Decizia comercială nr. 1668/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1668/2012
Ședința de la 02 M. 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții S. L. M. și SC W. I. S., împotriva sentinței civile nr. 4333 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta SC S. S., având ca obiect - ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata-pârâtă prin avocat M. N., în substituirea d-nei avocat A. U., care depune la dosar delegație de substituire, lipsind recurentele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei, achitată cu chitanța nr. 2. din (...), aflată la fila 2 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, prin care se invocă excepția nulității recursului.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C., raportat la art. 21 din Constituție, art. 582 C. și art. 3 pct.3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Instanța pune în discuția părților excepția nulității recursului invocată în cuprinsul întâmpinării. Reprezentanta intimatei-pârâte susține excepția așa cum a fost invocată și solicită admiterea acesteia, raportat la împrejurarea că recursul a fost declarat anterior comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, criticile de nelegalitate invocate de către recurente nu au legătură cu temeiurile de drept și de fapt pe care se întemeiază hotărârea primei instanțe. Mai mult prin cererea formulată se declară recurs împotriva unei sentințe, fără a se indica numărul acesteia și nici data la care a fost pronunțată sentința recurată. C.ea, în urma deliberării, respinge excepția nulității recursului apreciind că din înscrisurile existente la dosar și intenția exprimată prin recurs poate fi identificată hotărârea recurată, mai mult aceasta a fost depusă la dosarul (...), iar din această perspectivă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3021C. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri. Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4333 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj și menținerea în totalitate a hotărârii recurate pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, învederând instanței că între părți au existat mai multe litigiisoluționate irevocabil, prezenta cerere de ordonanță președințială conține aceleași susțineri și apărări, aceleași motive de fapt și de drept, astfel încât în mod întemeiat față de reclamanta SC W. I. S. s-a admis excepția autorității de lucru judecat. Raportat la demersul reclamantei S. L. M. consideră că în mod întemeiat instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a acesteia, atât timp cât nu a invocat nicio pretenție proprie și nu a dovedit legitimitate procesuală și interes real, care să justifice calitatea sa de reclamantă. Pentru toate aceste aspecte, solicită respingerea recursului, fără acordarea cheltuielilor judiciare. C.ea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4.333 din 22 august 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. s-a respins cererea reclamantei S. L. M., formulată în contradictoriu cu pârâta SC S. S. C.-N., ca fiind lipsită de calitate procesuală activă. S-a respins cererea reclamantei SC W. I. S. B., formulată împotriva pârâtei SC S. S., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, iar fiecare dintre reclamante au fost obligate să plătească, în favoarea Statului Român, câte o amendă judiciară de 700 lei. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a observat că prin hotărârea nr. 3., pronunțată în dosarul nr. (...), de către Tribunalul Comercial Cluj, o cerere identică a reclamantei persoană juridică, formulată împotriva aceleași pârâte, a fost respinsă ca neîntemeiată. Motivarea cererii de chemare în judecată este identică cu cea din prezenta acțiune, ambele cereri fiind introduse la Tribunalul București, la scurt timp una după alta (2 martie 2011, respectiv 29 martie 2011), reclamanta încercând astfel să obțină o hotărâre rapidă din partea acestei instanțe, care și-a declinat însă competența teritorială de soluționare a cererii. Astfel, în temeiul art. 1201 C.civ., acțiunea reclamantei SC S. S. a fost respinsă ca atare. În ceea ce privește solicitarea reclamantei S. L. M., aceasta a fost respinsă ca lipsită de calitate procesuală activă. Între această reclamantă și pârâtă nu există niciun raport contractual, toate demersurile efectuate de către prima, legate de prezentul litigiu, fiind făcute doar în calitate de reprezentant al societății comerciale, reclamantă la rândul său. În însăși acțiunea introductivă se arată că portalul , găzduit pe serverul pus la dispoziție de către pârâtă, aparține societății comerciale pârâte, ea fiind cea care a suferit un prejudiciu ca urmare a întreruperii furnizării serviciului. Reclamanta S. L. M. nu a invocat niciodată vreun prejudiciu care s-ar fi produs în patrimoniul ei și nici vreun drept propriu în raportul contractual ce susține că există între părți. Fiind evidentă introducerea cu rea-credință a două cereri, la foarte scurt timp una față de alta, urmărind aceeași finalitate, în temeiul art. 108/1, pct. 1, lit. a C., instanța de fond a dispus amendarea ambelor reclamante cu câte 700 de lei, amendă judiciară, fiind înștiințate și organele de executare cu privire la acest aspect. Împotriva acestei sentințe, întemeiat pe dispozițiile art. 3041C., reclamantele S. L. M. și S. W. I. S. au formulat recurs, solicitând instanței casarea în întregime a sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare T. C. C. In subsidiar, au solicitat casarea în întregime a sentintei recurate, admiterea excepției de necompetenta teritorială a instanțelor din C. si înaintarea dosarului Înaltei C.i de C. si J., în vederea soluționării conflictului de competență. In subsidiar, recurentele au solicitat casarea în întregime a sentinței recurate si, in urma rejudecării, admiterea cerererii lor, asa cum a fost formulată. În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este nulă de drept deoarece părțile nu au fost legal citate, fiind încălcat art. 85 C.p.civ. Astfel, potrivit art. 92 c.p.civ. citația se înmânează personal celui citat, iar în cazul în care cel citat nu este la domiciliu, conform alin. 3 al aceluiasi articol, citația se înmânează unui vecin si, doar daca si aceste persoane refuză primirea citația se poate afișa, în conformitate cu prevederile codului de procedura civila. De asemenea, prevederile Legii nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal interzic afișarea unei citații cu elementele prev. de art. 88 c.p.civ. sub sancțiunea nulității. Recurentele mai susțin că nu a fost luată în considerare o cerere de amânare bazată pe prev. art. 96 C.p.civ., fiindu-i încălcat dreptul la apărare. Un alt motiv de recurs evocat de recurente vizează împrejurarea că hotărârea a fost pronunțată de o instanța necompetentă teritorial, deoarece instanța din B. este cea aleasa de părți, așa cum rezulta din contractul depus la dosar, care nu a fost contestat de pârâtă in privința conținutului sau sub aspectul legalității. Mai pretind recurentele că instanțele din B. erau competente să soluționeze cererea de ordonanță președințială și în considerarea prevederilor art. 10 pct. 4 și art. 10 pct. 1 C.proc.civ. care statuează că în cazul obligațiilor comerciale este competentă și instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, respectiv instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, cel puțin parțială, a obligației. În cazul dedus judecății, nașterea obligației, executarea acesteia și plata au avut loc în B.. Hotărârea pronunțată pe fond este netemeinică în opinia recurentelor și din perspectiva admiterii excepției lipsei calității procesuale active a numitei S. L. M. Se susține că drepturile invocate de către reclamante sunt comune deoarece domeniul « jobmate.ro» este proprietatea numitei S. L. M., ca persoana fizică, așa cum rezultă din print screen-ul de pe site-ul R., care este autoritatea națională în domeniu. În continuare se menționează că între numita S. L. M. si SC W. I. S. exista relații contractuale, în baza cărora firma folosește acest domeniu, care însă nu ii conferă dreptul de dispoziție asupra lui (inclusiv dreptul de a sta în instanta). Or, pentru un portal web, cel mai important activ necorporal este exact acest domeniu, pentru care este cuantificat traficul, notorietatea, optimizarea în motoarele de căutare, etc., toate acestea fiind afectate prin deconectarea serverului de la internet. In aceeași situație se află si serverul care se află în colocare la societatea pârâta, societatea reclamantă W. I. S. având doar dreptul de folosință asupra acestuia. Contractul care face obiectul acestui litigiu fiind încheiat în baza dreptului de uz, însă acest drept nu conferă dreptul de a sta în instanța. Intimata S. S. S. C.-N. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului pentru neindicarea sentinței atacate, iar în subsidiar respingerea rec ursului ca neîntemeiat și nefondat, cu cheltuieli de judecată. Analizând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C.ea reține următoarele: Prin motivele de recurs, recurentele se plâng în primul rând de faptul că instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită în ce le privește. Verificând dosarul primei instanței sub acest aspect, se constată că judecătorul fondului a dispus ca analizarea cererii de ordonanță președințială să se realizeze cu citarea părților, în acord cu prevederile art. 581 C.proc.civ. Dovezile de îndeplinire a procedurii de citare întocmite pentru termenul din data de 22 august 2011 atestă faptul că recurenta S. L. M. a fost citată la data de (...), prin afișarea citației pe ușa locuinței situate în B., str. C. A. Ș., nr. 2, bl. 6A, sc. , et. 1, ap. 4, sector 1, iar recurenta SC W. I. S. a fost citată în aceeași modalitate însă la adresa din B., str. Toporași, nr. 31, bl.1 sc. 3, et. 8, ap. 112, sector 5. Adresele menționate anterior corespund cu domiciliul/sediul recurentelor indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată. De asemenea în fiecare proces verbal se menționează de către agentul procedural că transmiterea citației s-a realizat prin afișare deoarece nu a fost găsită nicio persoană la adresa indicată. Această manieră de a proceda aleasă de agentul procedural corespunde prevederilor art. 92 alin. 4 și art. 921din codul de procedură civilă care stabilesc că în situația în care nu a fost găsită nicio persoană la domiciliul/sediul persoanei fizice/juridice, citația se afișează pe ușa principală a locuinței. Dispozițiile art. 92 alin. 3 din Codul de procedură civilă la care fac trimitere recurentele în memoriul de recurs nu sunt aplicabile în cazul de față deoarece ipoteza avută în vedere de această normă legală nu este întrunită. Pentru a fi incidente această prevedere legală, premisa era ca agentul procedural să identifice la domiciliul recurentelor un membru de familie sau o persoană care în mod obișnuit este însărcinată cu primirea corespondenței. Procesul verbal întocmit de agentul procedural cu ocazia comunicării citației atestă o situație contrară, și anume faptul că la adresele respective nu a fost găsită nicio persoană, iar procesul verbal face dovadă deplină până la înscriere în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat potrivit art. 100 alin. 4 din Codul de procedură civilă. De altfel C.ea constată că recurentele invocă doar pretinse vicii formale ale procedurii de citare, care nu s-au confirmat, dar nu contestă nici un moment că nu ar fi avut cunoștință de termenul de judecată fixat pentru judecarea cererii de ordonanță președințială. Un argument în același sens îl reprezintă și transmiterea de către recurente a unei cereri de amânare la dosarul cauzei care a ajuns însă la dosar după finalizarea dezbaterilor. Recurentele mai susțin că omisiunea instanței de a da curs cererii lor de acordare a unui nou termen de judecată a adus atingere dreptului la apărare. N. această apărare nu poate fi primită de către C.e deoarece recurentele nu au depus diligențele necesare pentru ca cererea lor de amânare să ajungă la dosarul cauzei înainte de finalizarea dezbaterilor. D. acest moment procesual, instanța nu mai poate analiza cererea formulată de partea care a lipsit la dezbateri decât cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare al celeilalte părți litigante. Prin urmare nu i se poate imputa judecătorului fondului că nu a pus în discuție cererea de amânare de vreme ce aceasta nu figura ca fiind înregistrată la dosarul cauzei înainte de finalizarea dezbaterilor. De altfel recurentele nici măcar nu au invocat în cuprinsul cererii de amânare motive temeinic justificate care să le îndreptățească la repunerea cauzei pe rol și la încuviințarea cererii de amânare. M. evocate de recurente în susținerea cererii de amânare se refereau la necesitatea comunicării înscrisurilor de au fost depuse de partea adversă și la împrejurarea că doreau să probeze că au formulat o contestație în anulare împotriva hotărârii de respingere a recursului declarat împotriva hotărârii de declinare a competenței. Analizând temeinicia cererii de amânare, C.ea constată că înscrisurile depuse de pârâta SC S. S. la termenul din 22 august 2011 constau în cererea de chemare în judecată formulată de recurenta SC W. I. S. și care a format obiectul dosarului nr. (...) înregistrat la Tribunalul București, sentința comercială nr. 3312 din 12 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul (...) și copia minutei deciziei civile nr. 2979 din 10 august 2011 pronunțată în dosarul (...) al Curții de A. C. D. cum se poate constata cererea de chemare în judecată emană de la recurenta SC W. I. S., astfel că acest înscris era cunoscut recurentei, iar cele două hotărâri judecătorești au fost pronunțate în contradictoriu cu aceeași recurentă astfel că nu se impunea comunicarea lor, nefiind înscrisuri noi. Cât privește susținerea recurentelor că ar fi introdus o contestație în anulare împotriva hotărârii de respingere a recursului declarat împotriva hotărârii de declinare a competenței se constată că aceasta nu a fost probată în nici un fel și nu prezenta oricum nicio relevanță în economia litigiului. Următoarea critică formulată de către recurente vizează necompetența primei instanțe în soluționarea cauzei și se subsumează motivului de recurs prevăzut de pct. 304 pct. 3 C.proc. civ. C.ea ține să precizeze în primul rând că obiecțiunile formulate cu privire la măsura de declinare a cauzei dispusă de Tribunalul București prin sentința comercială nr. 3276 din 23 martie 2011 nu pot fi analizate în cadrul prezentului demers judiciar deoarece hotărârea de declinare a competenței teritoriale a intrat în puterea lucrului judecat, legiuitorul eliminând prin L. nr. 2. calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare. În același sens s-a pronunțat și C.ea de A. B. prin decizia comercială nr. 1078 din 16 iunie 2011 care a dat eficiență dispozițiilor art. 158 alin. 3 C.proc.civ. și a respins recursul declarat de recurentele S. L. M. și SC W. I. S. ca inadmisibil. N. solicitarea recurentelor de a se constata ivit conflictul negativ de competență și de a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu acest incident procedural nu poate fi primită deoarece, pe de o parte, nu există premisele unui conflict negativ de competență astfel cum acestea sunt reglementate de art. 20 pct. 2 C.proc.civ.( nu s-au declarat necompetente două instanțe), iar pe de altă parte doar instanța în fața căreia s-ar fi ivit un conflict de competență poate sesiza instanța competentă să hotărască asupra conflictului, iar nu instanța învestită cu soluționarea recursului în cuprinsul căruia se aduc și critici referitoare la necompetența primei instanțe. Recursul reclamantei nu este fondat nici din perspectiva motivului de recurs prin care se critică soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei S. L. M. Sub acest aspect se impune a se da eficiență statuărilor cuprinse în sentința comercială nr. 3312 din 12 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul (...), intrată în putere de lucru judecat în urma respingerii recursului. În considerentele acestei sentințe se arată că negocierile în vederea încheierii unui contract de colocare au avut loc între reclamanta SC W. I. S. și pârâta SC S. S., reclamanta susținând că această negociere a fost finalizată și că în urma ei s-au derulat raporturi comerciale în baza cărora pârâta i-a furnizat serviciile ce au făcut obiectul contractului, neîntrerupt, începând cu luna decembrie 2008. Deși SC S. S. a contestat încheierea contractului de colocare, aceasta a recunoscut că a prestat din eroare reclamantei astfel de servicii. Tribunalul Comercial Cluj a mai reținut că funcționarea serverului aflat în colocare la societatea pârâtă, pe perioada cuprinsă între 15 ianuarie 2009 și 15 februarie 2011, probează existenței unor raporturi contractuale între cele două părți litigante. Așadar din cele prezentate mai sus rezultă că pretinsele raporturi contractuale s-au derulat între intimata SC S. S. și recurenta SC W. I. S., iar nu între cea dintâi și recurenta S. L. M. Aceasta din urmă a acționat în numele recurentei SC W. I. S., în calitate de administrator cu drept de reprezentare, iar nu în nume propriu, astfel că nu își justifică calitatea procesuală activă în relația cu intimata SC S. S. Împrejurarea că recurenta S. L. M. este proprietara domeniului nu prezintă nicio relevanță în economia prezentului litigiu cât timp chiar aceasta recunoaște că acest domeniu a fost dat în exploatare recurentei SC W. I. S., societate care la rândul ei a intrat în raporturi contractuale cu intimata SC S. S. În lipsa oricăror dovezi că recurenta S. L. M. ar fi purtat negocieri sau ar fi derulat raporturi comerciale în nume propriu, iar nu în calitate de reprezentant legal al SC W. I. S. cu intimata SC S. S., soluția primei instanțe referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei S. L. M. este corectă. Având în vedere că recurentele nu au formulat critici în ce privește admiterea excepției autorității de lucru judecat, partea de sentință referitoare la modul de soluționare a acestei excepții a intrat în puterea lucrului judecat. Față de considerentele anterior reținute, C.ea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de reclamantele S. L. M. și S. W. I. S. B. împotriva sentinței civile nr. 4.333 din 22 august 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamantele S. L. M. și S. W. I. S. B. împotriva sentinței civile nr. 4.333 din 22 august 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 martie 2012. Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond:I.Păcurar.
| ← Sentința comercială nr. 508/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 182/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
