar fi efectuat schimb de ulei ci doar completare de ulei, conform procesului verbal întocmit de reclamantă. Concluzia în această situație este una singură, intimata pretinde penalități de întârziere pentru plata contravalorii unor lucrări neexecutate. În ceea ce privește aplicarea prevederilor A. 969 și 1069 C. Civ. coroborat cu prevederile contractului încheiat între părți. instanța trebuia să aplice aceste prevederi legale în favoarea ambelor părți litigante și nu doar în favoarea uneia dintre părți. O dovadă în plus față de aceste informații este și susținerea instanței făcută pe pagina 5 din hotărâre. când face referire la invocarea în apărarea pârâtei a contractului de împrumut încheiat cu acționarul H. A. Viena, din care rezultă cu certitudine destinația acelui împrumut, citează: "Scopul împrumutului este ... și achitarea tuturor datoriilor restante către furnizorii de materiale ..."; In expresia plata furnizorilor era inclusă și plata societăților care au prestat activitate către pârâtă, iar la data încheierii contractului de împrumut. intimata nu avea creanțe curente față de pârâtă, ultima factură neachitată de pârâtă către intimată era din (...), adică cu un an anterior acordării împrumutului. I. de fond nu a înțeles sau nu a dorit să înțeleagă anumite apărări invocate de pârâtă, valoarea facturilor asupra cărora s-au calculat penalitățile cuprind atât valoarea prestațiilor, cât și TVA-ul aferent acestor prestații, ori suma care-i revine intimatei este valoarea fără TVA, iar dacă penalitățile s-au calculat la valoarea cu TVA, aceasta datorează TVA-ul către statul român. Penalitățile pot ficalculate doar asupra sumelor care se datorează creditorului nu și statului român, pentru că în atare situație ar însemna o îmbogățire fără justă cauză pentru creditoare. Se calculează penalități și pentru TV A, dar care nu se varsă la bugetul statului așa cum se varsă TVA-ul. O altă apărare invocată de pârâtă a fost cea referitoare la derularea contractului tripartit privind achiziționarea unor Electrostivuitoare din luna mai 2007 încheiat între pârâtă, reclamantă și R. L. IFN SA. C. a fost semnat de către finanțator în data de (...) și înregistrat la pârâtă în data de (...). Este foarte clar că doar ulterior datei de (...) i s-au pus la dispoziție utilajele de către reclamantă, contractele de leasing fiind semnate în cursul lunii mai 2007. Utilajele aveau o perioadă de garanție conform contractului tripartit de 12 luni sau 1500 ore de activitate de la data punerii în funcțiune, conform prevederilor A. 18 din contractul aflat la fila 276 de la dosar, iar pe perioada garanței, orice intervenție la utilaj este cu titlu gratuit în conformitate cu prevederile A. 10-12 și 19-22 din Legea nr. 449/2003 republicată. Precizează faptul că deși legislația națională face referire ca și consumatori doar la persoane fizice, legislația europeană nu face distincție ntre consumatori persoane fizice și juridice. Dacă utilajele au fost livrate în luna iulie 2007, perioada de garanție a expirat în luna iulie 2008 și orice intervenție la utilaj, conform prevederilor A. 20 din contractul aflat la fila 276 din dosar, trebuia făcută cu titlu gratuit. C. de service este un contract accesoriu contractului de livrare utilaje, singurele intervenții care trebuiau efectuate contra-cost de către reclamantă în perioada de garanție erau inspecțiile tehnice care se fac periodic la 1000 ore lucrate de utilaj conform datelor din carțile tehnice. Dacă facem un calcul simplu în care presupunem că utilajul a funcționat 8 ore/zi pe toată perioada de garanție ( ceea ce este absurd), ar rezultă că într-un an un utilaj a funcționat 2076 ore și erau nevoie de două intervenții, ori dacă verificăm în actele puse la dispoziție de către reclamantă vom observa că pe fiecare utilaj aflat în garanție se făceau lunar intervenții, ceea ce este o absurditate totală. Pentru a proba toate aceste aspecte, pârâta a solicitat la ultimul termen de judecată efectuarea unei expertize de specialitate cu obiective clar indicate în propunerea de probațiune, expertiză care rezulta clar din ultima probă depusă la dosar de către reclamantă. iar propunerea de probă a fost respinsă în temeiul A. 1169 C. Civ. vechi, care arată că orice afirmație făcută în fața instanței trebuie probată, ori cum putea pârâta să dovedească mai clar neexecutarea contractului de către reclamantă altfel decât printr-o expertiză tehnică de specialitate. A mai arătat în apărările formulate că intimata nu a respectat prevederile A. 7, A. 4, A. 8 liniuțele 1-5, A. 10 liniuța ultima din contract, adică toate prevederile care se referă la obligații stabilite în sarcina acesteia, dar aceste aspecte nici măcar nu au fost analizate de instanța de fond. În drept s-au invocat prevederile A. 282 - 298 Cod Procedură Civilă. În probatiune, s-a solicitat admiterea probei cu acte, cu expertiza de specialitate cu obiectivele depuse la dosarul instanței de fond și obligarea intimatei, în temeiul A. 172 C. Pr. Civ., să depună la dosar anexa nr. 2 la contract pe care pârâta nu o deține. Reclamanta intimată S. S. S. S. a formulat întâmpinare la apelul declarat de S. A. S. solicitând instanței de apel, în temeiul prevederilor art. 296 C. pr. civilă, să îl respingă, în principal, ca tardiv declarat, iar în subsidiar, ca nefondat. T., față de susținerile din calea de atac formulată, intimata a înțeles să completeze cu înscrisuri probațiunea administrată la fond, acestea fiind atașate la filele 110- 149 din dosar. Analizând apelul și cererea de suspendare prin prisma motivelorinvocate și a apărărilor formulate, C.ea constată următoarele: Cu titlu preliminar, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței apelate, C.ea constată că acest demers se impune a fi respins, față de limitele temporale trasate de textul art. 280 C.pr.civ., în considerarea faptului că la acest termen instanța s-a pronunțat și asupra apelului. Cu privire la calea de atac declarată, se constată că prin cererea înregistrată pe rolul T. S. C. la 5 mai 2011 sub nr. (...), reclamanta SC S. S. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, obligarea pârâtei la plata sumei de 172.933,26 lei reprezentând penalități de întârziere datorate conform contractului nr. 0. încheiat între părți și a dobânzii legale comerciale aferente acestei sume, datorată de la data emiterii facturilor de penalități și până la plata integrală a penalităților de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, referitor la penalitățile de întârziere, reclamanta a arătat că între ea și pârâtă s-a încheiat contractul de service nr. 0. mai 2008, prin care s-au reglementat, de comun acord, condițiile în care reclamanta creditoare urma să asigure asistența tehnică pentru echipamentele pârâtei SC A. SA prevăzute în anexa 1 a contractului, precum și obligațiile fiecărei părți semnatare. A mai arătat că prin actul adițional nr. 1 la contractul nr. 0. părțile au convenit prelungirea acestuia, începând cu data de 1 noiembrie 2008 până la data de 30 aprilie 2009, restul clauzelor contractuale rămânând neschimbate. A învederat că în temeiul contractului de service încheiat cu pârâta a efectuat lucrări de întreținere și reparații pentru care a emis facturile fiscale nr. 20080109, nr. 20080110, nr. 20080111, nr. 20080123, nr. 20080148, nr. 20080167, nr. 20080178, nr. 20080202, nr. 20080217, nr. 20080232, nr. 20080242, nr. 20090011, nr. 20090033, nr. 20090052 și nr. 20090068, în valoare totală de 79.231,94 lei. În temeiul prevederilor contractuale, pârâta era obligată la plata facturilor mai sus menționate în termen de 10 zile de la emiterea lor, suportând penalități de întârziere de 0,05% / zi în cazul depășirii celor 10 zile. De asemenea, părțile au convenit obligația pârâtei de a plăti penalități de întârziere de 1 % / zi în cazul depășirii unui termen de 30 de zile de la emiterea facturii, penalitățile urmând a fi calculate de la emiterii facturii. Prin sentința atacată, cererea precizată cu privire la cuantumul dobânzii legale pretinse până la data introducerii acțiunii, a fost admisă în parte, fiind acordată reclamantei suma pretinsă cu titlu de penalități, în temeiul clauzei inserate în contract și fiind respinse pretențiile privind plata dobânzii. Pentru a statua astfel, tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile prev. art. 969 C., impunându-se obligarea la penalități pentru depășirea scadenței, fiind înlăturate apărările legate de excepția de neexecutare a contractului, de perceperea unor penalități pentru o perioadă anterioară celei de valabilitate a contractului și de efectuarea plății aferente facturilor emise pentru debitul principal, din considerente străine de modul de derulare al raporturilor contractuale dintre cele două părți. Prin apelul pârâtei se critică aceste alegații, întreaga apărare susținută concentrându-se în jurul ideii conform căreia reclamanta nu și-ar fi executat obligațiile contractuale, în sensul că a facturat lucrări neexecutate, aspect ce rezultă din perspectiva apelantei din procesele verbale de executare a lucrărilor, care nu se regăsesc în Registrul depus la instanța de fond ca înscris în probațiune; totodată, se contestă sumele facturate de reclamanta, susținându-se de către apelantă că au fost emise în baza unei anexe (2) la contract, care niciodată nu a fost prezentată către S. A. S. Analizând probațiunea administrată la fond, completată cu înscrisurile atașate întâmpinării din apel, C.ea constată că acesta este nefondat, statuările primei instanțe fiind la adăpost de orice critică, realizându-se o corectăinterpretare a materialului probator și fiind aplicate corect reglementările legale incidente. A., cu privire la susținerea că au fost facturate lucrări ce nu au fost executate, apelanta S. A. S. susține că această împrejurare rezultă din faptul că procesele verbale de execuție nu se regăsesc în registrul depus de reclamanta, ca interventie la utilaje. În apărare, intimata relevă prin întâmpinare că aceste alegații nu sunt reale, fiind anexate înscrisuri care demonstrează, punctual, contrariul celor evocate, după cum urmează: - procesul verbal din (...) se găsește în Registru la poziția 582, având și fișa de intervenție aferentă (f. 110-117), putând fi observată echivalenta de conținut existentă între mențiunile din Registru și cele din Fișa de intervenție. - procesele verbale din (...) și (...) nu se regăsesc în Registru deoarece în acesta sunt înregistrate doar intervențiile efectuate la stivuitoare și la translatoare stivuitoare. Cele două procese verbale care nu sunt menționate În registru cuprind intervenții efectuate cu privire la transpaleți și respectiv electrocare, care nu sunt încadrate, potrivit legii, în categoria stivuitoarelor, fiind depuse, la filele 118-119, fișele de intervenție la aceste utilaje; -procesul verbal din (...), este înscris în registru la poziția 638- (f. 116), fiind anexată fișa de intervenție (f. 120); în acest context, intimata menționează că pentru utilaje se face o singură fișă de intervenție pentru fiecare lună, în care sunt înscrise toate operațiunile efectuate, iar în registru intervenția este trecută la ultima poziție din lună. -la fel, procesul verbal din (...) este înscris în același registru la poziția 620, fiind depusă și fișa de intervenție /f. 121); - procesul verbal din (...) nu este înscris în Registru deoarece este vorba de un transpalet, nu de un stivuitor, iar fișa de intervenție se regăsește la fila 1. - pentru aceleași motive, procesul verbal din (...) nu este înscris în registru, iar fișa de intervenție este anexată la fila 1. - procesul verbal din (...) este înscris în Registru la poziția 632, iar fișa de intervenție aferentă există anexată la fila 1. - procesul verbal din (...) este înscris în registru la poziția 621, iar fișa de intervenție este cea de la fila 1. - procesul verbal din (...) este înscris în Registru la poziția 626, iar fișa de intervenție este cea de la fila 1. raportat la utilaj, se relevă că a fost vorba de o înlocuire a unei piese (simering), operațiunile de înlocuire fiind efectiv realizate, conform mențiunilor din toate documentele justificative depuse. C.ea constată și că apelanta nu a reușit să demonteze, prin niciuna dintre apărările formulate, justețea alegațiilor primei instanțe conform cărora toate fișele de intervenție depuse în probațiune au fost semnate de către reprezentantul apelantei S. A. S. În plus, aceste aspecte au fost recunoscute chiar de către martorul propus de apelantă - B. C., proba testimonială fiind consemnată de instanța de fond la fila 41 din dosar. Mai mult, în declarația aceluiași martor se recunoaște că registrul de supraveghere a fost semnat de ambele părți, prin semnare fiind implicit recunoscută de către apelanta S. A. S. executarea obligațiilor contractuale de către reclamantă. În ceea ce privește criticile conform cărora facturarea contravalorii unor lucrări nerealizate efectiv ar rezulta și din împrejurarea că a fost solicitată plata a 10 litri de ulei de motor pentru interventia la un utilaj, iar din fișă ar rezulta că nu s-ar fi efectuat un schimb de ulei, ci doar completarea uleiului, intimata relevă că din fișa de interventie din (...) (f. 127), referitor la mențiunile de pe verso, rezultă în mod clar că s-a efectuat o revizie tehnică la utilaj, inclusiv cuschimbarea de piese și înlocuirea uleiului, nicidecum o completare de ulei. T., această intervenție se regăsește și în registrul, la poziția 600. În plus, raportat la periodicitatea intervențiilor necesar a fi efectuate la utilaje, subliniază faptul că, așa cum rezultă din fișele echipamentelor în discuție (f. 128-137): "Dacă mașina este folosită în mediu cu praf, sau la temperatura sub zero grade, sau în condiții grele, operațiile de întreținere trebuie efectuate mult mai frecvent", aceste specificații fiind valabile și în perioada de garanție. În plus, așa cum recunoaște chiar apelanta, perioada de garanție a electrostivuitoarelor nu s-a suprapus integral peste cea de valabilitate a contractului de service ( perioada de garanție a expirat în iulie 2008, iar contractul a fost semnat la (...)). Ca atare, având în vedere toate aceste aspecte, nu pot fi validate criticile legate de neexecutarea contractului, de facturarea unor lucrări neexecutate sau de existența unor diferente de peste 25 % din lucrări pretinse a fi executate. În apel, probațiunea a fost completată și în ceea ce privește anexa 2 a contractului (f. 140), din analiza ei rezultând că nu sunt reale afirmațiile conform cărora ea nu ar fi semnată de ambele părți, neputându-se susține cu temei că tarifele utilizate nu ar fi fost însușite de către apelantă. T., se constată că nu au fost formulate apărări punctuale cu privire la corectitudinea calculelor depuse, în ceea ce privește cuantumul penalităților, astfel încât în mod corect au fost ele validate prin sentința atacată. Relevant este de amintit și împrejurarea că, chiar dacă apelanta încearcă să inducă ideea conform căreia a fost nevoită să achite debitul principal, în contextul obligațiilor pe care și le-a asumat față de un terț, nu s-a reușit a se demonstra contrariul celor reținute de către tribunal, referitoare la inopozabilitatea contractului de împrumut față de reclamantă și la natura debitelor care trebuia a fi stinse. Chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar, nu poate fi negată justețea apărărilor formulate de către intimată, conform cărora apelanta omite să se raporteze la toate actele prin care a recunoscut de-a lungul timpului debitele generatoare de penalități. A., chiar dacă achitarea cu întârziere a sumelor facturate ar fi survenit în condiții mai mult sau mai puțin independente de voința pârâtei, nu se înțelege de ce a semnat înscrisuri, recunoscând astfel, fără dubiu, existența unor datorii față de reclamantă. În acest sens, au fost depuse la dosar, la filele 145-146, extrasul de cont emis de reclamanta S. S. S. S. la data de (...), comunicat apelantei și însușit de aceasta, precum și extrasul de cont emis de S. A. S. la data de (...), fiind astfel confirmată realitatea debitului datorat de apelantă. De asemenea, relevante sunt și mențiunile scrise de apelanta S. A. S. pe adresele emise de D. C., înregistrate sub nr. 1364/(...) și nr. 426/(...), "NOTĂ", unde se arată: "Vă facem cunoscut că societatea noastră are înregistrată o datorie față de S. S. S. S. în sumă de 22.638,45 lei .... " și respectiv "de comun acord cu societatea s-a convenit ca suma susmenționată să fie achitată în 3 tranșe, de către S. A. S., până la (...)" (f. 147-148). În acest context, intimata arată și că datorită neplății facturilor de către S. A. S.A, a fost la rândul său pusă în dificultate, inclusiv în ceea ce privește plata obligațiilor bugetare, iar în acest context, AFP G. a dispus poprirea sumelor datorate de terțul poprit - S. A. S. - context în care s-au emis adresele înregistrate sub nr. 1364/(...) și sub nr. 426/(...), la care s-a făcut referire anterior. În apel, pârâta reia și apărările legate de faptul că nu ar datora penalități pentru debitul principal cuprins în facturile emise anterior semnării contractului, însă nu a reușit să furnizeze argumente pertinente pentru a demonta justețea alegațiilor instanței de fond conform cărora, dat fiind faptul că fiecare dintre facturile de la f. 25-27 vol. I conține pe avers o clauză penală potrivit căreianeplata contravalorii serviciilor la scadență atrage o penalitate de 1% pe zi de întârziere, fiind vorba de raporturi între profesioniști ai comerțului, acceptarea facturii prin semnare și, ulterior, prin plată probează acordul de voințe al părților și cu privire la clauza penală, profesioniștii comerțului nefiind ținuți de regula instituită de art. 1180 C. În final, nu se pot reține nici criticile legate de faptul că în mod incorect s- ar fi calculat penalități și asupra sumei facturate cu titlu de TVA, tribunalul făcând apel în mod corect la prev. art. 137 Cod fiscal, în contextul în care clauza penală a cărei activare s-a solicitat nu realizează distincția pe care încearcă să o impună apelanta și în care cuantumul daunelor-interese astfel stabilite vizează și prejudiciul creat prin plata cu întârziere a TVA, fiind astfel dezechilibrată balanța de plăți și încasări raportată. Apreciind că toate aceste înscrisuri sunt pe deplin lămuritoare, în ceea ce privește modul de derulare al raporturilor contractuale dintre părți, ele trebuind coroborate cu răspunsurile date la interogatoriul administrat la fond, C.ea a aprecia, în acord cu statuările tribunalului, că în cauză nu se impunea efectuarea unei expertize tehnice și văzând și faptul că criticile din apel nu sunt în măsură să ducă la o concluzie contrară, în baza prev. art. 296 C.pr.civ., se va dispune respingerea căii de atac declarate de pârâtă. Conform disp. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va fi obligată apelanta să plătească intimatei 1240 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial ( f. 159-160). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge cererea de suspendare. Respinge apelul declarat de pârâta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 1636 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. S. C., pe care o menține în întregime. Obligă apelanta să plătească intimatei 1240 lei, cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | Președinte, S. Al H. Judecător, M. B. Grefier, A. B. } Red.M.B./dact.L.C.C. 4 ex./(...) Jud.fond: F.-Iancu MOȚU
| ← Decizia comercială nr. 9883/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 48/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
