Decizia comercială nr. 65/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/2012
Ședința de la 04 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător M.-I. I.
G. A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SC O. R. S. împotriva sentinței civile nr. 3980 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Maramureș, privind și pe intimat SC AB D. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă avocat B. L. în substituirea avocatului titular Romer Ambrus Izabella pentru apelantă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către grefier după care, se învederează instanței că nu sunt alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate în memoriul de apel, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în apel. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.980 din 15 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Maramureș s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta SC O. R. S. B., în contradictoriu cu pârâta SC AB D. S. B. M. și, în consecință, a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 56.000 lei, reprezentând debit.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că facturile emise de către reclamantă nu au fost însușite de către pârâtă, nu sunt semnate de către reprezentantul acesteia și nu există depus la dosar aviz de expediție care să ateste preluarea întocmai a mărfii de către pârâtă.
Protocolul încheiat la data de (...) de către părți și depus la fila 61 din dosar, confirmă că a existat o înțelegere de compensare a cheltuielilor generate de montarea și demontarea de două ori a băilor, ca urmare a nelivrării de către reclamantă la timp a accesoriilor necesare montajului, fapt care este probat și prin interogatoriile părților.
Față de lipsa altor dovezi, instanța de fond a reținut că reclamanta nu și-a probat creanța la nivelul sumei solicitate, dându-se eficiență juridică mărturisirii făcute de către pârâtă cu privire la debitul în cuantum de 56.000 lei.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. O. R. S. B. a declarat apel, solicitând instanței modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în tot a acțiunii introductive de instanță, respectiv acordarea integrală a sumei de
172.754,91 lei cu dobânzile legale calculate până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că între societăți a operat o compensare, Ordinul de compensare seria B 9374671 cu data de (...) pentru suma de 92.754,90 RON nefiind semnat de societatea reclamantă,. În conditiile în care instanța de fond reține că facturile emise de reclamanta creditoare nu au fost însușite de către pârâtă, nefiind semnare de reprezentantul acestuia, este inacceptabil să rețină că între societăți a operat compensarea, ordinul de compensare nefiind acceptat și semnat de către societatea creditoare. Mai mult, în condițiile în care debitoarea recunoaște parțial existența unei datorii față de creditoare, în baza facturilor emise, reclamanta consideră că instanța era obligată să aibă în vedere toate facturile emise de către creditoare, asta în condițiile in care debitoarea a efectuat plăți parțiale, ce echivalează cu o recunoaștere a datoriei.
În opinia reclamantei, faptul că Ordinul de compensare seria B
9374671/2009 a fost semnat de către societatea debitoare, reprezintă o recunoaștere a datoriei sale.
Totodată, conform protocolului încheiat la data de (...), S. AB D. S. era obligată să emită către reclamantă o situație de lucrări și facturi aferente, însă acest lucru nu a avut loc niciodată, societatea debitoare invocă cheltuieli suplimentare însă nu le probează în nici un fel. În aceste condiții este inacceptabil ca instanța să rețină, numai în baza afirmațiilor neprobate ale debitoarei, că aceasta a avut cheltuieli suplimentare, ba mai mult să rețină în baza acestor afirmații că între părți a existat o înțelegere de compensare. Mai mult, conform aceluiași protocol, debitoarea era obligată să facă dovada cheltuielilor pretinse, ca mai apoi să achite în termen de 30 de zile debitul, în condițiile în care debitoarea nu a făcut în nici un fel dovada afirmațiilor sale, debitul se consideră a fi cel de 172.754,91 RON.
Conform interogatoriului luat pârâtei debitoare, aceasta recunoaște că marfa a fost livrată, ba chiar achitată de beneficiarul final, astfel că se poate constata reaua-credință a debitoarei prin refuzul nejustificat de a achita marfa livrată. Tot în cadrul aceluiași interogatoriu, debitoarea recunoaște că a refuzat primirea facturilor emise, pe motivul că nu erau întocmite corect.
Cu privire la faptul că societatea creditoare nu și-a probat pretențiile, reclamanta învederează că există comenzi scrise, există facturi emise care au fost înregistrare în mod corect în contabilitatea societății creditoare, există CMR-uri
(05223344, 0522311, 0522266, 0522295, 05., 0522344, 0522311, 0522266,
0522295, (5.) purtând semnătura șantierului S. Plastrom Construct Invest S., în calitate de constructor executant și respectiv bonurile de livrare ale societății
KUEHNE +NAGEL S., purtând toate semnătura lui L. A., angajatul societății pârâte, dovedind preluarea mărfurilor.
În acest condiții instanța de fond nu are cum să afirme că societatea creditoare nu și-a probat pretențiile, în condițiile în care toate aceste acte există la dosar, valoare totală a facturilor emise fiind de 215.403,16 RON, iar după numeroase discuții și somații trimise, pârâta a preluat facturile corespunzătoare mărfii livrare și a început să efectueze plăți parțiale în contul datoriei. În urma plăților parțiale efectuate, pârâta figurează cu o datorie de 148.754,91 RON iar din data de (...) aceasta nu a mai efectuat nici o plată în contul datoriei.
O altă critică formulată de recurentă se referă la faptul că instanța de fond a obligat pârâta debitoare la plata sumei de 56.000 RON, fără a avea în vedere faptul că nu a avut loc compensarea pe care pârâta a invocat-o, această sumă nefiind în nici un fel dovedită și nici recunoscută de reclamantă.
Din studiul actelor de la dosar se poate observa că pârâta recunoaște că aceasta a încasat în totalitate contravaloarea lucrărilor efectuate de ea, însă în tot acest timp a refuzat primirea facturilor de la reclamantă, invocând diverse motive, pentru a nu le achita, deși aceasta a primit și a preluat marfa comandată, a incorporat-o, chiar i-a fost achitată de beneficiarul final, neîndeplinindu-și obligațiile dependente față de reclamantă, corespunzătoare obligației de livrare,care a fost îndeplinită față de pârâtă, fapt necontestat de aceasta. A. în sarcina pârâtei se naște obligația corespunzătoare de plată a mărfii livrate, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o în totalitate nici până in prezent.
Având In vedere faptul că marfa a fost livrată, preluată și incorporată, reclamanta consideră că și-a executat întocmai obligațiile, ca urmare în sarcina pârâtei născându-se obligația corelativă de plată a contravalorii mărfii livrare.
Intimata S. AB D. S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, păstrarea în tot a hotărârii atacate și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției sale, intimata a arătat că debitul reclamantei a fost recunoscut la suma de 56.000 lei, celelalte pretenții ale reclamantei nefiind recunoscute, întrucât părțile au ajuns la compensarea sumei de 92.754,90 lei, iar ulterior a mai efectuat plăți în cuantum de 24.000 lei, pretențiile reclamantei nefiind probate la nivelul sumei solicitate. De asemenea intimata se mai prevalează și de o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate de reclamantă derivând din faptul că reclamanta a livrat cu întârziere materialele ceea ce a impus un montaj provizoriu și unul suplimentar din partea intimatei care a atras costuri financiare suplimentare în sarcina acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apelformulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Între părțile litigante, S. O. R. S. B. și S. AB D. S. B. M., s-au derulat în cursul anului 2009 raporturi comerciale în cadrul cărora reclamanta S. O. R. S.
B. a livrat, pe bază de comandă, accesorii Dorma pârâtei S. AB D. S. B. M. M. livrate au fost utilizate de către pârâtă pentru execuția unor lucrări de amenajare a unor băi în favoarea beneficiarului final SC CONTINENTAL HO.S SA București.
Derularea raporturilor contractuale în modalitatea prezentată mai sus nu este contestată de niciuna din părți. L. dintre cele două părți contractante s-a născut însă ca urmare a neînțelegerilor ivite cu privire la întinderea diferenței de preț neachitată de către cumpărătoare reclamantei.
Reclamanta, prin acțiunea introductivă, pretinde că valoarea mărfii neachitate este de 172.754,91 lei, în timp ce pârâta S. AB D. S. recunoaște, prin întâmpinarea formulată, existența unui debit doar în limita sumei de 56.000 lei.
Prima instanță a admis acțiunea reclamantei doar în măsura în care pretențiile acesteia au fost recunoscute de pârâtă, reținând în esență că restul pretențiilor nu au fost dovedite.
Prin apelul formulat reclamanta susține că prima instanță nu a dat relevanța cuvenită documentelor comerciale de care a înțeles să se prevaleze pentru dovedirea pretențiilor sale, referind-se în acest sens la comenzile transmise de pârâtă, facturile emise pe numele acesteia, scrisorile de trăsură care atestă livrarea mărfii, plățile parțiale făcute de pârâtă și nu în ultimul rând la ordinul de compensare semnat în mod unilateral doar de către pârâtă.
Examinând înscrisurile depuse în fața instanței de fond coroborate cu poziția procesuală a pârâtei de recunoaștere parțială a pretențiilor reclamantei, Curtea reține că prima instanță a interpretat în mod greșit probațiunea administrată nemijlocit de aceasta, pronunțând o hotărâre netemeinică pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
A. pentru a proba valoarea mărfii livrate, reclamanta S. O. R. S. B. a anexat cererii de chemare în judecată 8 facturi fiscale emise pentru suma totală de
215.403,16 lei ( f. 5-12 ). Aceste facturi nu poartă semnătura de primire a pârâtei, însă pârâta nu a invocat niciun moment în apărare că nu ar fi primit marfa descrisă în cuprinsul acestora, în cantitatea specificată. De altfel recepționarea mărfii rezultă și din scrisorile de trăsură anexate acțiunii introductive.
De asemenea pârâta nu contestă nici modul de stabilire a prețului mărfii livrate, ci invocă executarea cu întârziere a obligației de livrare a mărfii, fapt care în opinia sa i-a generat prejudicii în cuantum de 92.754,90 lei, sumă ce se impune a fi compensată cu diferența de preț neachitată.
Prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, pârâta a recunoscut că valoarea materialelor livrate de reclamantă s-a ridicat la suma de 338.997,04 lei, iar plățile efectuate se circumscriu sumei de 190.242,13 lei. Considerându-se îndreptățită la compensarea sumei de 92.754,90 lei, prejudiciu rezultat ca urmare a executării cu întârziere a obligației de livrare, pârâta recunoaște că mai datorează reclamantei 56.000 lei.
Prin concluziile scrise depuse în fața primei instanțe, pârâta susține că a efectuat plăți în favoarea reclamantei după înregistrarea acțiunii în valoare de
24.000 lei, afirmație la care a achiesat reclamanta de vreme ce și-a diminuat pretențiile de la 172.754,91 lei la 148.754,91 lei
În soluționarea litigiului dintre părți Curtea apreciază că prezintă o relevanță deosebită a stabili dacă pretinsa compensare invocată de către pârâta a produs efectele pe care aceasta le urmărește.
În probarea compensării convenționale, pârâta se prevalează de ordinul de compensare seria B nr. 9374671 ( f. 66). În acord cu poziția adoptată de către apelantă Curtea apreciază că acest ordin de compensare nu este apt să conducă la stingerea unor datorii reciproce între cele două părți până la limita sumei de
92.754,90 lei deoarece nu este asumat prin semnătură de către apelantă, lipsind astfel consimțământul ambelor părți la efectuarea operațiunii de compensare.
De asemenea nici condițiile compensării legale prevăzute de art. 1143 C. civil nu sunt îndeplinite deoarece creanța de 92.754,90 lei invocată de către pârâtă nu este certă și lichidă, nefiind acceptată prin vreun act scris de către apelantă. Este adevărat că prin protocolul încheiat în (...) apelanta a convenit să o despăgubească pe pârâtă pentru prejudiciile cauzate prin nelivrarea la termen a mărfii comandate, însă întinderea prejudiciului evaluat în mod unilateral de către pârâtă nu a fost acceptată de către apelantă. În acest sens edificatoare sunt atât factura fiscală din (...) cât și situația de lucrări pe baza căreia a fost emisă factura, înscrisuri care nu poartă nicio semnătură din partea reclamantei care să exprime acceptul acesteia de a-și însuși debitul cauzat prin întârzierea executării obligației de livrare.
Singura modalitate în care pârâta putea să își valorifice pretențiile pecuniare generate de îndeplinirea necorespunzătoare a obligației de livrare în cadrul prezentului litigiu era cea a formulării unei cereri reconvenționale împotriva apelantei-reclamante, ocazie cu care, prin intermediul unei expertize, se putea stabili întinderea exactă a prejudiciului suferit de pârâta ca urmare a livrării cu întârziere a mărfii comandate. De vreme ce pârâta nu a apelat la acest mecanism procedural, iar creanța invocată asupra patrimoniului reclamantei nu este una lichidă, Curtea nu poate da eficiență compensării, ca mijloc de apărare, pentru a paraliza acțiunea în pretenții întemeiată pe neplata parțială a prețului mărfii comandate.
În contextul în care pârâta a recunoscut implicit prin semnarea ordinului de compensare că datorează reclamantei și suma 92.754,90 lei pe lângă cea de
56.000 lei recunoscută expres prin întâmpinare, simpla invocare a excepției de neexecutare a contractului constând în executarea cu întârziere a obligației de livrare nu poate conduce la paralizarea acțiunii reclamantei, cât timp pârâta avea la dispoziție un alt mijloc procesual pentru a-și valorifica propriile pretenții ce decurgeau din încheierea în formă simplificată a contractului de vânzare- cumpărare, respectiv prin formularea unei cereri reconvenționale.
Având în vedere că obligația de plată a prețului este principala obligație care revine cumpărătorului în conformitate cu dispozițiile art. 1361 C.civil, acțiunea reclamantei se impune a fi admisă în întregime.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 C.proc.civ. Curtea va admite apelul declarat de reclamanta S. O. R. S. B. împotriva sentinței civile nr.
3.980 din 15 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în întregime acțiunea și obligă pârâta S. AB D. S. B. M. să achite pe lângă suma de 56.000 lei și suma de 92.754,90 RON precum și dobânda aferentă sumei de 148.754,91 RON calculată de la data formulării acțiunii și până la data plății.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.978,05 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta S. O. R. S. B. împotriva sentinței civile nr. 3.980 din 15 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în întregime acțiunea și obligă pârâta S. AB D. S. B. M. să achite și suma de 92.754,90 RON precum și dobânda aferentă sumei de 148.754,91 RON calculată de la data formulării acțiunii și până la data plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.978,05 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în temem de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, G.,
G.-A. N. M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./6 ex. Jud.fond: E. C..
| ← Decizia comercială nr. 482/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 57/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
