Decizia comercială nr. 756/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 756/2012
Ședința publică de la 02 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC C. S., împotriva încheierii comerciale nr. 3530/2011, pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta SC I. E. S., având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. C.ea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3530 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., a fost respinsă cererea formulată de reclamanta - debitoare SC C. S. în contradictoriu cu pârâta - creditoare SC I. E. S. C.-N. și a fost obligată reclamanta debitoare să plătească pârâtei creditoare suma de 2.232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: A fost acvirat dosarul nr. 54/2010 al Curții de A. C. de pe lângă CCI C. , iar la pagina 70-71 exista dovada de comunicare a hotărârii cu reclamanta, în raport cu care rezulta ca acțiunea în anulare este formulata în termenul prev. de art. 365 alin. 2 c.pr. civ. De asemenea se constata ca originalul hotărârii aflat la filele 65-67 poarta semnăturile arbitrilor în original, se arata data și locul pronunțării și exista atât motivele cat și dispozitivul, astfel ca în mod evident este neîntemeiat motivul prev. de art.364 lit.g c.pr.civ. invocat de catre reclamanta. S-a constatat că hotărârea este motivată atat în fapt cat și drept, respectiv în considerente se face referire atat la starea de fapt cat și la temeiurile de drept. Reclamanta mai invoca ca motiv de nulitate faptul ca hotărârea încalcă mai multe dispoziții imperative ale legii, respectiv art.969 Cod civil, art.977 Cod civil, art.982 Cod civil, art.983 Cod civil, art.1017 Cod civil, art.1018 Cod civil,art.6 paragraf 1 din CEDO, art.21 al.3 din Constituția României, dispozițiile art.12, art.29 al.2 și 7 din Ordinul 477/2008 al M.ui Economiei și Finanțelor coroborat cu Ghidul Solicitantului(Sprijin financiar în valoare de până la 920.000 lei acordat pentru investiții în întreprinderile mici și mijlocii), disp.art.22 din Ordinul 478/2008 al M.ui Economiei și Finanțelor coroborat cu Ghidul Solicitantului menționat mai sus. În acest context se susține ca hotărârea arbitrală nu se referă și nu analizează efectiv niciunul din mijloacele de apărare invocate și nici argumentele invocate de aceasta, hotărârea cuprinzând o serie de erori grave cu privire la apărarea formulată , insa aceste afirmatii sunt infirmate în primul rand chiar de o examinare formala a considerentelor hotararii , din cuprinsul carora se poate observa ca se face referire la apararile paratei și ca exista o motivare a inlaturarii lor. Analizând în mod detailat sustinerile intemeiate pe prev. art. 364 lit. i) c.pr.civ.se constata ca în fapt intre parti s-a incheiat un raport contractual constand în contract de elaborare de catre SC I. E. S. a unei propuneri de finantare nerambursabila în beneficiul SC C. S., iar în contract la art. 4 a fost stabilit ca beneficiarul va plati un comision de reusita în cazul unei decizii pozitive a autoritatilor corespunzatoare, fiind expres prevazuta scadenta de plata și criteriul valoric de determinare a recompensei.In art. 7 din contract este inserata o cluza penala, iar prin art. 6 SC C. S. s-a obligat ca în termen de 2 zile de la data primirii oficiale a rezultatului evaluarii propunerii elaborate sa trimita catre SC I. E. S. prin fax rezultatul în vederea facturarii comisionului. La dosar exista o adeverinta de executare semnata la data de 12 iunie 2009 de catre ambele parti (f.11) iar în 23 iulie 2009 organul de evaluare a stabilit valoarea finantarii nerambursabile la suma de 365.689,40 lei (f. 13-15). SC C. S. invoca ca prin hotararea arbitrala nu a fost analizata apararea sa în sensul ca scrisoarea de aprobare tehnica financiara este de fapt doar o instiintare referitor la faptul ca proiectul poate fi finantat cu conditia depunerii unor documente pe baza carora se va stabili eligibilitatea candidatului și se va continua evaluarea, sens în care subliniaza ca documentele respective trebuiau sa faca parte din cererea de finantare sub forma de anexe. Instanta a apreciat în primul rand ca instiintarea la care fac referire ambele parti , referitor la faptul ca proiectul poate fi finantat, echivaleaza în fapt exact cu o evaluare a propunerii elaborate, operatiune la care face referire expresa textul art. 6 din contract, acesta fiind momentul contractual acceptat la care , în situatia unui raspuns pozitiv, se apreciaza indeplinita conditia de care depinde nasterea obligatiei de plata a comisionului. Partile au conditionat nasterea obligatiei principale de plata doar de raspunsul pozitiv la evaluarea propunerii elaborate, nu de incasarea în concret a finantarii, iar afirmatia paratei care invoca leziunea, ca argument în drept al apararii sale , este total neintemeiata și nu poate avea incidenta tinand cont de domeniul restrictiv în care poate fi invocata . Din cuprinsul hotararii arbitale rezulta în esenta considerentele pentru care apararile SC C. S. au fost inlaturate, în sensul ca nu exista nici o culpa a executantului SC I. E. S. cu privire la faptul ca autoritatea de evaluare a solicitat și acte suplimentare care nu erau atasate documentatiei , tribunalul arbitral retinand ca aceste acte se gaseau la SC C. S. care nu avea nici o dificultate în a completa documentatia care nu mai era în posesia SC I. E. S.Aceste motive conduc la concluzia evidenta în sensul ca exceptia de neexecutare a contractului, invocata de fapt și de drept de catre SC C. S., nu poate sa primeasca o eficienta juridica. SC C. S. sustine și faptul ca în mod gresit tribunalul arbitral a retinut ca nu ar fi contestat valoarea comisionului, sens în care subliniaza ca fiind contestat dreptul elaboratorului de a încasa comisionul de reușită și penalitățile, implicit este contestata și valoarea comisionului, valoarea penalităților și tot ceea ce în esență este legat de acestea. Instanța a apreciat ca și aceasta critica este nefondata deoarece acest considerent al hotărârii arbitrale este scos din contextul în care este plasat, context în care tribunalul arbitral a facut doar referire la faptul ca modul efectiv de calcul al comisionului nu este contestat, ceea ce este real deoarece în discutie a fost doar dreptul invocat de catre SC I. E. S. Referitor la invocarea incalcarii prev. art. 6 din Conventie, instanta a apreciat ca aceasta critica este nefondata ,avand în vedere ca și în conceptia instantei europene art. 6 paragraf 1) nu impune motivarea detailata a unei hotarari în sensul de a raspunde fiecarui argument avansat de catre parti , ci doar ca sa fie expuse cu suficienta claritate motivele și sa examineze efectiv problemele esențiale care sunt supuse aprecierii. În concluzie, instanța a apreciat și aceasta critica a SC C. S. ca fiind nefondata, reținând în esența ca temeiurile de drept indicate au incidenta în speta, ca hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijina, iar tribunalul arbitral a interpretat corect actul juridic dedus judecații și a facut o corecta aplicare a legii. În baza tuturor considerentelor expuse deja, instanța, raportat și la prev. art. 364 c.pr.civ., a respins ca nefondata aceasta acțiune în anulare. În baza art. 274 c.pr.civ. SC C. S. a fost obligata sa plătească către SC I. E. S. suma de 2.232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, conform dovezilor anexate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC C. S. solicitând în baza art.304, 304 indice 1, 312 și urm. C., art.274 C. admiterea recursului, modificarea/casarea hotărârii atacate ca nelegală și nemeinică, și în consecință admiterea acțiunii în anulare formulată de subscrisa recurentă în dosarul cu nr. de mai sus, respectiv anularea H. A. nr. l/2011 a T.ui A. din cadrul Curții de A. C. de pe lângă CCI C. pronunțată în dosar nr.54/2010 ca netemeinică și neegală și respingerea ca nefondată a acțiunii (cererii de arbitrare) înregistrate sub nr.2458/(...) formulată de SC I. E. S., cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului reclamanta a arătat că prin Î. comercială nr.3530/2011 a T.ui C. C. s-a respins acțiunea în anularea H. A. nr. l /2011 a Curții de A. C. de pe lângă CCI C., soluție pe care o apreciem ca fiind nelegală și netemeinică. Prin acțiune a în anulare formulată am invocat o serie de încălcări ale dispozițiilor imperative ale legii, ca motiv de anulare a H. A. prevăzut de art.364 lit i. C. Aceste dispoziții imperative sunt: art.969 Cod civil, art.977 Cod civil, art.982 Cod civil, art.983 Cod civil, art.1017 Cod civil, art.1018 Cod civil, art.6 paragraful 1 din CEDO, art.21 al.3 din Constituția României, dispozițiile art.12, art.29 a1.2 si 7 din Ordinul 477/2008 al M.ui Economiei și Finanțelor coroborat cu Ghidul solicitantului (sprijin financiar în valoare de până la 920.000 lei acordat pentru Investiții în întreprinderile mici și mijlocii, disp.art.22 din Ordinul 478/2008 al M.ui Economiei și Finanțelor coroborat cu Ghidul Solicitantului menționat mai sus. A apreciat că obligația de plată a comisionului de reușită nu s-a născut în sarcina societății recurente, întrucât nu s-a împlinit condiția suspensivă stabilită de comun acord în C. de elaborare propunere de finanțare nr.(...) pct.4, precum și în Adeverința de executare din data de (...), condiție constând în câștigarea proiectului, respectiv decizia pozitivă a autoritățilorcorespunzătoare cu privire la candidatura în cauză. Totodată la pct.6 din Contract se face referire la faptul că plata comisionului se va face în termen de 2 zile de la data primirii oficiale a rezultatului evaluării propunerii elaborate. Coroborarea prevederilor pct.4 și 6 cu textul din Adeverința de executare este necesară, plata urmând a se face doar în cazul câștigării proiectului printr-o decizie pozitivă cu privire la candidatură, respectiva primirii unui rezultat oficial pozitiv privind evaluarea candidaturii. Un astfel de răspuns nu s-a primit, iar proiectul nu a fost câștigat. Condiția exigibilității nu era și nu este nici la acest moment îndeplinită. În motivarea hotărârii atacate se apreciază că Scrisoare de aprobare tehnico financiară echivalează în fapt exact cu o evaluare a propunerii elaborate, operațiune la care ar face referire expresă și pct. 6 din Contract, acesta fiind momentul contractual acceptat la care în situația unui răspuns pozitiv se apreciază îndeplinită condiția de care depinde nașterea obligației de plată a comisionului. În realitate, așa cum rezultă din conținutul Scrisorii de aprobare tehnico financiară și din actele normative invocate mai sus, S., chiar dacă se numește de aprobare, încunoștințează societatea recurentă cu privire la condițiile în care proiectul ar putea fi finanțat de F., solicitându-se întocmirea unui calendar de desfășurare a activităților, a unui grafic de prezentare a cererilor de rambursare, diferite informații, o serie de acte, precum și o refacere a cererii de finanțare structurat pe capitole și linii bugetare, cerere a cărei redactare intra fără dubiu în atribuțiile intimatei și care nu a fost întocmită corespunzător. La punctul II din Scrisoare se arată textual care sunt documentele necesare în vederea evaluării, ceea ce indică fără dubiu că evaluarea era un proces nefinalizat la data emiterii Scrisorii. Folosirea sintagmei de aprobare tehnico financiară a fost apreciată de T. A. și de către Tribunalul Comercial Cluj ad literam, fără a se analiza conținutul concret al acestei scrisori. În concluzie, prin S. de aprobare tehnico-financiară se atesta faptul că cererea de finanțare ajunsese la acel moment la etapa evaluării prevăzute în Ghidul solicitantul la pagina 11, etapă pe care nu o trecuse până la momentul respectiv (și nu a trecut-o nici până astăzi), etapă care presupune conform aceluiași Ghid și a Ordinul 477/2008 a M.ui Economiei și Finanțelor, Ordinul nr.478/2008 a M.ui Economiei și Finanțelor, obligatoriu, în baza unor dispoziții imperative ale legii următoarele subetape: 1. Verificarea conformității administrative prin care se urmărește în principal dacă au fost depuse toate documentele, dacă documentele sunt complete și semnate conform cerințelor, dacă a fost depus numărul de exemplare solicitat, dacă documentele depuse sunt în termenul de valabilitate la data înscrierii on line etc. Această subetapă a fost soldată în speță cu un rezultat negativ, datorită necompletării corespunzătoare de către elaborator a cererii de finanțare și a documentelor necesare. 2. Verificarea eligibilitatătii solicitantului prin care se urmărește dacă prin cererea de finanțare este conformă din punct de vedere administrativ din punctul de vedere al îndeplinirii condițiilor de eligibilitate a proiectului și a solicitantului. În speță eligibilitatea solicitantului nu a fost evaluată ca pozitivă întrucât lipseau de la dosar o serie de acte, de exemplu certificatele de atestare fiscală care fac dovada lipsei datoriilor la bugetul de stat/local. În consecință nici măcar din punctul de vedere al etapei evaluării nu se poate considera că evaluarea a avut un rezultat pozitiv. Cât despre decizia pozitivă cu privire la candidatura în cauză, acea condiție suspensivă despre care menționam, aceasta ar fi presupus nu numai o evaluare pozitivă cât și parcurgereacelorlalte etape menționate în Ghidul solicitantului privind selectarea proiectelor, întocmirea listei cu proiectele selectate, primirea avizului Autorității de M., încheierea contractului de finanțare. Doar parcurgerea cu succes a tuturor acestor etape se putea solda în final cu o decizie pozitivă a autorității corespunzătoare cu privire la candidatură. De altfel în Adeverința de executare semnată de părțile litigante la data de (...), act ulterior semnării C.ui de elaborare propunere de finanțare nr.231., părțile litigante au reiterat faptul că în cazul câștigării proiectului societatea își va îndeplini obligația de plată către Elaborator a comisionului de reușită stabilit prin contract. E. evidentă astfel condiția suspensivă de comun acord stabilită de părțile contractuale ca nefiind aceea a primirii unei aprobări de principiu și sub condiția efectuării altor demersuri (cum este cea din S. de aprobare tehnico financiară), ci cea a câștigării proiectului, ceea ce presupunea parcurgere a unui număr de etape neparcurse nici până în ziua de azi. Suma acordată intimatei prin Î. C. atacată, este nejustificată oricum, chiar în situația în care instanța a apreciat neîntemeiat că s-ar fi îndeplinit condiția suspensivă. În tabelul de la pct.4 din C. nr.231. se arată clar că la 0% sumă câștigată procentul va fi de 7%, minim 800 Ron. Cum s-a ajuns atunci la fabuloasa sumă de 17406,81 lei? Mai ales în condițiile în care societatea noastră s-a opus admiterii acțiunii, deci și modului de calcul al penalităților solicitate? Motivarea primei instanțe se referă și la problema culpei în nefinalizarea C.ui și respectiv necâștigarea proiectului, apreciindu-se nefondat că documentele solicitate prin S. de aprobare tehnico financiară se găseau în posesia societății noastre. În ceea ce privește certificatele de atestare fiscală, cazier fiscal, cazier judiciar, fișa tehnică de mediu și acordul de mediu, aceste documente nu erau la dispoziția societății noastre, aceste documente putând fi emise doar de A. competente și numai în situația în care sunt îndeplinite condițiile necesare legale pentru emiterea lor. Certificatul de atestare fiscală, act cu valabilitate temporară, nu era emis de autoritatea competentă și nici nu putea fi emis în condițiile în care, datorită crizei economice, societatea noastră era în dificultate financiară în acel moment, înregistrând datorii către Stat. În privința refacerii cererii de finanțare, solicitare precizată în pct.4 din Scrisoare, este evident că aceasta intra în atribuțiile intimatei I. E. S. și că nerefacerea acestei cereri intră în culpa ei exclusivă. Problema culpei este însă total nerelevantă, întrucât cheia dezlegării problemei din prezenta speță este aceea a îndeplinirii sau nu a condiției suspensive ce afectează obligația societății de plată a unui comision de reușită în favoarea intimatei. E. evident că plata comisionului de reușită nu se datorează întrucât condiția suspensivă nu s-a împlinit datorită faptului că proiectul nu a fost câștigat. Problema culpei nu influențează în nici un mod efectele obligațiilor afectate de modalități. Situații legate de culpa părților sunt prevăzute la art. 8, 9,10,13 din C. nr.231., de specificat fiind faptul, că în nici una din situațiile prevăzute teoretic la aceste articole nu intervine ca și consecință plata unor despăgubiri la nivelul comisionului de reușită, ci maxim la nivelul onorariului fix. În motivarea T.ui C. C. se arată că părțile au condiționat nașterea obligației principale de plată doar de răspunsul pozitiv la evaluarea propunerii elaborate, nu de încasarea în concret a finanțării și că afirmația reclamantei recurente în care aș invoca leziunea ca temei în drept al apărării este total netemeinică, neavând incidență ținând cont de domeniul restrictiv în care poate fi invocată. Precizează din nou: nu a susținut niciodată că naștereaobligației de plată este condiționată de încasarea finanțării, ci doar de câștigarea proiectului printr-o decizie finală favorabilă a autorităților, ceea ce nu s-a realizat. Apoi nu a invocat leziunea nicăieri în cuprinsul cererii în anulare, deși dacă ar fi să analizăm sub un aspect conex situația juridică creată, prin admiterea acțiunii intimatei și prin respingerea acțiunii în anulare formulate de societate, se ajunge fără dubiu la o situație de îmbogățire fără just temei a intimatei I. E. S. prin jonglarea abilă din partea acesteia a textului unor clauze contractuale aparent interpretabile. Îmbogățirea fără justă cauză apare și în considerarea faptului că intimata, pentru munca prestată, a încasat onorariul fix în cu antum de 6545 lei, conform prevederilor contractului de mandat nr.2163/(...), contract care este strâns legat de C. nr.231., ambele având ca obiect servicii de intermediere în aceeași problemă. Prin C. de mandat, la art.4, părțile litigante au stabilit de comun acord că dacă vor încheia un contract separat pentru redactarea unei candidaturi concrete (și acesta a fost încheiat evident fiind vorba despre C. nr.231.), intimata va redacta candidatura respectivă rară a primi vreun onorariu prealabil, urmând să primească doar comisionul de reușită în situația unei obținerii unei decizii pozitive din partea autorităților corespunzătoare cu privire la candidatură. Acesta este și motivul pentru care în C. nr.231. s-a stipulat onorar fix zero. Acțiunea în anulare formulată de societate este întemeiată și pe dispozițiile art.364 lit.g C., coroborat cu art.361 C., apreciind că în lumina dispozițiilor art.6 paragraful 1 din CEDO, Hotărâre a arbitrală nu a fost motivată în fapt și în drept. Acest motiv de anulare a fost respins în mod nefondat de către Tribunalul Comercial Cluj, apreciindu-se motivare a dată ca suficientă. Și la acest moment apreciem că apărările nu au fost analizate de către T. A., considerentele din întâmpinarea depusă de aceasta la dosar neregăsindu-se nicăieri în motivarea H. arbitrale și evident nefiind combătute în nici un mod. Pentru aceste motive reclamanta recurentă solicită admiterea recursului. Intimata, deși legal citată (f. 13), nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația conform art. 308 alin. 2 C. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și aapărărilor formulate, C.ea reține următoarele: 1. C.ea observă că recurenta a invocat pe calea acțiunii în anulare intentată împotriva hotărârii arbitrale nr. 1/2010 pronunțată la data de 17 ianuarie 2011 în dos. nr. 54/2010 de către T. A. din cadrul Curții de A. C. de pe lângă C. de C. și I. C., două critici în drept: dispozițiile art. 364 lit. g) și i) C. Deși aceste critici au fost analizate de instanța de fond pe calea soluționării acțiunii în anulare, aceste două critici sunt reluate de fapt în maniera în care au fost antamate prin acțiunea în anulare și pe calea recursului. C.ea reamintește că dreptul la recurs ca și cale de atac prevăzută de art. 36 alin.2 C. se supune celorlalte dispoziții legale circumscrise art. 299 și urm. C. În acest sens, se poate afirma că recursul este acea cale de atac extraordinară prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele limitativ și expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri susceptibile de a fi atacată pe această cale. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii atacate dacă se invocă expres unul din motivele prevăzute limitativ la art. 304 pct. 1-9 și netemeinicie dacă hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs conform art. 3041C. Concluzionând, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege sau să indice în clar, conform art. 3041C., care sunt criticile ce vizează netemeinicia hotărârii atacate. Cercetând recursul C.ea constată că, formal, în drept, recurenta s-a limitat să indice, între altele, art. 304, art. 3041C. reiterând, așa cum s-a arătat și mai sus, aceleași apărări ca la instanța de fond. Dincolo de aceste aspecte formale ale introducerii recursului, C.ea reține în lumina dispozițiilor art. 306 alin. 3 C. că recursul se încadrează în art. 304 pct. 9 C. motiv ce se pliază pe critica dedusă judecății cu referire la interpretarea și aplicarea greșită a art. 364 lit. g) și i) C. 2. C.ea reține cu trimitere la art. 364 lit. g) C. că hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare dacă nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării și nu este semnată de arbitri. Recurenta reia critica conform căreia hotărârea arbitrală nu a fost motivată în fapt și în drept. Această cerință este expres prevăzută la art. 361 lit. e) C. similar cu cea prevăzută pentru hotărârile judecătorești consacrată de art. 261 alin. 1 pct. 5 C. C.ea apreciază așa cum de altfel a subliniat și instanța de fond că hotărârea arbitrală conține motivele în fapt și în drept ale soluției adoptate de arbitrii. Astfel, pentru soluționarea cererii de arbitrare s-au expus atât argumente de fapt cât și argumente de drept (hotărârea arbitrală pag. 2 parag I). Mai apoi în conținutul hotărârii arbitrale se regăsesc distinct expuse tezele arbitrilor raportat la evaluarea apărărilor invocate de pârâtă, actuala recurentă (hotărârea arbitrală pag. 2 parag II). Din cele ce precedă, nu se poate deci considera că sentința care confirmă legalitatea hotărârii arbitrale sub acest aspect este nelegală și netemeinică. C.ea reamintește, cu trimitere la dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de R. prin L. nr. 3. și la practica judiciară pertinentă în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului de la S., că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultanta a două exigențe: pe de-o parte, text convențional precitat consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței; pe de altă parte, art. 6 par. 1 din Convenție impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Așa cum decurge din jurisprudență, Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi întotdeauna înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților. Pentru a determina dacă motivația aleasă sau lipsa de motivare fac procedura inechitabilă, trebuie să se examineze dacă procedura în ansamblul ei a îmbrăcat caracterul echitabil cerut de C. P. jurisprudenței sale, în cadrul unui asemenea examen, CEDIO va lua în considerare întinderea obligației de motivare conform legislației naționale, care poate varia în funcție de naturadeciziei, în funcție de diversitatea argumentelor pe care le poate formula o parte în justiție și în funcție de diferențele care există între dispozițiile legale, cutumele și concepțiile doctrinare din statele semnatare ale Convenției în materie de motivare și redactare a deciziilor și hotărârilor judecătorești. De asemenea, CEDO a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor Convenției. În raport de aceste considerații, C.ea reține că hotărârea arbitrală cuprinde o motivare satisfăcătoare a soluției adoptate nefiind dată astfel ca fondă critica prevăzută de art. 304 lit. g) C. În context, C.ea mai are în vedere că în memoriul de recurs, recurenta nu a indicat în clar care anume elemente ce configurează incidența art. 364 lit. g) din codul de procedură civilă nu au fost avute în vedere de instanța de fond și de T. A. ci doar s-a limitat să enunțe cu caracter general că apărările sale nu au fost analizate de T. A., considerentele din întâmpinarea depusă de aceasta la dosar neregăsindu-se nicăieri în motivarea H. arbitrale și evident nefiind combătute în nici un mod și aceasta în pofida a ceea ce a reținut mai sus C.ea cu trimitere la evidențierea distinctă a evaluării apărărilor formulate de recurentă. Pe cale de consecință, C.ea reține că sub aspectul critici vizând greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 364 lit. g) C. hotărârea atacată este legală și temeinică. 3. Cât privește critica incidenței art. 364 lit. i) C. prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C., C.ea reține următoarele: Conform art. 364 lit. i) C. hotărârea arbitrală poate fi anulată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii. Sub acest aspect, trebuie notat că potrivit practicii pertinente a ÎCCJ, secția comercială (Decizia nr. 693 din 16 februarie 2011) în sfera motivului de anulare reglementat de art. 3. i) C. proc. civ. nu se includ criticile cu privire la interpretarea ori aplicarea greșită a prevederilor legale dispozitive, textul fiind de strictă interpretare și neputând constitui un pretext pentru examinarea temeiniciei și legalității hotărârii arbitrale. C.ea constatată că, prin hotărârea pronunțată, tribunalul arbitral nu a încălcat ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii și din această perspectivă soluția instanței de fond este legală. De asemenea, C.ea reține că prin soluția dată de T. A. s-a interpretat voința părților exprimată prin contractul de elaborare propunere de finanțare nr. 231 încheiat de părțile litigante, așa cum s-a solicitat prin acțiunea arbitrală. Această manieră de soluționare prin interpretarea voinței părților contractante nu se circumscrie dispozițiilor art. 364 lit. i) C. și deci invocarea încălcării de către T. A. a dispozițiilor art. 969, art. 977, art. 982, art. 983, art. 1017, art. 1018 din Codul civil și a art. 6 parag. 1 din Convenție, art. 21 alin. 3 din Constituție și art. 12, 29 alin. 2 și 7 din Ordinul nr. 477/2008 sunt fără efecte. Practic prin invocarea formală a acestor texte legale și mai apoi prin construcția argumentativă, recurenta tinde la efectuarea de către jurisdicția judiciară a unei cercetări în fond a cauzei arbitrale ceea ce este inadmisibil. Și este așa, deoarece din interpretarea dispozițiilor legale circumscrise regimului juridic al hotărârii arbitrale și al procedurii în ansamblul ei, legiuitorul a înțeles să prevadă în mod limitativ situațiile în care se poate ataca cu acțiune în anulare o hotărâre arbitrală, ceea ce înseamnă că nu se poate ataca pe motiv de nulitate o hotărâre arbitrală decât în cazurile și pentru motivele anume indicate de textul de lege arătat mai sus, această caleprocedurală nefiind una devolutivă, instanța, fiind ținută să verifice doar dacă acțiunea în anulare poate fi desființată pentru unul din motivele expres și limitativ arătate la art. 364 lit. a) - i) C.proc.civ., ceea ce, așa cum s-a arătat, nu este cazul în prezenta cauză. Dincolo de critica privind soluționarea manierei în care instanța arbitrală a interpretat voința părților oglindită în convenția invocată, recurenta nu a indicat concret și explicit care sunt argumentele de fpat ori de drept ce converg la concluzia că hotărârea arbitrală ar încălca ordinea de drept, bunele moravuri ori anumite dispoziții imperative ale legii. Față de cele ce precedă, C.ea constată că și acest motiv de recurs nu poate fi primit ca fondat sens în care, va fi respins ca atare. Din această perspectivă, cu reținerea considerentelor de fapt și de drept expuse în precedent, C.ea reține ca neîntemeiat recursul declarat în cauză și conform art. 366 alin. 2 C. rap la art. 312 C. se va respinge ca atare. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de SC C. S. împotriva sentinței civile nr. 3530/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2012. PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. D. M. D.
| ← Decizia comercială nr. 2769/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 6602/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
