Decizia comercială nr. 28/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 28/2012
Ședința publică de la 16 F. 2012
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta SC C. I. S., împotriva sentinței civile nr. 6., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta SC I. & CO S., având ca obiect obligatia de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă, avocat G. Ș., cu delegație la dosar șireprezentantul intimatei, avocat
B. G., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că apelul nu este timbrat, iar la data de (...) s-a depus la dosar întâmpinare. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului. Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacată, cu consecința demolării zidului edificat la o distanța mai mică decât distanța legală, cu cheltuieli de judecată, în sumă de 2000 lei, conform chitanței de la dosar. Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, precizând că schița de pe minută reflectă ceea ce era contruit până la acel moment, cu cheltuieli de judecată, conform actelor pe care le depune la dosar. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 6099 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta SC C. I. S. B. M. în contradictoriu cu pârâta SC I. & CO S. B. M. și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin autorizația de construire nr. 148/26194/(...) (fila 3) emisă în favoarea SC U. Com S. s-a autorizat executarea lucrărilor de construire complex comercial și birouri P+2 (Extindere și supraetajare construcție existentă). La finalizarea lucrărilor executate în baza acestei autorizații s-a încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 23/(...) (fila 4), în calitate de beneficiar al lucrărilor figurând SC U. Com S.. Din cuprinsul lucrării de expertiză întocmite în Dosar nr. (...) al T.ui M. reiese că datorită unor divergente de opinii existente încă de la început cuprivire al amplasarea construcțiilor, societatea SC I. & Co S. a convocat o întâlnire între părți și în prezența reprezentanților P.i municipiului B. M. La acea întâlnire între părți și reprezentanții P.i, s-a analizat situația în teren, s- a stabilit o situație de amplasare a construcțiilor acceptată de părți, drept pentru care s-a încheiat M. din (...). Potrivit acestei convenții pârâta SC I. & Co S. este de acord ca peretele proprietatea lui SC U. Com S. din partea de est să fie așezat în poziția liniei de mejdă între această firmă și SC I. & Co S. acord dat în compensație cu facilitățile pe care SC U. Com S. le-a acordat SC I. & Co S. cu privire la utilități (rețeaua de gaz). În cuprinsul aceleași lucrări de expertiză se menționează că pe baza M. din (...) încheiată s-a refăcut proiectul de extindere și supraetajare construcție existentă - C. Comercial și birouri P+II al SC U. Com S., cu o nouă denumire de C. SC U. Com S., proiect care are nr. 415/2001 al firmei A. S. și care a fost autorizat cu A. nr. 241/(...) a P.i M. B. M. În acest proiect sunt amplasate pe fațada spre SC I. & Co S., ferestre de serviciu cu parapet înalt și suprafața mică. Aceeași firmă proiectantă a executat și proiectul pentru SC I. & Co S. cu același număr de nivele și la fațadele dinspre SC U. Com S. sunt dispuse și executate ferestre de birouri cu parapet normal. Se susține că această dispunere de ferestre la doi vecini cu distanța între aceștia de numai 1,0 m este posibilă numai cu acordul în particular sau notarial al părților. Din cuprinsul extrasului CF nr. 19297 B. M. reiese că imobilul sus menționat în natură construcții a intrat în patrimoniul reclamantei SC C. I., la baza înscrierilor în CF stând proiectului de diviziune publicat în Monitorul Oficial nr. 2830/2006, procesul verbal de predare primire nr. 38/2006 și actul constitutiv. Din cuprinsul adresei nr. 20767/2007 emisă de Primăria Baia Mare (fila 39) reiese că Autorizațiile de construire nr. 148/(...) și nr. 241/(...) au fost emise în condițiile respectării prevederilor legale, inclusiv a minutei încheiate între SC I. & Co S. și SC U. Com S.. Pârâta SC I. DG & CO S. a obținut A. de construire nr. 713/(...), a edificat o parte din construcție, iar la data de (...) a obținut A. de construire nr. 520 pentru modificarea soluției la autorizația de construire inițial nr. 713 din (...). Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert A. I. reiese că, reclamanta realizează în 1993 o construcție cu destinația de chioșc (alimentație publică) pe teren concesionat de la P. - pe baza unei documentații autorizată, în anul 2000 obține o autorizație de construire (A. de construire nr. 1.) pentru extindere și supraetajare construcție existentă care însemna complex comercial și birouri P+2E, iar în anul 2003, autorizează un proiect de extindere și supraetajare a construcției existente și terminarea lucrărilor autorizate anterior (A. de construire nr. 2.). Se menționează că pârâta autorizează un proiect pentru un complex comercial în vecinătatea construcției reclamantei (A. de construire nr. 7. - iar în 2007, prin A. de construire nr. 5., modificată soluția din documentația autorizată anterior (A. de construire nr. 7.). Prin această modificare de soluție, o fereastră de la holul și casa scării a construcției reclamantului se acoperă de către peretele extinderii realizate de pârât pe toate trei nivelele (parter, etaj I și etaj II). De asemenea, tot prin acel proiect, s-a realizat o fereastră la spațiul realizat de pârât la etajele I și II în peretele adiacent reclamantului care are vedere pe „. circulabilă pentru întreținere"; la etajele I și II a reclamantului. Se menționează că lucrările executate de societatea pârâtă respectă documentația, aceasta fiind autorizată. Raportat la cele expuse anterior concluzionăm că părțile au ajuns la o înțelegere în sensul ca cele două construcții care au fost edificate etapizat, să fie situate pe același aliniament către bulevardul D.. Același părți au convenit ca peretele sudic al construcției reclamantei să fie perete comun între cele două construcții. Aceste înțelegeri au fost aduse la cunoștința și însușite de reprezentanții autorității locale care le-au luat în considerare atunci când au avizat documentațiile tehnice aferente autorizațiilor de construire eliberate, situație în care M. încheiată la data de (...) îi este opozabilă și reclamantei în condițiile în care prin procedura de divizare, obligațiile societății divizate, respectiv de SC U. Com S., aferente imobilului din litigiu, s-au transferat în sarcina noii societăți comerciale constituite prin divizare, respectiv reclamanta. În acest sens s-a reținut că condițiile în care părțile s-au înțeles ca peretele sudic să fie comun nu mai putem discuta de o distanță între construcții, pe latura sudică, de 1,9 m. Pentru considerentele sus menționate, acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului. În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a fosr obligată să plătească pârâtei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC C. I. S. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința obligării pârâtei să demoleze zidul de la construcția sa prin careînchide o parte din geamurile de la construcția reclamantei din Baua M., B- dul D. nr.19, zid care a fost edificat la o distanță mai mică de 2 m de zidul imobilului proprietatea acesteia (în care funcționează un motel cu restaurant); să fie obligată pârâta să-și închidă geamurile de la fațada dinspre imobilul respectiv, ferestre de birou cu parapet normal, care sunt dispuse la o distanță de numai 1 m de imobil și pentru deschiderea cărora nu are acordul reclamantei. Totodată, reclamanta mai solicită obligarea intimatei-pârâte la suportarea cheltuielilor de judecată ce au fost ocazionate cu acest litigiu. În motivarea apelului reclamanta a arătat că în cursul lunii mai 2009 pârâta a început lucrările de construcții prin care a închis o parte din geamurile de la construcția proprietatea societății reclamante, iar pe altele le- a obturat parțial, încălcând în acest mod dispozițiile art. 610 cod civil care reglementează distanța obligatorie dintre construcții. Construcția reclamantei a fost edificată și recepționată în anul 2004, în baza autorizației de construire nr. 1., iar pârâta a început construcția în luna mai 2009 și nu a obținut acordul reclamantei pentru a construi acest perete lipit de zidul construcției reclamantei unde sunt amplasate mai multe ferestre a căror lumină a obturat-o. De asemenea, pârâta a deschis mai multe ferestre pe peretele construcției sale dinspre fațada imobilului reclamantei la o distanță mai mică de 1 m de imobilul proprietate reclamantei fără a avea acordul acesteia sau al vechiului proprietar. În apărarea sa, intimata-pârâtă a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, susținând în esență, că, în condițiile în care societatea nu atacat autorizația de construire, această acțiune este inadmisibilă. Pe fond, a apreciat că acțiunea este nefondată în condițiile în care, între societatea și intimata-pârâtă a existat un acord de edificare a construcției sale în modul în care a fost realizată, acord care s-a materializat prin M. din 7 Aprilie 2000, act care a stat și la baza emiterii autorizației de construire cu modificare de soluție. În aceste condiții, se susține de intimata-pârâtă, că în speța de față nu își găsește aplicabilitate art. 610 Cod civil, existând un acord al nostru cu privire la modul cum a fost edificată construcția sa. În cauză s-a dispus și efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară care confirmă că: prin modificarea de soluție adoptată prin autorizația de construire nr. 5. construcția edificată de intimata-pârâtă închide o fereastră de la holul și casa scării construcției acesteia, pe toate trei nivele/parter, etaj 1 și etaj II și se mai reține că intimata-pârâtă a realizat o fereastră la spațiul său la etajele I și II în peretele adiacent construcției noastre care are vederea pe terasa circulabilă pentru întreținere la etajele I și II ale construcției reclamantei. MOTIVELE INSTANȚEI DE FOND DE RESPINGERE A ACȚIUNII. 1. Excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocate de intimata - pârâtă nu este analizată în nici un fel, fiind total ignorată. 2. Apărarea formulată de noi cu privire la faptul că M. din 7 Aprilie 2000 nu îi este opozabilă, nefiind îndeplinită cerința de legalizare la un notar public, nu este analizată de instanța de fond. 3. Aspectul din petitul II privind închiderea geamuri lor de la fațada dinspre imobilul reclamantei nu este analizat de instanța de fond, prin urmare nici nu se pronunță asupra lui. 4. Cu privire la minuta din 7 Aprilie 2000 instanța de fond apreciază că societatea a preluat această obligație statuată prin M. ca urmare a procesului de divizare, obligațiile societății divizate, respectiv S.C U. COM S., aferente imobilului din litigiu, s-au transferat în sarcina noii societăți comerciale prin divizare. Reține apoi, instanța de fond, că în condițiile în care părțile s-au înțeles ca peretele sudic să fie comun nu mai putem discuta de o distanță între construcții, pe latura sudică, de 1,9 m, aspect care a dus la respingerea acțiunii noastre în totalitate. Apreciază că instanța de fond a dat o apreciere eronată probelor administrate în cauză. În primul rând instanța de fond trebuia să analizeze și să se pronunțe dacă M. din 7 Aprilie 2000 este un act valabil în condițiile în care una din condițiile de valabilitate a acesteia nu a fost îndeplinită: nu a fost legalizată de un notar public, condiție impusă prin acordul ambelor părți semnatare. În aceste condiții, un asemenea act nu ne poate fi nouă opozabil, nu sunt parte în această convenție iar părțile semnatare nu și-au îndeplinit obligația asumată pentru valabilitatea acestei Minute. Trecând și peste acest aspect, instanța de fond a omis să analizeze faptul că această minută din 7 Aprilie 2000 nu îi dă dreptul intimatei - pârâte să edifice construcția sa pe întreg peretele sudic, rară respectarea art. 610 Cod civil. Așa cum rezultă din conținutul M., aceasta este semnată și de proiectant A. S. - cel care a realizat ambele proiecte și de reprezentantul C. Local, respectiv reprezentantul Primarului. Construcția, a fost edificată cu geamuri pe fațada sudică, la parter, etaj I și II tocmai în considerentul că intimata-pârâtă nu avea acordul să edifice construcția sa pe tot peretele sudic, aspect care rezultă clar și din schița din M.. Ori, este clar că proiectantul A. S. - care a semnat M. nu ar fi prevăzut în proiect cele 3 geamuri la fațada sudică dacă minuta prevede acordul acesteia în sensul reținut de4 instanța de fond. Pentru considerentele de mai sus apreciază apelul ca fiind fondat și solicită admiterea acestuia. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 februarie 2012 pârâta SC I. GD&CO S. B. M. a solicitat respingerea apelului formulat în cauza, menținerea ca legala și temeinica a hotărârii instanței de fond și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 1500 lei, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar. În motivare pârâta a arătat că prima instanta a pronuntat o hotarare legala și temeinica, analizand judicios intreg ansamblul probator administrat în cauza. Este adevarat ca în fata primei instante am invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii introductive, insa contrar sustinerilor apelantei, instanta a analizat aceasta exceptie, retinand pe buna dreptate argumentele aduse în acest sens. Astfel, lucrarile executate de societatea pârâtă, care se solicita a fi desfiintate prin cererea introductiva, au fost autorizate de institutiile abilitate, fiind emisa în acest sens A. de construire nr. 520/(...), pentru modificarea solutiei tehnice la A. de construire nr. 713/(...). Ambele acte administrative au fost emise cu respectarea dispozitiilor legale incidente. Expertul tehnic, în lucrarea de expertiza în constructii intocmita în cauza, a aratat în mod clar faptul ca atat extinderea cat și ferestrele amplasate pe peretele invecinat constructiei reclamantului sunt autorizate, fiind cuprinse în proiectul tehnic al constructiei. In opinia acesteia, masura demolarii unor constructii edificate sub imperiul L. nr. 50/1991 - republicata, se poate dispune doar în conditiile prevazute de acest act normativ și doar în doua situatii: 1. construcția sa fie edificata fără autorizație de construire 2. construcția sau partea din construcție sa fie edificata cunerespectarea specificațiilor tehnice prevăzute în autorizația de construire. Nici una dintre aceste doua situatii nu sunt incidente în cauza de fata, fapt confirmat de expertul tehnic care, asa cum a aratat mai sus, precizeaza fara echivoc ca toate lucrarile de construire ( vizand extinderea și amplasarea ferestrelor) au fost autorizate. Societatea pârâtă a respectat reguros specificatiile tehnice cuprinse în cele doua autorizații de construire atunci cand a executat lucrarile la imobilul din litigiu. Este de mentionat faptul ca atat proiectul tehnic cat și avizele emise în vederea emiterii autorizatiei de construire, sunt parte integranta din cuprinsul acestui act administrativ. In situatia în care cele doua autorizații de construire, care i-a conferit dreptul de a executa lucrarile de constructii, nu au fost anulate sau modificate, nu poate discuta pretentiile de demolare sustinute de re el am anta, situatie în care putem aprecia actiunea introductive ca fiind inadmisibila. Este important a arata onoratei instante ca reclamanta a mai initiat un demers judiciar prin care a urmarit desfiintarea acelorasi constructii ale societatii, promovand o actiune în contencios administrativ avand ca obiect tocmai anularea autorizatiei de construire la care am facut referire mai sus. Actiunea a fost respinsa de catre T. M., în dosarul nr. (...), pronuntanduse Sentinta civila nr. 1067/(...), mentinuta în totalitate prin D. nr. 143/(...) a Curtii de A. C., prin respingerea recursului. Cu privire la modaliatea în care cele doua societati comerciale s-au inteles cu privire la amplasarea constructiilor detinute, arată ca atat societatea pârâtă cât și societatea reclamanta detin atat cu titlu de proprietate cat și cu titlu de concesiune doua parcele de teren situate în B. M. b-dul D. nr. 11. Avand în vedere amplasamentul celor doua suprafete de teren, modul de amplasare a retelelor de utili tati, precum și planul urbanistic aferent acestei zone a municipiului B. M., în vederea demararii oricaror lucrari de edificare a unor constructii, era absolut necesar incheierea intre cele doua societati a unei conventii care sa cuprinda caracteristicile generale ale spatiilor comerciale care urmau sa fie edificate. In aceste conditii s-a incheiat la data de (...), o conventie denumita " M. " prin care partile s-au inteles cu privire la aspectele sus-mentionate, conventie insusita de reprezentantii de specialitate ai M. B. M. și de societatea proiectanta, SC A. S.. Este de mentionat faptul ca la data incheierii acestei conventii societatea noastra avea deja ridicata constructia, în baza A.i de construire nr. 7.. în baza aceleasi conventii s-a intocmit documentatia tehnica necesara care a stat la baza emiterii în favoarea societatii reclamante a A. de construire nr. 1. și nr. 2.. Aceste autorizații de construire au fost emise în conformitate cu intelegerea dintre parti, aspect cere reiese din adresa nr. 20767/2007 emisa de P. B. M. Este important a se mentiona faptul ca partile au ajuns la o intelegere în sensul ca cele doua constructii care au fost edificate etapizat, sa fie situate pe acelasi aliniament catre bulevardul D., pentru a nu se umbri reciproc. Aceleasi parti au convenit ca peretele sudic al constructiei reclamantei sa fie perete comun intre cele doua constructii. Aceste intelegeri au fost aduse la cunostinta și insusite de reprezentantii autoritatii locale care le-au luat în considerare atunci cand au avizat documentatiile tehnice aferente autorizațiilor de construire eliberate. Societatea pârâtă nu a facut altceva decat sa respecte riguros intelegerile dintre parti, contructia pe care a edificat-o respectand aliniamentulla strada și conditia peretelui comun. Criticile pe care reclamanta le abordeaza în actiunea introductive, in sensul ca prin modul de amplasare a constructiei ar fi incalcat dispozitiile art. 610 Cod civil, privitoare la servitutea de vedere, respectiv nerespectarea distantei legale de 1,9 m, trebuie respinse ca nefondate. In primul rand geamurile existente pe peretele sudic al constructiei apelantei-reclamantei au fost amplasate nelegal neavand solutie tehnica în acest sens fiind edificate cu incalcarea conventiei dintre parti privitoare la zidul comun. în al doilea rand, atat vreme ce partile s-au inteles ca peretele sudic sa fie comun nu mai putem discuta de o distanta intre constructii ( pe latura sudica) de 1,9 m. Societatea reclamanta a luat fiinta prin procedura de divizare a societatii U. COM S., dobandint, prin actul de divizare, dreptul de proprietate asupra constructiilor din litigiu, în conformitate cu inscrierile din CF nr. 19297 B. M. Apreciază ca prin procedura de divizare, obligatiile societatii divizate, aferente imobilului în litigiu, s-au transferat în sarcina noii societati comerciale, a reclamantei din prezenta cauza, motiv pentru care sustinerileacesteia din urma ca nu i-ar fi opozabila conventia incheiata în anul 2000, sunt nefondate. În drept pârâta invocată: art. 115 și urm. Cod procedura civila. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: 1. Împrejurarea că excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei apelante nu a fost antamată de prima instanță nu poate constitui un motiv de apel deoarece nu se poate demonstra în ce măsura aceasta este vătămată printr-o atare omisiune. Curtea notează în context că prima instanță a procedat la analiza în fond a cauzei dedusă judecății ceea ce presupune că implicit instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia. Or, din această perspectivă, apelanta nu poate să susțină întemeiat că este vătămată prin sentința apelată și nici nu ar avea interesul să susțină o atare critică. Din această perspectivă acest motiv de apel urmează a fi înlăturat ca nefiind fondat. 2. Cât privește critica privind omisiunea analizei inopozabilității actului sub semnătură privată intitulat „M."; încheiat la data de 7 aprilie 2000 sub aspectul că nu ar fi fost îndeplinită cerința de legalizare la notarul public, Curtea reține următoarele: Opozabilitatea este acea cerință de formă a actului juridic civil lato sensu necesară, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor acestora. Or, în speța de față cerința opozabilității față de terți nu era prevăzută sub forma legalizării semnăturilor la notarul public și chiar dacă era prevăzută de părțile care au încheiat inițial actul, nu este opozabilă reclamantei, deoarece actul în cauză produce efecte juridice față de reclamantă în calitate de succesoare în drepturi a uneia din părțile semnatare ale actului. Mai precis, reclamanta SC C. I. S. B. M. este născută din divizarea patrimoniului SC UNIUVERS COM S. B. M. așa cum rezultă din mențiunile efectuate spre opozabilitate în C. F. nr. 19297 B. M. sub B4 (f. 17-18 dos. fond). Prin urmare, reclamanta nu este un terț propriu zis (penitus extranei) ci este un având cauză al antecesoarei sale, parte în actul juridic, respectiv și drepturile și obligațiile asumate de antecesoare sunt perfect opozabile din aceasta privință. Pe de altă parte, Curtea nu a reținut dacă eventual reclamanta apelantă a opus nevalabilitatea actului juridic analizat pe considerentul că consimțământul părților nu ar fi fost dat în forma prevăzută în textul înscrisului respectiv semnătură legalizată la notar ca și o condiție de valabilitate și eventual din această perspectivă actul să nu fie apt de a produce efecte juridice față de reclamantă. Sub aspectul analizei cerinței de valabilitate relativ la forma actului, Curtea reține că prin forma actului se înțelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voință făcută cu intenția de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Pe lângă această accepțiune restrânsă, expresia "forma actului juridic civil" poate avea și un sens larg, desemnând trei cerințe de formă: forma cerută pentru însăși validitatea actului juridic (forma ad validitatem sau adsolemnitatem); forma cerută pentru probarea actului juridic (forma ad probationem); forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic față de terți. Privită în înțelesul ei restrâns, forma actului juridic civil este guvernată de principiul consensualismului, care, la rândul lui, reprezintă o aplicare în această materie a principiului libertății actelor juridice civile (principiul autonomiei de voință). Prin principiul consensualismului se înțelege acea regulă de drept potrivit căreia simpla manifestare de voință este nu numai necesară, ci și suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naștere în mod valabil sub aspectul formei care îmbracă manifestarea de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice. În alte cuvinte, pentru a produce efecte juridice civile, manifestarea de voință nu trebuie să îmbrace o formă specială. Din economia celor mai sus evocate circumscrise analizei condiției de formă rezultă că forma actului juridic civil este reglementată de lege. Altfel spus orice condiție de formă ce presupune valabilitatea actului este stabilită de lege sub sancțiunea nulității exprese sau virtuale. Din această perspectivă, Curtea reține că potrivit dreptului civil pertinent aplicabil la data de 7 aprilie 2000, conform regulii de drept consacrată în adagiul tempus regist actum, stipulația părților într-un act sub semnătură privată că acesta este valabil condiționat de o cerință de formă stabilită și impusă de acestea care se abate de la lege nu poate constitui o normă de drept opozabilă. Drept urmare, de vreme ce actul sub semnătură privată încheiat la data de 7 aprilie 2000 produce efecte juridice prin simplul consimțământ al părților (solo consensu) stabilirea unei condiții suplimentare de formă care să valideze încheierea actului respectiv este superfluă. Pe de altă parte, dacă am accepta in extremis o sancțiune pentru lipsa de formă stabilită de părți aceasta nu putea fi decât nulitatea relativă, căci eventuala stabilire a condiției de formă respective s-ar fi făcut nu pentru ocrotirea unui interes public care să vateme ordinea de drept ci pentru ocrotirea unui interes privat, personal al persoanei care, prin premisă, ar avea interesul să invoce lipsa formei respective. Or, în acest context, dreptul la acțiunea în anularea unui act juridic civil este supus prescripției extinctive, iar prescripția începe să curgă într-o astfel de situație de la data când cel îndreptățit ori reprezentantul legal a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului (art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă aplicabil prin prisma L. nr. 7.). Astfel fiind, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 o atare cerere ar fi prescrisă și drept urmare și din această perspectivă apărarea și critica invocată pe calea apelului nu este fondată. 3. Cu referire la celelalte motive de apel având în vedere legătura lor nemijlocită cu fondul cauzei vor fi tratate grupat și se va reține următoarele: Atât din conținutul minutei cât și din lucrarea de expertiză rezultă că atât extinderea cât și ferestrele amplasate pe peretele învecinat construcției reclamantei sunt edificate în baza unei autorizații de construire, fiind cuprinse în proiectul și documentația tehnică anexă la autorizația de construire. Într-o astfel de situația desființarea lucrărilor autorizate nu se poate realiza decât prin mecanismul contenciosului administrativ conform art. 12 din Legea nr. 50/1991 și ca măsură stabilită ulterior de instanță pe baza constatărilor organelor în drept conform cărora construcția a fost edificatăfără autorizație de construire ori construcția sau o parte a acesteia să fi fost realizată cu nerespectarea specificațiilor tehnice din autorizația de construire. Așa cum rezultă din speță, niciuna dintre aceste ipoteze nu este dată în speță. Deși inițial reclamanta a demarat un litigiu privind controlul contencios al autorizației de construire emisă în favoarea pârâtei litigiul a fost respins prin decizie definitivă și irevocabilă pe o chestiune de procedură )În acest sens, sentința 1067 din (...) a T.ui M. și decizia nr. 143 din (...) a Curții de A. C. f. 33-37 dos fond). Dincolo însă de aceste chestiuni, Curtea observă că deși lucrările edificate la imobil proprietatea antecesoarei reclamante cu luarea în considerare a minutei încheiată la data de 7 aprilie 2000 întocmită tocmai în vederea refacerii proiectului introdus de SC U. COM S. nu a respectat voința părților exprimată clar la punctul 3, respectiv că peretele sud se va considera perete comun de compartimentare. Din planșele fotografice (f. 11-14 dos. fond) coroborate cu lucrarea de expertiză întocmită de expertul tehnic judiciar A. Ion din B. M. (f. 52-58) Curtea trage concluzia că pe peretele de sud în colțul clădirii cu vedere înspre strada D. antecesoarea reclamantei a deschis ferestre de vedere fără să respecte astfel natura de perete comun de compartimentare așa cum a fost stabilit în înțelegerea consemnată în minuta din 7 aprilie 2000. În acest context, reclamanta nu poate opune cu succes pârâtei încălcarea unor drepturi, în special cel cu referire la servitutea de vedere, câtă vreme aceasta nu a fost constituită printr-un act juridic opozabil părților. Astfel fiind, Curtea reține cu raportare la cererea reclamantei coroborat cu scopul și finalitatea urmărită de aceasta că la baza demersului judiciar stă tocmai propria sa culpă . Or, conform principiului consacrat în adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a reclama dobândirea unui drept sau validarea unui interes sau crearea unei situații avantajoase ori profitabile. Pe cale de consecință, și din această perspectivă demersul reclamantei nu este întemeiat și drept urmare nici motivele de apel circumscrise fondului cauzei nu pot tinde și nu sunt apte să conducă la reformarea sentinței în sensul solicitat de apelantă. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 296 C.pr.civ. se va respinge apelul declarat de reclamanta SC C. I. S. împotriva sentinței civile nr. 6099 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va păstra în întregime. Având în vedere soluția din apel, dat fiind că apelanta SC C. I. S. B. M. a căzut în pretenții fiind astfel găsită în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.pr.civ. Curtea urmează să o oblige să plătească intimatei SC I. & CO S. B. M. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial în apel (f. 16). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge apelul declarat de reclamanta SC C. I. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 6099 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Obligă apelanta să plătească intimatei SC I. & CO S. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 16 februarie 2012. { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, M. D. G., M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. M. P.
| ← Sentința comercială nr. 2013/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 1475/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
