Decizia comercială nr. 1920/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1920/2012
Ședința publică de la 09 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC I. S. I. M. împotriva sentinței civile nr. 1.342 din 11 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., privind și pe intimat C. I. M. PRIN P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. E. G. în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului declarat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1578,68 lei.
Totodată, aceasta arată că și-a îndeplinit obligația de timbrare pusă în vedere de instanță, însă recursul formulat privește doar excepția lipsei calității procesuale, prin urmare nu se datora taxă judiciară de timbru la valoare, sens în care solicită restituirea taxei achitate.
Curtea, după deliberare, constată că taxa judiciară de timbru datorată pentru recurs era de 4 lei, întrucât cererea incidentală a fost soluționată de instanța de fond pe o excepție, aceea a lipsei calității procesuale, așa încât devin incidente dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 23 alin. 1 lit. b din L. nr. 146/1007 apreciază că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de
1578,68 lei este întemeiată, motiv pentru care o va încuviința și va dispune restituirea sumei de 1578,68 lei achitată potrivit chitanței seria BNBLA nr.
4548071 din (...) la P. comunei I. M., în favoarea recurentei SC I. S..
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei reconvenționale și trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la cererea reconvențională, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței justificative pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.342 din 11 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei C. I. M., PRIN P., cu privire la acțiunea reconvențională.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. I. M. PRIN P., împotriva pârâtei SC I. S. I. M. și, în consecință, a fost obligată pârâta SC I. S. să plătească reclamantei C. I. M., PRIN P. suma de 95.908 lei cu titlu de penalități de întârziere.
S-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea reconvențională, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamantă în calitate de vânzător (furnizor) și pârâta în calitate de cumpărător
(beneficiar) s-au încheiat contractele de furnizare a masei lemnoase pe picior nr.
30/(...) pentru un volum de 1868 mc și nr. 56/(...) pentru un volum de 2189 mc de masă lemnoasă.
În baza convențiilor menționate reclamanta a furnizat pârâtei în cursul anilor 2005-2007 cantitatea de masă lemnoasă contractată pentru care a emis și facturile fiscale necesare.
Pârâta a achitat contravaloarea masei lemnoase cumpărate dar cu întârziere, fapt pe care nici nu l-a contestat.
În acest sens instanța nu poate reține apărările pârâtei referitoare la starea drumurilor forestiere ca justificare pentru achitarea cu întârziere a contravalorii masei lemnoase furnizate, deoarece pe de o parte în contractele încheiate de părți nu există nici o clauză referitoare la drumuri, iar pe de altă parte din înscrisurile depuse la dosar rezultă în legătură cu calea de acces că raporturile pârâtei erau stabilite cu Ocolul Silvic Valea Ilvei (f. 66, 121-122 dosar fond).
Potrivit art. 5 din contractele încheiate de părți „. plății este de 5 zile calendaristice de la data emiterii facturii";, iar potrivit prev. art. 17 lit. d pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute în contract, beneficiarul datorează penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere a plății prețului masei lemnoase, calculat la valoarea facturii neachitate (f. 11-12 și 16-
17 dosar fond).
Din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 95.908 lei (f. 80 dosar fond).
Referitor la acțiunea introductivă, a mai reținut instanța de fond și faptul că prin cuvântul la fond și prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta solicita obligarea pârâtei numai la plata penalităților de întârziere și nu mai solicită obligarea acesteia la plata sumei de 3104,34 lei contravaloare masă lemnoasă din confiscare, renunțând implicit la acest petit ce nu a format obiectul contractelor încheiate cu pârâta, motiv pentru care instanța nu îl va mai analiza (f. 159-160 dosar fond).
Referitor la excepția invocată, prima instanță a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală pasivă cu privire la acțiunea reclamantei deoarece lucrările de reparații a drumului forestier au fost efectuate în anii 2005-2006 perioadă în care drumul se afla în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor și nu a reclamantei, aceasta preluându-l efectiv abia în data de 30 ianuarie 2007 astfel cum rezultă din actele și din procesele verbale depuse la dosar (f. 66, 122 și
158 dosar fond) motiv pentru care acțiunea reconvențională s-a impus a fi respinsă.
Pentru considerentele menționate instanța de fond a admis excepția invocată, a admis în parte acțiunea introductivă și a respins acțiunea reconvențională potrivit dispozitivului hotărârii.
Prezenta sentință este întemeiată în drept pe disp. art. 969-970 și 1361
Cod civil.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat .
Împotriva acestei sentințe pârâta S. I. S. I. M. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reconvenționale C. I.-M. prin P. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu privire la cererea reconvențională.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 3, art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ. pârâta a susținut că sentința atacată este nelegală cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reconvenționale, întrucât prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile legale aplicabile în cauză ci s-a referit la o stare de fapt, respectiv data predării efective de către D. S. B.-N. a drumurilor forestiere către C. I.-M. și nu la data de când legea prevedea preluarea în administrare a fondului forestiere de către unitățile administrativ-teritoriale. Pe de altă parte, pârâta apreciază că susținerile reclamantei C. I.-M. cum că nu are calitate procesuală pasivă de a plăti contravaloarea unor lucrări, deoarece nu a fost administratorul drumurilor forestiere făcute de pârâtă în cursul anilor 2005 - 2006, invocând dispozițiile Legii nr. 1. de modif. a O. nr. 9., nu au nici un temei în cauză întrucât potrivit disp. art. 7 lit. b din Codul Silvic fondul forestier în discuție este proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale. În acest sens sunt și dispozițiile art. 16 din Codul Civil și art. 12 alin. 1 din O. nr. 9., forma inițială, cât și după modificarea acesteia prin L. nr. 1.. De altfel, drumurile în cauză au fost făcute în cursul anilor 2005 - 2006, ulterior modificărilor legislative din anul 2004, de când susțin chiar reclamanții că și drumurile erau proprietatea unității administrativ-teritoriale. Instanța de fond pentru a se pronunța cu privire la excepția calității procesuale pasive a Comunei I. M. trebuia să verifice când și-a înființat această comună structura silvică care administra fondul forestier și nu de către R. A. a P. Or, dacă făcea această verificare, se constata că reclamanta C. I. M. și-a înființat structura silvică proprie începând cu data de (...), rezultând astfel că de la această dată C. I. M. era proprietară deplină a fondului forestier și administrarea fondului se făcea prin structura silvică proprie și nu prin R. N. a P. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curteareține următoarele: Chestiunea ce se impune a fi lămurită în prezenta cauză privește calitatea procesuală pasivă a Comunei I. M. în acțiunea promovată, pe cale reconvențională, de către recurenta S. I. S. având drept scop obligarea celei dintâi la plata sumei de 126,677,13 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere a drumului forestier din localitatea I. M. Prima instanță, raportat la mențiunile procesului verbal de predare-primire nr. 351 din (...) a drumurilor auto forestiere din proprietatea statului, administrate de D. S. B. în proprietatea publică a comunei I. M. a concluzionat că la momentul la care s-au efectuat lucrările de reparații la drumului forestier, acesta se afla în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor și nu a reclamantei, astfel că obligația de despăgubire revenea celei dintâi. Această teorie simplistă nu poate fi primită în condițiile în care pârâta- reclamantă S. I. S. a probat prin procesele-verbale încheiate în anul 2006 și depuse la filele 120-122 din dosarul de fond că reprezentanți ai Comunei I. M. și ai Ocolului Silvic Valea Ilvei au constatat în lunile august și septembrie 2006 caracterul impracticabil al drumurilor forestiere care asigurau accesul spre parchetul I. și au recunoscut că sunt necesare lucrări de consolidare a malurilor și de refacere a unor porțiuni de drum. Mai mult decât atât prin procesul-verbal de recepție din (...) Ocolul Silvic Valea Ilvei a recepționat lucrările executate de recurentă la drumul forestier I., menționând în mod expres că a fost executat un zid de sprijin, că s-au efectuat lucrări de escavare, umpluturi de pământ și balast și s-au realizat lucrări de nivelare a întregii părți carosabile prin umplerea gropilor din carosabil cu balast și piatră spartă. Toate aceste înscrisuri atestă faptul că reclamanta-pârâta s-a comportat și în cursul anului 2006 ca un veritabil proprietar al drumului forestier în litigiu, acceptând în mod expres că se impune executarea unor lucrări de reparații la drumul forestier I. pentru a face posibilă exploatarea masei lemnoase din zona respectivă, lucrări pe care de altfel le-a și recepționat. Procesul-verbal de predare primire nr. 351 din (...) de care se prevalează C. I. M. nu face nicio dovadă în privința momentului la care a devenit proprietarul drumului forestier în litigiu, ci doar a operațiunii materiale de predare-primire a acestui drum, care este lipsită de relevanță juridică sub aspectul transferului dreptului de proprietate. De altfel, transmiterea dreptului de proprietate asupra drumurilor forestiere și asupra terenului aferent acestora, din domeniul public al statului și din administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale este reglementată de art. I pct. 3 din L. nr. 120/ 2004 care modifică Ordonanța G. nr. 96 din 27 august 1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național. Acest text de lege a intrat în vigoare la 9 mai 2004 și prevede că drumurile forestiere și terenul aferent acestora trec, prin hotărâre a G., din domeniul public al statului și din administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale. În condițiile în care reclamanta-pârâtă C. I. M. nu a probat că hotărârea de guvern, la care face trimitere art. I pct. 3 din L. nr. 120/ 2004, a fost adoptată ulterior momentului executării lucrărilor de refacere a drumului forestier I., iar în mod public s-a comportat ca un veritabil proprietar semnând procesele-verbale de constatare depuse la filele 120-122 din dosarul de fond, Curtea reține calitatea procesuală pasivă a acesteia în acțiunea promovată de recurentă având ca obiect plata contravalorii lucrărilor de refacere a drumului forestier I. din localitatea I. M., cu atât mai mult cu cât acțiunea recurentei este întemeiată în drept pe principiul îmbogățirii fără justă cauză. Pentru toate aceste considerente, Curtea, constând că cererea reconvențională a fost soluționată ca urmare a admiterii greșite a unei excepții de fond peremptorii, fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâta S. I. S. I. M. împotriva sentinței civile nr. 1.342 din 11 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., pe care o va casa în parte și va trimite cauza spre rejudecare T. B.-N. în vederea judecării cererii reconvenționale. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta S. I. S. I. M. împotriva sentinței civile nr. 1.342 din 11 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecare T. B.-N. în ce privește cererea reconvențională. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2012.{ F. | PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, S. AL H. M.-I. I. G.-A. N. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C. V. .
| ← Decizia comercială nr. 8383/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1016/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
