Decizia comercială nr. 84/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 84/2012
Ședința publică de la 14 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător M. H.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta SC E. F. SA, împotriva sentinței civile nr. 430/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., în contradictoriu cu reclamanta SC V. T. S. S., având ca obiect pretenții contravaloare servicii de transport.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat F. B.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că apelul este timbrat, iar la data de (...), intimata a a depus la dosar întâmpinare. Nemaifiind alte cereri de solicitat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul apelului. Reprezentantul reclamantei apelantă solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. C.ea reține cauza în pronunțare. C.EA Prin sentința civilă nr. 430 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V. T. S. S. în contradictoriu cu pârâta SC E. F. SA și în consecință: A fost obligată pârâta SC E. F. SA să plătească reclamantei SC V. T. S. S., suma de 379.569,08 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport efectuate de către reclamantă în perioada (...)-(...), a sumei de 69.179,22 lei reprezentând dobândă legală în materie comercială calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 23 august 2011, precum și la plata în continuare a dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 379.569,08 lei, începând cu data de 24 august 2011 și până la data plății efective. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.603,48 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Între reclamanta SC V. T. S. S. și pârâta SC E. F. SA s-a încheiat un raport juridic în formă simplificată, în temeiul căruia, în conformitate cu comenzile emise de către pârâtă, reclamanta a efectuat în sarcina pârâtei servicii de transport în perioada (...)-(...), iar aceasta din urmă s-a obligat a achita contravaloarea acestor sume. Potrivit comenzilor emise de către pârâtă (filele 260-300 vol. I, 1-281 vol. II), reclamanta SC V. T. S. S. a efectuat transporturi de marfă în favoarea acesteia pe ruta T. - V. - T., S. - B., emițând în sarcina acesteia, pentru perioada 15 august 2008 - 30 aprilie 2010, facturi fiscale acceptate de către pârâtă prin confirmarea extrasului de cont (filele 10-15 vol. I), valoarea debitului neachitat fiind de 379.569,08 lei. Conform art. 46 Cod comercial, obligațiunile comerciale se probează cu facturi acceptate, iar potrivit art. 43 același act, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Potrivit art. 2 și 3 din O.G. nr. 9/2000 , în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală, care , în materie comercială, se stabilește la nivelul dobânzii de referință a B. N. a R. Având în vedere dispozițiile art. 43 Cod comercial, raportat la art. 2-3 din O.G. nr. 9/2000, pentru debitul neachitat, reclamanta a calculat penalități de întârziere, aferente perioadei cuprinse între data scadenței fiecărei facturi neachitate și până la data de 23 august 2011, în cuantum de 69.179,22 lei, sumă necontestată de către pârâtă. Având în vedere dispozițiile art. 969 Cod civil, raportat la dispozițiile art. 43 Cod comercial, instanța a admis chemare în judecată formulată de reclamanta SC V. T. S. S. și a obligat pârâta SC E. F. SA să plătească reclamantei suma de 379.569,08 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport efectuate de către reclamantă în perioada (...)-(...), a sumei de 69.179,22 lei reprezentând dobândă legală în materie comercială calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 23 august 2011, precum și la plata în continuare a dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 379.569,08 lei, începând cu data de 24 august 2011 și până la data plății efective. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta căzând în pretenții a fost obligată la plata sumei de 8.603,48 lei reprezentând cheltuieli de judecata, constând în taxă judiciară de timbru (8.598,48 lei - filele 2, 251-vol.I) și timbru judiciar (5 lei) reclamanta rezervându-și dreptul de a solicita cheltuielile aferente onorariului avocațial pe cale separată. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC E. F. SA solicitând admiterea apelul, schimbarea in tot a hotararii atacate si pe cale de consecinta respingerea actiunii formulate de S. V. T. S. S. În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat apelanta că reclamanta intimata nu are contract cu societatea pârâtă, nu are facturi fiscale acceptate de societatea pârâtă neputand face dovada pretentiilor emise. De asemenea invederează instantei faptul ca in cererea formulata reclamanta intimata sustine ca pentru fiecare comanda a pârâtei, S. V. T. S. S. "emitea si trimitea catre S. E. F. S. facturi in care erau redate serviciile prestate totalul de plata si data scadentei., insa acest lucru evident nu era asa, atata timp cat la dosarul cauzei au fost depuse un numar de facturi pentru care nu exista comanda. Pentru comenzile depuse la dosarul cauzei, au fost emise alte facturi fiscale rezultand astfel pe cale de consecinta ca problema apare in contabilitate a creditoarei. Așadar, creanța S. V. T. S. S. față de pârâtă nu"rezultă din actul de creanță" așa cum cere expres art.379 a1.3 Cod Procedură Civilă pentru ca o creanță să fie certă, deoarece neexistand un contract, neexistand facturi acceptate neexistand comenzi nu se știe dacă serviciul a fost efectiv prestat. Facturile sunt emise în mod unilateral de către S. V. T. S. S. Consideră că folosirea unor astfel de facturi fiscale este in contradictie cu prevederile art.379 a1.3 Cod Procedură Civilă care prevăd clar ca inscrisul care constată creanța trebuie să fie "însușit de părți prin semnătură", respectiv "să emane de la debitor". Reclamanta intimata nu a facut dovada indeplinirii acestor conditii cumulative, or, fata de prevederile art. 1169 cod civil conform carora sarcina probei incumba reclamantului, consideră ca se impune respingerea cererii formulate de catre aceasta. 2. In ce priveste temeinicia cererii, invederează onoratei instante ca pretentiile emise de catre reclamanta intimata nu sunt dovedite. Astfel, asa cum se observa din actele depuse in probatiune de catre reclamanta intimata si cum mentiona mai sus, facturile emise de catre aceasta nu sunt semnate si nici confirmate de catre pârâtă. De asemenea, reclamanta intimata nu a facut dovada in nici un fel ca aceste facturi au fost receptionate de catre pârâtă, nici macar prin posta. Această condiție a existenței semnăturii pe facturile folosite ca probă în litigiu este impusă de dispozițiile art.46 din Codul Comercial. Desigur că în materie comercială, caracterul cert și exigibil al unei creanțe nu este dat întotdeauna de existența unui înscris, însă dacă raportul juridic litigios se fundamentează pe existența unor facturi, este evident că acestea trebuie să îndeplinească întru totul cerința acceptării la plată, potrivit art. 46 C. com. Prin urmare, reclamanta intimata trebuie sa faca dovada nemijlocita ca pârâta a primit aceste facturi in original. Or, din actele depuse in probatiune, reclamanta nu a facut aceasta dovada, asadar pretentiile invocate impotriva pârâtei trebuie respinse. In ce priveste extrasul de cont, arată instantei faptul ca acesta nu poate fi considerat mijloc de proba -in aceasta situatie, intrucat nu conține informațile minime obligatorii prevăzute de O. 3. privind documentele financiar-contabile. Din analiza actelor depuse la dosar rezulta ca nu exista reciprocitate intre comenzile emise si facturile fiscale depuse, intimata nefiind lamurita nici la aceasta data -ce comenzi au fost emise de societatea pârâtă, ce facturi fiscale corespund comenzilor si cu atat mai putin ce a achitat de-a lungul anului 2008 pârâta. Referitor la penalitatile pretinse, precizează ca nu s-a depus modul de calcul al acestora, ci doar un tabel nesemnat in care sunt insiruite niste sume. In drept, s-au invocat prevederile art. 282 si urmat. , art 46 Cod comercial,art. 1169 Cod civil. Reclamanta intimată S. V. T. S. S. a formulat întâmpinare prin care solicită onoratei instanțe respingerea apelului declarat de S. E. F. S. și, pe cale de consecință: menținerea În Întregime ca temeinică și legală a Sentinței civile 4301(...) a T.UI S. CLUl pronuntata in dosar.nr.(...); obligarea apelantei S. E. F. S. Ia suportarea cheltuielilor de judecată. Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C.ea reține următoarele: Contrar susținerilor apelantei, C.ea constată că între părțile litigante au existat raporturi comerciale, materializate într-un contract în formă simplificată. Astfel, din scrisorile de trăsură depuse la dosarul de fond, semnate și ștampilate de către apelantă, rezultă cu certitudine că intimata SC V. T. S. S. a efectuat, în favoarea și la cererea apelantei, servicii de transport. Deși apelanta neagă existența relațiilor contractuale, nu face nici o referire la scrisorile de transport depuse la dosar și nu critică, din acest punct de vedere, cele reținute de instanța de fond. Corespunzător serviciilor de transport efectuate la cererea și în favoarea apelantei, intimata a emis un număr de 82 de facturi fiscale, facturi care nu au fost achitate de apelantă nici până în prezent, aspect necontestat de aceasta. Critica apelantei vizează doar reținerea, în mod nelegal, de către instanța de fond, a valorii probatorii a facturilor fiscale emise de intimată, în condițiile în care acestea nu ar fi fost acceptate la plată de către debitoare. În legătură cu acest aspect, C.ea constată că, deși facturile fiscale nu au fost acceptate la plată, prin semnătură, de către apelantă în calitate de debitor, acestea nu au fost nici refuzate la plată. Mai mult decât atât, dispozițiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă invocate în apărare chiar de către apelantă, prevăd că „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul."; Or, intimata-reclamanta a comunicat apelantei extrasul de cont cu situația facturilor fiscale neachitate, iar acesta a fost însușit de apelantă prin semnătură și ștampilă (fila 11, vol. I dosar fond). Prin urmare, C.ea constată că, și în situația în care nu sunt incidente dispozițiile art. 46 Cod comercial, facturile fiscale nefiind însușite de apelantă, în speță sunt incidente dispozițiile art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, existența creanței rezultând dintr-un înscris recunoscut de aceasta, respectiv din extrasul de cont depus la dosar. Dispozițiile O.ui nr. 3. nu au relevanță în cauză, extrasul de cont nefiind folosit ca document financiar-contabil, ci ca înscris recunoscut de apelantă și însușit de aceasta din care rezultă creanța pe care intimata-reclamantă o are față de apelantă. A mai arătat apelanta că, pentru comenzile rezultate din scrisorile de transport depuse la dosar s-ar fi emis alte facturi și nu cele depuse la dosarul cauzei, dar această susținere nu este dovedită în nici un fel, astfel încât nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a apelului. Prin urmare, C.ea constată că în mod legal și temeinic a considerat instanța de fond ca fiind dovedite pretențiile solicitate în cauză, apelanta neindicând nici un motiv concret care să conducă la admiterea apelului. În cea ce privește penalitățile solicitate și acordate de prima instanță, C.ea constată că apelanta nu critică în nici un fel modul de calcul al acestora și nici nu contestă corectitudinea lor, astfel încât și din această perspectivă apelul formulat se dovedește a fi neîntemeiat. În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, C.ea, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat. În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la plat, în favoarea intimatei SC V. T. S. S. a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, respectiv contravaloarea onorariului de avocat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge apelul declarat de pârâta SC E. F. SA, împotriva sentinței civile nr. 430/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., pe care o menține în întregime. Obligă apelanta să plătească intimatei SC V. T. S. S., suma de 12.431,82 lei, cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2012. { F. | PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, M. H. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 4 ex./(...). Jud.fond: C. G.
| ← Decizia comercială nr. 3/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu... | Decizia comercială nr. 1642/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
