Decizia comercială nr. 182/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 182/2012
Ședința din data de 19 D. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamanta U. A. SA B. împotriva sentinței comerciale nr. 4988 din data de (...), pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul M. L. C., având ca obiect - obligația de a face.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4988 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui Comercial C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta U. A. S.A în contradictoriu cu pârâtul M. L. C. obligată reclamanmta să plătească pârâtului suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul de asigurare facultativă C., seria AV nr. 5., pentru autovehiculul marca OPEL ZAFIRA cu nr. identificare (sașiu) WOLOT6F751H015756), autovehicul care mai apoi a fost înmatriculat provizoriu sub nr. CJ- 0., polița de asigurare seria AV nr. 5. fiind încheiată la data de (...) pentru perioada (...)- (...) (filele 14-15 dosarul Judecătoriei C.-N.).
La data de 3 decembrie 2009, pârâtul a fost implicat într-un eveniment rutier în urma căruia autoturismul asigurat C. a fost avariat, astfel că acesta s-a adresat reclamantei cu o cerere în despăgubire, însă în urma efectuării unei expertize privind dinamica accidentului potrivit căreia pe baza analizei zonelor deformate și a amplitudinii acestora nu se confirmă coliziunea dintre cele două autovehicule și în consecință nu se poate demonstra dinamica declarată a accidentului, aceasta a refuzat plata despăgubirilor (filele 18-29, 37-38 dosarul judecătoriei).
La data de 13 aprilie2010, la intersecția dintre str. G. cu str. G. M., în apropierea sediului sucursalei reclamantei, pârâtul a amplasat autovehiculul avariat pe care erau inscripționate în mod vizibil mai multe referiri la societatea reclamantă, respectiv„ S. NU C. U.", „ U. NU D." , „. A. P., „. A. N." (filele
7-13, 57 - dosarul judecătoriei).
Potrivit art. 998-999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omuleste responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa.
Prejudiciile morale sunt rezultatul vătămării unor drepturi extrapatrimoniale și cauzarea unor prejudicii morale, justifică aplicarea răspunderii civile delictuale deoarece prejudiciile morale împreună cu prejudiciile materiale sunt componente ale prejudiciului civil, după cum rezultă din art. 998
Cod civil.
Pentru a se reține angajarea răspunderii civile delictuale, în cauză trebuie dovedite existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul și vinovăția, elemente a căror dovadă cade în sarcina reclamantului potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
În conformitate cu dispozițiile art.54 din Decretul Lege nr.31/1954, persoana care a suferit o atingere în dreptul său la denumire(…) va putea cere instanței de judecată încetarea săvârșirii faptei care aduce atingere dreptului arătat(alin.1), cel care a suferit o atingere a dreptului său nepatrimonial putând cere instanței să oblige pe autorul faptei săvârșite fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins.
În ceea ce privește condiția existenței faptei ilicite, instanța reține că acesta a recunoscut în răspunsul la interogator că a amplasat autoturismul său cu numărul de înmatriculare CJ 0. proprietatea sa la intersecția dintre str. G. și str. G. M. din C.-N., la intrarea pe P. G. în apropierea sediului societății reclamante, după ce anterior, în decursul lunii aprilie 2010 a inscripționat pe autovehicul mențiunile "U. nu despăgubește";, "U. nu este serioasă";, "Nu faceți asigurări la U.
Inscripțiile efectuate de către pârât pe propriul autovehicul avariat cu mențiunile "U. nu despăgubește";, "U. nu este serioasă";, "Nu faceți asigurări la U. nu sunt prin natura lor fapte care să aducă atingere dreptului la imagine, respectiv, să fie calomniatoare prin ele însele și astfel, ajunse la cunoștința unui public neterminat, prin expunerea autovehiculului pe stradă, să determine o reacție negativă din partea trecătorilor, acestea fiind judecăți de valoare ale pârâtului, aprecieri care intră în sfera dreptului la liberă exprimare, drept care constituie unul din fundamentele unei societăți democratice și a unei piețe libere.
P.itatea este una din modalitățile prin care publicul sau consumatorii pot descoperi existența, caracteristicile și calitățile bunurilor sau serviciilor care le sunt oferite pe piață. Raportat la acest aspect, revenea reclamantei obligația de a face dovada faptului că afirmațiile pârâtului au deformat în mod esențial caracteristicile serviciilor de piață oferite clienților, de natură a fi privit ca o acțiune ilicită, simpla manifestare publică a unor nemulțumiri sau opinii personale ale pârâtului, reale sau nu, cu privire la calitatea serviciilor oferite de către reclamantă nu este prin ea însăși un fapt ilicit, ci pentru a îmbrăca această natură, acestea trebuie făcute cu rea credință, în scopul obținerii unor beneficii, ori în cauză nu sunt întrunite aceste elemente suplimentare. Astfel, instanța a reținut că pârâtul de bună voie a procedat la mutarea autoturismului și nu s-a dovedit că a urmărit obținerea unor foloase personale de pe urma acestei acțiuni, atât vreme cât pentru obținerea despăgubirii s-a adresat instanței de judecată.
De asemenea, nu se poate reține în cauză nici producerea unui prejudiciu de imagine, simpla susținere în acest sens a reclamantei nefiind suficientă, aceasta având obligația de a face dovada acestuia, precum și a legăturii de cauzalitate dintre acțiunea pârâtului și prejudiciu de imagine pretins.
De asemenea, reclamanta a renunțat în fața Judecătoriei C.-N. la administrarea probei cu martori solicitată și încuviințată de instanță, întrucât a apreciat că aceasta nu mai este utilă soluționării cauzei raportat la răspunsul la interogatoriul luat pârâtului, renunțare care a rămas să producă efecte, actele deprocedură nefiind anulate ca urmare a faptului că au fost efectuate de către o instanță necompetentă material.
De asemenea, în cauză nu poate fi reținută nici existența elementului material al faptei imputate pârâtului respectiv, că acesta a utilizat fără drept denumirea/. societății reclamante, atâta timp cât din probele administrate, respectiv, interogatoriul acestuia rezultă că pârâtul a făcut mențiunile mai sus indicate din supărare, nu în scopul de a produce consecințe juridice, întrucât i s- a comunicat de către societatea reclamantă faptul că nu va fi despăgubit(filele 37-
38 - dosar judecătorie), de altfel, pârâtul acționând în judecată pe reclamantă pentru obligarea acesteia la plata despăgubirilor cuvenite în baza contractului de asigurare încheiat cu reclamanta, ulterior, din propria inițiativă acesta înlăturând mențiunile precum și mutând autovehiculul.
Împotriva soluției arătate a declarat apel reclamanta solicitând admitereaacestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, constatării textele interpretate de pârât pe autovehiculul său aduc atingere dreptului de imagine și reputație, să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că prin răspunsul la interogatoriu intimatul a recunoscut că nu a avut acordul societății de a folosi denumirea , că a folosit expresia cu conotație negativă - intenția fiind aceea de a face reclamă negativă iar aceste acțiuni au avut ca singură justificare faptul că societatea a considerat că nu este îndreptățit la plata despăgubirilor datorită împrejurărilor în care s-a produs accidentul rutier. Din interogatoriu reiese că inscripțiile au fost făcute din supărare deoarece nu fusese despăgubit. Totodată pârâtul a afirmat că înscripțiile au fost amplasate pe vehiculul său timp de trei zile, dar acest aspect este contrazis de celelalte probe administrate în cauză: expunerea înscrispțiilor a început la data de (...), la data de (...) executorul judecătoresc a constatat la fața locului amplasarea lor pe autovehicul, iar îndepărtarea lor s-a făcut pe calea executării silite, după mai mult de 25 de zile de la data amplasării lor. „Supărarea"; pârâtului a fost înlăturată doar de executorul judecătoresc, care în baza unor titluri executorii l-a obligat pe pârât la respectarea dreptului la denumire și imagine.
Din cele arătate reiese că pârâtul a folosit fără drept denumirea societății - fapt recunoscut explicit prin răspunsul la interogatoriu - și a asociat cu denumirea cuvinte de natură să îi afecteze imaginea. Inserarea unor texte prin care se impune în mod direct că U./U. este neserioasă, că nu despăgubește, că asigurările sale sunt periculoase îndemn adus ca lumea să nu încheie asigurări afectează imaginea și modul în care societatea este percepută în piața asigurărilor.
Instanța a reținut că simpla susținere cu privire la producerea prejudiciului nu este suficientă pentru a se face probă în acest sens însă cererea în probațiune a fost respinsă instanța apreciindu-se că s-a renunțat la administrarea probei. Aflarea adevărului și pronunțarea unei soluții juste este scopul procedurii contencioase iar judecătorul era dator să stăruie și să insiste în administrarea probelor pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului.
Dincolo de acest aspect se arată că expunerea inscriptelor timp de mai mult de 25 de zile a afectat negativ imaginea acesteia iar atitudinea abuzivă a pârâtului nu poate fi trecută cu vederea întrucât a încălcat nu numai normele legale aplicabile ci și cele ce țin de moralitate și de bună-credință în raporturile juridice.
Simplul refuz de plată al despăgubirilor nu justifică comportamentul abuziv al pârâtului care încalcă obligația de a exercita în limite normale drepturile ce decurg dintr-un contract, obligația de a se abține de la folosirea fără drept adenumirii reclamantei, asociată cu expresii ce fac referire directă, negativă la adresa activității sale. Faptul că ulterior acestor acțiuni pârâtul a introdus o cerere de chemare în judecată în pretenții, nu poate justifica hotărârea instanței de fond.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului în considerarea în esență că premisa de la care pleacă apelanta esteeronată deoarece prin acțiunea sa de a păstra inscripțiile după primirea răspunsului dat cererii de despăgubiri nu a fost una de a determina schimbarea punctului de vedere, imaginea, de a urmării obținerea vreunui beneficiu. Pe de altă parte se arată că apelanta nu a făcut dovada caracterului ilicit al acțiunilor sale că afirmațiile au defaimat în mod esențial caracteristicile serviciilor de piață oferite de societatea de asigurare și nu a demonstrat nici existența unui prejudiciu efectiv sau vreunei legături de cauzalitate.
Analizând argumentele aduse prin apelul declarat în raport de actele dosarului de normele juridice incidente C.ea reține că acestea nu pot conduce la schimbarea hotărârii atacate.
Astfel, se susține de către apelantă că reținerile instanței sunt greșite întrucât din probe respectiv interogatoriu reiese că intimatul a folosit fără drept denumirea societății asociind aceasta cu cuvinte de natură a crea o imagine negativă. Susținerile nu pot fi primite. Pentru angajarea răspunderii conform prevederilor invocate de părți se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu care să fie cert, adică sigur sub aspectul existenței sale și al posibilităților de evaluare; existența unei fapte ilicite, adică orice faptă prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv ce cauzează prejudiciu dreptului subiectiv aparținând unei persoane, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciu constând în intenția cu care a acționar. Sarcina probei că sunt îndeplinite toate aceste condiții pentru antrenarea răspunderii potrivit Codului civil care dispune ca cel ce face o propunere în fața judecății are obligația să o dovedească respectiv în cauza această probă incumbă apelantei reclamante. A. nu a probat ca opiniile exprimate de intimat prin ele însele au cauzat prejudiciu pretins ,că serveau unei campanii de imagine negativă. Prin interogatoriu într- adevăr intimatul nu a negat că a exprimat anumite opinii urmare a unei nemulțumiri dar în lipsa altor elemente nu se poate ajunge la concluzia că opiniile au determinat , destabilizat activitatea și implicit imaginea. Prin urmare câtă vreme prin alte probe nu se confirmă intenția în scopul evocat de apelantă și crearea prejudiciului susținerile apelantei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Susține însă apelanta că instanța a respins probele deși trebuia să aibă rol activ. Susținerea nu poate fi primită deoarece a avut posibilitatea de a se apăra în calea de atac și a administra probe, dar a dat dovadă de lipsa de diligență câtă vreme nu a identificat datele martorului iar ulterior după imposibilitatea punerii în executare a mandatului alte probe nu a solicitat. Pe de altă parte nu trebuie omis că obligația este corelativă și nu aparține doar instanței.
Mai susține însă apelanta că intimatul prin atitudinea sa a dat dovadă de rea credință. Câtă vreme intimatului i s-a comunicat că nu va fi despăgubit și neputința l-a determinat să acționeze apelanta și în judecată pentru realizarea drepturilor sale contractuale în cauză nu se poate reține reaua credință.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.296 C.pr.civ.
C.ea urmează a da o soluție de respingere a apelului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de U. A. SA B. împotriva sentinței civile nr. 4988 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatului M. L. C. suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
M. H. F. T.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 1668/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
