Sentința comercială nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2/2012
Ședința 22 M. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - cererea de revizuire formulată de către SC A. D. SRL împotriva sentinței nr. 377 pronunțată la data de (...) de către Curtea de A. C., în dosar nr. (...) în contradictoriu cu pârâții SC A. C. PUI P. SA, T. I. HI SA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, M. A. ȘI D. R., AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ȘI S. ROMÂN PRIN G. R., cauza având ca obiect litigiu comercial.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de (...), recizuienta a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin cererea de revizuire formulată de SC A. D. SRL prin care a solicitat în conformitate cu art.322 alin.1 pct.9 C.pr.civ., revizuirea sentinței civile nr. 377 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) a C. de A. C. și deciziilor legate de acțiunea de recuperare a datoriei creditoarei S. A. D. S. de la debitoarea S. A. Pui-carne S. (M. A. și A.).
Prin încheierea civilă din data de 14 decembrie 2011 s-a constatat că această cerere de revizuire ce vizează sentința nr. 377 din data de (...) pronunțată de Curtea de A. C. în complet format dintr-un singur judecător, având ca obiect excepția de nelegalitate a H. G. nr.577 din (...) privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O. de U. a G. nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare a Legii nr.137/2002, s-a apreciat că se impune, raportat la prevederile art. 99 din Regulamentul de O. I. al I. J., scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului în vederea unei noi repartizări aleatorii, la un complet format dintr-un singur judecător, fond.
Prin concluziile scrise depuse de S. A. D. S. B. M. solicită anularea sentințeicivile nr.377 din (...) din dosarul nr.(...) a C. de A. C.
La dezbaterile din data de 15 martie 2012 președintele instanței a constatat formularea recursului în termen dar a învederat că, contrar susținerilor reprezentantului revizuentei, consideră ordinea de soluționare a celor două excepții a fi următoarea: întâi soluționarea excepției de admisibilitate apoi excepția nulității absolute.
În ședința publică a stăruit la solicitarea noastră de examinare a excepției de nulitate absolută fără evocare fondului pentru următoarele motive: a) Instanța va rezolva excepțiile, dacă se invocă mai multe, Într-o ordine dedusă din caracterul și efectele produse. Astfel, Întâi se vor soluționa excepțiilelegate de investirea instanței, apoi cele care privesc cornpetența, compunerea sau constituirea instanței, puterea de lucru judecat, prescripția. b) În privința priorități, articolul 137 alin. (1) Cod procedură civilă obligă instanța să se pronunțe înainte de a intra în fondul dezbaterilor asupra excepțiilor (de procedură și de fond) care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Se evită astfel o judecată inutilă sau efectuarea unor acte de procedură ce ar trebui ulterior refăcute de către instanța de judecată. c) Excepția invocată de noi este de necompetență absolută (articolul 159
Cod procedură civilă). Aceasta operează în cazul încălcării competenței generale (în absența indicării în lege a unor organe speciale de jurisdicție, competența de judecată revine de drept instanțelor judecătorești ), iar din cadrul competenței jurisdicționale, sunt vizate competența materială (articolele 1-4 Cod procedură civilă) și competența teritorială exclusivă sau excepțională (pricinile referitoare la starea și capacitatea persoanelor și cazurile prevăzute de articolele 13-16 Cod procedură civilă în materie contravențională, etc.).
Poate fi invocată de oricare dintre părți (chiar și de reclamantul care a pricinuit greșita sesizare), de procuror dacă participă sau de către instanță, din oficiu, în orice stare a pricinii, chiar direct în apel sau în recurs, deși încadrarea a avut loc la prima instanță, unde nu a relevat-o nimeni.
Părțile nu pot conveni să deroge de la regulile competenței absolute, deci viciile nu pot fi acoperite prin voința lor expresă sau tacită. d) Rezolvarea excepției de ne competență este comună, indiferent de caracterul ei.
Ea se soluționează înaintea altor eventuale excepții procesuale. e) În motivarea excepției de nulitate am invocate articolul 105 alin. (1) Cod procedură civilă.
Potrivit articolului 105 alin. (1) Cod procedură civilă "A. de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule".
Rezultă, așadar, că în acest caz nulitatea nu este condiționată de producerea vreunei vătămări. Ea intervine întrucât hotarârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă și operează indiferent dacă au fost încălcate norme de competență generală, materială ori teritorială.
A. Aspecte privind excepțiile.
Excepțiile absolute pot fi invocate de către părți, de procuror, dacă participă la proces, sau de către instanță din oficiu, în orice fază a procesului, chiar și direct în apel sau în recurs (în acest ultim caz numai dacă, potrivit articolul 162 Cod procedură civilă nu este nevoie de verificarea în afara dosarului a împrejurărilor de fapt). Renunțarea părților de a se prevala de o asemenea excepție este inoperantă.
Instanța nu poate lua în considerare excepțiile din oficiu, dar în baza rolului activ poate atrage atenția părții interesate că are dreptul de a invoca excepția. În fine, ele pot fi acoperite prin voința sau tăcerea părții îndreptăți te a le propune.
Căile prin care pot fi invocate excepțiile depind de etapa sau faza procesului civil și de natura normelor încălcate: prin întâmpinarea (articolul 115 pct. Cod procedură civilă) intervenția scrisă sau orală la prima zi de înfățișare (articolul 118
Cod procedură civilă) sau pe parcursul dezbaterilor, apelul, recursul, contestația în anulare obișnuită (articolul 317 Cod procedură civilă) sau cea specială (articolul 318
Cod procedură civilă), revizuirea, recursul în anulare.
Instanța va rezolva excepțiile, dacă se invocă mai multe, într-o ordine dedusă din caracterul și efectele produse. Astfel, întâi se vor soluționa excepțiile legate de investirea instanței, apoi cele care privesc competența, compunerea sau constituirea instanței, puterea de lucru judecat, prescripția.
Instanța, sesizată de reclamant competentă să rezolve cererea sa, se va pronunța și asupra mijloacelor de apărare ale pârâtului, potrivit regulei „judecătorul acțiunii este judecătorul excepțiunii"; (articolul 17 Cod procedură civilă).
În privința priorități, articolul 137 alin. (1) Cod procedură civilă obligă instanța să se pronunțe înainte de a intra în fondul dezbaterilor asupra excepțiilor (de procedură și de fond) care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Se evită astfel o judecată inutilă sau efectuarea unor acte de procedură ce ar trebui ulterior refăcute de către instanța de judecată.
Conform articolul 137 alin. (2) Cod procedură civilă, dacă pentru dovedirea temeiniciei excepției este necesară administrarea unor probe comune cu cele privitoare la dovada fondului cererii, atunci excepția se va uni cu fondul. În cazul în care excepția se va respinge, probele rămân câștigate cauzei. Astfel, dacă se invocă lipsa calității procesuale active într-o acțiune reală și excepția se admite, acțiunea se va respinge nu ca nefondată, ci pentru lipsa calității procesuale active, dar dacă excepția se va respinge, acțiunea nu este admisă automat ci soluția depinde și de celelalte apărări.
Pentru a se pronunța asupra excepției invocate, aceasta trebuie pusă mai întâi în discuția părților, respectându-se astfel principiul contradicționalității. În aplicarea principiului, rolul activ al judecătorului. consacrat în articolele 129 și 130 Cod procedură civilă cu aplicarea dispozițiilor articolului 118 Cod procedură civilă în materia excepțiilor, instanța nu se va limita doar la ridicarea din oficiu a excepțiilor absolute, ci trebuie să pună în discuție și problema privind normele dispozitive pe care partea le ignoră și care ar putea influența existența sau valabilitatea raportului juridic dedus judecății.
Instanța va lua act de renunțarea părții interesate la posibilitatea invocării unei excepții procesuale relative, dar numai dacă nu se urmărește eludarea legii, atragerea unor interese ale terțelor persoane. ori dacă partea nu a fost victima erorii (articolul 5 și 966 c.civ.).
La dezbaterea excepției invocare. primul are cuvântul reclamantul, pârâtul având ultimul uvânt. D. pârâtul a ridicat excepția, ordinea se inversează. Terții participanți la proces vor lua cuvântul potrivit poziției lor procesuale: intervenientul principal și terțul introdus în condițiile articolului 57 Cod procedură civilă, după reclamant, intervenientul accesoriu, după partea pe care o sprijină în proces, chematul în garanție, după cel care l-a introdus în proces.
D. instanța găsește că excepția ridicată este întemeiată, o va admite, pronunțând o:
- Încheiere, atunci când dispune amânarea judecății, pentru un alt termen;
- Hotărâre a (sentință sau decizie, după stadiul în care se află judecata) atunci când pronunță declinarea competenței, respingerea sau anularea cererii, perimarea.
D. excepția este neîntemeiată. instanța o va respinge printr-o încheiere și continuă judecata. Această încheiere arc caracter interlocutoriu, în sensul că leagă instanța, aceasta nemaiputând reveni asupra soluției date.
Împotriva încheierii de admitere sau de respingere a excepției se poate declara apel sau recurs numai odată cu fondul (articolul 282 alin. (1) Cod procedură civilă). dacă legea nu prevede expres o altă soluție (ex. articolul 34 alin. (1) Cod procedură civilă prevede că încheierea prin care s-a admis recuzarea nu poate fi atacată prin nici o cale de atac).
Hotărârea prin care s-a admis excepția, dacă este pronunțată de prima instanță, poate fi atacată cu apel. În cazul perimării calea de atac este recursul. iar termenul curge de la data pronunțării (articolul 252 alin. (3) Cod procedură civilă).
Excepția este un mijloc tehnic prin care se invocă încălcări ale normelor de drept material sau procesual, dar nu pun în discuție fondul dreptului și trebuie valorificare, de regulă, înainte de dezbaterea fondului. Chiar dacă excepția a fostunită cu fondul sau dacă excepțiile absolute au fost invocate după intrarea în dezbateri. nu se pune în discuție fondul dreptului.
Admiterea excepției procesuale nu afectează de regulă dreptul reclamantului, iar hotărârea pronunțată ca urmare a admiterii unei excepții, nu are putere de lucru judecat cât privește fondul dreptului (cum este cazul apărărilor de fond).
B. Aspecte privind excepția de necompetcnță.
Necompetența unei instanțe poate fi invocată în cursul judecății (în primă instanță sau in căile de atac) prin excepție. D. s-a pronunțat o hotărâre. mijlocul va fi apelul, respectiv recursul (căci acestea nu sunt cereri noi (articolul 294 alin. (1) teza a doua Cod procedură civilă). Împotriva unei hotărâri irevocabile necompetența poate fi invocată pe calea contestației în anulare de drept comun.
Excepția de necompetență este o excepție de procedură și dilatorie, reglementată în articolele] 58-] 60 Cod procedură civilă. Caracterul ei absolut sau relativ diferă după felul normelor încălcate: a) Excepția de necompetență absolută (articolul 159 Cod procedură civilă). Aceasta operează în cazul încălcării competenței generale (în absența indicării în lege a unor organe speciale de jurisdicție, competența de judecată revine de drept instanțelor judecătorești), iar din cadrul competenței jurisdicționale, sunt vizate competența materială (articolele 1-4 Cod procedură civilă) și competența teritorială exclusivă sau excepțională (pricinile referitoare la starea și capacitatea persoanelor și cazurile prevăzute de articolele 13-16 Cod procedură civilă în materie contravențională, etc.).
Poate fi invocată de oricare dintre părți (chiar și de reclamantul care a pricinuit gresita sesizare). de procuror dacă participă sau de către instanță, din oficiu, în orice stare a pricinii. chiar direct în apel sau în recurs, deși încadrarea a avut loc la prima instanță. unde nu a relevat-o nimeni.
Părțile nu pot conveni să deroge de la regulile competenței absolute, deci viciile nu pot ti acoperite prin voința lor expresă sau tacită . b) Excepția de necompetență relativă. Se poate ridica această excepție în cazul încadrării competenței teritoriale de drept comun (articolul 5 și articolul 7 Cod procedură civilă) sau alternative ( articolele 6, 7 alin. (2), 8-11, 453 Cod procedură civilă).
Excepția poate fi invocată numai de către partea în interesul căruia a fost creată, adică la prima instanță de către pârât (articolul 158 alin. Ultim ), chematul în garanție dacă acesta îl apără în proces pe pârât sau de către titularul dreptului dacă acesta recunoaște susținerile pârâtului pe care îl înlocuiește în proces.
Această excepție trebuie invocată cu prioritate prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare, la prima instanță daca întâmpinarea nu este obligatorie.
Instanța nu o poate invoca din oficiu, dar în virtutea rolului activ, poate atrage atenția pârâtului asupra acestui drept.
Părțile pot conveni, expres sau tacit, să deroge de la dispozițiile legii, prorogând competența instanței.
II. Rezolvarea excepției de ne competență este comună, indiferent de caracterul ei. Ea se soluționează înaintea altor eventuale excepții procesuale.
Excepția se pune, obligatoriu, în discuția părților. D. pentru soluționarea ei este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii, excepția se va uni cu fondul (articolul 137 Cod procedură civilă).
D. instanța respinge excepția, se va da o încheiere cu caracter interlocutoriu care poate fi atacată cu apel sau recurs numai odată cu fondul (articolul 158 alin. (2)
Cod procedură civilă). Instanța va trece apoi la judecarea cauzei.
D. excepția este admisă, instanța se desesizează, pronunțând o hotărâre ( sentință sau decizie) prin care se dispune trimiterea pricinii la instanța competentăsau la alt organ de jurisdicție competent potrivit legii (articolul 158 alin. (1) Cod procedură civilă). D. competent este un organ al statului, rară activitate jurisdicțională, prin hotărâre se va respinge cererea ca inadmisibilă; iar dacă litigiul conține un element de extraneitate și competent este un organ de jurisdicție dintr-un alt stat, admițând excepția, se va respinge prin hotărâre cererea ca nefiind de competența instanțelor române (articolul 157, L. 105/1992 Cod procedură civilă).
Hotărârea se dă cu drept de apel sau de recurs, în termen de 15 zile de la pronunțare, și nu de la comunicare (articolul 158 alin. (3) Cod procedură civilă). După ce hotărârea de declinare a competenței rămâne irevocabilă, dosarul se trimite la organul competent, dar dacă calea de atac este exercitată chiar de către partea care a cerut declinarea, dosarul poate fi trimis de îndată. fiind evident interesul de a tergiversa judecata (articolul 158 alin. (4) Cod procedură civilă).
A. de procedură ale instanței sesizate inițial sunt lovite de nulitate (articolul
105 alin. (1) Cod procedură civilă), probele administrate de către instanța necompetentă rămân câștigate judecății. neputând fi refăcute decât pentru motive temeinice (articolul 160 Cod procedură civilă).
Hotărârea de declinare a competenței, rămasă irevocabilă, are putere de lucru judecat, numai în ceea ce privește instanța care se dezinvestește: organul căruia i se trimite dosarul nu este legat de această hotărâre, putând considera că primirea este de competența instanței întâi sesizate și în urma declinării de competență conflictul negativ de competență va fi soluționat conform articolelor 20-22 Cod procedură civilă).
D. necompetența a fost invocată prin formularea unui motiv de apel, care a fost admis de instanță și s-a dispus desființarea hotărârii pentru lipsă de competență, cauza va fi trimisă organului jurisdicțional competent (articolul 279 alin. (2) Cod procedură civilă).
D. necompetența a fost invocată printr-un motiv de recurs și recursul a fost admis, hotărâre a atacată va fi casată, pentru lipsă de competență și cauza trimisă organului competent (articolul 312 alin. (2) Cod procedură civilă). În cazul în care însăși instanța de recurs este competenta să soluționeze cauza în primă instanță sau în apel, va casa hotărârea recurată și va soluționa cauza în fond.
Instanța competentă în judecarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de tribunale în primă instanță. în materie de contencios administrativ, este curtea de apel și Î. Curte de C. și J.
După cum s-a observat, conflictele de competență există între instanțele judecătorești.
Astfel încât, dacă completul de judecată consideră că cererea trebuie rezolvată de un anumit complet, ia act prin încheiere și președintele instanței rezolvă administrativ acest transfer; dacă președintele instanței nu este de acord sau dacă completul căruia i s-a repartizat dosarul constată că primul complet a fost bine sesizat, încheierea poate fi atacată cu apel sau recurs, căci s-ar ajunge la întreruperea cursului justiției. D. competentă este o altă secție a aceleiași instanțe, dosarul se trimite acesteia prin încheiere.
C. Aspecte privind excepția de nulitate.
Prin act de procedură se înțelege orice act (înțeles atât de operațiune juridică cât și ca înscris) făcut pentru declanșarea procesului; în cursul și în cadrul procesului civil de către părți, instanța judecătorească, ceilalți participanți la proces, legat de activitatea procesuală a acestora. Sunt astfel de acte: cererea de chemare în judecată și de exercitare a căilor de atac, citațiile, comunicarea actelor de procedură, actele scrise care constată comunicarea, depozițiile martorilor, rapoartele de expertiză, încheierile, hotărârile, somațiile, etc.
Nerespectarea condițiilor privind îndeplinirea actelor de procedură atrage diverse sancțiuni, nulitatea actului de procedură, obligația de a se completa saureface actul îndeplinit cu încălcarea dispozițiilor legale, decăderea din termenul prevăzut pentru îndeplinirea actului, perimarea cererii, prescripția dreptului de a obține executarea silită, obligația de a despăgubi partea prejudiciată, sancțiuni pecuniare, sancțiuni disciplinare.
Cea mai importantă sancțiune este nulitatea actului de procedură.
Nulitatea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l în tot sau în parte de efectele firești.
Nulitatea este, prin urmare, o sancțiune subordonată condiției pricinuirii unei vătămări procesuale (prejudiciu patrimonial, amânarea procesului, împiedicarea părții care n-a fost citată legal de a-și pregăti apărarea, etc.). Regula este instituită de disp. articolul 105 alin. (2) Cod procedură civilă: "actele Î. cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent (agent procedural, expert, grefier și executor judecătoresc, nu și judecător), se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Această vătămare se prezumă în cazul nulității exprese (adică anume prevăzute de lege: articolele 43,
88, 89, 100, 133, 161,258,288,302, 391,410,497. 509. 511. etc. Cod procedură civilă), astfel încât partea care invocă nulitatea este dispensată de sarcina probei vătămării, dar cel interesat în menținerea actului de procedură are posibilitatea de a dovedi inexistența vătămării (articolul 105 alin. (2) Cod procedură civilă teza finală). Celelalte nulități sunt virtuale, adică tacite, implicite și în cazul lor vătămarea trebuie dovedită de cel ce o invocă.
Nulitatea nu este însă condiționată de existența vreunei vătămări într-un singur caz: pentru actele de procedură întocmite de un judecător necompetent
(articolul 105 alin. (1) Cod procedură civilă). Textul are În vedere încălcarea de către instanță a normelor de competență generală. materială și teritorială (diferind, desigur, condițiile de invocare).
Chiar și în acest caz. dacă se declară necompetența, în urma admiterii excepției de necompetență. dovezi le administrate rămân câștigate judecății și instanța competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice (articolul 160
Cod procedură civilă).
În constatarea vătămării și a declarării nulității, instanța trebuie să aibă în vedere regula stabilită de articolul 108 ultim alin. Cod procedură civilă, potrivit căruia nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt (deci nulitatea relativă a actului de procedură este Înlăturată) și cerința din articolul 105 alin. (2) Cod procedură civilă, potrivit căreia nulitatea este o sancțiune extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile, astfel încât, conform articolului 106 alin. (2) Cod procedură civilă, judecătorul va putea să dispună îndreptarea neregularităților săvârșite cu privire la actele de procedură (prin completarea sau refacerea lor).
În legislația actuală nu există nulități de drept (de jure), prin urmare nulitatea va opera numai dacă a fost constatată sau pronunțată de către instanța judecătorească (ope judicia), astfel actul de procedură rămâne valabil și își produce efectele sale firești, iar dacă toate căile care puteau duce la anularea lui nu mai pot fi folosite (excepție apelul, recursul, contestați a în anulare, revizuirea, recursul în anulare, contestația la executare), nulitatea rămâne definitiv acoperită.
În cursul procesului civil (faza de judecată sau faza executării silite), nulitatea se invocă pe cale de excepție, care va îmbrăca o anumită formă în funcție de neregularitatea procesuală invocată: excepția de necompetență, excepția de incompatibilitate, excepția lipsei procedurii de citare, etc.
Regimul juridic al nulității diferă în funcție de caracterul normelor încălcate: a) Nulitatea absolută operează în cadrul încălcării normelor imperative de ordine publică. În acest caz excepția este de procedură, peremptorie și absolută.
Poate fi invocată de către părți, procuror sau instanță din oficiu (articolul 108 alin. (1) Cod procedură civilă) în orice stare a pricinii (chiar în apel sau recurs) viciul actului nu poate fi acoperit prin trecerea timpului sau prin consimțământul părților. b) Nulitatea relativă operează în cazul încălcării normelor dispozitive. Excepția este de procedură, peremptorie și relativă. Poate fi invocată numai de partea vătămată, protejată prin dispoziția legală (în caz de coparticipare procesuală necesară, adică când mai multe părți au același interes, excepția poate fi invocată de oricare, potrivit articolului 48 alin. (2) Cod procedură civilă) fie chiar în ziua de înfățișare la care s-a produs neregula, fie la prima zi de înfățișare ce a urmat și înainte de a se pune concluzii în fond. (articolul 108 alin. (3) Cod procedură civilă), neputându-se invoca propria vină (articolul 108 ultim. alin. Cod procedură civilă).
Prin urmare. nulitatea relativă se acoperă dacă nu a fost invocată de către partea interesată sau dacă a fost invocată ulterior termenelor arătate. Instanța nu poate invoca din oficiu această nulitate, dar poate să-i atragă atenția părții asupra acestui drept, în temeiul articolul ui 129-130 Cod procedură civilă.
În fața instanțelor de fond, singura modalitate de invocare a nulităților este excepția.
Nulitățile relative care primesc însăși hotărârea pronunțată pot fi invocate în fața instanței de apel, respectiv de recurs.
În funcție de natura nulității, instanța va rezolva problema părții care poate invoca nulitatea, temeiul în care a fost invocată. precum și posibilitatea sau imposibilitatea invocării ei.
D. găsește excepția nejustificată, instanța o va respinge prin încheiere, care este interlocutorie și premergătoare. În cazul în care instanța de fond a respins excepția de nulitate (absolută sau relativă), neregularitatea procesuală poate fi reiterată prin intermediul căilor de atac legale a fondului.
D. este admisă se va pronunța o încheiere, dacă instanța rămâne în continuare investită (exemplu recuzare, citare, etc.) sau o hotărâre (exemplu declinarea de competență) care vor putea fi atacate potrivit regimului de drept comun sau cel prevăzut în texte derogatorii (ex. articolul 34 Cod procedură civilă cu privire la recuzare).
Instanța va dispune îndreptarea neregularităților (articolul 106 Cod procedură civilă) prin:
- refacerea, adică înlocuirea actului viciat cu unul care întrunește toate condițiile prevăzute de lege, după ce a declarat nulitatea respectivului act. De regulă. refacerea actului de procedură este dispusă de instanța în fața căreia s-a constatat și declarat nulitatea (exemplu: se amână judecata și se dispune din nou citarea sau refacerea expertizei).
D. este dispusă de instanța de atac, se concretizează în rejudecarea cauzei care se va relua de la început (pentru casarea totală) sau de la actul declarat nul (pentru casarea parțială) dacă casarea este cu trimitere;
- remedierea, adică completarea, modificarea sau rectificarea actului de procedură. Astfel, articolul 114 alin. (2) Cod procedură civilă dă dreptul președintelui instanței să ceară reclamantului întregirea cererii de chemare în judecată până la comunicarea către pârât, articolul 133 alin. (2) Cod procedură civilă permite completarea aceleiași cereri cu semnătura care lipsea, articolul 132 alin. (l) Cod procedură civilă permite instanței la prima zi de înfățișare să acorde termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a se propune noi dovezi, articolul
281 Cod procedură civilă permite îndreptarea hotărârilor care conțin greșeli materiale. Jurisprudența a apreciat că dacă minuta a fost semnată de toți judecătorii
și numai hotărârea rămasă nesemnată de unul dintre aceștia, poate fi evitată susținerea nulității prin semnarea ei ulterioară (T. Suprem, col. civ., dec. 2006/1956, C.D. 1956, voI. II, p. 272).
Până în momentul declarației nulității, actele de procedură (deși viciate) produc toate efectele unor acte legale.
Invalidarea actului are loc în momentul declarării nulității și nu din momentul constatării ei. Astfel, actul nul este lipsit de eficiență, dar numai cu privire la funcția sa procesuală : o acțiune anulată poate servi ca început de dovadă scrisă; un act autentic declarat nul pentru vicii de formă păstrează puterea probatorie de înscris sub semnătură privată dacă este semnat de părți; cererea de chemare în judecată are efect întreruptiv al prescripției chiar dacă este adresată unei instanțe necompetente sau dacă este nulă pentru lipsa de forme ( articolul 1870 c.civ.); probele administrate de instanța necompetentă rămân câștigate cauzei (articolul 160 Cod procedură civilă).
Nulitatea proprie a unui act de procedură atrage și nulitatea (numită derivată) a altor acte de procedură (care pot fi întocmite legal), în măsura în care acestea din urmă nu pot avea o existență de sine stătătoare (articolul 106 alin. (1) Cod procedură civilă), indiferent că sunt anterioare (exemplu: nulitatea hotărârii pronunțată de alți judecători decât cei din dezbaterile în fond se răsfrânge și asupra dezbaterilor), concomitente sau ulterioare (exemplu: anularea citării atrage și nulitatea hotărârii care s-a pronunțat, anularea minutei atrage și nulitatea hotărârii ). Prin urmare, efectul extensiv al nulității se va produce când instanța constată un nex cauzal Între acele acte de procedură, indiferent de natura normelor încălcate.
Nulitatea principalelor acte de procedură a) Hotărârea judecătorească. Nulitatea poate fi invocată pe calea apelului, respectiva recursului. ori a căilor extraordinare de atac și vizează nerespectarea articolul 261 Cod procedură civilă, cu privire la conținutul oricărei hotărâri judecătorești; b) Încheierea de ședință. Nulitatea vizează inexistența încheierii, nesemnarea lor de către judecători și grefieri, nerespectarea conținutului. Atrage și nulitatea hotărârii. c) Citarea. Nulitatea vizează lipsa citării (articolele 85, 107 Cod procedură civilă) sau a mențiunilor pe care trebuie să le conțină (articolul 88 pct. 2, 4 și 6 Cod procedură civilă). a termenelor de citare (articolul 89 alin. (1) Cod procedură civilă), nerespectarea mențiunilor existente din procesul verbal de înmânare (articolul 100 alin (1). pct, L 2.4-8 Cod procedură civilă). d) Cererea și cererea de chemare în judecată. Avem în vedere nerespectarea cerințelor articolului 82 Cod procedură civilă, respectiva articolului 112 Cod procedură civilă, precum și nerespectarea dispozițiilor privind plata taxei de timbru
(articolul 20 din legea 146/1997. articolele 35 și 36 din OM] 760/CIl999). e) A. de procedură întocmite de organele de executare silită; Principala modalitate de invocare a nulității o reprezintă contestația la executare; poate fi însă valorificată și prin intermediul excepțiilor procesuale. Nulitatea vizează cerințele referitoare la timpul și condițiile generale în care trebuie să se facă executarea (articolul 391 Cod procedură civilă), urmărirea unor bunuri mobile exceptate de lege (articolele 406- 409 Cod procedură civilă) lipsa somației sau a comandamentului (articolele 387-388 Cod procedură civilă), lipsa publicității în caz de vânzare a bunurilor (articolele 500, 502,504 Cod procedură civilă), lipsa titlului executoriu
(articolul 379 alin. (1) Cod procedură civilă) sau a investirii cu formulă executorie
(articolul 374 alin. (1) Cod procedură civilă), etc.
Excepțiile absolute pot fi invocate de către părți, de procuror, dacă participă la proces, sau de către instanță din oficiu, în orice fază a procesului, chiar și direct în apel sau în recurs (în acest ultim caz numai dacă, potrivit articolul 162 Cod procedură civilă nu este nevoie de verificarea în afara dosarului a împrejurărilor de fapt). Renunțarea părților de a se prevala de o asemenea excepție este inoperantă.
Potrivit articolului 105 alin. (1) Cod procedură civilă "A. de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule".
Rezultă, așadar, că în acest caz nulitatea nu este condiționată de producerea vreunei vătămări. Ea intervine întrucât hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă și operează indiferent dacă au fost încălcate norme de competență generală, materială ori teritorială. Însa, exista deosebiri în privința condițiilor de invocare, după cum norma de competență este relativă sau absolută.
La dezbaterea excepției invocate, primul are cuvântul reclamantul, pârâtul având ultimul cuvânt. D. pârâtul a ridicat excepția, ordinea se inversează. Terții participanți la proces vor lua cuvântul potrivit poziției lor procesuale: intervenientul principal și terțul introdus în condițiile articolul 57 Cod procedură civilă, după rec1amant, intervenientul accesoriu, după partea pe care o sprijină în proces, chematul în garanție, după cel care l-a introdus în proces.
Admisibilitatea cererii de revizuire
Potrivit articolului 322 pct. 9 din C. de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă Curtea E. a D. O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, datorată unei hotărâri judecătorești. iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Consecințele grave ale încălcării drepturilor și libertăților fundamentale constau în neplata creanței certe, lichide și exigibile a livrărilor de vitamine, consecințe care continuă să își facă efectul.
Datorită încălcări lor drepturilor și libertăților fundamentale, stabilite irevocabil de Curtea E. a D. O. creanța certă, lichidă și exigibilă, stabilită de un expert contabil acceptat de părțile litigante, nu a putu fi recuperată nici după 12 ani.
Consecințele grave ale încălcării drepturilor și libertăților fundamentale nu pot fi remediate pe nici o altă cale.
Datorită modului netransparent de privatizare a A. Pui C. S. (M. A. și A.), privatizare care are la bază un "contract secret", fără comunicarea documentelor de privatizare nu avem de unde a cunoaște părțile de la care ne putem recupera prejudiciul.
Învederează instanței că judecătorul național, în calitate de prim judecător al
C., are obligația de a asigura efectul deplin al normelor C.i E. a D. O. asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională. fără să fie nevoie să aștepte intervenția legiuitorului pentru abrogarea ei.
De asemenea, conform jurisprudenței C. de Justiție de la L., este de competența judecătorului național, în calitate de prim judecător comunitar, să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național care i s-ar opune.
Efectele hotărâri lor C. E. a D. O. - prin care se constată violarea de către instanțele naționale a drepturilor omului, consfințite in C., cu ocazia pronunțării hotărârilor rămase irevocabile - după epuizarea tuturor căilor de atac prevăzute de legislația națională - operează asupra acestor hotărâri - prin intermediul căii de atac extraordinare. - a revizuirii - prevăzută de articolul 322 pct. 9 Cod procedură civilă - prin care instanța își retractează propria hotărâre.
Revizuirea prevazută de articolul 322 pct. 9 Cod procedură civilă introdusă prin O. nr. 5. aprobată prin L. nr. 1. operează numai in condițiile existenței unei hotărâri pronunțată de C. prin care s-a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale, printr-o hotărâre judecătoreasca internă și numai dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii.
Imperativul aplicării articolului 322 pct. 9 pentru remedierea drepturilor încălcate - a căror violare a fost constatată prin hotărârea C.- obligatorie jurisdicției naționale - În temeiul articolului 20 din Constituție, face ca revizuirea hotărârii instanței de recurs (singura care poate fi retractată in temeiul articolului 322 pct. 9) să nu fie condiționată de evocarea fondului.
Așa cum s-a stabilit prin hotărârea C. E. a D. O., accesul nostru la justiție a fost obstrucționat, noi fiind lipsiți de posibilitatea clară și concretă de acces la o instanță care să statueze asupra contestației noastre referitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil, singura cale de remediere a consecințelor grave ale acestei încălcări o constituie revizuirea hotărârilor indicate.
În speță sunt întrunite cerințele art.322 pct.9 C.pr.civ., cu referire la art.322 alin.1 C.pr.civ., deoarece există o hotărâre a C. E. a D. O., care constată încălcarea mai multor drepturi fundamentale - inclusive accesul la instanță care să statueze în privința dreptului nostru de proprietate, iar această încălcare nu poate li remediată fără admiterea prezentei revizuiri și stabilirea relațiilor contractual dintre AVAS și H I T. I..
În aceste condiții, Curtea Constituțională prin D. N. din 15 februarie 2011 a constat că ar1.20 alin.( 1) din Constituție impune interpretarea art.21 privind accesul liber la justiție din L. fundamentală prin prisma înțelesului dat acestui drept de Curtea E. a D. O. în jurisprudența sa. O astfel de concluzie se impune, mai ales că autorii excepției de neconstituționalitate invocă o hotărâre a C. de la S. pronunțată chiar In favoarea lor.
D. nu s-ar ajunge la această concluzie, justițiabilul s-ar vedea lipsit de protecția conferită de C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar dreptul său de acces liber la justiție prevăzut de art.21 din L. fundamentală ar fi încălcat. Ca o consecință directă, România ar fi în situația unei părți la C. care nu își respectă obligațiile asumate pe planul dreptului internațional public și al dreptului intern, contrar prevederilor art. 11 alin.(1) și (2) și art.20 alin.(1) din Constituție.
Așadar, având în vedere dispozițiile constituționale menționate, faptul că
România este parte la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind obligată să respecte atât C., cât și interpretările date de Curtea E. a D. O. în jurisprudența sa, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art.322 pct.9 din C. de procedură civilă sunt afectate de vicii de neconstituționalitate.
Astfel, în măsura în care aceste prevederi legale nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea E. a D. O., se ajunge la lipsirea de conținut a unui drept garantat de C. R.
În consecință, Curtea Constituțională a constatat că prevederile legale criticate, în măsura în care au consecințele menționate mai sus, încalcă dispozițiile art.1 alin.(3) și (5), art.11 alin.(l) și (2), art.20 alin.(l), precum și ale art.21 din C. R.
Prin D. N. din 15 februarie 2011 Curtea Constituțională a mai statuat următoarele:
Așadar, având in vedere dispozițiile constituționale menționate, faptul că
România este parte la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind obligată să respecte atât C., cât și interpretările date de Curtea E. a D. O. in jurisprudența sa, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art.322 pct.9 din C. de procedură civilă sunt afectate de vicii de neconstituționalitate.
Astfel, in măsura in care aceste prevederi lega le nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea E. a D. O., se ajunge la lipsirea de conținut a unui drept garantat de C. R.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 ianuarie 2012 S. TRANSIL VANIA I. H.I S.A B. M., a solicitat pe cale de excepție respingerea revizuirii fata de SC T. I. HI SA fata de care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond, solicită respingerea ca inadmisibila a revizuirii Sentinței civile nr.
377/(...), din următoarele motive:
Sentința nr. 377/(...) a căror casare o solicita REVIZUIENTA SC A. D. SRL a (ost emisa in dosarul (...) al C. de A. C. iar dosarul a avut ca si obiect - excepție nelegalitate act administrativ prin care a fost respinsa ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC A. SRL B. M. privind și pe pârâta A VAS B.
În motivare, a arătat că pe excepție, fiind o cale de atac, revizuirea nu declanșează un litigiu nou, ci reprezintă numai o fază procesuală a aceleiași cauze, ceea ce face ca în mod firesc ea sa nu se poată desfășura decât în cadrul procesual deja existent in etapele procesuale anterioare. În aceste condiții, interesul promovării cererii de revizuire aparține persoanelor care au avut calitate de parte în procesul inițial. Prin menirea sa, instituția revizuirii reprezintă o cale extraordinară de atac, care are rolul de a supune controlului judiciar îndreptarea erorilor de fapt.
Astfel in dosar nr.1001/33/200l persoanele care au avut calitate de parte au fost A. D. reclamanta si A. V. B. parata-obiectul dosarului fiind, excepție nelegalitate act administrativ iar pe cale de consecinta in acest dosar de revizuire se T. I. H.I SA nu are calitate.
Pe fond - Potrivit art. 322 pct. 9 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere dacă Curtea E. a D. O. a constatat o Încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești. iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Analizând aceste condiții, în raport de situația în cauză, analizând condițiile admisibilității cererii revizuientei constată în primul rând că C. analizând cauza nu a constatat o incalcare a dreptului de proprietate conform art 1 la C. prin hotărârea a cărei revizuire se cere, ci o încălcare a acestui drept de către S. Roman sub incidenta art. 6 § 1.
Ca urmare apreciem că prima condiție nu este îndeplinită în speță:
Pe de altă parte, nici celelalte două condiții nu pot fi reținute ca îndeplinite, câtă vreme, S. Român si-a îndeplinit obligația de a-l despăgubi pe revizuient, consemnând la C. în termenul stabilit de Curtea E. a D. O. suma acordată cu titlu de despăgubire la dispoziția reclamantului. (fapt recunoscut verbal in fata Tribunal M.), iar exceptia de nelagalitate obiect al dosar (...) nu a facut obiectul cererii la C.
Ca urmare, în cauză nu se poate reține că, consecințele grave ale încălcării continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
De asemenea din punctul nostru de vedere pe calea revizuirii poate fi retractată o hotărâre judecătorească definitivă, care este greșită în raport cu unele împrejurări survenite după pronunțarea ei, iar motivele pentru care se poate dispune retractarea sunt prevăzute expres și limitativ de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. Revizuirea nu poate fi exercitată pentru motive care privesc greșeli de judecată, cum ar ti aprecierea greșită a probelor. omisiunea analizării unor probe ori interpretarea greșită a unor dispoziții legale astfel cum rezulta din acțiunea SC A. D YNAMICS SRL. care apreciază ca atunci cand CURTEA DE A. fie a interpretat gresit acte sau dispozitii legale in luarea deciziei de admitere sau nu a creantei sale ,a prejudiciat-o.
De aceea, fără a se analiza susținerile revizuientei, cererea de revizuire trebuie respinsă ca nefondata.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, deși legal citată (f. 232), nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici n u a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația conform art. 326 alin. 2 C.pr.civ.
Analizând cererea de revizuire, Curtea reține următoarele:
Curtea a examinat mai întâi admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma îndeplinirii condițiilor legale de exercitare:
1. În ceea ce privește termenul de exercitare a cererii, Curtea a reținut că față de motivul explicit de revizuire invocat de revizuient, art. 322 pct. 9 C.pr.civ. și cu trimitere la hotărârea C. E. a D. O. în cauza S. A. D. - S. B. M. împotriva R. de care se prevalează revizuientul și care a fost publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 567 din data de 10 august 2011, termenul de 3 luni prevăzut la art. 324 alin. 3 C.pr.civ. a fost respectat căci cererea de revizuire a fost introdusă la data de 3 noiembrie, dată care se situează înainte de expirarea termenului legal 10 noiembrie 2011.
Din această perspectivă, cererea de revizuire s-a formulat în termen legal.
2. Cât privește, cerința ca hotărârea susceptibilă de revizuire pe motivul prevăzut la art. 322 pct. 9 C.pr.civ. să îndeplinească condiția de a evoca fondul,
Curtea reține că potrivit Deciziei nr. 233 din 15 februarie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 340 din 17 mai 2011 și ulterior prin D. nr. 1.163 din 15 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 835 din 25 noiembrie 2011 s-a statuat, în esență, că „ … dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care acesteprevederi legale nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea E. a D. O. Prin urmare, Curtea reține că sintagma "atunci când se evocă fondul", criticată în prezenta cauză, cunoaște o limitare în sfera sa de aplicare în privința art. 322 pct. 9 din C. de procedură civilă.";
Așa fiind, din această perspectivă, cerința evocării fondului nu se impune sub aspectul de incidență al dispozițiilor art. 322 pct. 9 C.pr.civ. chiar dacă hotărârea susceptibilă de revizuire este pronunțată de o instanță de recurs.
3. Curtea reține că sub aspectul obiectului revizuirii, cererea de revizuire poartă asupra unei sentințe pronunțate de Curtea de A. în primă instanță care a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului exercitat de revizuienta reclamantă S. A. D. S. B. M. prin decizia nr. 3660 din 28 septembrie 2007 în dos. nr. (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Or, conform dispozițiilor art. 322 alin. 1 partea introductivă, sunt supuse revizuirii, între altele, hotărârile rămase definitive și irevocabile prin nerecurare.
Altfel spus, circumscris acestei analize, poate face obiect al revizuirii hotărârea de fond a primei instanțe, pronunțate cu ocazia primei judecăți care a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare, ori prin anularea sau respingerea recursului în temeiul unei excepții procesuale.
După cum rezultă din cele ce precedă, sentința 377 din 5 iulie 2007 pronunțată de Curtea de A. C. a rămas definitivă și irevocabilă la data de 28 septembrie 2007 prin respingerea recursului de către Î.-S.
Din această perspectivă, sentința 377 din 5 iulie 2007 pronunțată de Curtea de A. C. nu este susceptibilă de revizuire pe cale directă, ci eventual poate fi pusă în discuție revizuirea deciziei nr. 3660 din 28 septembrie 2007 în dos. nr. (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Dintr-un alt unghi de vedere, dispozițiile art. 21 alin. 1 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, text care denumirea marginală căile extraordinare de atac, dispune fără echivoc că împotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de C. de procedură civilă.
Din această perspectivă, cererea de revizuire este inadmisibilă.
4. Cu toate acestea, Curtea reține că atât textul art. 21 alin.1 din L. nr.
554/2004 cât și textul art. 322 partea introductivă ar putea fi susceptibile de interpretarea conform căreia că împotriva unei sentințe, rămasă definitive și irevocabile prin exercitarea recursului, s-ar putea exercita calea extraordinară a revizuirii, Curtea a pășit la analiza condițiilor de admisibilitate reglementate de dispozițiile art. 322 C.pr.civ.
Astfel, prevederile art. 322 pct. 9 din C. de procedură civilă care au următorul cuprins:
"Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
[...]
9. dacă Curtea E. a D. O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertățilorfundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."
În cadrul condițiilor prevăzute de textul legal precitat, pentru analiza incidentă în speță, importante sunt două: (1)existența unei hotărâri a C. E. a D. O. (C.) prin care s-a constat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești și (2) consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În ceea ce privește te prima condiție, Curtea reține că prin hotărârea C. E. a D. O. în cauza S. A. D. - S. B. M. împotriva R. s-a constat încălcarea dispozițiilor art. 6 parag. 1 din C. în legătură cu hotărârea privind anularea ca netimbrată a cererii de pretenții bănești formulată de reclamanta revizuientă (parag. 5, 13, 15 și 18 din hotărâre).
Pe de altă parte, Curtea reține că examenul încălcării C.i a fost efectuat de jurisdicția europeană de contencios al drepturilor omului doar sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 6 din C. strict cu privire la procedurile inițiale desfășurate de la data de 14 martie 1996 până la data 18 martie 1998, data la care societatea, pârâtă în acea cauză, a intrat în insolvență (parag. 45 din hotărâre).
În acest context C. a luat act de faptul că, pe parcursul perioadei respective, tribunalul nu a făcut decât să anuleze acțiunea, fără să examineze fondul sau să răspundă obiecției reclamantei cu privire la impunerea noii taxe judiciare de timbru (parag. 45).
În contextul analizei procedurii legale interne de contestare a cuantumului taxei de timbru și a parcurgerii procedurilor judiciare inclusiv a celei de faliment și a duratei procesului, C. a conchis că reclamanta a fost privată de acces efectiv la instanță atât în timpul primei acțiuni de recuperare a datoriei, cât și în timpul procedurii de lichidare, precum și că durata procedurii instituite de reclamantă a fost nerezonabilă
(parag. 51).
Așa fiind, Curtea reține că prima condiție pentru exercițiul dreptului la revizuirea sentinței nr. 377 din 5 iulie 2007 a C. de A. C. nu este îndeplinită.
Astfel, prin sentința nr. 377 din 5 iulie 2007 pronunțată de Curtea de A. C. în dos. nr. (...) s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată de reclamanta S. A. D. SRL B. M. privind și pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Pentru a statua astfel, Curtea de A. C. a reținut, în esență că, prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată pe rolul T. M., ca instanță de contencios administrativ, la data de 12 aprilie 2007 sub nr. (...), reclamanta S. D. SRL B. M. a chemat în judecată pârâta A. PENTRU V. A. S., în continuare AVAS, solicitând ca aceasta din urmă să fie obligată să comunice informațiile de interes public solicitate prin adresa nr. 7/(...), să se fixeze un termen până la care să fie comunicate în scrisaceste informații și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale. S-a invocat în drept L. nr. 544/2001.
În contextul acestei cereri s-a ridicat excepția de nelegalitate a actelor administrative prin care a fost privatizată A. Pui C. SA, excepție ulterior dezvoltată și precizată.
Prin încheierea fără număr din data de 30 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. (...)
Tribunalul Maramureș a constatat că reclamanta a ridicat excepția de nelegalitate a actelor de privatizare a SC A. Pui C. SA B. M. din cursul anului 2006 și excepția de nelegalitate a HG nr. 577 din 13 iunie 2002, motiv pentru care în baza art. 10 din L. nr.
554/2004 a declinat competența de soluționare a excepțiilor de nelegalitate în favoarea C. de A. C. T. a suspendat judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. (...) ce are ca obiect principal cererea de informații de interes public, până la soluționarea excepției de nelegalitate.
Curtea a apreciat, în examinarea excepției de nelegalitate, într-un prim aspect, că modalitatea de învestire a sa prin încheierea de sesizare nu corespunde exigențelor de ordin procedura prevăzute la art. 4 din L. nr. 554/2004. În acest context s-a arătat că demersul nu este compatibil cu exigențele procedurale impuse de art. 4 din L. nr.
554/2004 și care presupune întotdeauna ca instanța de contencios administrativ să fie sesizată nu direct de reclamant și nici prin declinare de competență ci exclusiv prin încheiere motivată de către instanța judecătorească care este învestită cu judecarea unui litigiu de soarta căruia depinde în mod necesar ca să se știe dacă actul administrativ unilateral care are incidență în speță este ori nu legal. Numai așa se poate explica rațiunea pentru care instanța ce are de soluționat cauza în fond în fața căreia s-a invocat excepția este obligată să suspende judecarea cauzei. În lipsa acestor exigențe de formă și de fond în ceea ce privește procedura Curtea apreciază că excepția de nelegalitate ce poartă asupra actelor de privatizare a CS A. Pui C. SA B. M. și a HG nr. 5. este inadmisibilă și conform art. 4 din L. nr. 554/2004 va fi respinsă ca atare.
În al doilea rând, Curtea a examinat și dacă actele ce fac obiectul excepției de nelegalitate sunt compatibile ca natură juridică cu noțiunea de act administrativ unilateral prevăzută expres de art. 4 alin. 1 din L. nr. 554/2004 statuând că actele săvârșite de o instituție publică a statului care gestionează acțiunile deținute de stat și a cărei activitate se desfășoară pe principii comerciale nu pot fi calificate ca fiind acte administrative unilaterale în sensul prevăzut la art. 2 lit. c din L. nr. 554/2004 și deci nu sunt susceptibile de examinare pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din aceeași lege. În context cu referire la nelegalitatea HG nr. 5. Curtea a reținut în esență că în lipsa unor justificări pertinente și a unei argumentații legate de cauza pendinte în fața T. M. nici nu se impune a se face o analiză de substanță a legalității HG nr. 5. de vreme ce prin ipoteză nu se știe în ce măsură legalitatea ori nelegalitatea actului examinat conduce sau nu în mod direct și nemijlocit la soluționarea în fond a cauzei ce face obiectul Legii nr.
544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, sens în care și sub acest aspect demersul reclamantei este vădit iandmisibil.
Din cele ce precedă, rezultă fără echivoc că între litigiul soluționat de Curtea de A. C. în dos. nr. (...) și cel despre care Curtea de la S. a constat că s-a încălcat art. 6 parag. 1 din C. nu este nicio legătură, cu excepția faptului că una dintre părți, recte reclamanta revizuientă.
Din această perspectivă, prima condiție impusă de dispozițiile art. 322 pct. 9 C.pr.civ. nu este îndeplinită, sens în care demersul judiciar pe calea revizuirii acestei sentințe nu poate fi admis.
Sub aspectul celei de-a doua condiții, Curtea reține că pentru admisibilitatea cererii de revizuire, condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât, dacă una nu este îndeplinită este de prisos cercetarea celeilalte.
Cu toate acestea, pentru a da un răspuns pertinent revizuientei în prezenta pricină, Curtea urmează să facă o analiză și asupra acestei de-a doua condiții.
Astfel, este necesar să se întrevadă dacă consecințele grave ale încălcării textul convențional continuă să se producă și astfel aceste consecințe nu se pot remedia în alt mo decât prin revizuire cererii.
Chiar dacă prin premisă s-ar accepta prin absurd că consecințele grave produse d încălcarea art. 6 parag. 1 constatată de C. s-ar produce în litigiul care a generat adoptare sentinței nr. 377/2007 a C. de A. C., remediarea consecințelor produse nu se poate realiz prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Și este așa, deoarece a dispune revizuirea sentinței nr. 377/2007 în sensul solicitat revizuientă nu-i poate profita acesteia deoarece conform dispozițiilor art. 4 alin. 4 din L.
554/2004 privind contenciosul administrativ în cazul în care instanța de contenci administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
Or, Curtea observă că instanța în fața căreia s-a ridicat excepția, respectiv Tribunal
Maramureș a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta SC A. D. SRL B. M împotriva AVAS B., prin sentința civilă nr. 2173 din 24 iunie 2009, rămasă definitivă revocabilă, prin nerecurare.
Or, consecința perimării conform considerentelor sentinței s-a datorat lăsării î nelucrare a dosarului din culpa părților, inclusiv a reclamantei, ceea ce conduce la validare prezumției de desistare a reclamantei.
Pe cale de consecință și din această perspectivă, revizuirea sentinței nr. 377/2007 a de A. C. nu poate fi primită.
5. Curtea constată că reclamanta revizuientă a insistat pe calea cererii de revizuire s deducă judecății excepția de nulitate a sentinței ce face obiectul revizuirii.
Curtea reține că nulitatea hotărârii a cărei revizuire se solicită nu poate fi examinată p calea acestei căi extraordinare de atac, căci nu motive de nulitate stau la baza formulării î general a revizuirii și în particular a motivului de revizuire prev. la art. 322 pct. C.pr.civ., revizuirea este susceptibilă a fi exercitată numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscu de instanță la data pronunțării soluției atacate.
Așa fiind, în cadrul revizuirii nu se pune problema exercitării unui control judici de legalitate a actului judiciar atacat, ci a une4i noi judecăți, dar pe temeiul un elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a căr revizuire se solicită.
Față de toate motivele de fapt și de drept expuse în precedent, Curtea urmează ca î temeiul art. 326 C.pr.civ. se va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Având în vedere că revizuirea a fost respinsă ca inadmsibilă, aspectele de fond a pricinii nu mai pot fi analizate, cercetarea acestora apărând a fi de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta SC A. D. SRL B. M., împotriva sentinței nr. 377/(...) pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...), privind și pe intimații SC T. I. HI SA, continuatoarea SC A. C. PUI P. SA B. M. și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 9/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu... | Decizia comercială nr. 232/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
