Decizia comercială nr. 5094/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5094/2012
Ședința din data de 06 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. LOCAL AL M. C. N. și M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C., în contradictoriu cu pârâta SC R. I. S. , având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata-pârâtă SC R. I. S. prin avocat M. Ț., în baza împuternicirii avocațiale nr. 1., aflată la fila 13 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea pune în discuția părților prezente incidența prevederilor art. 159 al.
2 C. pr.civ. cu privire la competența primei instanțe în soluționarea litigiului.
Reprezentanta intimatei arată că la judecata în fond a pricinii, Judecătoria
Cluj-Napoca a respins cererea de amânare a cauzei formulată de către intimată unde a dorit să invoce excepția necompetenței primei instanțe.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 46 din (...), pronunțată de T. S. C. și menținerea în integralitate a hotărârii recurate pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Relevă că în fața instanței de fond a nu a fost soluționată cererea de amânare a cauzei, impediment care a stat la baza neinvocării excepției de necompetență a judecătoriei în soluționarea litigiului. În fața instanței de apel a fost invocată excepția necompetenței materiale a primei instanțe, fiind admisă și reținută cauza spre rejudecare în fond.
Cu privire la natura prezentului litigiu, susține reprezentanta intimatei că prezenta cauză este de natură comercială întrucât societatea intimată are calitatea de comerciant, obiectul și scopul este cel de a desfășura activități comerciale, conform contractului încheiat între părți. În acest context sunt aplicabile prevederile art. 4 și 56 Cod comercial, respectiv art. 4 instituie o prezumție de comercialitate a actului încheiat de un comerciant în legătură cu comerțul acestuia, iar potrivit art. 56 dacă actul este comercial pentru una dintre părți, toți cocontractanții sunt supuși legii comerciale.
Pentru aceste considerente apreciază că prezentul litigiu are natură comercială iar instanța în mod corect a stabilit că este de competența T. S. C. soluționarea în fond a litigiului.
Totodată arată că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 46/(...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) a fost admis apelul declarat de SC R. I. S. împotriva sentinței civile nr. 13179/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., sentința a fost anulată și cauza a fost reținută spre soluționare în primă instanță.
Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. s-a solicitat obligarea pârâtei SC R. I. S. la plata sumei de 177.653,62 lei reprezentând debit restant compus din chirie restantă în cuantum de 88.312,78 lei și majorări de întârziere în cuantum de 88.340,84 lei.
T. a analizat ca motiv de ordine publică incidența dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată concluzionând asupra faptului că litigiul are o natură comercială cu o valoare mai mare de 100.000 lei, astfel încât competența de soluționare în primă instanță îi revine acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. LOCAL AL M. C. N. și
M. C. N. arătându-se că prima instanță a soluționat litigiul în considerarea caracterului civil și nu comercial, astfel încât soluționarea apelului trebuia realizată de un complet de drept civil care poate pune în discuție competența și poate dispune anularea hotărârii.
Calificarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți. C. de comerciant nu conferă prin ea însăși caracter comercial litigiului și nici destinația pe care locatorul o dă spațiului închiriat.
În speță, litigiul izvorăște dintr-un contract de închiriere care generează obligații de natură civilă, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 56 Cod comercial.
Intimata SC R. I. S. legal citată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Situația litigioasă existentă între părți derivă din încheierea la (...) între M. C.-N. și SC R. I. S. a contractului de închiriere nr. 1. având ca obiect închirierea unui spațiu situat în C.-N..
Curtea apreciază că tribunalul a realizat o analiză judicioasă a naturii raporturilor dintre părți concluzionând în sensul comercialității litigiului, textele de lege avute în vedere fiind cele consacrate la art. 4 Cod comercial care instituie o prezumție de comercialitate a actului încheiat de un comerciant în legătură cu comerțul acestuia, respectiv art. 56 Cod com. potrivit cărora dacă actul este comercial pentru una dintre părți toți co-contractanții sunt supuși legii comerciale.
Este real faptul că din calitatea de comerciant nu rezultă în mod nemijlocit caracterul comercial al actelor încheiate dar trebuie avute în vedere prin raportare la dispozițiile instituite în art. 4 Cod com. cauza și scopul contractului de închiriere încheiat între părți. A., închirierea s-a făcut „cu destinațiarestaurant"; intenționându-se exploatarea unui bun aflat în fondul de comerț al locatarului.
Având în vedere obiectul și cauza contractului, precum și calitatea de comerciant a părții reținerea de către tribunal spre competentă soluționare în primă instanță a litigiului apare ca justificată dată fiind și valoarea pretențiilor deduse judecății care atrag incidența art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de M. C.-N. ș.a. împotriva deciziei civile nr. 46 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de M. C.-N. ș.a. împotriva deciziei civile nr. 46 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: S.Ivănescu, C.G.
Jud.fond: C. M. C.
| ← Decizia comercială nr. 7036/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2307/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
