Decizia comercială nr. 5577/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5577/2012
Ședința din data de 20 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta RNP R. - D. S. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 9 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamanta SC F. S. PRIN LICHIDATOR J. C. M. UV I., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă prin consilier juridic U. A., care depune la dosar delegație de reprezentare nr.
2828/(...), lipsind intimata-reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) administratorul statutar al intimatei-reclamante a depus la dosarul cauzei note de ședință, iar la data de (...) intimata, prin lichidator judiciar a depus întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 7201C. pr.civ. și art. 300 și următoarele C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Instanța comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării depusă de intimat față de care se arată că a luat cunoștință de conținutul acesteia astfel încât nu solicită termen pentru studiul acesteia. La clarificările solicitate de instanță cu privire la modificările, adăugirile și mansardarea construcției în litigiu pentru care nu a existat acordul pârâtei și care este tratamentul juridic aplicabil în situația în care se invocă accesiunea, reprezentanta recurentei arată că din probatoriul depus la dosar rezultă că pârâta nu și-a dat acordul cu privire la lucrările de mansardare și amenajarea spălătoriei auto, fiind executate în desconsiderarea refuzului exprimat de pârâtă. Se impune a se face distincție între lucrările de reparații necesare întreținerii și care au făcut obiectul compensării dintre părți, pe de o parte și celelalte lucrări constatate de către expert, prin raportul de expertiză. Apreciază că lucrările executate peste cele compensate cu intimata sunt lucrări efectuate cu rea credință, fără autorizație și care nu sunt necesare pârâtei astfel încât nu se obligă să le păstreze. Deși se impune restituirea în natură, raportat la petitele cu care a fost învestită instanța în sensul de a se constata doar existența unui drept de creanță și a se constata compensarea legală, restituirea nu poate fi realizată, instanța nefiind sesizată cu un petit de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor. Investițiile efectuate de reclamantă au ca temei contractul de închiriere încheiat între părți și ca atare principiul îmbogățirii fără justă cauză nu poate fi luat în considerare. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 9 din (...), pronunțată de T. B.-N. în considerarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. pr.civ. În principal solicită modificarea în totalitate a hotărârilor atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă. Este evidentă natura comercială a prezentului litigiu care decurge din același raport juridic care este analizat în dosarul nr. (...) al Judecătoriei B.. Raportat la temeiurile de drept pe care se sprijină cererea intimatei, aceasta tinde să separe cele două categorii de pretenții, în prezentul dosar se conferă cererii sale un caracter de sine stătător iar în atare situație nu se face aplicarea prevederilor art. 7205C. pr.civ. conform cărora concilierea prealabilă efectuată îi profită intimatei. Ori instanța de fond, cu încălcarea prevederilor art. 158, 159 și 7201C. pr.civ. a admis cererea fără a avea în vedere inadmisibilitatea cererii. Din starea de fapt descrisă de către intimată aceasta încearcă să formuleze petite în realizarea dreptului, fără a sesiza instanța cu asemenea petite. Raportat la prevederile art. 111 C. pr.civ. regula instituită de legiuitor că restabilirea ordinii de drept să se facă pe calea unei acțiuni în realizare. În speță era posibil formularea unui petit în realizarea dreptului însă reclamanta nu a înțeles să formuleze un atare petit. Drept urmare sancțiunea aplicabilă este inadmisibilitatea cererii, întrucât atât timp cât este posibilă o acțiune în realizarea dreptului acțiunea în constatare apare ca fiind inadmisibilă. În ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 C. pr.civ. solicită a se observa că instanța de fond s-a pronunțat extra petita, prin faptul că a obligat pârâta la plata sporului de valoare adus în condițiile în care reclamanta prin cererea introductivă și nici prin precizările ulterioare nu a formulat o atare solicitare. Prin urmare se impune modificarea hotărârii în acest sens. Cu privire la aplicarea prevederilor art. 1142-1144 Cod civil, atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut în motivarea sentințelor că intimata datorează chiria aferentă perioadei calculată de la momentul la care au operat cele trei compensări, respectiv de la data la care pârâta a depus în probațiunile facturile și până la data de (...), data ajungerii contractului la termen, fără a sesiza că la dosar existau facturile depuse de pârâtă la momentul redactării acțiunii astfel încât s-a constat o compensare parțială iar nu o compensare până la valoarea datoriilor reciproce. Din facturile anexate rezultă că instanțele au lăsat necompensate o sumă de 87450 lei. La judecata în fond a pricinii reprezentantul reclamantei nu a adus la cunoștința instanței împrejurarea că împotriva reclamantei a fost deschisă procedura insolvenței, fapt ce ar fi determinat suspendarea cauzei în temeiul Legii nr. 85/2006. La momentul la care pârâta a depus declarația de creanță s-a considerat de către instanță că aceasta a fost formulată tardiv, cu toate că pârâta nu a fost citată conform dispozițiilor procedurale. La întrebarea instanței în sensul de a se preciza dacă instanța poate să constate că a operat compensarea în condițiile în care sunt incidente prevederile Legii nr. 85/2006 în ceea ce privește pe debitoarea față de care RNP R. invocă existența unei creanțe, reprezentanta recurentei susține că pot opera dispozițiile art. 1144 Cod civ. În ceea ce privește hotărârea pronunțată de instanța de apel se relevă că motivarea acesteia este lacunară, în dezacord cu probatoriul administrat încauză, instanța s-a aflat în eroare, nu a sesizat că pârâta a solicitat compensarea sumelor până la data încetării contractului de închiriere (...) și a apreciat că s-a solicitat chirie și după această dată. Instanța de apel a susținut modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat extra petita. Față de aceste considerente solicită admiterea recursului și acordarea cheltuielilor judiciare, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. CURTEA Prin decizia civilă nr. 9 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenei materiale a Judecătoriei B. în soluționarea cauzei pe fond, invocată din oficiu de instanța de apel. S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta-reconvențională RNP R. - D. S. B.-N. împotriva sentinței civile nr.l622/20l0 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. l264/l86/20l0. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 1622 din 07 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Beclean, în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F. S. împotriva pârâtei D. S. B. N. și s-a constatat că între sumele 54.399 lei reprezentând c/v chiriei datorate de reclamantă pârâtei și 525.560 lei reprezentând sporul de valoare adus de reclamantă imobilului construcție „Atelier de împletituri"; situat în orașul B., strada C. 56, județul B.-N., proprietatea pârâtei, a intervenit compensarea parțială; A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 471.161 lei reprezentând diferența de spor de valoare adus de reclamantă imobilului construcție „Atelier de împletituri"; situat în orașul B., strada C. 56, județul B.-N., proprietatea pârâtei, rămasă în urma compensării de la punctul 1 de mai sus al dispozitivului. S-a respinge cererea reclamatei privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilului construcție „Atelier de împletituri"; situat în orașul B., strada C. 56, județul B.-N., proprietatea pârâtei. S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilului construcție „Atelier de împletituri"; situat în orașul B., strada C. 56, județul B.-N.. S-a respins cererea reclamantei prind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre,s-au reținut următoarele: Prin cererea reconvențională înregistrată sub nr. de mai sus, pârâta reclamantă reconvențională SC F. S. a solicitat instanței în contradictoriu cu reclamanta D. S. B. N. să constate că a dobândit un drept de creanță față de reclamantă constând în sporul de valoare adus prin lucrările de îmbunătățiri și investiții la imobilul atelier de împletituri situat în orașul B., str. C. 56 jud. B.-N. în cuantumul ce va fi stabilit prin expertiza în construcții. Să constate că a intervenit compensarea de drept între suma pretinsă de reclamantă cu titlu de chirie și parte din suma reprezentând dreptul de creanță arătat mai sus. Să dispună instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale asupra imobilului în litigiu până la achitarea integrală de către reclamantă a sumei ce reprezintă dreptul de creanță necompensat cu chiria. Să oblige reclamanta să încheie cu pârâta reclamantă reconvențională contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu pentru un preț ce va fi stabilit prin expertiză, iar în caz de refuz hotărârea instanței să țină locul acestuia. Cu cheltuieli de judecată. În fapt, s-a arătat că pârâta reclamantă reconvențională, cu acordul verbal expres al reprezentanților reclamantei, în perioada 2005 - 2006 a efectuat la imobilul în litigiu lucrări de îmbunătățiri și investiții ce urmau a fi compensate cu valoarea chiriei, această compensare având loc voluntar prin ordinele de compensare din (...) , (...) și (...) pentru suma totală de 25.249 lei, însă începând cu luna noiembrie 2006 reprezentanții reclamantei au refuzat să mai procedeze la compensarea chiriei. Arată că chiar și în această situație conf. art. 1144 C.civ. compensarea de drept a avut loc în condițiile în care există datorii reciproce această compensare urmând a fi constatată de către instanță. În drept, se invocă disp. art. 1144 C. civ, art. 3 și 4 Cod com., art. 12 lit. b din L 346/2004, art. 13, 19, 109, 115, 119, 158, 274 și 720/1 C. pr. civ. Prin întâmpinare D. S. B.-N. a solicitat respingerea cererii reconvenționale cu motivarea că cheltuielile efectuate de pârâta reconvențională SC F. S. în scopul modernizării imobilului în litigiu au fost de fapt suportate de către D. S. B.-N. tocmai prin neîncasarea prețului chiriei. Cu privire la posibilitatea vânzării imobilului în litigiu arată că aceasta se supune dispozițiilor legale în materie de privatizare ce urmează a fi stabilită de către M. A. sub autoritatea căruia se află. Mai arată că legislația în materie de privatizare cât și L 346/2004 reglementează vânzarea prin negociere cu deducerea investițiilor doar în cazul în care acestea au fost făcute de către locatar, iar nu de către proprietarul imobilului așa cum este cazul în speță. Pentru aceste motive nu se pune nici problema instituirii unui drept de retenție așa cum a fost solicitat de către pârâta SC F. S. Cauza a fost inițial înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr. (...) care prin SC 2. și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei B.. Cauza a fost înregistrată la această din urmă instanță sub nr. (...). La termenul de judecată din (...) cererea reconvențională, care formează obiectul prezentului dosar, a fost disjunsă de acțiunea principală având ca obiect pretenții ce a fost soluționată separat prin SC 9. pronunțată de această instanță în dosarul nr. (...). Între pârâta D. S. B.-N. în calitate de proprietar și reclamanta SC F. S. în calitate de chiriaș a intervenit contractul de închiriere cu privire la imobilul construcție „Atelier de împletituri"; situat în orașul B., strada C. 56, județul B.-N. (f. 5-7, dosar (...)). Acestui imobil chiriașul, cu acordul proprietarului (f. 102, dosar (...)), i-a făcut unele extinderi și îmbunătățiri ce au fost evaluate printr-o primă expertiză efectuată în cauză (f. 132-184, dosar (...)), depusă la dosarul cauzei la data de (...), la suma de 693.201 lei. Având în vedere modificările semnificative intervenite pe piața imobiliară, în cauză a fost încuviințată nouă expertiză (f. 216-241, dosar (...)) care a stabilit sporul de valoare adus de reclamantă imobilului în litigiu la 525.560 lei. Pârâta invocă faptul că între ea și reclamantă, prin procesele-verbale din (...), (...) și (...), a intervenit compensarea voluntară între sumele reprezentând sporul de valoare adus de reclamantă imobilului proprietatea pârâtei și valoarea chiriei datorate, până la concurența sumei de 25.249 lei, aspect pe care reclamanta însăși prin cererea (reconvențională) care formează obiectul prezentei cauze îl recunoaște. La dosarul cauzei a fost depuse un set de facturi (f. 16-20, dosar (...)) emise de pârâtă în perioada (...)-(...), ulterior compensării voluntare expuse mai sus, reprezentând c/v chiriei datorate de reclamantă în sumă totală de 29.150 lei. A. sumă, în condițiile art. 1144 C. civ., urmează a fi compensată de asemenea cu parte din sporul de valoare adus de reclamantă imobilelor pârâtei. În stabilirea valorii îmbunătățirilor aduse de reclamantă imobilului proprietatea pârâtei instanța s-a oprit la cea de-a doua expertiză efectuată în cauză care, fiind ulterioară modificărilor intervenite pe piața imobiliară, reflectă mai exact valorile imobilelor în litigiu. Instanța a procedat la compensarea acestui spor de valoare de 525.560 lei cu cele două sume de 25.249 lei și 29.150 lei, reprezentând valoarea chiriei datorate de reclamantă, rezultând o diferență de 471.161 lei pe care pârâta va fi obligată să o plătească reclamantei, întrucât în caz contrar ar realiza o îmbogățire fără justă cauză. Cu privire la instituirea unui drept de retenție al reclamantei asupra imobilelor în litigiu până la achitarea de către pârâtă a sumei datorate, s-a arătat că această cerere nu poate fi primită în condițiile în care, anterior, prin SC 9. pronunțată de această instanță în dosarul nr. (...), rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat încetarea contractului de închiriere și s-a dispus evacuarea reclamantei (din prezenta cauză) din spațiu. În ce privește obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare- cumpărare cu privire la spațiul în litigiu, această cerere nu poate fi primită în condițiile în care pârâta nu este de acord cu încheierea acestui contract. În cadrul nu găsim un text care să consacre principiul îmbogățirii fără justă cauză ca izvor distinct de obligații, dar sunt numeroase texte care fac aplicarea acestui principiu, prevăzând obligația de restituire în sarcina celui care și-a mărit patrimoniul prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane. Îmbogățirea fără justă cauză este definit ca faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei legal. Din acest fapt juridic se naște un raport juridic obligațional, în care creditorul se numește însărăcit, iar debitorul se numește îmbogățit. Creditorul are posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție, prin care se pretinde restituirea îmbogățirii realizate. C. art. 1143 C. civ., când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între dânsele o compensație care stinge amândouă datoriile în felul și cazurile exprese mai jos. C. art. 1144 C. civ., compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective. C. art. 1145 C. civ., compensația n-are loc decât între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeași specie și care sunt deopotrivă lichide și exigibile. Prestațiile în fructe, al căror preț este regulat prin mercuriale, se compensează cu sumele lichide și exigibile. Având în vedere starea de fapt prezentată și dispozițiile legale pertinente,instanța a reținut că acțiunea este întemeiată în parte și a admis-o ca atare. Cu privire la cheltuielile de judecată, deși reclamanta prin reprezentantul său în instanță a arătat că le va indica și detalia prin concluziile scrise, instanța a constatat că reclamanta nu a depus concluzii scrise. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal petenta recurentă RNP Romsila - D. S. B.-N., care a solicitat admiterea recursului și să se dispună casarea în întregime a deciziei atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond să se respingă acțiunea intimatei. In motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este criticabilă pentru motive de netemeinicie constatând în încălcarea art.6 lit.4 și art. 7 lit.a și b din contractului de închiriere nr. l52/2005, conform cărora chiriașul putea efectua investiții doar cu acordul scris al proprietarului și că orice lucrare de investiții se va deduce din cuantumul chiriei condiționat de existența acordului scris al proprietarului. Neexistând un acord scris, nu se putea admite acțiunea. Sub acest aspect, s-au invocat și dispart.969 C.civ. In ceea ce privește principiul „îmbogățirii fără just temei";, reținut de instanța de fond, recurenta a susținut că, plecând de la definirea acestui principiu ca fapt juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei legal, în doctrină se apreciază că, dacă beneficiarul se îmbogățește datorită unui instrument juridic, chiar pe cheltuiala altuia, nu i se poate pretinde să restituie această îmbogățire, cel mai frecvent un asemenea instrument juridic fiind contractul. In speță, prin art.7 lit.a din contract, s-au stabilit de comun acord, atât lucrările ce putea fi executate cât și cuantumul maxim al acestora, la nivelul cuantumului chiriei , ceea ce conduce la concluzia că orice despăgubiri reciproce între părți vor avea izvor contractual. S-a mai susținut nelegalitatea sentinței și prin nesocotirea reținerilor din lucrarea de expertiză efectuată de expertul Ț. C., respectiv că au fost efectuate lucrări de investiții constând în extinderi, amenajări și schimbări de destinație (realizarea de construcții noi, adăugiri parter la clădirea existentă, amenajare spălătorie auto, vestiare, magazie, ș.a.) fără acordul proprietarului dar și fără a se obține autorizațiile necesare și obligatorii, existând astfel premise ca proprietarul să fie sancționat contravențional ori penal, și chiar să fie obligat la demolarea acelor construcții în baza disp.Legii nr. 50/l99l. Privitor la valoarea de piață și cea a sporului de valoare, s-a arătat că instanța a avut în vedere suma de 525.560 lei stabilită de expert, iar evaluarea comandată de proprietară în vederea vânzării la licitație a fost de 592.300 lei (preț aprobat de C. de administrației al RNR R. ), dar în realitate și după scăderea cu 20 % a acestei valori, nu s-au găsit ofertanți după mai multe licitații organizate, ceea ce dovedește că prețul de piață stabilit teoretic diferă de prețul pieței. De asemenea, recurenta a susținut că și compensarea legală, în baza prev.art. ll44 C.civ, s-a făcut în mod greșit întrucât s-a avut în vedere pentru compensare cu sporul de valoare, doar suma de 54.399 lei reprezentând chirie (din care, suma de 25.249 lei recunoscută de proprietar și 29.l50 lei rezultând din facturile emise ) dar nu s-a ținut cont de faptul că a făcut o precizare de acțiune la termenul din (...) în sensul obligării pârâtei reclamante reconvenționale la plata chiriei până la data efectivă a plății, respectiv a folosirii imobilelor care, și la această dată, sunt în folosința acesteia. In fine, s-a mai invocat nelegalitatea hotărârii atacate ce rezultă din nediferențierea certă a lucrărilor necesare de cele voluptorii care nu se decontează de proprietar. Recursul a fost legal timbrat cu chitanța anulată la dosar (f.l9) și prin aplicarea de timbru judiciare mobile. Intimata SC F. S., prin lichidator judiciar a formulat întâmpinare la recursul declarat (f.l3-l4), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca temeinice și legale. In susținerea întâmpinării s-a arătat, în esență, că susținerea inexistenței acordului la efectuarea lucrărilor de modernizare și investiții nu este reală, acestea s-au efectuat cu acordul proprietarei , așa cum a recunoscut la interogator în dosarul inițial nr. 347/l86/2008 (f.l02). Referitor la criticile privind sporul de valoare reținut de instanța de fond, s- a arătat că instanța a dispus efectuarea a două expertize tehnice care au stabilit valori apropiate, respectiv 693.20l lei (prima expertiză) și 525.560 lei (a doua), instanța reținând valoarea mai mică din a doua expertiză iar faptul de a pune îndiscuție valorile stabilite prin două expertize și a pune în discuție o expertiză extrajudiciară, nu poate să dovedească decât reaua-credință a recurentei. La termenul de judecată din data de 26.oct.20ll, instanța a pus în discuția părților natura căii de atac și competența materială de soluționare a litigiului pe fond, în raport de valoarea acestuia. Ambele părți și-au expus poziția prin N. de ședință (f.25 și 26) , astfel: Recurenta, a susținut că reveni tribunalului competența de soluționare pe fond, raportat la valoarea de 525.560 lei și în temeiul art.2 alin.l lit.b C.pr.civ, iar calea de atac este apelul, potrivit prev.art.282.l C.pr.civ, impunându-se recalificarea căii de atac. Intimata SC F. S., a susținut că judecătoria avea competența materială de soluționare întrucât la înregistrarea acțiunii principale, dar și a acțiunii reconvenționale, nu au fost solicitat valori care să depășească suma de l00.000 lei, astfel că au fost respectate prev.art.2 alin.l lit.a C.pr.civ., în vigoare la acea dată și mai mult, după abrogarea acestei dispoziții legale, prin art. 2l9 din L.nr. 7l/20ll, în vigoare de la data de 0..20ll, competența materială ar reveni tot Judecătoriei B.. In ce privește natura căii de atac, intimata a susținut că prin prisma prev.art. 282 ind.l C.pr.civ, prin raportare la obiectul inițial cu o valoare de sub l00.000 lei , în speță calea legală de atac este cea a recursului, cum a indicat și instanța de fond. Prin practicaua prezentei hotărâri, instanța a statuat că în cauză calea legală de atac este cea a apelului, nefiind incidente disp.art. 282/1 C.pr.civ, întrucât valoarea litigiului a cărui hotărâre se atacă este de peste l00.000 lei . Nu are relevanță faptul că valoarea inițială a litigiului a fost de sub l00.000 lei și s-a păstrat corect competența judecătoriei, chiar dacă valoarea litigiului s-a majorat ulterior, pe parcursul litigiului și care ar atrage competența instanței de grad superior. In ceea ce privește excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, tribunalul a respins această excepție ca neîntemeiată, întrucât la înregistrarea acțiunii principale în dosar inițial nr.59ll/l90/2007, valoarea pretențiilor solicitate a fost de sub l00.000 lei (respectiv 20.406 lei chirie restantă, 3.244,36 lei penalități contractuale de întârziere și 5.996 lei c/v gaz), și în raport de această valoare, competența materială a revenit Judecătoriei B. care, la rândul său, a declinat competența în favoarea Judecătoriei B., acțiunea fiind înregistrată în dosar nr. 347/l86/2008. Chiar dacă în dosar s-a formulat o acțiune reconvențională (f.36 - dosar 347/l86/2008), nu a fost declarată o valoare a litigiului de peste l00.000 lei și oricum, această cerere reconvențională era de competența instanței care judecă acțiunea principală. T. a reținut că în mod corect instanța de fond a stabilit că extinderile și îmbunătățirile efectuate de chiriașă la imobilul închiriat s-au făcut cu acordul proprietarului (a recunoscut la interogator, f.l02 dosar 347/l86/2008) și tot în mod corect și legal a stabilit sporul de valoare la imobilele proprietatea apelantei, pe baza prețului de circulație stabilit prin cea de-a doua expertiză tehnică judiciară a expertului T. C. ( f.2l8-235 dosar nr. 347/l86/2008), prin care acest spor de valoare este mai mic decât cel reținut de prima expertiză, cu ceea 25 %. Prin aceasta de-a doua expertiză, care a ținut cont și de modificările pe piața imobiliară, s-a reținut că valoarea imobilelor vechi, proprietatea apelantei, este de 398.5l0 și sporul de valoare, cu contribuția chiriei este de 525.560 lei. Faptul că proprietara imobilului și-a dat acordul la început pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri și extinderi rezultă și din compensareavoluntară, conform proceselor verbale din (...), 30.ll.2005 și l5.l2.2005, la valoarea de 25.249 lei, cum s-a reținut și în hotărârea atacată. Din rapoartele de expertiză rezultă că aceste îmbunătățiri și extinderi s-au efectuat în prima parte a perioadei de închiriere, respectiv în anii 2005 și 2006, însă din anul 2006 locatorul nu a mai acceptat compensări și tot în anul 2006 a comandat o evaluare a acelor imobile pentru a fi vândute la licitație. A. expertiză extrajudiciară din 2l.07.2006 (f.l87 - 208 din același dosar), a stabilit prețul total al imobilelor construcții la val.de 592.300 lei, preț cu care proprietara a început licitațiile, dar nu a avut oferte de cumpărare de la terți , chiar în condițiile în care a redus prețul cu 20 %,așa cum a arătat, dar nici nu a fost de acord să vândă imobilele către chiriaș, în condițiile disp.art.l2 lit.b din L.346/2004, modificată și care îi dădea posibilitate să își deducă investițiile efectuate. Acesta a fost motivul pentru care SC F. S. , pârâta în dosarul inițial, a formulat o acțiune reconvențională prin care a solicitat inițial, pe lângă stabilirea dreptului său de creanță și obligarea reclamantei - pârâte reconvenționale la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, pe baza prețului de expertiză, în condițiile Legii nr. 346/2004 cu modif.și complet.ulterioare, privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijloci. Prin sentința atacată, s-a respins acest petit cu motivarea că pârâta reconvențională nu este de acord cu această vânzare însă sub acest aspect reclamanta reconvențională nu a atacat hotărârea, nemaifiind interesată și nici abilitată să mai cumpere imobilele din moment ce la data de 23.03.20l0 a intrat în faliment prin procedura simplificată (f.244). Acest aspect, nu a fost sesizat de instanța de fond și care nici nu îi mai permitea reclamantei reconvenționale să mai încheie contract de vânzare- cumpărare cu privire la imobilele închiriate. Apelanta a invocat și faptul că nu putea fi reținut ca temei al admiterii acțiunii reconvenționale, îmbogățirea fără justă cauză, din moment ce între părți a existat un contract de închiriere. Este adevărat că principiul îmbogățirii fără just temei nu operează decât atunci când nu există un alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite. In speță, instanța de fond a aplicat în mod corect contractul părților și dispozițiile legale privind compensarea unei părți din c/v sporului de valoare cu c/v chiriei, până la încetarea contractului și numai în limita acestei sume de 54.399 lei iar pentru diferența de valoare de 4. lei, a fost obligată pârâta- reconvențională la plata acestei sume, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, neexistând un alt temei juridic pentru această obligație. Dar, din prev.art.7 lit.b din contractul de închiriere s-a prevăzut că „la sfârșitul perioadei de închiriere, proprietarul nu se obligă a prelua investițiile realizate de chiriaș fără acordul său, numai în măsura în care îi sunt necesare și utile";. Rezultă fără echivoc, din interpretarea corectă a acestei clauze că acele investiții realizate de chiriaș chiar fără acordul proprietarului, vor fi preluate de către proprietar, în măsura în care îi sunt necesare și utile. In cauză nu s-a dovedit că îmbunătățirile și extinderile la imobile nu ar fi necesare și utile proprietarului, dimpotrivă acestea au fost efectuate pentru modernizarea fostului atelier de împletituri , executarea de lucrări de înlocuire acoperiș, geamuri, instalații electrice și de încălzire centrală în locul sobelor, holuri WC, împrejmuiri, etc, fără să se facă vreo dovadă că acestea nu ar fi necesare întregului obiectiv ori că acestea ar fi lucrări voluptorii ce nu ar putea fi despăgubite de proprietar, așa cum s-a susținut în apel. Și ultimul motiv de nelegalitate este neîntemeiat, întrucât instanța nu putea reține compensarea și pentru alte sume reprezentând chirie, decât până la încetarea contractului prin ajungere la termen, adică 28.02.20l0. Prin acea precizare de acțiune depusă în dosarul inițial 347/l86/2008 (f.58), reclamanta și-a precizat petitele 3 și 4 din acțiunea principală în sensul obligării pârâtei la plata chiriei și a penalităților de întârziere calculate până la data plății efective și nu până la data folosirii imobilelor. De altfel, prin sentința civilă nr. 9..07.20l0 din 02.07.20l0, în dosar nr 347/l86/2008, rămasă irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, s-a constatat încetarea pe data de 28.02.20l0 a contractului de locațiune nr. l52/0l.03.2005, prin expirarea termenului contractual, dispunându-se totodată evacuarea pârâtei din imobilul încheiat. In prezentul dosar, la instanța de fond nu s-au mai făcut alte precizări iar în apel nu pot fi formulate cereri noi, potrivit prev.art. 294 alin.l C.pr.civ. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.296 C.pr.civ, s-a respins ca nefondat apelul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta R. N. A P. R. reprezentată prin D. S. B.-N. solicitând, in baza art. 304 indice 1 si 312 Cod Procedura Civila, constatand incidenta motivelor de recurs prev. de art 304, punctele 8, 9 Cod Pr. Civila., sa se admită recursul si sa se modifice sentinta atacata in principal in sensul respingerii cererii, iar in secundar in sensul admiterii in parte a actiunii, respectiv sa se constate ca in speta opereaza compensarea legala a datoriilor reciproce dintre parti la nivelul sumei de 141.849,00 lei. Prin sentinta civila nr. 2. pronuntata in dosarul nr. (...) T. B. N., a respins apelul pârâtei mentinand sentinta instantei de fond, iar pe cale de consecinta, pârâta a fost obligata sa achite intimatei reclamante suma de 4. lei reprezentand spor de valoare adus imobilului constructie "atelier de impletituri" situat in B., str. C., nr. 56, jud. BN. In fapt, la data de (...), intre parti s-a perfectat un contract de inchiriere privind imobilul mentionat mai sus, prin care, intimata, conform art. 6 lit.h s-a obligat sa nu efectueze lucrari de investitii fara acordul scris al proprietarului. In spiritul prevederilor art. 6 , lit. h si art. 7 lit. b din contract, pârâta, și-a dat acordul in perioada care a urmat imediat perfectarii contractului( (...)- (...)) ca intimata sa efectueze anumite lucrari necesare pentru mentinere constructiei in parametrii normali de utilizare, sens in care, a procedat la compensarea datoriilor rezultate din chiria datorata si investitiile efectuate si s-au incheiat urmatoarele procesele verbale de compensare: la data de (...) pentru suma de 8748 lei, la (...) pentru suma de 10670,25, la data de 15.l2.2005 pentru suma de 5831 lei si la data de (...) pentru suma de 29154,5 lei. Astfel, sumele compensate, voluntar, prin procesele verbale aratate, insumeaza 54.403,75 lei. Ulterior, intimata, fara acordul pârâtei , ignorand prevederile contractuale, care constitue legea partilor si in lipsa oricaror autorizatii necesare, a executat o serie de lucrari de extindere si amenajari care exced notiunea de " lucrari necesare" acestea fiind detaliate in raportul de expertiza realizata de expertul T. C. V. Valoarea de piata a acestora a fost stabilita, prin expertiza, la nivelul sumei de 5. lei. In ceea ce priveste durata contractului de inchiriere, acesta a incetat prin ajungere la termen la data de (...), asa cum a constatat si J. Bec1ean prin sentinta civila nr. 9., pronuntata in dosarul nr. (...) al acestei instante. Solutia instantei de fond, mentinuta si de instanta de apel a fost aceea de a o obliga la plata sporului de valoare adus de catre intimata imobilului constructie in suma de 5. lei si constatand ca intre datoriile reciproce ale partilor intervine compensarea legala, conform art. 1143 C. Civ., a operat aceasta compensare la nivelul sumei de 54399 lei. Atat instanta fondului cat si instanta de apel, in mod gresit, au retinut ca toate lucrarile efectuate asupra imobilului au avut acordul pârâtei , acord ce ar rezulta din raspunsul la interogatoriu aflat la fila 102 din dosar (...). Prin raspunsul la interogatoriu, pârâta a recunoscut ca și-a dat acordul pentru efectuarea anumitor lucrari, respectiv cele pentru care a si efectuat compensarile voluntare mai sus aratate, iar la punctul 3 din raspunsul la interogatoriu a aratat ca lucrarile asupra carora și-a dat acordul sunt cele aprobate de catre C. D. al pârâtei, aratand totodata, ca nu recunoaste vreun acord asupra celorlalte lucrari . In fapt, la dosarul cauzei nici nu s-a probat cu alte inscris uri, ca pârâta sa își fi dat acordul in ce priveste executia lucrarilor care exced pe cele care au facut obiectul compensarilor voluntare avand in vedere ca art. 6 lit. h din contractul de inchiriere prevede existenta unui acord scris al proprietarului. Mai retine instanta de apel ca " ". interpretarea corecta a clauzelor contractuale, investitiile realizate de chirias, chiar fara acordul proprietarului, vor fi preluate de proprietar in masura in care ii sunt necesare si utile" .... precum si ca" in cauza nu s-a dovedit ca imbunatatirile si extinderile la imobile nu ar fi necesare si utile proprietarului, dimpotriva acestea au fost efectuate pentru modernizarea fostului atelier de impletituri, executarea de lucrari de inlocuire acoperis, geamuri, instalatii electric si de incalzire centrala in locul sobelor ... etc. Instanta s-a aflat in eroare facand aceste retineri, deoarece, in fapt, exact acestea sunt lucrarile asupra carora si pârâta si-a dat acordul initial si ele au facut obiectul proceselor verbale de compensare voluntara, in consecinta aceste lucrari nu au caracter voluptoriu si ele au fost despagubite de proprietar prin compensarile amintite. In sprijinul acestor afirmatii invederează ca intre parti s-a purtat o corespondenta, iar pârâta a exprimat in scris punctul sau de vedere in ceea ce priveste lucrarile necesare precum si cele neoportune sau nenecesare, potrivit adresei nr. 4844/(...). Respectiv, prin aceasta adresa, pârâta a aprobat lucrarile de "modernizarea fostului atelier de impletituri, executarea de lucrari de inlocuire acoperis, geamuri, instalatii electric si de incalzire centrala in locul sobelor ... etc" , si și-a exprimat dezacordul in ceea ce priveste mansardarea cladirii pe care nu a considerat-o nici necesara si nici oportuna. C. acestei stari de fapt, intimata, a executat pe riscul sau mansardarea cladirii, amenajarea unei spalatorii auto precum si celelalte adaugiri rezultate din raportul de expertiza. In consecinta, pornind de la o premisa gresita, instantele anterioare au obligat-o sa suporte c/v sporului de valoare stabilit, nefacand aplicarea principiului libertatii contractuale potrivit caruia partile isi creeaza singure, prin vointa lor, legea care le va guverna raporturile juridice. De o Îmbogățire fără just temei nu poate fi Însă vorba, in speta, cînd foloasele realizate de parte sînt consecința unui act juridic la care a consimțit cealaltă parte și care constituie temeiul legal, in speta un atare temei fiind contractul. In ce priveste compensarea legala operata, instantele anterioare au concluzionat ca acesta se retine pentru sume reprezentand chirie pana la incetarea contractului prin ajungere la termen, adica (...). Cu toate ca acesta retinere este corecta, compensarea s-a operat doar pentru suma de 54.399Iei( dincare suma de 25.249 lei recunoscuta de proprietar si 29.150 lei rezultand din facturile emise). Suma de 29.150 lei reprezinta chirie datorata pana la data de (...), conform facturilor depuse pe parcursul judecarii cauzei, pana la acel moment si nicidecum chiria datorata pana la incetarea contractului. In perioada (...)- (...), intimata nu a achitat chiria, astfel ca ne mai datoreaza o chirie lunara de 2915 lei aferenta acestei perioade, suma totala pentru perioada vizata fiind de 87.450 lei. Din calcul, rezulta ca stingerea celor doua datorii, opereaza, conform art. 1143 C. Civ, la nivelul sumei de 141.849 lei. C. art. 1144 C. Civ. Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii si chiar cand debitorii n-ar sti nimic despre aceasta, cele doua datorii se sting reciproc in momentul in care ele se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatii lor respective. La momentul judecarii fondului cauzei, contractul incetase prin ajungere la termen, iar cele doua datorii existau deodata pana la concurenta sumei de 141.849 lei. In consecinta, instanta nu a facut aplicare corecta a prevederilor art. 1143 si 1144 C. Civ. Un alt motiv de recurs se refera la faptul ca instanta fondului a fost investita doar sub aspectul constatarii unui drept de creanta nu si sub aspectul valorificarii acestui drept. Astfel, prin cererea reconventionala,la aliniatul 4, intimata, a solicitat instantei sa constate ca a dobandit un drept de creanta asupra pârâtei, reprezentand contravaloarea sporului de valoare adus prin lucrarile de imbunatatire si investii efectuate la imobilul in litigiu, intr-un cuantum ce va fi stabilit prin expertiza in constructii. In continuare, intimata nu a solicitat instantei si obligarea pârâtei la plata cuantumul astfel rezultat. Instanta fondului, insa a acordat un plus petit, in maniera in care dupa ce a constatat dreptul de creanta al intimatei a dispus si obligarea pârâtei la plata contravalorii rezultate. Instanta fondului,la pronuntarea hotararii nu a tinut cont nici de prevederile art.ll1 Cod. Pr. Civ, conform carora partea care are interes poate sa faca o cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului. In speta, consideră ca intimata avea deschisa calea unei actiuni in realizarea dreptului sau constand in obligarea pârâtei la plata c/v sporului de valoare adus prin lucrarile efectuate, ori in atare situatie actiunea in constatare apare ca fiind inadmisibila. Art.111 C. proc. civ., derogand de la dreptul comun in materie, adica art.109 C. proc. civ., care consacra actiunea in realizare, prevede ca partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei unui drept, actiune care insa nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului. Textul instituie caracterul subsidiar al actiunii in constatare, finalitatea urmarita de legiuitor fiind aceea ca, in masura in care este posibil, atunci cand s- a incalcat un drept, restabilirea ordinii de drept sa fie facuta pe calea actiunii in realizare. Pe de alta parte, natura cererii de chemare in judecata, in raport de temeiul de drept invocat si de calitatea reclamantei, care este o societate comerciala, este comerciala, astfel ca se impunea indeplinirea procedurii prev. de art. 720 .1 din C. Pr. Civ. Cum aceasta procedura nu s-a indeplinit, din nou actiunea intimatei apare ca fiind inadmisibila. In drept s-au invocat prevederile art. 299, 304 C. Pr. Civ. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele: Problema litigioasă ce se impune a fi dezlegată în prezenta cauză izvorăște dintr-un contract de închiriere încheiat între D. S. B.-N. în calitate de proprietar și SC F. S. în calitate de chiriaș, contract având ca obiect imobilul construcție atelier de împletituri situat în localitatea B., str. C., nr. 56. Acest contract, având nr. 152 din (...), a fost încheiat pe o durată de un an fiind prelungit prin actul adițional din (...) pe o perioadă de 4 ani începând cu (...) și până în (...). La (...) locatorul sesizează instanța cu o acțiune vizând rezilierea contractului pentru neplata chiriei pentru ca la (...) locatarul să formuleze cerere reconvențională invocând dobândirea unui drept de creanță reprezentând contravaloarea sporului de valoare adus prin lucrările de îmbunătățiri și investiții efectuate la imobilul în litigiu. Sub acest aspect sunt relevante prevederile cap. V art. 6 lit. h din contractul de închiriere potrivit cărora chiriașul nu putea efectua lucrări de investiții fără acordul scris prealabil al proprietarului, respectiv cap. VI art. 7 lit. a și b potrivit cărora orice lucrări de investiții se vor face numai cu acordul scris prealabil al proprietarului, cu reducerea corespunzătoare a cuantumului chiriei, respectiv proprietarul nu se obligă să preia investițiile realizate fără acordul său numai în măsura în care îi sunt necesare și utile. Pe parcursul soluționării litigiului au fost evidențiate o serie de lucrări de extindere și modernizare cu privire la care părțile au avut o poziție divergentă în ceea ce privește existența sau nu a acordului proprietarului. Pornind de la răspunsul la interogatoriu dat de către D. S. B. la termenul de judecată din (...) - fila 102 dosar (...) instanțele de fond au apreciat că pentru toate extinderile și îmbunătățirile efectuate chiriașul a avut acordul proprietarului. Verificând conținutul întrebării, respectiv răspunsului dat de către D. S. B. la întrebarea nr. 2 din interogatoriu Curtea constată că D. S. B. a dat un răspuns nuanțat arătând: „recunoaștem că s-au efectuat anumite lucrări cu acordul nostru";. Rezultă așadar că proprietarul imobilului a recunoscut că a aprobat anumite lucrări de investiții fără ca acest acord să se extindă în mod necesar asupra tuturor modernizărilor și extinderilor realizate de către chiriaș. Potrivit recunoașterii recurentei, lucrările pentru care și-a dat acordul prin adresa nr. 4844/(...) s-au referit la modernizarea fostului atelier de împletituri, executarea de lucrări de înlocuire acoperiș, geamuri, instalații electrice și de încălzire centrală în locul sobelor, existând un dezacord exprimat în scris în ceea ce privește mansardarea clădirii. Curtea constată că instanțele de fond au ajuns la o concluzie nesusținută la acest moment prin probe în ceea ce privește existența acordului proprietarului imobilului la efectuarea tuturor lucrărilor de investiții existând în mod evident un dezacord în ceea ce privește mansardarea și susținându-se că în acea situație se găsește și investiția constând în amenajarea unei spălătorii și celelalte adăugiri rezultate din raportul de expertiză. Sub acest aspect trebuie verificat în privința fiecărei investiții, amenajări sau adăugiri în parte dacă există sau nu un acord scris al proprietarului sau cel puțin o corespondență inițiată de către chiriaș în vederea încunoștințării locatorului despre lucrările ce urmează a fi efectuate pentru a putea vorbi eventual de un acord tacit. În ceea ce privește caracterul necesar și util al acestor lucrări de investiții Curtea are în vedere pe de o parte concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul Ț. C. potrivit cărora investițiile efectuate de către SC F. S. suntutile imobilului, dar și faptul că potrivit raportului de evaluare întocmit de către expertul O. I. la solicitarea beneficiarului D. S. B. lucrările de investiții sunt avute în vedere la stabilirea valorii de piață a imobilului atelier de împletituri răchită pentru vânzarea la licitație a acestuia. Cu alte cuvinte, chiar proprietarul imobilului a acceptat utilitatea amenajărilor efectuate luându-le în considerare pentru stabilirea prețului de vânzare la licitație. Cele două aspecte anterior invocate referitoare la buna credință a constructorului, respectiv caracterul necesar și util al lucrărilor prezintă relevanță în ceea ce privește regimul juridic al accesiunii imobiliare artificiale. Buna credință trebuie analizată prin raportare la dispozițiile art. 494 cod civil aplicabile contractului în funcție de justificarea care întemeiază convingerea autorului lucrării potrivit căreia acesta apreciază că există un acord expres sau tacit al proprietarului pentru realizarea investițiilor. Instanța supremă s-a exprimat printr-o decizie de îndrumare anterioară anilor 90 în sensul că se impune „a se cerceta condițiile în care s-au făcut construcțiile… sau lucrările"; inclusiv sub aspectul pasivității sau acceptării proprietarului, simpla cunoaștere a efectuării acestora nefiind însă suficientă pentru a dovedi consimțământul proprietarului terenului la efectuarea lor. Buna sau reaua credință a constructorului sunt determinante în ceea ce privește modalitatea și cuantumul despăgubirilor. Spre deosebire de situațiile în care se aplică principiul general al îmbogățirii fără justă cauză, în ipoteza prevăzută de art. 494 Cod civil există criterii speciale, distincte pentru evaluarea îmbogățirii, respectiv pentru stabilirea valorii pe care proprietarul terenului o datorează autorului lucrării. Astfel, când autorul lucrării este de bună credință obiectul dreptului său de creanță este stabilit pe baza opțiunii proprietarului terenului care poate să aleagă între valoarea materialelor și a manoperei pe de o parte și sporul de valoare al fondului pe de altă parte. Dimpotrivă, când autorul lucrării este de rea credință creanța este stabilită numai în raport cu costul materialelor și prețul manoperei. Cum expertizele efectuate în cauză au vizat exclusiv stabilirea sporului de valoare pornindu-se de la ideea că există un acord al proprietarului în privința tuturor investițiilor singurul remediu posibil aplicat în cauză este acela al casării și trimiterii cauzei spre rejudecare. Pornind de la statuarea anterior enunțată potrivit căreia toate lucrările de investiții au fost apreciate ca fiind utile imobilului, în rejudecare instanța de apel trebuie să verifice pentru fiecare îmbunătățire, extindere, amenajare în parte dacă există un acord al proprietarului în sensul art. 494 Cod civil în funcție de care se va statua asupra bunei sau relei credințe a constructorului. De asemenea, în funcție de concluziile ce se vor trage raportat la conduita constructorului instanța va avea în vedere pe baza unei noi expertize în construcții ce urmează a fi realizată, fie contravaloarea materialelor și a manoperei, în cazul lucrărilor pentru care nu există un acord fie sporul de valoare adus imobilului în cazul investițiilor pentru care proprietarul și-a manifestat consimțământul. În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la lipsa procedurii prealabile respectiv modalitatea de investire a instanței de fond cu o acțiune în constatare și nu în realizare, așa cum în mod corect a sesizat intimata, ele sunt inadmisibile raportat la prevederile art. 292 , 316 Cod proced. civilă, neputând fi puse în discuție direct în fața instanței de recurs În baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de R. N. A P. R. - D. S. B.-N. împotriva deciziei civile nr. 9 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei sprerejudecarea apelului declarat de pârâta R. N. A P. R. - D. S. B.-N. aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de R. N. A P. R. - D. S. B.-N. împotriva deciziei civile nr. 9 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de pârâta R. N. A P. R. - D. S. B.-N. aceleiași instanțe. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012. Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.apel: I. Părăuan, I. Ursu Jud.fond: Z. D.
| ← Decizia comercială nr. 8527/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 141/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
