Decizia comercială nr. 172/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. A II-A C., DE C. A. ȘI F.
D. C. Nr. 172/2012
Ședința de la 28 N. 2012
Completul compus din:
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC U. S. împotriva sentinței civile nr. 3048/(...) și a încheierii civile f.n. din (...), ambele pronunțate în dosar nr. (...) al T. S. C., privind și pe intimat SC P. SA, având ca obiect pretenții și cerere de suspendare.
Se constată că la data de 27 noiembrie 2012 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise formulate atât de apelantă cât și de intimată.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 23 noiembrie 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C.EA
Prin sentința civilă nr. 3048/0(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. S. C. s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta S. P. S. având J(...) și CUI RO 1. în contradictoriu cu pârâta S. U. S., având J(...) și CUI RO 6531770 și,în consecință:
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de
937.852,05 lei, cu titlu de daune interese moratorii și a sumei de 1500,56 de lei cu titlu de daune interese compensatorii.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 35.587,35 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 2 din antecontractul de vânzare-cumpărare imobiliară încheiat la data de (...) reclamanta S. P. S., în calitate de promitent-vânzător și pârâta S.
U. S., în calitate de promitent-cumpărător s-au obligat reciproc la încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect două imobile: terenul situat administrativ în comuna B., jud. C. înscris în C.F. nr.2236 B., nr. top.
1143/2/3/2 constând în arabil în suprafață totală de 1.600 mp întabulat sub B1 și, respectiv, terenul în suprafață de 2192 mp, ce reprezintă cota de jumătate parte din terenul arabil în suprafață totală de 1218 stj.p. echivalentul a 4381 mp înscris în CF 959 B. cu nr. top. 1143/3 cotă parte dobândită de vânzătoare prin cumpărare, întabulată sub B8 cu încheierea nr. 20129/1995 CF.
Părțile au negociat prețul total aferent transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor de mai sus în cuantum de 1.000.000 de euro plus T.
Înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, promitenta- vânzătoare avea de îndeplinit două condiții prealabile:să prezinte pârâtei extras de carte funciară fără sarcini privind terenul ce îi revine în proprietate exclusivă în urma sistării indiviziunii asupra imobilului teren înscris în C.F. 959 B. cu nr. topo 1143/3, astfel încât lotul atribuit vânzătorului să fie amplasat cu front atât la drumul național, cât și la drumul comunal care intersectează drumulnațional, cât și extras C.F. fără sarcini privind terenul înscris în C.F. nr. 2236 B. cu nr. top. 1143/2/3/2.; cea de-a doua condiție, potrivit art. 3 din antecontractul menționat impunea vânzătorului să facă dovada achitării la zi a taxelor și impozitelor aferente terenurilor.
Deși reclamanta, în calitate de promitent-vânzător și-a îndeplinit aceste obligații, la termenul stipulat de părți pentru transferul dreptului de proprietate, pârâta a refuzat să facă demersurile necesare încheierii contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică.
În aceste condiții, reclamanta S. P. S. a solicitat instanței de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic raportat la dispozițiile antecontractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat. Prin decizia civilă nr.
1. pronunțată în dosarul nr. (...)*( devenită irevocabilă la data de 24 aprilie 2012 prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție, S. a II-a C. prin decizia nr. 2.), C.ea de A. C., S. C., de C. A. și F. a admis apelul declarat de apelanta S. P. S., a modificat sentința comercială nr. 1456/(...) pronunțată de T. C. în dosarul nr. (...) în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. P. S.A în contradictoriu cu pârâta S. U. S. și, în consecință a decis: ˝prezenta hotărâre ține loc de contract de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect transmiterea de către reclamanta S. P. S.A în calitate de vânzătoare către pârâta S. U. S., în calitate de cumpărător a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în comuna B., jud. C. înscris în 50026 B. nr. topo 1143/ 2/3/2, teren în suprafață de 1600 mp și imobilul situat în comuna B. jud. C. înscris în C.F. 2. C.-N., nr. cadastral 24951 teren în suprafață de 2192 mp pentru prețul de 1.000.000 de euro plus T.¨
În considerente, C.ea a statuat că în raport de situația de fapt existentă, în mod corect a reținut T. că pârâta S. U. S. refuză în mod nejustificat să se prezinte la biroul notarial în vederea perfectării contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică cu toate că reclamanta( S. P. S.A) și-a îndeplinit obligațiile asumate prin promisiunea de vânzare-cumpărare.
Revenind la cererea dedusă judecății în prezentul dosar, tribunalul a constatat faptul că s-a decis cu autoritate de lucru judecat că reclamanta S. P. S.A și-a executat obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01 iulie 2008, iar pârâta S. U. S. a refuzat nejustificat să își execute obligațiile, respectiv să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare și să plătească prețul.
Potrivit art. 4.2 din antecontract prețul va fi achitat de cumpărător după semnarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, astfel:
1. suma de 200.000 de euro plus TVA se va achita în echivalent lei la cursul valutar al BNR din data plății în termen de 24 de ore de la data primirii extrasului de carte funciară care confirmă întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorului prin virament bancar
2. diferența de 800.000 de euro la care se adaugă TVA se va achita prin transfer bancar în contul vânzătoarei în termen de 60 de zile calendaristice de la data încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare.
În considerentele deciziei civile nr. 1. care se bucură de autoritate de lucru judecat se menționează că la data de (...) reclamanta a dobândit în deplină proprietate suprafața de teren de 1600 de mp din comuna B. înscrisă în C.F.
959 B. având nr. topo 1143/2/3/2. Așadar, aceasta și-a îndeplinit propriile obligații prealabile încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
A. termenul de maxim un an calendaristic prevăzut pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare care se împlinea în data de 1 iulie 2009 ar fi putut fi respectat din perspectiva executării obligației de ieșire din indiviziune asumată de reclamantă și ar fi trebuit respectat de pârâta cumpărătoare S. U. S.din perspectiva deciziei civile nr. 1. a C. de A. C. care a constatat cu autoritate de lucru judecat faptul că pârâta a refuzat nejustificat încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Debitoarea, prin achitarea la data de (...) a prețului de 1.000.000 de euro plus TVA, deci cu o întârziere de aproximativ trei ani a produs creditoarei reclamante un prejudiciu pecuniar, cuantificat de reclamantă în daune-interese moratorii reprezentând dobânda legală aferentă prețului datorat și neplătit la termen și daune-interese compensatorii constând în devalorizarea monedei naționale în intervalul cuprins între (...) și data plății efective a daunelor moratorii.
Întrucât convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, potrivit art. 969 cod civil aplicabil antecontractului încheiat la data de 01 iulie
2008, tribunalul a reținut că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei S. U. S.
Fapta ilicită și vinovăția constă în încălcarea art. 2.3 și 4.2 din antecontract, respectiv refuzul nejustificat de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare și neplata la termen a prețului.
Legătura de cauzalitate și prejudiciul sunt prezumate de legiuitor. A., potrivit art. 43 Cod comercial aplicabil raporturilor de drept material din 01 iulie
2008, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Potrivit art. 4.2.1 din antecontract suma de 200.000 de euro plus TVA trebuia achitată în termen de 24 de ore de la data primirii extrasului de carte funciară, iar art. 4.2.2. din aceeași prevede stipulează că diferența de 800.000 de euro cu TVA se va achita prin transfer bancar în contul vânzătoarei în termen de 60 de zile calendaristice de la data încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare.
A., s-a constatat că cele două obligații ce incumbau debitoarei S. U. S. sunt afectate fiecare de o condiție și de un termen.
Art. 1014 Cod civil reglementează ipoteza conduitei culpabile a debitorului ce împiedică realizarea acestei condiții și, implicit, nașterea propriei obligații, statuând: condiția este reputată ca îndeplinită, când debitorul obligat sub această condiție a împiedicat îndeplinirea ei.
A. cum a reținut C.ea de A. C., S. C. prin decizia civilă nr. 144 din 06 septembrie 2011, pârâta S. U. S. a refuzat în mod nejustificat prezentarea la notar în vederea încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, astfel că tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 1014 Cod civil și a statuat faptul că cele două condiții prevăzute de art. 4.2.1. și 4.2.1. din antecontract au fost îndeplinite, fiind rezonabil a stabili ca dată scadentă a obligației pârâtei de la plată a sumei de 200.000 de euro plus TVA ca fiind 15 iulie 2009, iar a sumei de 800.000 de euro plus TVA ca fiind (...)( respectiv 60 de zile de la data la care ar fi trebuit să fie încheiat contractul autentic). Cu privire la acest ultim termen tribunalul a reiterat că reclamanta S. P. S. și-a îndeplinit obligația de ieșire din indiviziune, prezentând extrasul C.F. încă din 16 iunie
2009, astfel încât la data de (...) se consideră îndeplinită condiția încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare( potrivit art. 2.3 din antecontract termenul stabilit pentru perfectarea contractului notarial este de maxim un an).
Prejudiciul constă în daunele produse prin executarea cu întârziere a obligației de plată a prețului( la data de (...) în loc de (...) și (...)), fiind considerat reparat potrivit art. 43 C. prin plata dobânzii în intervalul cuprins între data scadenței și data plății efective.
Întrucât părțile, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01 iulie 2008 nu au înțeles să stabilească o dobândă convențională pentruexecutarea cu întârziere a obligațiilor astfel asumate, devin incidente în cauză dispozițiile art. 3 alin. 1 din O.G. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești și, respectiv, art. 3 alin. 2 din O.G. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
T. a constatat că modul de calcul al dobânzii legale efectuat de reclamantă este corect, nefiind contestat de pârâtă, astfel că a obligat pârâta debitoare la plata sumei de 937.852,05 lei reprezentând daune interese pentru întârziere.
De asemenea, raportat la precizarea de acțiune, tribunalul a constatat că sunt justificate și pretențiile reclamantei creditoare constând în repararea prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naționale între data de (...) ( până la care a fost calculată dobânda legală) și data formulării prezentei, ca fiind în cuantum de 1500,56 de lei.
Față de argumentele menționate, în temeiul art. 969 Cod civil raportat la art. 43 C. tribunalul a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta S. P. S.A în contradictoriu cu pârâta S. U. S., și, în consecință a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 937.852,05 lei, cu titlu de daune interese moratorii și a sumei de 1500,56 de lei cu titlu de daune interese compensatorii.
Întrucât pârâta este în culpă procesuală, raportat la dispozițiile art. 274
C.p.c. tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 35.587,35 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță și timbru judiciar.
Prin încheierea civilă f.n. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. S. C.s-a admis cererea formulată de reclamanta S. P. S. și, în consecință:
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3. pronunțată de
T. S. C. în dosarul nr. (...) după cum urmează:
A fost obligată pârâta S. U. S. la plata daunelor interese compensatorii constând în devalorizarea monedei naționale în intervalul cuprins între (...) și data plății efective a sumei de 937.852,05 lei în favoarea reclamantei S. P. S.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 2812alin. 1 C.p.c. dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca petit accesoriu obligarea pârâtei la plata daunelor cauzate de devalorizarea monedei naționale între data de 26 aprilie 2012 și data plății efective a daunelor interese moratorii indicate la pct. 1. Ulterior, la data de 30 august 2012 a precizat că în intervalul (...)-(...) solicită suma de 1500,56 de lei cu titlu de daune rezultând din devalorizarea monedei naționale, dar și obligarea în continuare a pârâtei pentru intervalul (...)- până la plata efectivă a sumei de 937.852,05 lei la daunele izvorând din devalorizarea monedei naționale. Prin sentința civilă nr. 3048/0(...) tribunalul a reținut faptul că pârâta debitoare a produs reclamantei creditoare un prejudiciu reprezentând dobânda legală aferentă prețului plătit cu întârziere și daune-interese compensatorii constând în devalorizarea monedei naționale în intervalul cuprins între (...) și data plății efective a daunelor moratorii. Având în vedere că principiul care stă la baza instituției actualizării creanțelor bănești este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat creditorului prin îndeplinirea cu întârziere a obligațiilor de plată a unei sume de bani ce decurge din dispozițiile art. 1084 Cod civil, rațiunea arătată pentru acordarea daunelor compensatorii reprezentând devalorizarea monedei naționaleîn intervalul (...)-(...) se aplică și în continuare din data de (...) și până la momentul efectuării plății sumei de 937.852,05 lei. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2812alin.1 C.p.c. instanța a admis cererea formulată de reclamanta S. P. S. privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 3. pronunțată de T. S. C. în dosarul nr. (...) în sensul obligării pârâtei S. U. S. la plata daunelor interese compensatorii constând în devalorizarea monedei naționale în intervalul cuprins între (...) și data plății efective a sumei de 937.852,05 lei în favoarea reclamantei S. P. S. Împotriva sentinței civile nr. 3048/(...) și a încheierii civile f.n. din (...), ambele pronunțate în dosar nr. (...) al T. S. C. a formulat apel pârâta SC U. S. Prin apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3048/(...) a T. S. C. pârâta SC U. S. a solicitat instantei ca, în urma analizei probatoriului, prin hotărârea ce o va da să dispună: I. În principal: admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 297 Cod.pr.civ.alin.l teza a- II-a; II. În subsidiar: admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în temeiul arte 296 Cod. pr.civ. și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare in judecată formulată de SC P. SA ca fiind neîntemeiată; Solicită, totodată, suspendarea executării hotărârii primei instanțe până la soluționarea apelului formulat în prezentul dosar, prin încheiere dată în camera de consiliu, solicitând citarea părților într-un termen scurt. ÎN FAPT, în principal, apelul este întemeiat pe prevederile art. 297 Cod.pr.civ.alin.1 teza a- II-a, considerând că se impune anularea hotărîrii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta fiind o solicitare expresă a pârâtei apelante, astfel cum rigoarea textului legal o cere. Deși in virtutea efectului devolutiv al apelului se pot reface probele în fața instanței de apel, totuși, prin apelul formulat solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond, pentru a putea beneficia de un drept la apărare efectiv și de o veritabilă judecată, cu respectarea tuturor gradelor de jurisdicție pentru ambele părți. Prima instanță a procedat la judecarea cauzei la primul termen de judecată, cel din data de (...), cu încălcarea dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil, dar și a principiului egalității armelor. Pârâta a formulat o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător pentru primul termen de judecată, (...), cerere care a fost expediată la data de (...) atât prin fax, cât și prin curierat rapid. Apreciază că cererea de amânare este una întemeiată, având în vedere faptul că primul termen de judecată în acest dosar a fost fixat în prima zi lucrătoare după vacanța judecătorească, că citația a fost primită de pârâtă tot în cursul vacanței judecătorești, fapt ce a limitat posibilitatea pârâtei de a-și angaja apărătorul ales. Mai mult, independent de cererea formulată de pârâtă pentru lipsă de apărare, în aplicarea art. 132 alin.l din Codul de procedură civilă, se impunea amânarea cauzei la primul termen de judecată, cel din data de (...), în vederea comunicării cu pârâta a precizării de actiune formulată de reclamantă și depusă prin registratură, la data de (...) (dată la care nu se mai putea studia dosarul la arhiva instanței). Prin această precizare de acțiune, reclamanta și-a întregit acțiunea, prin determinarea daunelor interese compensatorii, solicitate inițial generic, cauzate de devalorizarea monedei naționale între data de (...) și data înregistrării acțiunii (...), anexând în acest sens tabelul privind modul de calcul al acestor pretenții. În aceste condiții apreciază că se impunea amânarea cauzei și comunicarea acestei precizări de acțiune cu pârâta, care să-și poată exprima poziția procesuală față de această precizare de acțiune, iar faptul că prima instanță a amânat pronunțarea de pe data de (...), pe data de 0(...), nu poate să acopere acest viciu procedural, câtă vreme în această perioadă a fost imposibilă studierea dosarului cauzei, acesta nefiind la arhivă. Mai mult, trebuie precizat faptul că in intervalul (...) - 0(...), pe site-ul instantei nu a apărut nici o informație cu privire la acest dosar. A contactat si telefonic arhiva instanței pentru a afla dacă s-a amânat pronunțarea sau s-a fixat un alt termen de judecată, însă nici la serviciul arhivă nu se cunoștea această informație, motiv pentru care a fost în imposibilitate de a formula concluzii scrise, raportat la timpul scurt de pronunțare acordat. Sentința apelată este nelegală și netemeinică și pentru considerentele care vizează fondul cauzei, hotărârea pronunțată fiind rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor legale, dar și faptului că a retinut o stare de fapt din care lipsesc elemente esentiale în ceea ce privește exigibilitatea creantei, elemente pe care instanța de fond nu le-a sesizat în virtutea rolului său activ, iar pârâta a fost lipsită de posibilitatea de a-și formula apărarea. Hotărârea primei instanțe a fost motivată pornind de la dispozițiile art. 43 Cod comercial, respectiv art. 3 alin. 1 din OG 9/2000 privind nivelul dobînzii legale pentru obligații bănești și, respectiv, art. 3 alin. 2 din OG 13/2011 privind dobânda legală renumeratorie și penalizatoare pentru obligații bănești. Art. 43 Cod comercial prevede că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile. Nu contestă faptul că prețul de 1.000.000 euro + TVA este o datorie comercială, lichidă și plătibilă în bani, însă sub aspectul exigibilității acesteia, arată că aceasta nu este scadentă de la datele arătate de reclamantă în actiunea introductivă ((...) pentru suma de 200.000 euro + TVA, respectiv (...) pentru suma de 800.000 euro + TVA), ci de la data la care reclamanta a emis factura fiscală aferentă pretului, astfel cum acesta a fost stabilit în antecontractul încheiat între părti. Contravaloarea facturii aferente prețului a fost achitată la o zi după emiterea facturii, factură comunicată inițial prin e-mail, iar originalul acesteia fiind expediat după achitarea integrală a facturii. Este adevărat că plata prețului, conform art. 4 din antecontract, trebuia să se facă în două etape, este adevărat și faptul că între părți s-a purtat un litigiu având ca obiect o hotărâre care să țină loc de act autentic pentru transferul imobilelor cuprinse in antecontract, litigiu care a parcurs mai multe cicluri procesuale, însă niciodată în această perioadă reclamanta nu a emis o factură aferentă prețului, decât la data de (...), deși avea obligatia și posibilitatea de a emite o astfel de factură. Faptul că între părți au existat litigiile la care reclamanta face trimitere în cuprinsul acțiunii introductive, nu reprezintă un element care să împiedice reclamanta să emită factura sau facturile fiscale aferente celor două sume stipulate cu titlu de preț, neemiterea acestora fiindu-i imputabilă. Contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, respectiv hotărârea care ține loc de act autentic, reprezintă înscrisurile în baza cărora părtile pot solicita înscrierile în cartea funciară a imobilelor. Însă în ceea ce privește plata pretului, data emiterii facturii lucrului vândut determină momentul la care datoria este exigibilă și, în consecintă, data de la care dobânzile comerciale curg. În acelasi sens, face trimitere si la jurisprudenta S. C. a instantei supreme, respectiv la decizia nr. 704 pronuntată de C.ea S. de J. S. C., în sedinta publică din (...), în dosar nr. 4774/2011, care statuează faptul că "data emiterii facturii determina momentul la care datoria este exigibilă și în consecință data de la care dobânzile comerciale curg. Altfel s-ar ajunge la situații de incertitudine,impreviziune și insecuritate a raporturilor juridice, caractere străine dreptului comercial, în speță." Instanta de fond reține faptul că potrivit prevederilor art. 4.1 din antecontract, obligatia de plată este afectată de termene de plată și de conditii, de care implicit depinde scadenta obligatiei. Însă la momentul la care aceste termene de plată și conditii au fost împlinite, rec1amanta avea dreptul de a solicita plata pretului și obligatia emiterii facturilor, daunele moratorii putând fi solicitate la momentul la care s-a emis factura aferentă pretului, factură care ar fi trebuit să fie emisă în condițiile stabilite de antecontract. De altfel, prețul este purtător de TVA, iar pentru încasarea corectă a pretului și implicit a TVA-ului reclamanta ar fi trebuit sa intocmească factura fiscală, in care sa fie evidentiat TVA-ul aferent, operatiunea incadrându-se in dispozitiile art. 126 din Codul fiscal. Lipsa facturii conduce și la imposibilitatea exercitarii dreptului de deducere de către societatea pârâtă, care după raționamentul reclamantei ar fi trebuit să achite suma de 240.000 reprezentând TVA, în lipsa unui document justificativ obligatoriu deducerii, iar procedura este agreata la nivel comunitar prin D. CEE 1. privind sistemul comun al T. În acest context, precizează faptul că Tribunalul Comercial Cluj, in dosarul (...) a admis recursul declarat de pârâtă în contradictoriu cu intimata SC P. S. și a anulat formele de executare silită cu privire la debitul de 1.240.000 euro, în mod irevocabil, ceea ce subliniază încă o dată că plata prețului nu s-a făcut ca urmare a unei proceduri de executare silită, ci a reprezentat o plată benevolă, ca urmare a emiterii fiscale. În ceea ce privește modalitatea de calcul a daunelor interese moratorii, respectiv a celor compensatorii, instanța de fond reține faptul că pârâta nu a contestat calculul formulat de reclamantă și prin urmare îl consideră corect, pronunțând sentința în conformitate cu acesta. Ambele calcule sunt greșite, fapt pe care îl demonstrează în cele ce urmează, însă în ceea ce privește calculul daunelor interese compensatorii, arată că acesta nici nu avea cum să fie contestat, câtă vreme nu a fost comunicat niciodată pârâtei, fapt demonstrat în preambulul prezentului apel. Își sustine întru totul pozitia procesuală expusă mai sus privind exigibilitatea pretului si culpa reclamantei în emiterea facturii fiscale cu întârziere, însă chiar și dacă analizează modalitatea de calcul depusă de aceasta prin prisma raționamentului acesteia, totuși acesta este eronat, reclamanta urmărind să indexeze daunele cu sume care nu i se pot cuveni. A., din modalitatea de calcul a dobânzii legale rezultă că reclamanta a calculat dobânda legală și aferent cotei de 19% reprezentând TVA, or acel TVA ar fi fost datorat de societatea reclamantă bugetului de stat la datele arătate mai sus, doar dacă ar fi emis factura fiscală purtătoare de TVA, la acele date. Ignorând dispozițiile fiscale privitoare la plata TVA-ului, printr-o simplă eroare matematică, instanța de fond a acordat suma de 148.988,69 lei, reprezentand daune interese moratorii aplicate TVA-ului de 19% fără să existe vreun prejudiciu în acest sens. Această greșeală a influențat în mod implicit și calculul daunelor interese compensatorii, câtă vreme calculul acestora pornește de la calculul daunelor interese moratorii. Prin apelul formulat împotriva încheierii civile f.n. din (...) a T. S. C. pârâta SC U. S. a solicitat instantei ca, în urma analizei probatoriului, prinhotărârea ce o va da să dispună: 1. În principal: admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 297 Cod.pr.civ.alin.l teza a- II-a; 2. În subsidiar: admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în temeiul art. 296 Cod. pr.civ. și pe cale de consecință respingerea cererii de completare a dispozitivului formulată de SC P. SA ca fiind inadmisibilă; În motivare s-a arătat că hotărârea atacată este viciată, deoarece pentru termenul din data de (...) prima instanță i-a comunicat citația fără ca aceasta să fie însoțită de cererea de completare a dispozitivului, pe citație fiind menționat că obiectul dosarului este "Fond- pretenții". În aceste condiții, la primul termen de judecată, (...), a formulat o cerere prin care a solicitat să i se comunice un exemplar al cererii pentru a putea formula apărarea în cauză, în cunoștință de cauză, cerere care însă a fost respinsă. Prima instanță a procedat la judecarea acestei cereri la primul termen de judecată, cel din data de (...), cu încălcarea dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil, dar și a principiului egalității armelor, amânarea pronunțarii de către prima instanță nefiind un remediu procedural pentru acoperirea viciului de procedură constând în necomunicarea cererii formulate de reclamantă. Pe de altă parte, cererea de completare a dispozitivului este inadmisibilă, întrucât în speța dedusă judecății instanta nu a omis să se pronunte asupra unui capăt de cerere, ci s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, însă cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune-interese compensatorii, instanța de fond, pronunțându-se, a acordat mai puțin decât s-a solicitat, în sensul că a acordat daune interese compensatorii până la data ponunțarii hotărârii și nu până la data plății efective astfel cum reclamanta a solicitat. S. creată nu se circumscrie omisiunii de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, ci situației în care instanța, pronuntându-se asupra unui capăt de cerere, a acordat mai puțin decât s-a solicitat, iar în situația în care reclamanta s-a considerat nemultumită de cuantumul daunelor interese compensatorii acordate, trebuia să promoveze apel împotriva sentinței 3048/0(...) și nu o cerere de completare a dispozitivului, care este inadmisibilă, întrucât nu există nicio o omisiune în sensul art. 281/2, alin.1 C.pr.civ. Reclamanta intimată S. P. S. a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanta-pârâtă s.c. U. S. solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea în totalitate a Sentinței civile nr. 3048 / 5 septembrie 2012 și a încheierii FN din 10 octombrie 2012 pronunțate de T. S. C., cu cheltuieli de judecată. Totodată, s-a solicitat și respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării Sentinței civile nr. 3.. Analizând cererea de suspendare și apelurile prin prisma motivelorinvocate și a apărărilor formulate, C.ea constată următoarele: Cu titlu preliminar, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3., C.ea apreciază că acest demers se impune a fi respins, față de limitele temporale trasate de textul art. 280 C.pr.civ., în considerarea faptului că la acest termen instanța s-a pronunțat și asupra apelului. Cu referire la apelul declarat împotriva aceleiași sentințe, se constată că prin cererea înregistrată la data de 5 iunie 2012 sub nr. (...) reclamanta SC P. SA a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta SC U. S., prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 937.852,05 lei reprezentând daune interese moratorii aferente plații cu întârziere a prețului datorat in baza antecontractului de vânzare cumpărare autentic sub nr.2081 din (...); la plata de daune interese compensatorii cauzate de devalorizarea monedei naționale intredata de 26 aprilie 2012 si data plații efective a daunelor moratorii indicate la pct. l, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, la data de (...), s-a depus la dosar o precizare de acțiune prin intermediul căreia s-a cuantificat suma solicitată cu titlu de daune interese compensatorii, până la data introducerii acțiunii, acesta fiind de 1500,56 lei, menținându-se petitul privind obligarea pârâtei la plata acestor daune interese, până la achitarea efectivă a sumei ce face obiectul primului capăt de cerere. Prin sentința apelată, acțiunea a fost admisă, fiind obligată pârâta la plata sumei de 937.852,05 lei, cu titlu de daune interese moratorii și a sumei de 1500,56 de lei cu titlu de daune interese compensatorii, precum și la cheltuieli de judecată în cuantum de 35.587,35 de lei, fiind validat, în esență, raționamentul intimatei, care s-a bazat pe următoarele elemente de fapt și de drept: - între reclamanta S. P. S. (promitent vanzator), și S. U. S. (promitent cumparator) s-a încheiat la data de 01 iulie 2008 un antecontract de vânzare- cumpărare imobiliară; - antecontractul are ca obiect obligatiile reciproc asumate de părțile semnatare de a semna un contract de vânzare cumpărare autentic având ca obiect două imobile, ambele situate administrativ în comuna B., judetul clul; - termenul stabilit pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a fost de 1 (un) an calendaristic de la data semnării antecontractului - art. 2.3 din Antecontract - adică, 30 iunie 2009; - SC U. S. si-a asumat obligatia de plată a P. în două tranșe, sub cele 2 conditii prevăzute la art. 4.2.1 din Antecontract - suma de 200.000 euro plus TVA în termen de 24 de ore de la data primirii extrasului de carte funciară care confirmă întabularea imobilului si cea de la art.4.2.2 din antecontract - suma de 800.000 euro plus TVA în termen de 60 de zile de la data încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare; - conditiile care trebuiau îndeplinite pentru a declanșa curgerea termenelor de plată erau (cronologic) : (1) încheierea contractului autentic de vanzare cumparare si (2) primirea extrasului de carte funciara; - întrucât pârâta S. U. S. a refuzat să se prezinte la notar în vederea semnării contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, reclamanta a demarat împotriva acesteia o acțiune pentru pronunțarea unei hotărâri care să tină loc de contract autentic; Litigiul a fost soluționat irevocabil la data de 24 aprilie 2012, prin D. nr. 2503 pronuntată în dosarul nr. 3705/128512009*, ÎCCJ menținând D. civilă nr. 1. a C. de A. C. care tine loc de contract de vânzare - cumpărare în formă autentică între reclamanta în calitate de vânzătoare si SC U. S. în calitate de cumpărătoare; - la data de 26 aprilie 2012, pârâta a achitat în favoarea reclamantei P. în cuantum de 1.000.000 euro plus TVA, la cursul BNR din ziua efectuării plătii; - hotărârile judecătorești anterior evocate confirmă că pârâta a refuzat nejustificat semnarea contractului de vânzare-cumpărare, ceea ce semnifică și o împiedicare a îndeplinirii celor două condiții care declanșau curgerea termenelor de plată. Întrucât antecontractul a fost încheiat sub incidența vechiului Cod civil, rămâne aplicabilă prevederea art. 1014 din respectivul Cod, astfel că cele două condiții sunt considerate îndeplinite la data la care condiția a fost împiedicată, în speță la data la care s-a împlinit termenul de 1 an stabilit ca limită pentru încheierea contractului autentic, când refuzul pârâtei a devenit nelegal (contrar prevederilor antecontractului). Așadar, data la care se consideră îndeplinite cele două condiții este 30 iunie 2009. Într-adevăr, refuzând să semneze contractul autentic pârâta a împiedicat în mod explicit una dintre condițiile convenite (prima în expunerea cronologică de mai sus) dar, în același timp, a împiedicat și a douacondiție, nefiind de conceput înscrierea în cartea funciară a dreptului și „primirea extrasului de carte funciara" în lipsa contractului autentic semnat de către pârâtă. Prin apelul declarat de către pârâtă se solicită, în principal, anularea sentinței date și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza prev. art. 297 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., relevându-se, în esență, că i-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare, în condițiile în care cauza a fost judecată la primul termen acordat, cererea de amânare depusă fiindu-i respinsă și în care nu i-a fost comunicată precizarea de acțiune înregistrată la dosar la data de (...). C.ea va constata că aceste critici sunt nefondate, în contextul în care starea de fapt expusă în apel nu intră sub incidența textului invocat, care se referă doar la cazul în care judecata la fond s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată. Ca atare, pentru a fi posibilă anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în baza acestui text legal se cer a fi îndeplinite cumulativ două condiții : partea nu a fost legal citată și a lipsit de la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond. În mod corect susține intimata că lipsa părții nu este suficientă pentru a justifica anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar apelanta-pârâtă a fost legal citată pentru primul termen de judecată din 3 septembrie 2012, termen la care s-a dezbătut fondul cauzei, însă nu s-a prezentat, ci a depus la dosar o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător. Prima instanță a respins cererea de amânare în mod legal și temeinic, apreciind că pârâta U. S. a avut timp suficient să își pregătească apărarea, în contextul în care, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, SC U. S. a primit citația sub semnătură și ștampilă cu două luni înainte de primul termen de judecata stabilit în cauză și a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 5 septembrie 2012, respectând astfel exigențele art. 156 alin.2 Cod Pr. Civ. În ceea ce privește precizarea cuantumului pretențiilor de către reclamanta, prima instanță a procedat în mod corect atunci când nu a amânat cauza pentru a-i comunica pârâtei această precizare. Precizarea pretențiilor s-a întemeiat pe art. 132 alin.2 pct. 2 Cod Pr. Civ. "când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii", prevederi care nu impun acordarea unui nou termen de judecată. A. se prevalează de alin. 1 al art. 132 Cod Pr. Civ. însă nu acest text legal este aplicabil în speță. În plus, susținerile apelantei în sensul că nu a fost posibilă aflarea soluției după termenul de judecată din (...) sunt nedovedite, din perspectiva necesității aplicării limitative a textului invocat de aceasta, neavând relevanță nici intervalul, apreciat insuficient, pentru care s-a dispus amânarea pronunțării. Esențial este doar că pârâta avea posibilitatea să își formuleze apărările prin concluzii scrise. Prin urmare, nu este incident în cauză art. 297 alin.1 teza a II-a C. proc. civ., astfel că nu este admisibilă o soluție de anulare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, iar pentru toate motivele mai sus arătate nu se poate reține nici incidența prev. art. 297 alin. 2 teza finală C.pr.civ., nefiind încălcat dreptul la apărare al pârâtei sau principiul egalității armelor, tribunalul respectând pe deplin exigențele procedurale. Corect arată intimata că lipsește și vatamarea procedurala care sa nu poata fi inlaturata decat prin desfiintarea sentintei, pretinsa de apelanta, intrucat în apel parata a avut posibilitatea sa-si expună apărările si sa propună probe ceea ce a si făcut, fiind evident și că nu i se poate imputa primei instanțe nici teza necercetării fondului. În plus, pretinsa nelegalitate a necomunicarii cu parata a cererii precizatoare prin care a indicat cuantumul sumei pretinse la petitul 2 din cerereaintroductiva este nesustinută, întrucat precizarea reclamantei se refera exclusiv la suma (catimea sumei) si se bazeaza pe surse de informatii publice (www.insse.ro). Motivele cererii de daune compensatorii (cuantificata prin indexare) au fost anterior expuse in convocarea la conciliere si in actiunea introductiva, iar parata-apelanta s-a opus de principiu si nu a exprimat o opunere pentru o parte din suma, necontestând in apel modul de indexare, indicii sau perioada. În ceea ce privește solicitarea subsidiară a apelantei, de schimbare a sentinței apelante și de respingere a cererii, C.ea constată că prima apărare invocată de referă la împrejurarea că nu ar fi putut fi acordate daunele interese solicitate, atâta timp cât obligația de plată a prețului nu a devenit scadentă, momentul exigibilității ei fiind legat de data emiterii facturii fiscale aferente acestuia, de către reclamantă, documentul vizat fiind emis abia la data de 25 aprilie 2012, respectiv ziua următoare celei în care a ramas irevocabila decizia C. de A. C. nr. 1.. Instanța de apel va achiesa apărărilor intimatei conform cărora momentul emiterii facturii nu prezintă relevanță în speță, raportat la temeiul invocat în susținerea cererii, și anume, prev. art. 1014 Cod civil, el nefiind de natură să schimbe starea de fapt reținută corect de prima instanță și să modifice data exigibilității creanței. Or, teza reclamantei în determinarea scadentei de plată a celor două tranșe din preț s-a întemeiat pe aplicarea art. 1014 din vechiul Cod Civil, incidența acestuia nefiind contestată prin motivele de apel. Sunt corecte apărările intimatei, legate de faptul că, din modul de redactare al criticilor din calea de atac reiese că pârâta recunoaște incidența în speță a art. 1014 vechiul Cod Civil, dar consideră că acestui text legal i se adaugă suplimentar condiția emiterii facturii fiscale. Practic, apelanta-pârâtă apreciază că art. 126 și 146 Cod fiscal îi conferă dreptul de a amâna plata prețului până la momentul primirii unei facturi fiscale. C.ea constată însă că neemiterea facturii de către reclamanta promitentă- vânzătoare nu putea să atragă imposibilitatea promitentei-cumpărătoare de a-și executa obligația de plată a prețului asumată prin antecontract. A. face confuzie între aspectele fiscale / contabile și cele juridice, neînțelegând că obligația de plată a pretului îi incumbă în temeiul antecontractului, iar nu în baza unei facturi fiscale. Instanțele judecătorești au statuat în repetate rânduri că emiterea facturii fiscale este nerelevantă pentru îndeplinirea obligației de plată de prețului. S. este similară cu cea în care se pretind penalități de întârziere calculate în temeiul clauzei penale dintr-un contract, fără să fie facturate. Or, în astfel de litigii, s-a statuat în mod constant că, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 3 lit. b și c C.fiscal, baza de impozitare nu cuprinde sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate. Sunt excluse în schimb dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere. Ca atare, pentru plata acestor penalități de întârziere nu s-a considerat necesară emiterea unei facturi fiscale. Ca atare, nu există niciun dubiu că aceste penalități trebuie achitate în temeiul este antecontractul care, in final, a dat continut contractului de vanzare cumparare autentificat prin hotarare judecătorească, nu în temeiul facturii care le cuprinde. În plus, în mod just de relevă de către intimată că nu avea obligatia legală, ci doar posibilitatea legala de a emite factura înaintea „livrării";. Esențial este că părțile convenției au stabilit termene de plata care începeau sa curgă de la împlinirea unor condiții : semnarea contractului si emiterea extrasului de carte funciara pe numele cumpărătorului, tribunalul apreciind corect că ele sunt reputate ca îndeplinite la data la care parata a împiedicat îndeplinirea lor. Aplicarea art.l014 din vechiul Cod civil are in vedere tocmai ipoteza in care conditia nu este indeplinita si, prin fictiunea legii, se considera îndeplinita de judecator in considerarea comportamentului culpabil al debitorului, atestat, cu putere de lucru judecat, prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. (...)* și constând în refuzul acesteia de a se prezenta la biroul notarial în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Reclamanta a susținut prin acțiunea introductivă, iar prima instanță a confirmat teza ei, că în aplicarea art. 1014 din vechiul Cod Civil, cele două conditii sunt considerate îndeplinite la data la care conditia a fost împiedicată, în spetă la data la care s-a împlinit termenul de 1 an stabilit ca limită pentru încheierea contractului autentic, când refuzul pârâtei a devenit nelegal, contrar prevederilor antecontractului, acest text aplicându-se întotdeauna pentru situații trecute, retrospectiv, după ce comportamentul culpabil al debitorului este cunoscut ca având efect de împiedicare a condiției. Nici soluționarea favorabilă apelantei a dosarului nr. (...) de către T. S. C. (f. 38-52), nu are relevanța pe care o pretinde SC U. S., deoarece în această cauză s- a stabilit doar că hotărârea care ține loc de contract autentic nu este titlu executoriu pentru plata prețului într-o procedura de executare silită, interpretarea extensivă dată efectelor și considerentelor deciziei depuse la dosar neputând fi îmbrățișată și fiind combătută de toate cele anterior expuse. Va fi validată însă cea de-a două critică invocată în susținerea solicitării de schimbare a sentinței, legată de împrejurarea că reclamanta a efectuat un calcul greșit al daunelor moratorii, în considerarea includerii cotei de TVA în prețul asupra căruia s-a calculat dobânda legală. Din această perspectivă, se constată că, în temeiul art. 43 Cod C., reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru achitarea cu întârziere a prețului prevăzut în antecontract din ziua următoare scadenței fiecărei tranșe din preț, calculată conform precizărilor din acțiunea introductivă și a anexei de la fila 15 dosar fond, respectiv 15 iulie 2009 si 30 august 2009 și până la data plății efective. Deși C.ea nu neagă justețea alegațiilor conform cărora prejudiciul constă în daunele produse prin executarea cu întârziere a obligației de plată a prețului, la data de (...) în loc de (...) și (...), fiind considerat reparat potrivit art. 43 C. Com. prin plata dobânzii în intervalul cuprins între data scadenței și data plății efective, nu va valida modalitatea de calcul prezentată de intimată, apreciind că nu sunt datorate daunele interese moratorii calculate și asupra TVA aferente prețului de 1.000.000 Euro. Aceasta întrucât, potrivit condițiilor generale, pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de reparare, trebuie sa fie cert, determinat si sa nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur, atât in privințaexistentei, cat si in privința posibilității de evaluare. Prin întâmpinare, intimata a susținut că obligația de plată a taxei pe valoare adăugată privește exclusiv raporturile reclamantei cu statul român și nu o implică pe apelanta-pârâtă. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta avea dreptul să solicite compensarea TVA-ului colectat cu cel dedus, acesta fiind stabilit global și nu pentru o singură tranzacție. Practic, dacă pentru o anumităperioadă reclamanta invoca compensarea era posibilă chiar situația în care să nu aibă obligații de plată către stat, invocând, ca atare, pierderea unei șanse de care ar fi beneficiat în ipoteza în care prețul ar fi fost achitat conform înțelegerii părților. Pornind de la aceste premise, C.ea ia act de faptul că în legătură cu cerința existenței unui prejudiciu cert, s-a admis că prejudiciile viitoare și eventuale nu sunt certe, deoarece producerea lor nu este sigură. Ele vor deveni certe numai din momentul în care s-au produs sau este sigur că se vor produce. Până în acel moment ele sunt doar prejudicii virtuale, potențiale sau ipotetice. Totodată, s-a relevat însă și că prejudiciile viitoare și eventuale nu trebuie confundate cu prejudiciile constând în pierderea unei șanse. Prin pierderea unei șanse se înțelege pierderea posibilității unei persoane de a realiza un câștig sau de a evita o pierdere; de aici rezultă un prejudiciu pentru persoana în cauză. Atunci când această șansă se datorează unei conduite ilicite a altei persoane, se pune desigur problema dacă victima îi poate sau nu pretinde repararea prejudiciului constând în câștigul pe care nu l-a putut realiza sau, după caz, valoarea a cărei pierdere nu a fost în măsură să o evite. Deși în doctrina franceză s-au purtat și se mai poartă discuții controversate pe tema reparării pierderii unei șanse, jurisprudența este orientată masiv în favoarea acestei soluții. Important de subliniat este însă faptul că s-a indicat că pentru existențaobligației de reparate a unui prejudiciu constând în pierderea unei șanse nu este suficient să se dovedească doar prezența condițiilor generale ale răspunderii civile. D. de a obține reparația și limitele reparației se stabilesc având în vedere încă două condiții, A., pierderea unei șanse are caracter cert și deci este indemnizabilă dacă acea șansă pierdută este reală și serioasă; dacă nu îndeplinește aceste condiții, prejudiciul în cauză este calificat eventual sau ipotetic și este nereparabil. Plecând de la aceste repere doctrinare, curtea constată că, deși de principiu, nu se poate nega dreptul reclamantei de a beneficia de daunele interese moratorii și, implicit, compensatorii, calculate și asupra TVA, existând posibilitatea virtuală de câștig sau de evitare a unei pierderi, din partea acesteia, dat fiind mecanismul compensării TVA, nu este mai puțin adevărat că, în lipsa furnizării și probării unor date concrete cu privire la balanța de încasări și plăți a acesteia, de la datele de referință, pierderea de care de prevalează nu este indemnizabilă, nefiind dovedit caracterul real și serios al ei. A. de date ar fi putut fi atestate prin depunerea deconturilor de TVA, a balanțelor de verificare și a altor documente contabile ale reclamantei, numai acestea permițând o analiză concretă și aplicată, care să fie de natură să combată în mod pertinent criticile apelantei, legate de împrejurarea că, raportat la probațiunea administrată, obligarea la plata dobânzii legale asupra cotei de 19%, reprezentând TVA nevirat bugetului statului, echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză, câtă vreme, în principiu, TVA-ul nu este o sumă care i se cuvine creditorului, ci această sumă se virează la bugetul statului, ca urmare a emiterii unei facturi purtătoare de T. Din această perspectivă, nu pot fi acceptate apărările intimatei conform cărora textele legale invocate, respectiv art. 43 Cod comercial, OG nr. 9/2000 sau OG nr. 13/2001, nu realizează distincția avansată de către pârâtă, din moment ce construcția instanței de apel nu se raportează la acestea decât în subsidiar, ulterior analizei referitoare la caracterul cert al prejudiciului invocat. În plus, a fost avută în vedere împrejurarea că, în materia analizată, legea consideră că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală, or, raportat la datele existente ladosar, nu s-a dovedit că ar fi îndeplinită, nici chiar prin extrapolare, această cerință. Ca atare, se va constata că tribunalul a acordat în mod greșit reclamantei, cu titlu de daune interese moratorii aferente TVA, și suma de 148.988,69 lei, fără să fie dovedit vreun prejudiciu real și serios în acest sens, luându-se act și de faptul că acest cuantum a fost avansat de către pârâtă prin apel, el nefiind contestat de către intimată. Așa fiind, văzând prev. art. 296 C.pr.civ., apelul va fi admis, iar sentința va fi schimbată, în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate formulate de reclamanta SC P. SA și a obligării pârâtei SC U. S. la plata sumelor de 788.863,36 lei cu titlu de daune interese moratorii ( 937.852,05 - 148.988,69 ) și de 1262,18 lei, cu titlu de daune interese compensatorii, calculate până la data de (...), constatându-se că reducerea pretențiilor din primul petit se repercută și asupra calculului daunelor interese compensatorii, cuantumul acestora fiind stabilit de către C.e printr-un simplu calcul matematic, pornind de la elementele principale furnizate de reclamantă prin înscrisul depus la fila 40 din dosarul de fond, cu privire la care nu au fost ridicate obiecțiuni din partea pârâtei. Referitor la apelul formulat împotriva încheierii de completare a dispozitivului, în ceea ce privește critica principală, rămân valabile cele anterior expuse, privind necesitatea îndeplinirii cumulative a celor două condiții impuse de textul art. 297 alin.I teza a II-a Cod Pr. civ. Or, intimata arată corect că apelanta-pârâtă a fost citată pentru primul termen de judecată, chiar dacă nu i s-a comunicat și un exemplar al cererii de completare formulate de reclamanta. Cu toate acestea, apelanta a depus diligențele necesare și a studiat cererea de completare la arhiva T., după cum probează delegația de substituire de la dosar (f. 68), astfel că prima instanță a respins în mod legal și temeinic cererea de amânare. In concret, apelanta nu poate invoca si argumenta o vatamare care nu ar putea fi inlaturata decat prin anularea incheierii. O vatamare nu exista pentru ca si-a desemnat un reprezentant care a studiat si cererea de completare, iar chiar dacă ar fi vreo vatamare, apelanta are posibilitatea sa isi expuna apararile si sa propuna probele intr-o cale de atac devolutivă, care este prezentul apel. Mai mult, prin amânarea pronunțării soluției, instanța a dat eficiență art. 156 alin. 2 Cod Pr. Civ. În ceea ce privește solicitarea subsidiară a apelantei, C.ea va constata că teza inadmisibilității cererii de completare nu poate fi îmbrățișată. A.-pârâtă consideră că cererea de completare este inadmisibilă deoarece instanța nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, ci a acordat mai puțin decât s-a solicitat, astfel că intimata avea la dispoziție calea de atac a apelului, prin care această neregularitate putea fi îndreptată. În primul rând, C.ea constată că dispozitivul sentinței atacate menționează foarte clar "admite actiunea formulată și precizată", iar nu admite în parte actiunea. Mai mult, în considerentele sentinței (pag. 5), instanța retine că pârâta a produs reclamantei un prejudiciu pecuniar, cuantificat în daune interese moratorii si daune interese compensatorii constând în devalorizarea monedei nationale în intervalul cuprins între (...) si data plătii efective a daunelor moratorii. Așa fiind, corect subliniază intimata că instanța a omis să se pronunțe în totalitate asupra petitului II al acțiunii deși a motivat admiterea acestui petit, iar această situație se circumscrie art. 281 ind. 2 alin. 1 Cod Pr. Civ. În plus, conform prev. art. 281 ind. 2a Cod Pr. Civ., apelul având ca obiect exclusiv aspecte care țin de completare ar fi fost inadmisibil, nicidecum cererea de completare. Pentru aceste motive, încheierea prin care a fost soluționată cererea de completare va fi schimbată numai ca urmare a constatării caracterului întemeiat al criticilor legate de nelegalitatea obligării pârâtei și la plata sumei de 148.988,69 lei, o astfel de măsură fiind considerată necesară și datorită modului în care a fost redactat dispozitivul ei, preîntâmpinând astfel eventuale litigii ce s-ar putea naște în procedura de executare. Ca atare, pârâta va fi obligată și la plata sumei constând în daune interese compensatorii reprezentând devalorizarea monedei naționale în intervalul cuprins între (...) și cel al plății efective a sumei de 788.863,36 lei. Văzând și faptul că acțiunea a fost admisă în parte, va fi obligată pârâta să achite reclamantei suma de 33.595,08 lei cheltuieli de judecată la fond, constând în taxa de timbru și timbrul judiciar aferente pretențiilor admise, în cuantum de 12.017, 25 lei și, parțial, onorariu avocațial în sumă de 21.577, 83 lei. Totodată, având în vedere soluția din apel, precum și prev. art. 276 C.pr.civ., se va dispune compensarea cheltuielilor de judecată din apel, respectiv a sumei achitate de apelantă cu titlu de taxă de timbru aferentă pretențiilor validate și, parțial, cu titlu de onorariu, în sumă totală de 2000 lei, cu același cuantum achitat de intimată cu titlu de onorariu avocațial, dispunându-se în final obligarea apelantei la plata sumei de 8000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocațial (f. 56-58). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3048/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. S. C., ca rămasă fără obiect. Admite apelul declarat de pârâta SC U. S. împotriva sentinței civile nr. 3048/(...) și a încheierii civile f.n. din (...), ambele pronunțate în dosar nr. (...) al T. S. C., pe care le schimbă în parte, în sensul că: Admite în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC P. SA și obligă pârâta SC U. S. să-i plătească acesteia sumele de 788.863,36 lei cu titlu de daune interese moratorii și de 1262,18 lei, cu titlu de daune interese compensatorii, calculate până la data de (...), precum și suma constând în daune interese compensatorii reprezentând devalorizarea monedei naționale în intervalul cuprins între (...) și cel al plății efective a sumei de 788.863,36 lei. Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 33.595,08 lei cheltuieli de judecată la fond. Dispune compensarea parțială a cheltuielilor de judecată din apel și obligă apelanta-pârâtă să achite reclamantei intimate suma de 8000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.M.B./dact.L.C.C. 4 ex./(...) Jud.fond: D. H.
| ← Decizia comercială nr. 80/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 180/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
