Decizia comercială nr. 8527/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8527/2012
Ședința publică de la 25 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC M. S., împotriva deciziei civile nr. 13 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat
C., în contradictoriu cu pârâta BT L. T. I. C., având ca obiect opoziție la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat P. R. M., cu delegație la dosar și reprezentanta intimatei, consilier juridic R. A. G., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...) s-a depus la dosar ntâmpinar, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul recurentei. Acesta depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente fondului și pentru apel și depune la dosar note de ședință scrise, solicitând acordarea unui nou termen, în vederea studierii întâmpinării. Reprezentanta intimatei arată că prin întâmpinare nu s-au invocat aspecte noi, astfel încât, lasă la aprecierea instanței supra cererii de amânare. Curtea învederează reprezentantului recurentei faptul că urmează a lăsa cauza la urmă, pentru a-i da acestuia posibilitatea de a studia întâmpinarea. Părțile nu se opun. La reluarea dezbaterilor, reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri de solicitat, sau excepții de invocat, motiv pentru care Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată de la fond. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Curtzea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin decizia civilă nr. 13 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., a fost respinsă, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta S. M. S. în contradictoriu cu intimata S. BT L. T. I. S. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 6. pronunțată la (...) în dosarul nr. (...) de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care a menținut-o în întregime. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea apelantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Între apelanta S. M. S., în calitate de utilizatoare, si intimata S. BT L. T. I. S., în calitate de finantatoare, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. 11053BT/2008, modificat ulterior prin actele adiționale din (...) si (...) încheiate între aceleași părti (filele 159-169 dosar fond). Contractul a fost reziliat la cererea apelantei, formulată de către aceasta prin scrisoare nr. 38/(...), iar în consecintă, intimata i-a solicitat acesteia, invocând prevederile art. 13.2, 13.3 si 9.3 din contract, plata sumei de 1783,26 lei, reprezentând sold facturat si neachitat si plata sumei de 3498,493 euro + TVA, reprezentând daune interese (fila 170 dosar fond). Prin somația de executare cambială emisă la (...) de executorul T. M., în dosarul de executare nr. J5640/(...) al Corpului executorilor intimatei, a fost somată apelanta să efectueze plata sumei de 19.386,6 lei, în baza titlurilor executorii constând în biletele la ordin emise de către apelantă, respectiv biletul la ordin B. emis la (...) pentru suma de 6391,66 lei, scadent la (...), biletul la ordin B. emis la (...) pentru suma de 6530,43 lei, scadent la (...), si biletul la ordin B. emis la (...) pentru suma de 6464,51 lei, scadent la (...) (filele 8-9 si 156-158 dosar fond). Apelanta a formulat opozitie la executare, expediată prin postă la (...) (fila 10 dosar fond) prin care a solicitat anularea biletelor la ordin menționate si desfiintarea formelor de executare silită îndeplinite în dosarul executional, invocând în apărare inexistenta obligatiei de plată a sumelor prevăzute în biletele la ordin, fată de completarea acestora, fiind emise în alb de către apelantă, cu nerespectarea, de către intimată, a întelegerii părtilor. Potrivit dispozițiilor art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, ";în termen de 5 zile de la primirea somațiunii, debitorul poate face opoziție la executare";. Art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, stabilește că ";în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19";. Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 din același act normativ, ";persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambiala nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu tragatorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știința în paguba debitorului";. Raportat la motivele pe care apelanta si-a întemeiat opozitia la executare, tribunalul a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, ";dacă o cambie, necompletata la emitere, a fost completată fără a se tine seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credința, sau dacă a săvârșit o greseala grava în dobândirea ei";. S. probei înțelegerii părților cu privire la modalitatea de completare a biletelor la ordin si a nerespectării acestei înțelegeri revine apelantei, fată de dispozițiile art. 1169 Cod civ. la care se raportează cele ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 58/1934. În acest sens, tribunalul a reținut că dispozițiile legale menționate sunt aplicabile în ce privește biletul la ordin, fată de art. 106 din Legea nr. 58/1934. T. a constatat că înțelegerea părților privind completarea biletelor la ordin este cuprinsă în art. 4.8 din contractul de leasing financiar nr. 11053BT/2008 încheiat între părți, potrivit căruia utilizatorului îi revenea obligația de a emite 3 bilete la ordin în alb stipulate fără protest si avalizate în calitate de persoane fizice de către asociații sau administratorii societății, cum este cazul si a celor trei bilete la ordin în cauză, ";care vor fi predate finanțatorului cu titlu de instrumente de garanție si plată ce urmează a fi utilizate pentru a se facilita încasarea ratelor de leasing si a penalităților în cazul intervenirii unor întârzieri în efectuarea plătii către finanțator";. D. cum rezultă din cererea de executare silită formulată de către intimată, în baza căreia a fost constituit dosarul de executare nr. J5640/(...) al Corpuluiexecutorilor intimatei, la acea dată, (...), apelanta îi datora suma de 1783,26 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale pentru rate de leasing, sold facturat si neachitat, suma de 1419,71 lei reprezentând penalizări de întârziere conform art. 4.9 din contract, precum si suma de 17.334,73 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru rezilierea contractului, calculate potrivit art. 13.3 din contract (fila 154 dosar fond). Prin urmare, tribunalul a reținut că această cerere emisă de către intimată reprezintă o probă cu privire la debitul pe care aceasta l-a avut în vedere la completarea celor trei bilete la ordin în cauză. Existenta debitului constând în rate de leasing în cuantum de 1783,26 lei este prezentată în disa documente financiare partener emisă de către intimată, în care sunt menționate atât cuantumul ratelor datorate de către apelantă, numărul și data facturilor fiscale emise pentru acestea, cât si plățile efectuate de către aceasta, ultima plată fiind făcută prin ordinul de plată nr. 901/(...) în valoare de 2172,19 lei, dată la care era neachitat restul de plată în cuantum de 3955,45 lei, rămânând apoi restul de plată de 1783,26 lei (filele 173-174). Acest înscris, ca parte din dosarul execuțional a fost depus la dosarul de fond înainte de ultimele două termene de judecată, situație fată de care tribunalul a reținut că apelanta avea posibilitatea să formuleze noi cereri în probațiune si să depună noi înscrisuri, prin care să dovedească împrejurarea invocată, în sensul că la data rezilierii contractului nu datora intimatei suma invocată de către aceasta, cu titlu de rate de leasing scadente, întrucât ar fi achitat anterior contravaloarea tuturor ratelor scadente până la această dată, sarcina probei revenindu-i în această privință. Or, o astfel de probă nu a fost făcută în cauză. Aceleași considerente se impun si cu privire la cuantumul penalităților de întârziere invocate de către intimată, datorate de către apelantă în baza art. 4.7 din contractul de leasing încheiat între părți, cu privire la care apelanta nu a dovedit faptul că nu ar fi fost corect calculate si că nu ar fi fost datorate, întrucât nu ar fi întârziat la plata facturilor fiscale pentru ratele de leasing emise de către intimată, aceasta neformulând cereri în probațiune în acest sens. În ce privește despăgubirile pentru rezilierea contractului, calculate potrivit art. 13.3 din contract, tribunalul a reținut că prin această clauză s-a stipulat că dacă contractul încetează datorită încălcării lui de către utilizator, atunci acesta trebuie să plătească finanțatorului suma de recuperat, plus costurile asociate, plus daune interese, prin daune interese înțelegându-se valoarea rămasă a bunului. Raportat la conținutul clauzei astfel arătat, tribunalul a reținut că prin valoarea rămasă a bunului se întelege valoarea ratelor rămase neachitate la data rezilierii contractului din culpa utilizatorului. Cu privire la această clauză, tribunalul a reținut că nu a fost contestată de către apelantă prin opoziția la executare formulată în condițiile prevederilor art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, potrivit cărora ";în termen de 5 zile dela primirea somațiunii, debitorul poate face opoziție la executare";. A., potrivit art. 112 alin. 1 pct. 4 Cod proc.civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă arătarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază cererea. Or, printre motivele invocate de către apelantă prin opoziția la executare ce a făcut obiectul dosarului de fond, nu se regăsește si cel privind caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 13.3 din contractul de leasing financiar nr. 11053BT/2008 încheiat între părti. Împrejurarea că în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei, după declararea ca închisă a fazei probatorii si acordarea cuvântului în dezbateri, apelanta prin reprezentant a pus concluzii si în sensul caracterului abuziv al acestei clauze nu este în măsură să investească în mod legal instanța, în condițiile art. 112 alin. 1 pct. 4 Cod proc.civ., la dosar nefiind depusă cerere scrisă conținând o precizare de acțiune în acest sens în condițiile art. 132 alin. 1 si art. 82 alin. 1 Cod proc.civ., fată de care instanța din oficiu sau intimata ar fi fost în măsură să invoce tardivitatea motivelordin precizarea de acțiune, raportat la dispozițiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934. Prin urmare, tribunalul a reținut că în mod judicios nu a analizat instanța susținerea apelantei privind caracterul abuziv al clauzei. De altfel, tribunalul constată că apelanta, fiind o persoană juridică, iar nu o persoană fizică, nu are calitatea de consumator în sensul L. nr. 1. privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, fată de dispozițiile art. 2 alin. 1 din acest act normativ, potrivit căruia ";în sensul prezentei legi, prin consumator se înțelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care încheie un contract în afară activității lor autorizate, profesionale sau comerciale";. Prin urmare, aceasta nu putea obține anularea acestei clauze ca fiind abuzivă. Totodată, aceasta nu a dovedit lipsa cauzei în ce privește această clauză, sarcina probei sub acest aspect revenindu-i fată de dispozițiile art. 967 Cod civ., conform cărora "; convenția este valabilă, cu toate ca cauza nu este expresă";, iar ";cauza este prezumată pana la dovada contrarie";. Totodată, tribunalul a reținut că jurisprudența nu constituie izvor de drept în sistemul de drept român, astfel că nu prezintă relevantă soluția de speță pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj invocată de către apelantă. În ce privește susținerea apelantei în sensul că cele trei bilete la ordin ar fi fost desființate prin hotărâri judecătorești, tribunalul a reținut că apelanta nu a fost parte în dosarul nr. (...) în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 8. (...) a J. C.-N., iar prin aceasta, ca de altfel si prin sentința civilă nr. 8773/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), în care au fost părți atât apelanta, cât si intimata din cauza de fată, s-a pronunțat o soluția ";constată nulitatea titlului cambial, a obligației cambiale si dispune anularea formelor de executare demarate de intimata BT L. T. I. C. în contra contestatorului";, contestatoare fiind intimata din cauza de fată, si nu a fost dispusă anularea biletelor la ordin în cauză, neputându-se retine că s-ar fi constatat nulitatea acestora. Dispozitivul acestei din urmă sentințe, pronunțate într-un litigiu în care părți au fost părțile din cauza de fată, nu face referire la biletele la ordin în cauză. Dimpotrivă, prin acesta s-a constatat nulitatea titlului cambial si respectiv a unei obligații cambiale, fără a se arăta despre ce titlu cambial sau obligație cambială este vorba. Totodată, tribunalul constată că apelanta nu a formulat apel împotriva acestei sentințe, iar apelul formulat de către intimată a fost respins ca fiind tardiv (filele 31-34 dosar fond), recursul împotriva deciziei astfel pronunțate în apel fiind respins (fila 62 dosar apel). Cât privește considerentele primei instanțe în sensul că oponenta nu a dovedit dobândirea cu rea-credință de către intimată a biletelor la ordin, tribunalul a reținut că analizarea acestor aspecte este justificată fată de dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, incidente în cauză după cum s-a arătat mai sus. Totodată, tribunalul a reținut că menționarea art. 9 ca fiind cel care conține o clauză penală a părților, constituie o eroare materială si nu este în măsură să invalideze considerentele hotărârii primei instanțe, care privesc obiectul cauzei cu care aceasta a fost în mod concret investită. Pentru considerentele arătate, reținând că hotărârea instanței de fond este legală si temeinică, aceasta soluționând opoziția la executare cu care a fost legal investită în condițiile art. 129 alin. 6 raportat la art. 132 alin. 1 si art. 82 alin. 1 Cod proc.civ., incidente sub aspectul mai sus menționat, în baza art. 296 Cod proc.civ., tribunalul a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta S. M. S., în contradictoriu cu intimata S. BT L. T. I. S., împotriva sentinței civile nr. 6. pronunțată la (...) în dosarul nr. (...) de către Judecătoria Cluj-Napoca, pe care a menținut-o în întregime. Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții au fost obligați, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";,întrucât apelanta nu a avut câștig de cauză, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea apelantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. M. S., solicitând casarea decizieirecurate având în vedere că instanța de apel nu a cercetat în totalitate fondul cauzei, iar în subsidiar, modificarea deciziei și admiterea acțiunii introductive, respectiv admiterea opoziției cambiale. În motivarea recurenta a arătat că instanța de apel a omis să cerceteze aspectul aplicabilității sau nu a art. 13.3 din contractul de leasing financiar nr. 11.053 BT/2008, respectiv aplicabilitatea c1auzei penale in conditiile rezilierii contractului la initiativa recurentei si in lipsa vreunei culpe in sarcina acesteia. Instanța de apel se limitează a analiza art.13.3 din contract doar sub aspectul nulitatii c1auzei penale invocate de catre recurenta. Recurenta a contestat de la început nevalabilitatea obligatei de plata a sumei de 19.386,6 lei cuprinsa in B.O. seria BTRL3BT nr. 9778023, seria BTRL3BT nr. 9778024, seria BTRL3BT nr. 9778025 raportat la executarea contractul de leasing financiar nr. 11.053 BT/2008 (raport juridic fundamental), care constituie fundamentul remiterii / punerii în circulație a biletelor la ordin, respectiv inaplicabilitatea clauzei penale în condițiile rezilierii contractului la inițiativa recurentei si predarea bunului catre intimata. A., în legatura cu aplicabilitatea art.13.3 din contract si rezilierea contractului de leasing financiar nr. 11.053 BT/2008 având ca obiect autoturismul Peugeot Partner XR 1.6 HDI s.s. VF3GJ9HWC95280120 arată următoarele: I. invoca aplicarea art.13.1 din contract respectiv încălcarea culpabila a contractului de catre intimata, iar recurenta invoca art.4.4 alin penultim din contract, respectiv denuntarea de catre utilizator a contractului. In fapt, contractul de leasing financiar a fost denuntat/reziliat de catre utilizator, intimata S. M. S. .. Intre parti s-a purta o corespondenta scrisa ce se regaseste la dosarul cauzei de unde rezulta ca ambele parti au fost de acord cu rezilierea contractului, cu predarea bunului si cu plata unei despagubiri in cuantum de 10% din valoarea ramasa a bunului, respectiv suma de 948,82 euro plus TVA, in temeiul art.4.4 din contract. Ulterior predarii bunului la data de (...), conform procesului verbal de predare- primire, intimata rezilieaza din nou contractul de leasing financiar nr. 11.053 BT/2008 insa de aceasta data retine ca temei al incetarii contractului doar art.13.2 si 13.3 din contractul părților. De observat ca nici in aceasta "scrisoare de reziliere" nu se indica ca temei al rezilierii art.13.1 din contract. Nu se indica dealtfel care din situatiile prevazute de art.13.1 este aplicabila recurentei. Aceste precizari au fost aduse doar in cursul procesului de catre consilierul juridic al intimatei care a "precizat" scrisoarea de reziliere in sensul retinerii culpei intimatei pentru neplata unei rate de leasing. Asa cum se poate observa din cuprinsul dosarului, intimata prin consilier juridic a indicat ca temei al rezilierii art.13.1 teza a 2-a, respectiv "neplata ratelor de leasing". Acest temei contractual nu este aplicabil spetei de fata: - art.13.1 teza a 2-a face vorbire de neplata ratelor de leasing, deci de cel putin doua rate de leasing neachitate. Aceasta interpretare se coroborează si cu art.4.7 din contract din care rezulta ca desfiintarea contractului de plin drept are loc dupa 45 de zile (30 + 15), deci cind a devenit restanta o a doua rata de leasing. In speta de fata de vorba doar de o singura rata de leasig invocata de intimata ca neachitata. - recurenta avea platite la zi toate obligatiile catre intimata astfel incit temeiul rezilierii invocat de intimata nu este probat. Dimpotriva, recurenta a depus fisa contului BT L. I. SA din care rezulta ca nu existau datorii catre furnizor in momentul denuntarii contractului de leasig. - mai mult, recurenta avea constituita si o garantie de trei rate de leasing ce nu a fost restituita. Garatia trebuia folosita de catre intimata conform art.4.9 din contract pentru acoperirea eventualelor rate de leasing restante. În procesul verbal de predare-primire al autoturismului (formular tipizat al recurentei) se metioneaza la final ca predarea s-a efectuat la solicitarea utilizatorului. În continuare se specifica in formular ca mentiunea se bareaza daca predarea se face datorita rezilierii contractul. In speta supusa judecatii este vorba de o denuntare de catre utilizator contractului urmata de predarea voluntara a bunului si nu de o recuperare fortata a bunului de catre finantator datorita rezilierii contractului de leasing. In sprijinul aplicării art.4.4 din contract care prevede posibilitatea utilizatorului de a rezilia contractul cu obligatia corelativa de a plati o "despagubire pausala" in valoare de 1 0% din pretul bunului, si in contradictie cu sustinerile intimatei ca acest articol ar fi inaplicabil, sunt si prevederile Codului civil aplicabil la acel moment. A., atunci cind o clauza este primitoare de doua intelesuri se va interpreta in sensul ce poate avea efect si nu in acela ce ar duce la inlaturarea ei - actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat- art.978 C.civ .. Daca am accepta teze propusa de intimata BT L. T. lFN SA ar insemna ca niciodata utilizatorul nu va putea rezilia un contract de lesing, acesta aflindu-se automat in culpa pentru incalcarea contractului si deci pasibil de a-i fi opusa o clauza penala. Mai mult, atunci cind exista indoiala, clauzele se interpreteaza in favoarea celui care se obliga, adica a debitorului, adica a recurentei in speta de fata - art.983 C.civ .. Chiar daca s-ar naste o indoiala cu privire la aplicabilitatea art.4.4 alin. 4 sau a art.13.1 in situatia rezilierii de catre utilizator a contractului, interpretarea trebuie sa fie in sensul mai putin oneros pentru recurenta in speta de fata, incidente fiind astfel prevederile art.4.4 alin.4 din contractul de leasing financiar. Toate aceste aspecte mai sus enuntate au primit autoritate de lucru judecat prin pronuntarea D. nr.l08/R in dosarul 817/137112010 al T.ui Specializat Mures, dosar ce a avut aceleasi parti si obiect contestatie la executare impotriva executarii silite demarate de intimata in baza contractului de leasing si prin care se constata inaplicabilitatea art.13.3 din contract in litigiul dintre parti. 1.b). Totodată instanța de apel nu a raspuns la critica ce vizeaza motivarea hotărârii judecătorești, respectiv ca aceasta este partial straina de obiectul si partile dosarului. Oponenta nu a invocat faptul ca intimata nu era mandatata pentru completarea biletelor la ordin, asa cum gresit instanta retine in alinetul 5 din pag.3 a sentinței atacate. Recurenta nu a invocat niciodata faptul ca intimata a dobindit cu rea credinta titlurile de valoare (asa cum retine instanta in alin.8 din pag.3) ci a invocat aspectul ca intimata a folosit cu rea credinta titlurile de valoare. C. penala nu este inscrisa in art.9 din contractul de leasing (alin.6 pag.3 din sentința) ci in art.13.3 din contract asa cum rezulta din inscrisurile de la dosar. A. 7 din pagina 3 a sentintei atacate face trimitere la alte parti, astfel incit concluzia care se poate trage este ca instanta de fond a avut in vedere la motivarea sentinței o alta stare de fapt si alte parti procesuale. 2). Instanța de apel in mod gresit retine ca au fost dovedite pretentiile intimatei, respetiv debitul inscris in biletele la ordin. S. probei debitului restant revine intimatei. I. nu a depus la dosarul cauzei nici o factura fiscala care sa contina/sa faca dovada debitul solicitat prin cererea de executare silita. Instanța de apel in mod gresit rastoarna sarcina probei solicitind recurentei o proba negativa. Instanța de apel retine ca dovedite pretentiile intimatei prin depunerea la dosar a unei fise client ce provine de la intimata in conditiile in care recurenta a contestat constant intreg debitul si nu si-a insusit sub nici o forma debitul inscris in fisa client. Fisa client a intimatei nu corespunde cu fisa client arecurentei. Instanta de apel considera ca proba in dovedirea debitului insasi cererea de executare silita emisa de intimata, pag.8 alin.4 final, in conditiile in care obiectul prezentei cauze este tocmai faptul ca recurenta contesta valoarea debitului cit si temeiul juridic al debitului. Din analiza inscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observa urmatoarele: A.) Cu privire la certitudinea si exigibilitatea debitului in cuantum de 20.537,7 lei inscris in somatia de creanta emisa de executorul bancar T. M., nu sunt indeplinite nici conditiile art.379 alin.1 Cod proc.civ. Vom analiza debitul de 20.537,7 lei format din: - "1. 783,26 lei reprezentind c/v factura fiscala leasing sold facturat si neachitat" - „17.334,73 lei reprezentind c/v 4.163,20 euro cu TVA inclus care la rindul lor reprezinta despagubiri pentru rezilierea contractului, calculate in temeiul art. 13.3 din contractul de leasing" - „1.419, 71/ei penalitati de intirziere conform art.4.9 din contract. " A.I) Nu exista rata de leasing restanta in valoare de 1.783,26 lei. Nu exista factura emisa pentru rata de leasing presupus restanta. In momentul denuntarii de catre utilizator a contractului, in martie 2009, nu exista nici un debit restant catre finantatorul BT L. T. I. SA. Recurenta a depus o garantie in valoare egala cu 3 rate de leasing, garantie ce urma a fi folosita de intimata pentru plata ratelor restante conform art.4.9 din contract. La solicitarea societatii recurente M. S. de a se restitui garantia, intimata raspunde ca garantia nu se restituie avind in vedere prevederile art.4.7, respectiv "sumele platile nu se returneaza fiind interpretate ca si pret al folosintei bunului ". Rata de leasing reprezinta un pret al folosintei in contractele de leasing, astfel incit garantia a fost utilizata/putea fi utilizata de intimata pentru acoperirea unei rate de leasing presupus restanta. I. nu indica numarul si data emiterii facturii ce contine rata de leasing neachitata. Nu se poate verifica certitudinea si termenul de plata al facturii invocate, nu se cunoaste ce rata de leasing nu a fost achitata, aferenta carei luni. La dosarul cauzei nu exista factura fiscala ce face dovada existentei unei creante in cuantum de 1. 783,26 lei. A.2) Rezilierea contractului de leasing nu s-a realizat din culpa intimatei astfel incit nu sunt aplicabile prevederile art.13.1 din contract si pe cale de consecinta nici prevederile art.13.3 invocate ca temei al debitului de "17.334,73 lei reprezentind c/v 4.163,20 euro cu TVA inclus reprezinta despagubiri pentru rezilierea contractului, calculate in temeiul art.13.3 din contractul de leasing" D. contractului a avut loc la initiativa recurentei astfel incit sunt aplicabile prevederile art.4.4 din contractul de leasing financiar nr. 11.053 BT/2008 si nu prevederile art.13.l din contract. Modalitatea de calcul a sumei de 17.334,73 lei este nelegala. Aceasta este contrara prevederilor art.137 alin.3 lit.b din Codul Fiscal, respectiv penalitatile, dobinzile, etc. nu sunt purtatoare de T. S. de creanta emisa de executorul bancar face vorbire la 4.163 euro cu TVA inclus. I. nu a emis până in prezent nici o factura fiscala care sa ateste suma de plata solicitata ca daune interese si modalitatea ei de calcul. D. aplicarea unilaterala a art.13.3 din contract, intimata era obligata sa emita factura si sa o comunice spre plata intimatei. In fapt, si daca ar fi dorit sa plateasca, recurenta nu avea posibilitatea sa plateasca intrucit nu exista factura fiscala emisa, temei al unei eventuale plati bancare. Argumentele intimatei prin trimiterea la art.9.3 nu sunt aplicabile spetei de fata. Printre situațiile enumerate de art.9.3 nu se regaseste si situatia juridica din prezentul dosar, respectiv : denunțarea de catre utilizator a contractului si predarea bunului catre finanțator. Trimiterea la "motive economice" este neavenita intrucit recurentei nu i-a fost imposibila utilizarea bunului din motive legale, tehnice, economice ci aceasta a denuntat/reziliat contractul. M.ivele legale, tehnice, economice sau accidente tin de specificul obiectului contractului de leasing. A., utilizarea unor utilaje de constructie, a camioanelor, a oricaror bunuri finantabile poate sa depinda de factori externi (autorizatii de constructie, de functionare etc.) care nu il pot absolvi pe utilizator de plata ratelor de leasing desi acesta nu se poate folosi de bunul obiect al contractului de leasing. In speta de fata nu a existat o imposibilitate a utilizarii bunului datorita pierderii, distrugerii, avarierii sau motive legale, tehnice, economice, accidente sau forta majora ci nu a existat utilizarea bunului datorita restituirii lui la finantator. A.3) Cu privire la suma de "1.419,71 lei reprezentând penalități de întârziere conform art. 4.9 din contract. " In conditiile in care nu exista rata de leasing restanta, nu pot exista nici penalitati aferente. Nu poate exista accesoriu fara debit principal. Nu se pot solicita penalitati pentru o factura ce nu exista. Nu se pot solicita penalitati pentru un sold format din o rata de leasing ce se acopera din garantia constituita in favoarea intimatei. 3). In mod gresit instanta de apel interpreteaza dispozitivul unor hotariri judecatoresti irevocabile. Instanta J. C.-N. constata o nulitate a unui titlu cambial, respectiva biletului la ordin. N. este absoluta si are efecte atit cu privire atit la avalist cit si la debitorul principal, recurenta din prezenta speta. In mod indubitabil prin sentinta civila 8. a J. C.-N. se constata nulitatea titlului cambial biletul de ordin nr. B. in valoare de 6464,51 lei iar prin sentinta civila 8. se constata nulitatea titlului cambial biletul de ordin nr. B. in valoare de 6391,66 lei. Este lipsit de relevanta juridica ornisiunea/eroarea materiala a instantei de fond de a indica numarul biletului la ordin cit timp din lecturarea hotaririi judecatoresti raportat la litigiul prezent se poate indetifica biletul la ordin ce a facut obiectul judecatii. 4) Aspecte privind echilibrul presatiilor si daunele efectiv suferite de intimata BT L. T. I. S. Articolul 13.3 din contract prevede obligatia utilizatorului de a plati finanțatorului daune interese constind in valoarea ramasa a bunului (clauza penala). Prin aceasta prevedere, finantatorul obtine o dubla reparatie a neexecutarii de catre debitoarea utilizatoare a obligatiei asumate, deoarece, pe linga penalitate, creditoarea finantatoare ramine si proprietara bunurilor finantate. Contractele sinalagmatice sunt guvemate de principiul echilibrului prestatiilor reciproce si interdependente asumate de părți. În cazul rezilierii contractului de leasing din culpa debitoarei utilizatoare aceasta ramine doar cu beneficiul utilizarii bunului finantat până la momentul predarii posesiei bunului catre creditoarea finantatoare, in timp ce creditoarea finantatoare ar beneficia atit de plata integrala de catre debitoarea utilizatoare a ratelor de leasing, anticipat in ceea ce priveste ratele de leasing scadente ulterior rezilierii contractului si valoarea reziduala cit si de dreptul de proprietate asupra bunului finantat, drept de care poate dispune liber. Aplicarea intocmai a unei astfel de clauze penale ar avea efectul ruperii echilibrului prestatii lor, cu încălcarea principiului reparatiei integrale a prejudiciului suferit de creditoarea finantatoare, prejudiciu care ar fi depasit de daunele interese platite de debitoarea utilizatoare. Din perspectiva cauzei clauzei penale, obligația de plata a debitoarei este lipsita de cauza pentru întreaga suma ramasa de plata a contractului. Potrivit art.l5 din OG nr.5111997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing daca utlizatorul nu executa obligatia, finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restitue bunul si sa plateasca toate sumele datorate, până la data restituirii. Prin urmare, obligatia ce incumba utilizatorului, pe lângă restituirea bunului, in caz de reziliere, este de a achita toate sumele datorate pana la data restituirii bunului, nu si eventualele rate de leasing ramase până la finalul contractului. Prin urmare prevederea contractuala, dincolo de faptul ca reprezintă o clauza abuziva, este totodata in necorelare cu dipozitiile legale. Ceea ce doreste societatea de leasing incalca insasi esenta notiunii de reziliere sau rezolutiune a unei conventii. Aceste operatiuni presupun nu numai acoperirea pagubelor produse prin fapta celui vinovat de situatia creata dar si repunerea partilor in situatia anterioara. Practic, ceea ce doreste intimata este sa obtina este o dubla reparare a pagubei. Odata, a primit inapoi bunul ( acesta dupa ce ea a incasat deja ratele platite de buna voie de catre utilizator) si a doua oara, urmează sa-i fie platite si ratele scadente până la momentul încheierii contractului in condiții normale, daca fiecare dintre parti si-ar fi îndeplinit obligațiile, ca si cum nu ar fi intervenit nici o clauza de reziliere sau rezoluțiune. Este de esența rezoluțiunei ca partea nevinovata de încetarea intempestiva a relațiilor contractuale poate opta fie pentru despăgubiri, fie pentru obligarea debitorului vinovat la a-si respecta in continuare obligațiile asumate (art.l 073 C.civ.), nu insa amândouă dintre acestea. I. BT L. I. SA solicita prin somați a de creanta plata sumei de 4.163,20 Euro reprezentind despagubiri pentru rezilierea contractului, calculate in temeiul clauzei penale in conditiile in care intimata a incheiat un nou contract de leasing pentru bunul returnat de utilizatoare, contract pentru suma de 6.000 de euro plus TVA (fila 224 din dosarul de fond), iar daca urmărim fisa furnizor BT L. T. S. putem observa ca recurenta S. M. S. a platit in cadrul contractului de leasing in total suma de 46.924 lei, ceea ce, la un curs mediu de 4 lei/euro, insemna mai mult de 11.000 de euro in condițiile in care valoarea totala a contractului de leasing a fost de 12.023 euro plus TV A, conform art.4.2 din contract. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 octombrie 2012 (f.21-26) intimata S. B. L. T. I. S. C.-N. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă cumenținerea ca temeinică și legală a deciziei primei instanțe. În drept. a invocat prevederile art.969 C.civ., art.1066, 1073 și 1087 C.civ., O.G. nr. 51/1997 cu modificările și completările ulterioare, art.82 alin.1, 132 alin.1, 112 alin.1 pct.4, art.304 C.pr.civ., art.62 alin.1 din Legea nr.58/1934 precum și celelalte prevederi legale invocate. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: T., ca instanță de apel a făcut o judicioasă analiză a stării de fapt așa cum a fost conturată de probele dosarului și care nu mai poate fi repusă în discuție pe calea căii extraordinare a recursului, care fiind îndreptat împotriva unei decizii în apel este limitata strict la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. fiind exclusă de plano incidența art. 3041C.pr.civ. În acest sens, Curtea remarcă faptul că recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 fără să releve cu privire la fiecare motiv de recurs care sunt elementele concrete de nelegalitate a deciziei atacate, făcând de fapt o analiză exhaustivă a nelegalității deciziei. Din această perspectivă, Curții i-a fost extrem de dificil să deceleze care sunt de fapt punctele de nelegalitate circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C.pr.civ., mai degrabă reiese că sub umbrela acestor dispoziții legale se ascunde dorința recurentei de a repune în discuție starea de fapt critica circumscrisăstării de fapt fiind astfel disimulată prin invocarea acestor motive de nelegalitate, ceea ce nu poate fi admis. Cu referire la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Curtea a înțeles că de fapt recurenta se plânge de interpretarea și aplicarea greșită la speță a dispozițiilor legale incidente în materie. În acest sens, urmează să se și analizeze recursul. Cu privire la incidența și greșita aplicare a art. 13.3 din Contractul de leasing soluția instanței de apel este corectă căci această critică a fost dedusă judecății pentru prima dată în apel, ea nefiind dedusă pe calea cererii de chemare în judecată în fața primei instanțe. Or, în instanța de apel nu se mai pot face apărări sau cereri noi omisso medio. Așa cum a arătat și instanța de apel încercarea recurentei de a induce această cerere primei instanțe prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor și a disimula astfel procedura lipsind cererea de chemare în judecată ori o modificare a acesteia care să fie făcută la momentul procesual reglementat de lege și discutată în condiții de contradictorialitate cu partea adversă și cu respectarea celorlalte garanții procesuale nu este aptă a face obiectul unui motiv de apel și raportat la soluția instanței de apel cu atât mai puțin al cererii de recurs. Dincolo însă de critica concretă privind calificarea ca abuzivă as clauzei inserate la art. 13.3 din contract, instanța de apel a analizat și substanța criticii cu trimitere la dispozițiile L. nr. 1., lege care se circumscrie doar sferei raporturilor cei privesc pe consumatorii persoane fizice nu și pe cei din sfera persoanelor juridice. Drept urmare, reiterarea acestei critici în recurs pare superfluă iar principiul echilibrului prestațiilor invocat de o societate comercială în legătură cu un raport juridic din activitatea sa comercială nu poate fi opus cu succes cocontractantului și nici nu poate fi calificat ca temei pentru a se cere anularea clauzei. Rezumativ în ceea ce privește celelalte critici care așa, cum s-a relevat mai sus, în lipsa unei dezvoltări punctuale din partea recurentei, sunt greu de încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C.pr.civ., în măsura în care ar părea că se încadrează în critici sub aspectul interpretării și aplicării drepturilor procesuale cu prilejul dezbaterii cauzei în apel privite sub unghiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea reține că instanța de apel a făcut o amplă cercetare judecătorească a cauzei în apel, răspunzând pertinent criticilor deduse judecății pe calea acestui demers procedural. A., Curtea observă că instanța de apel a reținut și evidențiat pertinent care sunt argumentele pentru care a considerat că pretențiile intimatei sunt întemeiate reexaminând raportul de drept material dedus judecății și analizând din nou probele dosarului. Așa cum s-a relevat anterior, în lipsa unor critici de nelegalitate , chestiunile de fapt și raționamentele ce decurg din analiza stării de fapt nu mai pot fi readuse în discuție pe calea recursului, oricât de greșite ar părea. Așa fiind, Curtea nu va specula pe terenul manierei în care au fost stabilite realitatea ce se deduce din pornirea executării silite a celor trei bilete la ordin, existența sau nu a creanței, dacă mai exista ori nu un debit de achitat din partea apelantei recurente și dacă se datorează penalitățile de întârziere și implicit față de condițiile rezilierii contractului de leasing, față de care instanța de apel a făcut în fapt aprecieri proprii atunci când a devoluat cauza. De asemenea, și cu referire la incidența autorității de lucru judecat invocată de atât în fața instanței de apel și reiterată și în fața instanței de recurs, Curtea reține că prin decizie s-a relevat corect care sunt argumentele pentru care o atare critică nu poate fi admisă. Pe de o parte s-a reținut că față de sentința din dos. nr. (...) apelanta nu a fost parte în proces deci nu poate fi opusă această hotărâre iar în dos. nr. (...) datorită generalității soluției pronunțată de instanță și în lipsa unei contestații la titlu estegreu de decelat dacă nulitatea titlului cambial constatată de instanță are înrâurire cu cauza de față. Față de cele ce precedă, Curtea reține că recurenta nu a respectat pe deplin exigențele ce decurg din prevederile art. 129 alin. 1 rap. la art. 3021lit. c) și art. 304 parte introductivă, ceea ce impune pe lângă sancțiunea prevăzută de art. 723 privind exercitarea distorsionată a drepturilor procedurale, impune din perspectiva art. 312 C.pr.civ. în limita analizei motivelor nde recurs compatibile cu dreptul așa cum, au fost ele calificate de instanța de recurs prin prisma dispozițiilor art. 306 alin. 3 C.pr.civ., respingerea recursului cu consecința menținerii în întregime a deciziei atacate. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Respinge recursul declarat de S. M. S., împotriva deciziei civile nr. 13 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, R.-R. D. L. U. M. D. GREFIER, M. T. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud fond. C. M. C. Jud.fond. oichița L. O./I.n P
| ← Decizia comercială nr. 2782/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 5577/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
