Decizia comercială nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 20/2012
Ședința din data de 08 F. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR M. H.
GREFIER D. C.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâta SC A. C. S. și reclamanta SC A. I. S. împotriva Sentinței comerciale nr. 4955 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu pârâtul M. F., având ca obiect -.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) și ulterior la data de (...) părțile litigante au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința comercială nr. 4955 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de către reclamanta SC A. I. S. în contradictoriu cu pârâta SC A. C. S.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă
SC A. C. S. împotriva reclamantei-pârâte SC A. I. S.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta
SC A. I. S. în contradictoriu cu pârâtul M. F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată pârâta SC A. C. S. în favoarea reclamantei SC A. I. S. la plata sumei de 198.585,64 lei, din care 99.292,82 lei cu titlu de chirie, iar
99.292,82 lei cu titlu de penalități de întârziere.
A fost obligată reclamanta-pârâtă SC A. I. S. la plata sumei de 13.620,74 lei în favoarea pârâtei-reclamante SC A. C. S., reprezentând contravaloarea agregatelor de balastieră livrate.
S-a respins cererea pârâtei-reclamante SC A. C. S. de obligare a reclamantei-pârâte SC A. I. S. la plata contravalorii combustibilului.
S-au compensat creanțele reciproce ale celor două părți până la concurența sumei de 13.620,74 lei și pe cale de consecință obligă pârâta SC A. C. S. la plata sumei de 184.964,9 lei în favoarea reclamantei SC A. I. S.
A fost obligată pârâta SC A. C. S. la plata sumei de 17.677,37 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei A. I. S.
A fost obligată reclamanta SC A. I. S. la plata sumei de 3.405,46 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC A. C. S.
S-au compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de
3.405,46 lei și pe cale de consecință obligă pârâta SC A. C. S. la plata sumei de
14.271,91 lei în favoarea reclamantei SC A. I. S., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul specializat a reținuturmătoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat raporturi comerciale în cursul anului 2006 în baza contractului de închiriere aflat la filele 10-12 potrivit căruia reclamanta SC A. I. S., în calitate de locator, a transmis în folosința pârâtei SC A. C. S. 2 autobasculante de 16 To și un încărcător frontal tip volă, pe o perioadă de un an, tariful pentru închirierea acestor două utilaje fiind stabilit în mod diferențiat după cum urmează: pentru autobasculante 32 lei fără TVA pentru fiecare cursă efectuată, iar pentru volă 50 lei fără TVA/ 1oră efectiv lucrată în care aceasta are motorul pornit. S-a mai convenit ca plata să se facă prin bilet la ordin, filă CEC, ordin de plată și prin compensare cu agregate până la 15.000 lei, în termen de 30 de zile de la data facturării, facturile urmând a fi emise la datele de 15 sau 3. ale lunii în curs și confirmate de către locatar.
De asemenea, părțile au prevăzut la pct. 7 o clauză penală, stabilind că în cazul în care locatarul nu achită facturile la termenul stabilit, acesta datorează penalități în cuantum de 0,25% din valoarea sumelor neplătite pentru fiecare zi de întârziere, fără a se putea depăși valoarea sumelor neplătite.
Prin actul adițional nr. 1/(...) ( f. 13 ) părțile au modificat tarifele de închiriere, stabilind că începând cu data de (...) pârâta datorează pentru autobasculante 27,5 lei fără TVA pentru fiecare cursă efectuată, 19 lei fără TVA pentru fiecare cursă Stație - Depozit și 13,5 lei fără TVA pentru fiecare cursă locală în stație.
Pe baza contractului de închiriere menționat mai sus reclamanta a emis cele trei facturi fiscale nr. 9054807/(...) în sumă de 70.881,20 lei, nr.
9055090/(...) în sumă de 15.408,67 lei și nr. 9054815/(...) în sumă de 13.002,95 lei, pe care își întemeiază pretențiile în această cauză.
Aceste facturi fiscale au fost contestate de către pârâtă prin înscriere în fals, aceasta susținând în esență că semnătura aplicată în dreptul numelui delegatului care a primit factura nr. 9054807 din (...) nu aparține persoanei menționate în rubrica respectivă și anume angajatului pârâtei S. M., iar semnăturile aplicate la rubrica „. de primire"; de pe facturile nr. 9055090 din (...) și nr. 9054815 din (...) nu emană de la un reprezentant al pârâtei.
Parcurgând procedura înscrierii în fals reglementată de art. 180 și urm C.proc.civ, tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru verificarea acestor aspecte și a audiat martorii S. M. și S. A.
Față de concluziile certe ale raportului de expertiză criminalistică efectuat de L. I. de expertize criminalistice C. (fila 211 ), exprimată în sensul că semnăturile de pe exemplarele albastru, roșu și verde ale facturii nr. 9054807 din 31 august 2006 au fost executate de către numitul S. M., semnăturile de la rubricile „. de primire"; și „. privind expediția"; ale facturilor albastre nr. 9055090 din 1 noiembrie 2006 și nr. 9054815 din 16 noiembrie 2006 au fost executate de numita S. A., iar semnătura depusă pe factura verde nr. 9055090 din 1 noiembrie precum și semnăturile depuse pe factura verde nr. 9054815 din 16 noiembrie 2006 au fost executate de numita S. A., tribunalul a reținut că cele trei facturi fiscale sunt opozabile pârâtei, fiind semnate de primire de către prepuși ai pârâtei. C. de prepuși a numiților S. M. și S. A. derivă din calitatea de angajați ai pârâtei SC A. C. S., împrejurare probată prin contractele individuale de muncă de la filele 63-66.
Concluziile raportului de expertiză criminalistică se coroborează și cu declarația numitei S. A. ( f. 152-153 ), care a relatat instanței că atât ea cât și
șeful de șantier de la punctul de lucru G., respectiv S. M. aveau ca atribuție de serviciu preluarea facturilor fiscale emise de partenerii contractuali ai pârâtei.
Celelalte mențiuni de pe facturi contestate de către pârâtă prin întâmpinarea de la filele 31-32 și anume lipsa ștampilei de pe unele exemplare ale facturilor, îngroșarea cuvântului C. din denumirea pârâtei, îngroșarea scadenței până la care trebuia efectuată plata facturilor nr. 9054815 din (...) și nr. 9055090 din (...) nu sunt producătoare de efecte juridice și nu influențează în nici un mod raporturile contractuale dintre părți.
Luând în considerare uzanțele comerciale și faptul că părțile nu au reglementat în cuprinsul contractului de închiriere din (...) o anumită procedură de urmat în vederea confirmării facturilor emise în baza acestui contract, tribunalul a reținut că prin semnarea fără obiecțiuni a celor trei facturi nr.
9054807/(...) în sumă de 70.881,20 lei, nr. 9055090/(...) în sumă de 15.408,67 lei și nr. 9054815/(...) în sumă de 13.002,95 lei de către prepușii pârâtei în a căror atribuții de serviciu intra și preluarea facturilor fiscale, aceste facturi pot fi considerate acceptate la plată de către pârâtă.
Nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la nesocotirea de către reclamantă a tarifelor de închiriere convenite cât timp factura fiscală nr. 9054807 din (...) a fost emisă pentru serviciile prestate în lunile iulie și august 2006 ( f. 7 ), înainte de data de (...), stabilită pentru intrarea în vigoare a actului adițional nr. 1 din (...) ( f. 13 ). A. reclamanta a menționat un tarif de 32 lei fără TVA pentru fiecare cursă în afara șantierului ( casa P. ) efectuată de o basculantă și 50 lei fără TVA pentru fiecare oră în care a fost utilizată vola în concordanță cu prevederile contractuale ( art. 4 f. 10 ).
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 969 și art. 1066
C.civ. a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SC
A. I. S. în contradictoriu cu pârâta SC A. C. S. și a obligat pârâta SC A. C. S. în favoarea reclamantei SC A. I. S. la plata sumei de 198.585,64 lei, din care
99.292,82 lei cu titlu de chirie, iar 99.292,82 lei cu titlu de penalități de întârziere față de clauza penală inserată la art. 7.1 din contract.
Față de împrejurarea că prin încheierea interlocutorie din data de (...) , instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F., instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SC A. I. S. în contradictoriu cu pârâtul M. F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la cererea reconvențională, tribunalul a reținut următoarele:
Concomitent raporturilor comerciale generate de închirierea utilajelor, între părți s-au mai desfășurat și raporturi specifice livrării de mărfuri. În concret, pârâta-reclamantă SC A. C. S. a livrat reclamantei-pârâte agregate de balastieră, în valoare de 13.620,74 lei. Primirea mărfii rezultă din avizele de însoțire a mărfii de la filele 54-62 care poartă semnătura de primire din partea unui prepus al reclamantei-pârâte. D. aceasta din urmă a contestat vehement pe parcursul judecății existența debitului în valoare de 13.620,74 lei, însumând valoarea facturilor fiscale emise pentru agregatele de balastieră furnizate ( f. 213-216 ), reprezentantul reclamantei cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei a recunoscut existența acestui debit și împrejurarea că aceste facturi fiscale au fost înregistrate în contabilitatea reclamantei. A. poziție finală adoptată de reclamantă nu face altceva decât să confirme situația de fapt pe care o relevă avizele de însoțire a mărfii în cuprinsul cărora se menționează cantitatea de agregate de balastieră livrată, exprimată în mc, și faptul recepționării acesteia, fără obiecțiuni, de către prepușii reclamantei. C. dacă facturile fiscale emise pentru aceste operațiuni comerciale de vânzare-cumpărare succesive nu poartă o semnătură de primire din partea reclamantei, facturile fiscale pot fi considerate acceptate princoroborare cu alte acte ce emană de la reclamantă, respectiv cu avizele de însoțire a mărfii.
Prin urmare, tribunalul a reținut că pârâta-reclamantă este îndreptățită la încasarea sumei de 13.620,74 lei, reprezentând contravaloarea agregatelor de balastieră, raporturile contractuale între părți derulându-se sub forma comenzii urmată de executare, fapt probat în condițiile art. 46 din Codul comercial prin facturile fiscale de la filele 213-216 și avizele de însoțire a mărfii.
Raportat la situația de fapt reținută, în temeiul art. 1361 C.civ., tribunalul a obligat reclamanta-pârâtă SC A. I. S. la plata sumei de 13.620,74 lei în favoarea pârâtei-reclamante SC A. C. S., reprezentând contravaloarea agregatelor de balastieră livrate, cu titlu de preț.
Cât privește pretenția pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata facturii fiscale nr. 597 din (...), reprezentând contravaloarea unei cantități de combustibil, depusă în original la dosarul cauzei la fila 231, tribunalul a respins-o ca nefondată întrucât nu s-a probat asumarea unei astfel de obligații de către reclamanta-pârâtă și nici acceptarea facturii emise în acest scop. Dimpotrivă, la ultimul termen de judecată, reclamanta a prezentat instanței plicul în original cuprinzând această factură fiscală, probând astfel că a încercat să îi comunice refuzul expres de a înscrie factura în contabilitate pe motiv că nu datorează această sumă ( f. 230-232 ). Plicul a fost restituit reclamantei, în calitate de expeditor, cu mențiunea că a expirat termenul de păstrare fără ca destinatarul să se prezinte pentru ridicarea corespondenței.
Prin cererea reconvențională se susține că obligația de plată a acestei sume derivă din împrejurarea că pârâta-reclamantă a asigurat 19.075 litri motorină pentru basculantele închiriate de la reclamantă, combustibil necesar funcționării acestora până la (...). A., pârâta pretinde că pe durata închirierii celor 2 autobasculante de la reclamantă în baza contractului de închiriere din 20 iulie
2006, aceasta a asigurat, pe cheltuială proprie, motorina necesară pentru efectuarea curselor, deși această obligație revenea reclamantei, potrivit înțelegerii părților.
Instanța a constatat că afirmația pârâtei reprezintă o adăugare la convenția părților astfel cum aceasta a fost consemnată în contractul de închiriere perfectat la 20 iulie 2006. Pentru a decide în acest sens instanța a luat în considerare clauza contractuală inserată la art. 4.1 unde părțile au convenit un anumit tarif de închiriere pentru autobasculante și au prevăzut în mod expres că motorina va fi asigurată de către beneficiar, calitate ce revine pârâtei raportat la termenii contractuali definiți în preambulul contractului. A. stipulație contractuală nu poate fi interpretată în sensul dorit de către pârâtă și anume că obligația de a asigura motorina nu presupune în mod implicit și plata acesteia, ci doar punerea la dispoziție, deoarece acest mod de interpretare contravine scopului și naturii contractului perfectat între părți. A., de vreme ce folosința autobasculantelor a fost transmisă pârâtei, este de la sine înțeles, în lipsa unei derogări exprese, că acesteia îi revine obligația de a suporta cheltuielile necesare funcționării utilajului închiriat, cum este în cazul de față costul motorinei. Tariful convenit de părți reprezintă doar contravaloarea folosinței autobasculantelor, și nu include cheltuielile ce se impun a fi efectuate pentru utilizarea efectivă a celor două autobasculante.
Pentru dovedirea acestei pretenții, pârâta a mai depus în probațiune niște evidențe proprii referitoare la predarea anumitor cantități de combustibil către persoane fizice individualizate prin nume și prenume ( f. 67-99 ). Aceste înscrisuri nu sunt opozabile reclamantei deoarece nu sunt însușite în nici un mod de către aceasta și nu prezintă nicio garanție de autenticitate nici măcar în privința emitentului, nefiind însoțite de un număr de înregistrare, de vreo semnătura aemitentului sau de o ștampilă aparținând acestuia. De asemenea nu e posibilă stabilirea unei legături între persoanele fizice ce se regăsesc în aceste liste și reclamantă, cât timp pârâta nu a probat nici măcar calitatea de prepuși ai reclamantei a acestor persoane fizice.
Nici cei doi martori audiați, S. D. M. și B. C., nu au adus date suplimentare care să conducă instanța la o altă concluzie. Pe de o parte, martorul B. C. nu cunoștea nicio împrejurare referitoare la relația contractuală dintre reclamanta SC A. I. S. și pârâtă, acesta relatând modul de derulare a relațiilor comerciale cu o societate străină cauzei, respectiv cu SC D. S. C. martor, S. D. M. a declarat că a predat anumite cantități de combustibil angajaților reclamantei în cursul anului 2008. Ulterior a revenit și a precizat că acest lucru s-a întâmplat în cursul anilor 2006, 2007. Acesta nu a fost în măsură să prezinte instanței date concrete legate de plata combustibilului, respectiv cine avea obligația să suporte efectiv contravaloarea acestuia și nici cantitatea efectiv livrată. De asemenea având în vedere intervalul mare de timp la care a făcut trimitere martorul, respectiv 2006-
2008, declarația martorului nu poate fi considerată relevantă pentru a proba susținerea pârâtei potrivit căreia reclamantei i-ar fi revenit obligația de plată a combustibilului consumat de cele două autobasculante până la data de (...), cu atât mai mult cu cât aceasta vine în contradicție cu înțelegerea părților consemnată în scris în contractul de închiriere din 20 iulie 2006. Convingerea instanței este întărită inclusiv de faptul că prin procesul verbal din 7 octombrie
2006 ( f. 40) aceleași părți prevăd expres că motorina este asigurată și plătită de către SC A. C. S.
Pentru toate aceste considerente, raportat la prevederile art. 1169 și art. 969 C.civ., tribunalul a respins cererea pârâtei-reclamante SC A. C. S. de obligare a reclamantei-pârâte SC A. I. S. la plata contravalorii combustibilului.
Ca urmare a admiterii în parte atât a cererii principale cât și a cererii reconvenționale, tribunalul a compensat creanțele reciproce ale celor două părți până la concurența sumei de 13.620,74 lei și a obligat pârâta SC A. C. S. la plata sumei de 184.964,9 lei în favoarea reclamantei SC A. I. S.
În temeiul art. 274 C.proc civ. a obligat pârâta SC A. C. S. la plata sumei de
17.677,37 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei A. I. S., respectiv onorariu avocațial - 12.000 lei, taxă de timbru -5172,37 lei și timbru judiciar -5 lei și onorariu expert - 500.
În temeiul art. 274 C.proc civ. a obligat reclamanta SC A. I. S. la plata sumei de 3.405,46 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei SC A. C. S., reprezentând taxă judiciară de timbru - 900,46 lei și timbru judiciar 5 lei în măsura pretențiilor admise și onorariu avocațial- 2.500 lei, având în vedere că cererea reconvențională a fost admisă doar în parte.
Totodată în temeiul art. 276 C.proc.civ., tribunalul a compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 3.405,46 lei și pe cale de consecință va obliga pârâta SC A. C. S. la plata sumei de 14.271,91 lei în favoarea reclamantei SC A. I. S., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A. C. S. ,solicitând:
ÎN PRINCIPAL: - să se admită apelul, să se anuleze hotărârea și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru că hotărârea este pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialitatii și principiului egalității armelor în procesul civil - garantii ale unui proces echitabil in sensul art. 6 din CEDO
ÎN SUBSIDIAR - să se admită apelul, să se schimbe în parte hotărârea atacată, astfel - să se respingă ca neîntemeiată și nedovedită cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta pârâta reconvențională S. A. I. S., - să se admită în totalitate cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva S. A. I.
S.R.L și să fie obligată reclamanta-pârâta reconvențională la plata sumei de
80.356, 54 lei, reprezentând contravaloarea agregatelor de balastieră (13620,74 lei) și a motorinei (66.735,8 lei), cu dobânda legală practicată de BNR, calculată de la scadență și până la data plății efective, - să fie obligată reclamanta pârâtă reconventională la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar și onorariu expert.
În motivare s-a arătat că:
În susținerea pretențiilor sale, ca "temei al creanței" intimata A. I. S. a depus următoarele facturi: nr. 9054807/(...), În cuantum de 70.881.20 lei, nr.
9055090/(...), în cuantum de 15.408,67 lei, nr. 9054815/(...) în cuantum de
13.002,95 lei. despre care susține că au fost acceptate la plată de către apelantă.
Aceste facturi sunt singurele cu care intimata a înțeles să își susțină acțiunea, refuzând administrarea oricăror alte probe, după cum s-a consemnat în încheierea de ședință în care s-a discutat probațiunea, din (...).
În probațiune apelanta a solicitat pe lângă alte probe și efectuarea unei expertize criminalistice. cu privire la semnăturile de pe facturile 9054807/(...).
9055090/(...) și 9054815/(...). În concluzii expertul a arătat că semnăturile aparțin angajaților apelantei, însă aceștia, în fața instanței, nu și-au recunoscut semnăturile de pe facturi.
La termenul din data de (...) avocații apelantei au solicitat instanței comunicarea raportului de expertiză grafică întocmit în cauză și depus între termenele de judecată, pentru a fi adus la cunoștința apelantei, însă instanța a respins această solicitare pertinentă a avocaților societății. Administratorul și nici directorul societății nu erau prezenți la termenul de judecată, astfel încât concluziile și considerentele raportului de expertiză au rămas necunoscute apelantei.
La același termen de judecată avocații pârâtei apelante au solicitat o contraexpertiză, având în vedere concluziile raportului de expertiză, cum că semnăturile de pe facturi aparțin angajaților apelantei. Având în vedere faptul că angajații apelantei au fost audiați de către instanța și nu și-au recunoscut semnăturile. era o solicitare motivată din partea pârâtei apelante, formulată la primul termen după depunerea raportului, conform art.212 pct.2 C.pr.civ. Nici această solicitare nu a fost admisă de către instanța de judecată, considerându- se lămurită și a închis dezbaterile în cauză. Instanța a dat impresia că dorește « să se scape» de acest dosar. Prin respingerea intempestiva și nemotivată a cererilor lămuritoare pentru cauză, a fost încălcat principiul contradictorialității și principiul egalității armelor În procesul civil - garanții ale unui proces echitabil in sensul art. 6 din CEDO.
Cu privire la solicitarea principală de anulare a hotărârii, consideră că procedura judiciară desfășurată în fața primei instanțe nu a avut un caracter echitabil, datorită încălcărilor dreptului la apărare al pârâtei, respectiv apelantei nefiindu-i comunicat raportul de expertiză și respingându-i se contraproba expertizei grafice care avea concluzii în defavoarea sa. În jurisprudenta CEDO principiul egalității armelor semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces. Acest principiu unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil - impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu "adversarul" ei (cauza Ankerl contra Suediei, Hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost Huler contra Suediei, hotarârea 1997-1/24 noiembrie 1997).
Înțeles în acești termeni, principiul discutat permite aprecierea modului în care instanța înțelege să mențină "echilibrul" necesar desfășurării unui procesechitabil, în special în privința comunicării cu părțile a tuturor pieselor dosarului, care vor servi la adoptarea deciziei.
De asemenea, dreptul la o procedură contradictorie, implică, în esența, posibilitatea pentru părțile unui proces de a lua cunoștință de toate piesele si observațiile prezentate judecătorului și de a le discuta (cauza Morel contra
Franței. Hotărârea din 6 iunie 2000).
Expertiza nu a fost comunicată pârâtei apelante pentru ca să își expună punctul de vedere. Se constata astfel, ca procedura desfășurată în fata primei instanțe nu corespunde exigentelor art.6 din CEDO si nici jurisprudenței Curții
Europene. Procedând astfel. decizia instanței de apel este lovită de nulitate.
Cu privire la solicitarea subsidiară arată următoarele :
Instanța de fond și-a motivat admiterea cererii intimatei pe concluziile expertizei grafice, pe care le-a coroborat cu declarațiile martoriei S. A. care a arătat că ea și șeful de șantier S. M. aveau ca atributii de servici preluarea facturilor, precum și că au fost semnate fără obiecțiuni.
Având în vedere că concluziile raportului de expertiză stau la baza motivării instanței, consideră utilă și justificată administrarea în apel a probei cu contraexpertiza grafoscopică a semnăturilor, probă care a fost solicitată în fața instanței de fond și care a fost respinsă de către instanța de fond.
Angajații pârâtei apelante care ar fi semnat facturile, Ș. A. ȘI S. M., nu și- au recunoscut semnăturile și proba solicitată este utilă.
C. dacă facturile ar fi fost semnate de către angajații pârâtei, ele nu au fost confirmate propriu-zis de reprezentantul pârâtei.
Cu privire la semnarea fără obiecțiuni a facturilor arată faptul că persoanele angajate nu erau în măsură că confirme respectivele facturi, deoarece nu cunoșteau raporturile comerciale, respectiv continutul contractului încheiat între apelantă și intimată.
Instanța a mai motivat admiterea acțiunii intimatei pe considerentul că factura nr. 9054807 din (...) a fost emisă pentru serviciile prestate În iulie și august 2006 inainte de (...), stabilită pentru intrarea în vigoare a actului adițional nr.l din (...).
Cu privire la cele reținute, arată faptul că a contestat factura nr. 9054807 din (...), deoarece apar facturate o serie de curse, respectiv « curse locale, curse stație », care apar tarifate, pentru prima data, în actul adițional, dar cu aplicare din data de (...).
Cu privire la celelalte facturi. nr. 9055090/(...) și nr.9054815/(...), deși instanța admite acțiunea, aceasta nu face nicio referire, de fapt nu motivează în niciun fel, admiterea acțiunii pentru acele sume facturate.
În plus, legat de sumele menționate în aceste ultime două facturi, arată că apar facturare tarife, care nu există în niciunul din actele încheiate între părți și a fost facturat pe fiecare factură, un anumit număr de curse, fără a rezulta cum a stabilit reclamanta pârâtă reconvențională câte curse s-au efectuat.
În factura nr. 9055090/(...) cursele locale au fost facturate la tariful de
15,81 lei fără TVA/1 cursă, deși în actul adițional, tariful stabilit este de 13,75 lei fără TVA/1 cursă, cursele la stație au fost facturate la tariful de 21,80 lei fără
TVA/1 cursă, deși în actul adițional se menționează suma de 19 lei fără TVA/1 cursă.
În factura nr.9054815/(...), cursele locale au fost facturate la tariful de
15,81 lei fără TVA/1 cursă, deși în actul adițional, tariful stabilit este de 13,75 lei fără TVA/1 cursă, cursele la stație au fost facturate la tariful de 21,80 lei fără
TVA/1 cursă, deși în actul adițional se menționează suma de 19 lei fără TVA/1 cursă.
Facturile nu au fost confirmare de către apelantă și nu au fost achitate, deoarece sumele conținute nu sunt calculate în mod corespunzător clauzelor contractuale, respectiv nu corespund tarifelor stabilire în actul adițional din (...) la contractul de închiriere din (...) și intimata nu și-a justificat numărul de curse facturat.
Potrivit pct. 4.4. din Contractul de Î., « facturile vor fi emise de către locator
( în speță reclamanta), la data 15 și 30/(31) pentru luna în curs și se vor confirma de către locatar» (în speță pârâta). Confirmarea presupune atestarea exactității unei situații, respectiv întărirea unei afirmații. D. cum se poate observa din verificarea facturilor depuse în dosar, acestea nu sunt confirmate de către pârâtă.
Apărătorul intimatei nu a înteles să solicite probe în acest proces, considerându-și pretentiile dovedite prin intermediul facturilor depuse la dosar. Dar din aceste facturi nu rezultă certitudinea creantei, având în vedere tarifele neprevăzute în contract și numărul de curse, susținut prin facturi, dar nedovedit și cu alte probe, în condițiile în care pârâta a contestat certitudinea sumelor inscrise în facturi si numarul curselor.
Pe tot parcursul procesului nu s-a depus nicio dovada a numarului efectiv de curse.
Cu privire la admiterea actiunii intimatei de obligarea apelantei la plata penalităților penalitățile solicitare pentru sumele din facturi. atâta timp cât creanța propriu-zisă nu este certă, în niciun caz nu pot fi acordare penalități la o sumă incertă.
Cu privire la cererea reconvențională instanța de judecată a respins-o ca nefondată pentru că nu s-a probat asumarea unei astfel de obligații de către intimata A. I. și nici acceptarea facturii emise în acest scop. Cu privire la acest aspect, refuzul de a recepționa un înscris comercial nu înseamnă că nu există acea obligație comercială din cuprinsul actului. În plus factura arătată a fost comunicată prin poștă, cu confirmare de primire, fiind primită de reclamanta- pârâtă reconvențională la data de (...).
Instanța a reținut că obligarea intimatei la plata motorinei reprezintă o adăugare la convenția părților, însă această motivare excede cadrului contractual dintre apelantă și intimata A. I. P. a închiriat acele utilaje de la intimată, aceasta asigurându-i atât șoferii pentru mașini cât și combustibilul pentru acestea. C. dacă intimata nu recunoaște, plata motorinei a fost În sarcina apelantei doar începând cu data de (...), dată de la care această obligație este prevăzută în mod expres în procesul verbal, care modifică contractul de închiriere din data de (...). Înțelegerea părților rezultă foarte clar din cuprinsul contractului și actului adițional și nu este necesară interpretarea clauzelor de către instanța de judecată.
P. apelantă și-a îndeplinit obligațiile contractuale în ceea ce privește motorina asigurată. Apelanta a asigurat motorina necesară pentru basculantele reclamantei-pârâtă reconventională, până la data de (...). respectiv cantitatea de
19.075 litri motorină. Contravaloarea cu TVA a cantității de 19.075 litri motorină este de 66.735,8 lei.
Apelanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, la care face referire instanța, care nu au fost contestate nicio clipă de către intimată și, mai mult, așa cum rezultă din cuprinsul acestora sunt persoane din Sălaj, angajați ai A. I. A. împrejurare se coroborează și cu declarațiile martorului S. M. D., în calitate de șef de balastieră la apelantă care a arătat că a predat diverse cantități de combustibil angajaților intimatei A. I., zilnic în jur de 40-50 de litri.
P. apelantă și-a dovedit pretențiile în cauză, depunând pe lângă facturi și centralizatoarele privind motorina predată către angajații reclamantei pârâtăreconvențională, întocmite pe baza situațiilor zilnice semnare de către aceștia la primirea motorinei pentru utilajele pârâtei.
Reclamanta S. A. I. S. Z. a depus o aderare la apel, în temeiul art. 293
C.pr.civ., arătând că înțelege sa adere la apelul declarat de catre S. A. C. S.
Solicita instantei de control sa modifice in parte sentinta comerciala nr.
4955/(...) pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in acest dosar in sensul obligarii paratei S. A. C. S. in solidar cu paratul M. F. la suma totala de
199.236,8 lei, suma care reprezinta pretentii comerciale, penalitati de intarziere si cheltuieli de judecata.
Solicita obligarea intimatilor la suportarea cheltuielilor de judecata.
Prin intermediul unei incheieri premergatoare instanta a respins precizarea de actiune prin care a solicitat obligarea lui M. F. in solidar cu societatea parata. Avand in vedere acest aspect, prin sentinta comerciala nr. 4955/(...) instanta a obligat doar parata la plata pretentiilor formulate de catre reclamanta. A. ca se impune modificarea sentintei sub acest aspect deoarece paratul M. F. a garantat in solidar cu societatea comerciala A. C. S.
Analizând apelul și cererea de aderare la apel, prin prisma motivelorinvocate, C.ea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 8 decembrie 2008, reclamanta SC A. I. S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. C. S., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 198.585,64 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat la data de (...) cu pârâta un contract de locațiune în baza căruia a închiriat pârâtei anumite utilaje.
Acest contract a fost modificat parțial prin încheierea unui act adițional la data de (...). În temeiul acestor convenții reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale și a închiriat pârâtei utilajele solicitate, însă pârâta nu a achitat vreo sumă de bani pentru aceste prestații.
A., reclamanta a emis în sarcina pârâtei trei facturi fiscale, nr.
9054807/(...) în sumă de 70.881,20 lei, nr. 9055090/(...) în sumă de 15.408,67 lei și nr. 9054815/(...) în sumă de 13.002,95 lei, facturi care au fost acceptate la plată, însă nu au fost achitate de către pârâtă. A., pârâta datorează reclamantei suma de 99.292,82 lei, sumă la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 99.292,82 lei, calculate conform art. 7.1 din contractul de locațiune.
Prin precizarea cererii de chemare în judecată depusă la dosar reclamanta l-a chemat în judecată și pe pârâtul M. F., solicitând obligarea acestuia, în solidar cu pârâta SC A. C. S., la plata sumelor de bani solicitate prin cererea introductivă.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 80.356,54 lei reprezentând contravaloarea agregatelor de balastieră și a motorinei, cu dobânda practicată de BNR, calculată de la scadență și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta a arătat că în baza contractului de închiriere încheiat cu reclamanta la data de (...), modificat prin actul adițional nr.1/(...) și a procesului-verbal din (...) a livrat reclamantei agregate de balastieră, contravaloarea acestor livrări fiind cuprinsă în facturile nr. 5830432/(...) în sumă de 4.633,86 lei, nr. 6937101/(...) în sumă de 2.316,93 lei, nr. 6937107/(...) în sumă de 1.544,62 lei, nr. 6937122/(...) în valoare de 5.125,33 lei. Valoarea totală a livrărilor de agregate este de 13.620,74 lei, facturile fiind comunicate reclamantei prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, avizele de însoțire a mărfii, care atestă livrarea agregatelor fiind semnare de primire.
De asemenea, pârâta arată că a asigurat motorina necesară pentru basculantele reclamantei până la data de (...), respectiv cantitatea de 19.075 litri motorină, contravaloarea unui litru de motorină fiind de 2,94 lei fără TVA, fiind emisă factura nr. 597/(...) în sumă de 66.735,8 lei, factură care a fost comunicată reclamantei prin poștă, cu confirmare de primire, fiind primită de aceasta la data de (...).
Prin sentința apelată, prima instanță a admis, în parte, cererea principală, constatând că creanța invocată este certă, lichidă și exigibilă, fiind datorate și penalitățile cuprinse în contract, cuantumul acestora neputând depăși debitul principal, însă a obligat doar pârâta SC A. C. la plata sumelor în litigiu, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F.
De asemenea, s-a admis în parte și cererea reconvențională, fiind validate doar pretențiile privind plata agregatelor de balastieră livrate, considerându-se că sunt nefondate cele privind plata contravalorii motorinei.
Analizând criticile din apel, C.ea constată că în mod corect a reținut prima instanță că între pârâta apelantă și intimată s-a încheiat, la data de (...), un contract de închiriere având ca obiect închirierea de utilaje, contract în care intimata are calitatea de locator (proprietar) iar pârâta are calitatea de locatar (beneficiar). La art. 4 au fost stabilite tarifele de închiriere, iar ca modalități de plată au convenit ca aceasta să se facă prin bilet la ordin, filă CEC, ordin de plată și compensare agregate - până la 15.000 RON.
La data de (...), între apelantă și intimată s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere din data de (...), cu aplicare din (...), prin care au fost stabilite următoarele tarife: 27,50 Ron fără TVA pentru fiecare cursă efectuată,
19.00 Ron fără TVA pentru fiecare cursă Stație-Depozit, 13,75 Ron fără TVA pentru fiecare cursă locală, în stație.
De asemenea, la data de (...), între apelantă și intimată s-a încheiat procesul verbal, modificator al contractului, prin care s-au schimbat tipurile de curse, s-a hotărât compensarea cu agregare, până la 15.000 lei lunar, fiind făcute referiri și la titularul obligației de plată a motorinei.
În susținerea pretențiilor sale, intimata A. I. S. a depus următoarele facturi: nr. 9054807/(...), în cuantum de 70.881.20 lei, nr. 9055090/(...), în cuantum de
15.408,67 lei, nr. 9054815/(...) în cuantum de 13.002,95 lei, despre care s-a susținut că au fost acceptate la plată de către apelantă.
D. este real că aceste facturi sunt singurele cu care intimata a înțeles să își susțină acțiunea, nu este mai puțin adevărat faptul că prima instanță a administrat în cauză un probatoriu complex (interogatoriu, declarații de martori și expertiză criminalistică grafică, f. 148-153, 178-179, 190-212), concluzia la care a ajuns în urma analizării acestuia nefiind contrazisă, în mod pertinent, prin motivele de apel sau prin înscrisurile depuse în calea de atac.
A., prima dintre critici vizează constatarea nulității sentinței, ca urmare a faptului că s-ar fi încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare al apelantei, căreia i s-a respins cererea de acordare a unui termen pentru studierea raportului de expertiză depus în cauză.
C.ea constată că ea nu este întemeiată, deoarece el a fost depus la dosar la
(...), cu respectarea termenului procedural, motiv pentru care, la data de (...), cererea de amânare a fost respinsă de către instanță.
Mai mult, tribunalul a lăsat cauza la a doua strigare, dând astfel posibilitate reprezentantelor apelantei să studieze actele de la dosar, iar față de concluziile neechivoce ale raportului, a respins, motivat, și cererea de efectuare a unei contraexpertize, dispunând amânarea pronunțării hotărârii, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în baza prev. art. 156 alin. 2
C.pr.civ.
În acest context, nu se poate susține că a fost încălcat principiul egalității armelor, cu atât mai mult cu cât caracterul echitabil al unei proceduri judiciare se apreciază în ansamblul său, iar în apel, dreptul la apărare al apelantei a fost respectat pe deplin, fiind efectuat în cauză un nou raport de expertiză criminalistică grafică, de către I. B. (f. 152-165), fiind încuviințată și cererea apelantei privind suplimentarea lui (f. 188-196), concluziile expertului fiind concordante cu cele ale raportului depus în fața primei instanțe.
Ca atare, se apreciază că nu este justificată cererea privind trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Cu privire la fondul cauzei, două sunt chestiunile asupra cărora este chemată C.ea să se pronunțe, în privința cererii principale, respectiv cine sunt persoanele care au semnat de primire cele trei facturi pe care se fundamentează pretențiile reclamanta și, în subsidiar, dacă este vorba despre cei doi angajați ai pârâtei, dacă semnătura lor angajează răspunderea contractuală a acesteia.
Cu privire la prima chestiune, așa cum rezultă din cele expuse anterior, în cauză au fost efectuate mai multe expertize grafice, una în fața instanței de fond
și alta în fața instanței de apel, la care se adaugă o completare a raportului depus în apel. Concluziile acestor lucrări de specialitate sunt unanime, în sensul că semnăturile aplicate pe facturile fiscale analizate aparțin angajaților pârâtei- apelante, anume Ș. A. si S. M.
D. apelanta a încercat invalidarea concluziilor raportului de expertiză administrat în apel, relevând că la efectuarea lucrării, au fost luate în calcul, ca scripte de comparație, alte documente decât cele indicate de instanță, C.ea a apreciat că o astfel de măsură nu poate fi dispusă, în contextul în care, prin suplimentul la raport, expertul indică în mod clar că, chiar în situația în care aceste documente ar fi înlăturate din grupul celor de comparație, concluziile inițiale rămân neschimbate (f. 191, verso).
Ca atare, instanța constată că orice altă discuție pe marginea acestor aspecte este de prisos, cu atât mai mult cu cât nu este reală afirmația conform căreia cei doi prepuși, audiați ca martori de către tribunal, nu și-ar fi recunoscut semnătura de pe cele trei facturi.
A., prima instanță a indicat în mod corect în motivare că cele declarate de către Ș. A. sunt în sensul în care, atât ea, cât și șeful de șantier de la punctul de lucru G., respectiv S. M. aveau ca atribuție de serviciu preluarea facturilor fiscale emise de partenerii contractuali ai pârâtei. Așa fiind, este justificată înlăturarea, ca fiind nesinceră, a acelei părți din declarația martorului S. M., prin care s-a negat că ar fi avut atribuții de primire a facturilor, deoarece vine în totală contradicție cu declarația celeilalte angajate a pârâtei, Ș. A., dată sub acest aspect, și cu faptul că, în continuarea declarației, a admis că există probabilitatea ca semnăturile aplicate pe exemplarele albastru și verde ale facturii fiscale 9054807 să îi aparțină, lucru care de altfel a fost confirmat de către experții criminaliști.
Totodată, martora S. A. a admis că semnăturile de pe facturile fiscale
9055090 din 1 noiembrie 2006 și nr. 9054815 din 16 noiembrie 2006 ar fi putut fi realizate de ea, contestând cu vehemență doar semnătura aplicată pe factura fiscală nr. 9054807 din 31 august 2006, în privința căreia expertul criminalist a concluzionat că emană de la celălalt angajat al pârâtei, S. M.
Drept consecință, sunt nefondate apărările referitoare la lipsa de confirmare a facturilor fiscale emise de reclamantă, declarația martorei Ș. fiind relevantă în cauză și din perspectiva faptului că se recunoaște faptul că ambii semnatari ai facturilor aveau ca atribuție de serviciu preluarea facturilor fiscale emise de partenerii contractuali ai pârâtei.
C.ea nu poate proceda la invalidarea acestor afirmații, pe simplul considerent că fișa postului celor două persoane nu menționează expres această responsabilitate în sarcina lor, mai ales în contextul în care intimata a sesizat corect că aceste documente nu au dată certă. Or, în lipsa datei certe a acestor acte, nici instanța și nici pârâta nu poate verifica momentul întocmirii lor, aceasta din urmă invocând că există cel puțin o suspiciune că ele au fost întocmite „pro causa", apărări care nu au primit un răspuns din partea apelantei.
Drept urmare, probatoriul si teza probatorie propusă de apelantă, respectiv teza lipsei de mandat, este în contradicție chiar cu declarația personală de recunoaștere a acestor persoane.
Mai mult, pentru o societate comerciala, art. 71-72 din Legea nr. 31/1990 stabilesc că administratorul care, fără drept, își substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societății, iar obligațiile si răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute în această lege.
Administratorul societății comerciale cu drept de reprezentare încheie, în numele societății comerciale, contracte de munca, inclusiv contractul cu cei doi martori.
În opinia instanței, pentru semnarea unei facturi, orice tip de convenție intervenită între societatea comerciala și o persoană care ii primește aceste acte, îi conferă acesteia din urma calitatea de reprezentant. În consecință, convenția, chiar tacită, intervenită intre societatea comerciala și o persoană care îi primește corespondența (oricare ar fi calitatea acesteia, prepus, mandatar etc) îi conferă acesteia din urma calitatea de reprezentant abilitat sa primească și facturile. In absenta unei limitări a mandatului doar pentru un anumit tip de corespondență, administratorul cu drept de reprezentare care conferă unei persoane dreptul de a primi și semna de primire facturile, își substituie un mandatar pentru efectuarea acestei operațiuni.
În raportul juridic intervenit între reclamantă și persoana însărcinată de societatea comerciala cu primirea facturilor, în situația in care persoana însărcinată cu primirea corespondentei acceptă semnarea lor, aceasta din urmă și-a asumat calitatea de reprezentant al apelantei.
Aceste statuări sunt cu atât mai valabile în cauză cu cât se discută limitele puterilor conferite unor prepuși, calitate care se grefează pe raporturile juridice de muncă, în temeiul cărora, în vechea reglementare a Codului comercial, prepusul este prezumat de lege ca reprezentant al patronului (art. 392 și urm.).
În doctrină s-a relevat, pe marginea acestei chestiuni, că, chiar în cazul în care însărcinarea a fost tacită, rezultând din faptul material al exercitării comerțului în locul comerciantului, legea prezumă că reprezentarea de care dispune prepusul este generală, fără nicio restricție.
În concluzie, facturile fiind „. prin semnarea lor de către angajații societății pârâte care aveau atribuții în acest sens, a fost respectată și clauza cuprinsă în textul art. 4.4 din contractul de închiriere, această noțiune neputând fi înțeleasă, în lipsa unor stipulații exprese, ca necesitând semnătura personală a reprezentantului legal al societății.
În aceste circumstanțe, făcându-se aplicarea prev. art. 46 C.com., în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, motivând pe larg și judicios aceasta hotărâre, desigur pornind de la actele încheiate între părți, anume contractul de închiriere, actul adițional din (...) si procesul verbal din (...). În ceea ce privește facturile fiscale, acestea au fost semnate și acceptate la plată de debitoare, astfel că sunt datorate, contravaloarea serviciilor facturate fiind cea agreată de părți, atât verbal, cât și în scris.
De altfel, în contextul în care existența creanței reclamantei este pe deplin dovedită, în acord cu prevederile legale la care s-a făcut trimitere mai sus, este de prisos a aduce în discuție necesitatea dovedirii, cu alte mijloace de probă, a numărului de curse ce a fost efectuat.
În plus, cu privire la valorile din cele trei facturi, precum și la serviciile cuprinse în cea emisă la (...), s-a relevat de către reprezentantul intimatei că între părți au fost demarate discuții cu privire la debitul datorat, anterior datei stabilite pentru intrarea în vigoare a actului adițional nr. 1/(...). Drept urmare, factura nr.
9054807/(...) este o una de reglaj, având în vedere că facturile emise pentru lunile iulie și august nu au fost acceptate de pârâtă, aceasta fiind nemulțumită de tariful de 32 lei pentru o cursă, cu toate că acestea erau clauzele contractuale. A., a fost emisă o nouă factură cu tarife micșorate pentru anumite curse, chiar dacă actul adițional care prevedea tarife mai mici intra în vigoare doar începând cu data de 1 septembrie 2006.
În privința criticilor aduse modului de soluționare al cererii reconvenționale, cu privire la pretențiile constând în contravaloarea motorinei, vor fi validate statuările tribunalului conform cărora toate cele trei acte comerciale încheiate intre locator si beneficiar prevăd, în mod neechivoc, că motorina va fi asigurată de beneficiar, iar singurul beneficiar din acest raport contractual a fost SC A. C. S.R.L, neputând exista niciun dubiu în acest sens (art. 4.1 din contract, care nu a suferit modificări, nici urmare a semnării actului adițional și pct. 2 al notei procesului-verbal din (...)).
Cu referire la cererea de aderare la apel, se reține că reclamanta a solicitat schimbarea soluției fondului, dată prin încheierea premergătoare din (...) (fila
135-136 fond), de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a numitului M. F., admiterea precizării la cererea de chemare în judecată si obligarea pârâtului M. F., în solidar cu societatea S. A. C. S., la plata sumei de
199.236,8 lei reprezentând pretenții comerciale și penalități de întârziere.
C.ea constată că aceste critici nu sunt fondate. C. dacă se susține că soluția dată, de admitere a excepției, nu este motivată în niciun sens, aceste afirmații nu au suport în actele dosarului, cu referire specială la încheierea ședinței publice din data de (...).
D. nu poate fi contestată semnificația clauzei art. 9.1 din contract, în sensul de a se angaja răspunderea solidară a administratorului, alături de societatea semnatară ca beneficiar, nu se poate reține că efectul admiterii excepției lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului M. F. ar fi golirea de conținut a ei și nerespectarea voinței partilor semnatare ale contractului, dată fiind împrejurarea că pârâtul nu avea, la momentul încheierii actului, calitatea de reprezentant legal/administrator.
A. întrucât, conform datelor comunicate de ORC, administratorul pârâtei era numita G. E., tribunalul făcând o corectă aplicare și interpretare a textului art. 1546 C.civil, în sensul în care pârâtul nu a înțeles să se angajeze în raporturi contractuale în nume propriu (f. 106-118, dosar fond).
Drept consecință, văzând și prev. art. 296 C.pr.civ., se va proceda la respingerea apelului și a cererii de aderare la pel, fiind păstrată soluția dată la fond, iar în baza disp. art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.civ., se va dispune obligarea apelantei SC A. C. S. la plata, în favoarea intimatei SC A. I. S. , a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel (f. 205), considerându-se că acest cuantum este proporțional cu complexitatea cauzei și cu munca prestată de către avocat, cu atât mai mult cu cât cererea de aderare la apel a fost respinsă, nefiind realizată, din această perspectivă, o defalcare a onorariului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta SC A. C. S. împotriva sentinței comerciale nr. 4955 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamanta SC A. I. S.
Obligă apelanta să plătească intimatei SC A. I. S. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
5 ex./(...)/Jud.fond: M.I.I.
| ← Decizia comercială nr. 182/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3956/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
