Decizia comercială nr. 77/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.77/2012
Ședința din data de 28 mai 2012
I. constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : A. M. C.
G. : L. F.
S-au luat în examinare apelurile formulate de reclamanta SC E. R. S. și de pârâtul Z. V. împotriva sentinței civile nr.6334 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimata SC E. R. S. prin lichidator judiciar SC P. G. I. B. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul promovat de reclamanta SC E. R. S. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
A.ul promovat de pârâtul Z. V. este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 22 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinarea din partea pârâtului Z. V. la apelul promovat de reclamanta SC E. R. S.
În data de 28 mai 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea apelantei reclamante SC E. R. S. la care a anexat dovada confirmării mandatului de către administratorului judiciar și dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Curtea analizând excepția tardivității invocată de pârâtul Z. V. prin întâmpinare, o apreciază ca fiind neîntemeiată și o respinge, reținând că în raport de data comunicării sentinței atacate și data înregistrării motivelor de apel, așa cum reiese de pe plicul de expediere aflat la fila 9 din dosar, apelul apare ca fiind formulat în termen.
Procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., Curtea constată că este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele apeluri și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.6334 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Z. V. și s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta SC E. R. S., prin lichidator P. G. I., în contradictoriu cu pârâtul Z. V. De asemenea, s-a respins cererea pârâtului de obligare, în numele reclamantei, pe administratorul special Datcu R. la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a invocat ca și temei al acțiunii sale art. 9 din Legea nr. 11/1991 potrivit căruia, dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art.4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanței competente cu acțiune în răspundere civilă corespunzătoare. Așa fiind, prescripția dreptului la acțiunea în răspundere civilă pentru repararea daunelor cauzate prin acte de concurență neloială începe să curgă de la data de la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna și pe cel care a cauzat-o dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei (art. 12 din Legea nr. 11/1991). Legea instituie două termene de prescripție, unul scurt și principal, de un an, iar altul maxim, dar subsidiar, de 3 ani. Este adevărat că obligația de neconcurență este analizată ca o obligație negativă continuă (sau succesivă), iar nu ca o obligație instantanee, cu consecința că termenul de prescripție pentru daunele produse prin concurența neloială începe să curgă pe măsura desfășurării faptelor de concurență neloială, pentru fiecare activitate cauzatoare de prejudicii născându-se un termen distinct de prescripție (CSJ, Secția comercială, decizia nr. 3071/2003, în Buletinul Jurisprudenței fostei Curți Supreme de Justiție pe anul 2003, nr. 9, paginile 242 - 243). La solicitarea T.ui de a indica perioadele în care au fost săvârșite faptele ilicite și modalitatea concretă de săvârșire a acestora (încheierea de ședință din 13 octombrie 2011), reclamanta a precizat că prezenta acțiune este o acțiune accesorie de evaluare a prejudiciului și tragere la răspundere a pârâtului determinată de admiterea acțiunii principale care a avut ca obiect excluderea din societate a acestuia, acțiune înregistrată sub dosar nr. 3545/2004 la Tribunalul Maramureș, care a fost soluționată irevocabil la data de (...). Cu alte cuvinte, faptele de concurență neloială imputate pârâtului s-au desfășurat în timp cel mai târziu până la data de 23 mai 2007, când Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială prin decizia nr. 1977 din 23 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. (...), a menținut decizia nr. 143 din 3 octombrie 2006 a Curții de A. C. De precizat că prin decizia nr. 143 din 3 octombrie 2006 a Curții de A. C. s- au menținut statuările din sentința nr. 940/(...) a T.ui M. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin care s-a dispus, în temeiul art. 222 lit. c raportat la art. 82 alin. 1 din Lega nr. 31/1990, excluderea pârâtului din societatea reclamantă pentru desfășurarea de activități de concurență neloială prin intermediul unei persoane interpuse. În speță, termenul de introducere a acțiunii este de 1 an iar nu de 3 ani întrucât reclamanta, încă de la data introducerii acțiunii ce a fost înregistrată sub dosarul nr. 3545/2004 al T.ui M. (data poștei (...)), cunoștea dauna și pe cel care a cauzat-o (momentul subiectiv). De altfel, în petitul doi al acțiunii, la care s-a renunțat ulterior, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri pentru daunele pricinuite prin acte frauduloase și de concurența neloială (f. 2 - 3 din dosarul nr.3545/2004 al T.ui M. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal). Cu atât mai mult, acest moment subiectiv de cunoaștere a daunei și a persoanei vinovate este realizat la data de (...) când soluția de excludere a pârâtului pentru fapte ilicite de concurență ilicită a rămas irevocabilă. Or, reclamanta a introdus prezenta acțiune la data de (...) (data poștei - f. 8 dosar (...)), după expirarea termenului de prescripție de 1 an. Pe de altă parte, T. a observat că prevederile art. 82, respectiv 224 din Legea nr. 31/1990 (în continuare LSC) nu exclud aplicarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 11/1991 referitoare la termenul de prescripție și la momentul curgerii acestuia. Astfel, art. 82 din LSC reglementează obligația de neconcurență a asociaților și condițiile de exercitare de către societatea păgubită a dreptului la despăgubiri fără însă a preciza termenul de introducere a acțiunii când se decide acționarea în judecată a asociatului. Iar art. 224 din LSC reglementează drepturile și obligațiile asociatului exclus din societate. În raport de toate aceste considerente, T. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință va respinge acțiunea ca prescrisă. T. a respins cererea pârâtului de obligare în numele reclamantei, pe administratorul special Datcu R., la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, numai o parte poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată; or administratorul special nu are această calitate în prezentul proces, fiind după caz un reprezentant al societății sau al asociaților (art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței). Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Z. V. solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării reclamantei la plata contravalorii onorariului avocațial în fond pentru întreaga sumă solicitată, iar în numele SC E. R. S. pe fostul administrator special Datcu R. care s-a obligat la plata acestora. În motivele de apel se arată că acțiunea civilă prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Z. V. - autorul faptei de concurență neloială - să înceteze, să înlăture actul de concurență neloială și să plătească daune pentru prejudiciile cauzate, este desemnată în literatura de specialitate ca acțiune în concurența neloială pentru care reclamanta a solicitat daune în sumă de 1.600.000 lei. Consideră că în mod nejustificat nici măcar nu s-a cenzurat valoarea acestui onorar și s-a respins în întregime, deși în care în care ar fi pierdut avocatul mandatat de către E. R. S., avea deja depus la dosar dovada acestora. Arată că pentru acest onorar a depus dovada achitării lui. Precizează că art.274 alin.3 C.proc.civ., reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivate că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în niciun fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariului propriu-zis. Contractul de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariul convenit. Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță. Apreciază ca incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil. În concluzie, instanța investită cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, ar trebui să hotărască dacă acestea urmează a fi recupera te sau nu și, de asemenea, În ce proporție, în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil, ori luând in considerare munca depusa, timpul prestat si caracterul rezonabil al onorarului cu referire la valoare pretențiilor solicitate in cauza instanța de fond trebuia cel puțin sa reducă cuantumul acestora ori sa-i acorde în întregime. Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și SC E. R. S. solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. În motivele de apel se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a apreciat că, termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în răspundere civilă pentru repararea daunelor cauzate prin acte de concurență neloială este de 1 an de la data săvârșiri faptei. În acest sens, instanța de fond a reținut incidența în cauza a prevederilor art. 12 din Legea 11/1991, dar a aplicat termenul de prescripție de 1 an și nu de 3 ani cum era corect. Art. 12 prevede: "dreptul la acțiune prevăzut de art. 9 se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască cauza și pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei" . Deși instanța de fond a reținut că termenul de prescripție începe să curgă de la data pronunțării deciziei 1977/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție în dosarul nr. (...), apreciat ca nerelevant termenul de 3 ani prevăzut la finalul art. 12 din Legea 11/1991 și pe cale de consecință a aplicat în mod cu totul greșit termenul de 1 an. I. a stabilit acest termen întrucât de la data introducerii acțiunii ce a fost înregistrată sub dosar nr. 3545/2004 la Tribunalul Maramureș, reclamanta cunoștea dauna și pe cel care a cauzat-o. Apreciem că instanța face o confuzie întrucât reclamanta nu cunoștea dauna și chiar în cuprinsul acțiunii introductive de instanță a precizat faptul că, întinderea prejudiciului cauzat de pârât nu poate fi evaluat de către reclamantă, urmând a se preciza acest element ulterior administrării probațiunii necesare, motiv pentru care trebuie înlăturate argumentele instanței referitoare la aplicabilitatea termenul de prescripție de 1 an. Prin urmare termenul de prescripție operabil în speță este de 3 ani, aplicabilitate posibilă tocmai datorită caracterului succesiv al desfășurării faptelor de concurență neloială și al necunoașterii prejudiciului cauzat de pârât. În cuprinsul acțiunii în răspundere, care face obiectul prezentului dosar, a indicat ca temei legal prevederile art. 82 și 224 din Legea 31/1990R pe lângă dispozițiile din legea specială 11/1991. Acțiunea este o acțiune accesorie de evaluare a prejudiciului și tragere la răspundere a pârâtului-intimat determinată de admiterea acțiunii principale care a avut ca obiect excluderea din societate a acestuia, acțiune înregistrată sub dosar nr. 3545/2004 la Tribunalul Maramureș, care a fost soluționată irevocabil la data de (...). Temeiul acțiunii principale a fost art. 82 și art. 222 lit. c din Legea 31/1990R, prin urmare, temeiul prezentei acțiuni s-a pliat pe aceeași dispoziții legale, respectiv art. 82 din Legea 31/1990R. Catalogând astfel cadrul legal și răspunderea de tip delictuală, termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii în despăgubiri este de 3 ani, și începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a statuat irevocabil cine e persoana vinovată și de ce anume se face vinovată, respectiv de la data de (...). Deci termenul aplicabil este de 3 ani de la data cunoașterii persoanei vinovate de întinderea prejudiciului cauzat societății, și prin urmare, dacă la datade (...) a fost cunoscut irevocabil faptul că pârâtul-intimat a exercitat acte de concurență neloială producând daune reclamantei-apelante, acțiunea este introdusă în termen. În raport de considerentele expuse, apreciem că în mod eronat a reținut instanța de fond că în speță este aplicabil termenul de 1 an, și pe cale de consecință acest drept al reclamantei de a solicita obligarea pârâtului la suportarea prejudiciului moral și material cauzat prin actele de concurență neloială săvârșite, a fost exercitat cu respectarea termenului de prescripție reglementat de partea finală a art. 12 din Legea 11/1991. Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 și urm. C.pr.civ., Curtea reține următoarele: 1. Demersul judiciar al reclamantei SC E. R. S. vizează obligarea pârâtului Z. V. la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat urmare a exercitării unor fapte de concurență neloială săvârșite în calitate de asociat. Curtea constată că această faptă ilicită pretins săvârșită de către pârât a constituit printre altele și motivul cererii de excludere a pârâtului din societate. În demersul reclamantei de excludere a pârâtului din societate, instanța de judecată a stabilit irevocabil, la data de 23 mai 2007, că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei ilicite de concurență neloială. Potrivit art.12 din Legea nr.11/1991, dreptul la acțiunea în răspundere pentru fapte de concurență neloială se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna și pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei. Rezultă, așadar, că prescripția dreptului la acțiunea în răspundere civilă pentru repararea daunelor cauzate prin acte de concurență neloială începe să curgă de la data de la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna și pe cel care a cauzat-o dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei. Curtea observă că legiuitorul, prin dispozițiile legale amintite anterior, instituie două termene, unul de prescripție - acela de un an - care începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna și pe cel care a cauzat-o și, altul, prin care stabilește momentul de la care începe să curgă prescripția pentru ipoteza în care păgubitul nu a cunoscut dauna sau pe cel care a cauzat-o, având ca moment obiectiv data săvârșirii faptei. Cum în speță reclamanta a cunoscut cel mai târziu de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de excludere faptele și persoana vinovată, iar ulterior acestui moment nu au intervenit alte fapte de concurență, în mod corect instanța de fond a reținut că este aplicabil termenul de un an de prescripție al acțiunii în răspundere iar acesta începe să curgă de la data de 23 mai 2007. Curtea nu neagă faptul că obligația de neconcurență este analizată ca o obligație negativă continuă (sau succesivă), iar nu ca o obligație instantanee, cu consecința că termenul de prescripție pentru daunele produse prin concurența neloială începe să curgă pe măsura desfășurării faptelor de concurență neloială, pentru fiecare activitate cauzatoare de prejudicii născându-se un termen distinct de prescripție, însă, în speță nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor de concurență neloială ulterior pronunțării hotărârii irevocabile în dosarul nr.(...), adică până la data de 23 mai 2007. Prin urmare, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a statuat că în speță, termenul de introducere a acțiunii este de 1 an întrucât reclamanta încă de la data introducerii acțiunii ce a fost înregistrată sub nr. 3545/2004 al T.ui M. (data poștei (...)), cunoștea dauna și pe cel care a cauzat-o astfel că dreptul său material la acțiune este prescris. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.296 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea apelată. 2. Cât privește apelul declarat de către pârâtul Z. V., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art.274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, partea căzută în pretenții este reclamanta SC E. R. S. astfel că doar aceasta poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată pentru cheltuielile ocazionate pârâtului cu prezentul litigiu. Cum pârâtul a solicitat obligarea altei persoane decât cea a părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că soluția de respingere a acestei cereri este fondată. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat ca fiind nefundat iar în temeiul art.296 C.pr.civ. îl va respinge. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge apelurile declarate de reclamanta SC E. R. S. și pârâtul Z. V. împotriva sentinței civile nr.6334 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. Respinge cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. M. S. A. M. C. L. F.red.M.S./A.C. 5 ex. - (...)jud.fond.S. A.
| ← Decizia comercială nr. 106/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 482/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
