Decizia comercială nr. 8795/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8795/2012
Ședința publică de la 01 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta SC V. S., SC V. S. PRIN ADMINISTRATOR J. H & B I. S., împotriva Decizie civile nr. 2., pronunțată de T. S. C., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC H. I. R. S., având ca obiec pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, consilier juridic F. G.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. , care învederează faptul că la data de (...), s-a depus la dosar, de către lichidatorul recurentei un script, în cuprinsul căruia ratifică expres mandatul d-lui consilier juridic F. G., în calitate de reprezentant al recurentei. Acesta depune la dosar un memoriu cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 36 din legea nr. 85/2006, apreciind că acțiunea debitoarei nu se suspendă de drept, în opinia societății pe care reprezintă. A. că hotărârea a fost pronunțată înainte de deschiderea procedurii, cu cca. 9 zile. Acțiunea creditorului împotriva debitorului era soluționată, iar apelul este o acțiune a debitorului. A. că fundamentul art. 36 din Legea nr. 85/2006 în constituie punerea pe picior de egalitate a tuturor creditorilor, în recuperarea creanțelor. Creanța intimatei nu este fundamentată. Curtea învederează părții prezente faptul că, odată cu deliberarea asupra fondului urmează a se pronunța și asupra suspendării, astfel că, nemaifiind alte cereri de solicitat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, precizând că instanța de apel putea să examineze cauza sub toate aspectele, menținând însă sentința în baza aceleiași prezumții. A. că motivele nesusținute în apel, înțelege să le susțină în recurs, fără cheltuieli de judecată. CURTEA Prin decizia civilă nr. 27 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-a respins apelul declarat de apelanta SC V. S. prin administrator judiciar H&B I. S. în contradictoriu cu intimata SC H. I. R. S. împotriva sentinței civile nr. 3623 pronunțate la data de (...) de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), pe care a menținut-o în întregime. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Față de apelanta SC V. S. s-a deschis procedura generală a insolvenței în dosarul nr. (...), fiind desemnat administrator judiciar H&B I. S. Prin sentința civilă nr. 958/(...) s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. A. a fost formulat de SC V. S., prin administrator statutar, însă din înscrisul aflat la fila 10 din dosarul tribunalului rezultă că administratorul judiciar al debitoarei și-a însușit apelul declarat și a desemnat persoana care să reprezinte interesele debitoarei în prezenta cale de atac. În conformitate cu dispozițiile art. 295 c.pr.civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. M.ivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu. T. a reținut că apelul este o cale de atac comună, de reformare și devolutivă în cadrul căreia pot fi repuse în discuție toate aspectele de fapt și de drept care au format obiectul cercetării în fața primei instanțe. În lipsa indicării motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, tribunalul a procedat la verificarea hotărârii pronunțate de prima instanță prin prisma temeiurilor indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a probelor administrate, constatând că soluția pronunțată este legală și temeinică. Astfel, raportat la faptul că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 8. având ca obiect închirierea echipamentelor Hunnebeck și că pârâta apelantă nu și-a îndeplinit obligația de a plăti chiria stabilită conform art. 6 din contract, în mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale și a obligat pârâta la plata sumei de 220.475,50 lei reprezentând debit restant. Părțile au inserat în cuprinsul contractului și o clauză penală care permite reclamantei să pretindă penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi din valoarea facturii neachitate, astfel încât cererea reclamantei este întemeiată și sub aspectul penalităților de întârziere. Pentru considerentele reținute, tribunalul a apreciat că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și, având în vedere că în cauză nu există motive de ordine publică care să conducă la anularea sau desființarea hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC V. S. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC V. S. G. solicitând admiterea prezentului recurs, modificarea deciziei atacate in sensul respingerii pretentiilor reclamantei ca netemeinice. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că în speță este incident motivul reglementat de dispozitiile arte 304 punctul 8 cod proc.civ. În fapt, solutia pronuntata de instanta de fond a fost data pe baza unei simple prezumtii, fara ca pozitia procesuala a paratei sa fie cunoscuta de catre instanta, fiind astfel incalcate dispozitiile Art. 261 cod proc.civ care prevede ca instanta trebuie sa-si formeze convingerea ca solutia este temeinica bazandu-se pe motive de fapt si de drept iar aceste motive vor fi cuprinse in hotarare. Desi actiunea este formulata in conditiile dreptului comun, depusa si timbrata ca atare, procedura complexa care presupune contradictorialitatea dezbaterilor si administrarea unui probatoriu amplu, instanta a procedat ca si cum ar fi solutionat pe calea simplificata a ordonantei de plata reglementata procedural prin O. 1. , dupa cum rezulta din continutul sentintei. Instanta de fond, analizand superficial inscrisurile depuse in probatiune a considerat in mod total eronat ca acestea, coroborat cu prezumtia ca nedepunand intampinare debitorul este de acord cu pretentiile reclamantei, sunt suficiente motive pentru a pronunta o sentinta favorabila reclamantei considerand in mod gresit ca "debitorul datoreaza creditorului suma indicata in cererea de judecata" . Instanta a gresit aplicand aceasta prezumtie intrucat in procesele care se judeca pe calea dreptului comun nu se admit in motivarea solutiei astfel deprezumtii, sentinta care se bazeaza pe alte considerente decat motive reale de fapt si de drept fiind intr-o pozitie de vulnerabilitate. Astfel, instanta a cercetat superficial inscrisurile depuse in probatiune si din cauza superficialitatii a inlaturat alte mijloace de proba indicate chiar de reclamanta ca fiind utile justei solutionari. Daca n-ar fi analizat superficial instanta ar fi constatat cu usurinta ca intre chiria contractata si cea real perceputa sunt diferente uriase, chiria facturata depasind cu mai mult de zece ori chiria negociata si asumata prin contract. Intrucat facturile depuse in probatiune nu sunt asumate de presupusa debitoare prin semnatura si stampila instanta putea in egala masura sa aplice prezumtia ca datoria nu este reala, daca a decis sa judece aplicand prezumtii si nu motive reale, chiar luand pozitia procesuala a unei singure parti in proces. Se impunea cu atat mai mult a se face verificarea informatiilor inserate in facturile prezentate de reclamanta si prin alte mijloace de proba pe de o parte pentru ca facturile nu contin nicio dovada a acceptarii lor la plata iar pe de alta parte pentru ca pana si reclamantei i se parea firesc sa-si sustina pretentiile si cu alte mijloace de proba stiind ca pe calea ordonantei de plata cererea sa ar fi fost respinsa ca inadmisibila. Chiar fara cunoasterea pozitiei procesuale a pârâtei, la o analiza atenta a inscrisurilor depuse, instanta ar fi putut constata cu usurinta ca facturile emise de reclamanta nu sunt in concordanta cu dispozitiile contractuale. Instanta nu a analizat daca perioada contractata este aceeasi cu perioada pe care s-a perceput chiria, nici daca exista vreun act aditional de prelungire a perioadei initiale, apoi nu a analizat daca valoarea chiriei negociate si asumate de parti este respectata la emiterea facturilor si mai ales n-a verificat si nu s-a pronuntat in privinta obiectului contractului , n-a remarcat diferenta uriasa intre cantitatile de piese solicitate prin contract si cele livrate fara a fi solicitate. Instanta a presupus ca datoria exista, ca este scadenta fara a verifica toate aspectele care trebuiau sa-i asigure certitudinea pronuntarii unei sentinte corecte, temeinice, care sa indeplineasca conditiile cerute prin dispozitiile A. cod proc civ., pasivitatea debitorului fiind in cazul de fata singurul temei pe care instanta isi aseaza convingerea. Acesta nu constituie motiv temeinic de fundamentare a unei sentinte de aceea se impunea ca sentinta atacata sa fie schimbata. Pe fond se putea usor demonstra, prin simpla analiza a documentelor si confruntarea acestora, ca exista inadvertente foarte mari intre raportul juridic nascut din contract, asumat de parti prin semnatura si stampila si reflectarea acestuia in instrumentele de plata. Este evident ca nu au fost respectate cantitatile solicitate acestea fiind suplimentate in mod nejustificat prin introducerea in documentele de livrare ale unor repere care nu se regasesc in anexa la contract. Desi inutile procesului desfasurat in santier, acestea au fost descarcate, fara a fi cerute prin comanda asa cum stipuleaza contractul, iar asupra acestora s-a calculat chirie care a fost facturata depasind astfel cu mult valoarea contractata. Cuantumul chiriei a fost aplicat similar, la valoare egala atat la piesele vechi ce erau in proportie de peste 90% , cat si la piesele noi, desi prin contract se prevede ca se va percepe chirie diferita pentru piese vechi decat pentru piese noi. Astfel s-a ajuns ca pe baza unui contract ce parea avantajos pentru ambele parti, prin depasirea prevederilor acestuia atat cu privire la obiectele inchiriate cat si prin aplicarea unei modalitati de calcul diferite de cea exemplificata in contract, prin depasirea perioadei de inchiriere fara a fi respectata clauzaconsacrata in art.3 punctul 3.3 conform careia perioada se poate modifica doar prin acte aditionale s-a inlaturat posibilitatea de control reciproc asupra contractului, si s-a ajuns astfel la starea de fapt dovedita prin analiza documentelor pe baza carora reclamanta trebuia sa furnizeze echipamente pentru cofraje mentionate expres in contract in schimbul unei chirii lunare de 1.220,64 euro, inlaturand paratei toate posibilitatile de control asupra efectelor contractului, reclamanta a intocmit facturi de zece ori mai mari si chiar de 15 ori mai mari. Exemplu concludent pentru aceasta afirmatie sta factura emisa pentru luna noiembrie 2010 , factura care se refera la o perioada neacoperita contractual, si prin care reclamanta pretinde in mod abuziv suma de 66.582,30 lei adica 15.500 euro, desi prin contract chiria lunara ar trebui sa fie de 1.220,64 euro plus TVA. Daca instanta ar fi analizat temeinicia pretentiilor creditoarei ar fi constatat ca, in lipsa semnaturilor de acceptare de pe facturi, proba obligatiilor partilor se face prin analiza contractului. Astfel, pentru perioada contractata, respectiv (...) - (...), pentru obiectele inchiriate conform contractului si anexei care face parte integranta din acesta parata ar datora chiria pe 4 luni, in valoare de 1220,64 euro plus TVA pe luna Ia care s-ar putea adauga daca se dovedeste culpa debitoarei pentru intarzierea la plata, penalitatile de 0,5 % pe zi de intarziere, calculate pe fiecare factura corect intocmita de Ia data scadentei pana Ia plata. In conformitate cu dispozitiile contractuale recunoaste obligatii de plata fata de reclamanta in valoare de 1220,64 euro pe luna și numai pentru perioada contractata doar pentru piesele solicitate prin contract evidentiate in anexa care face parte integranta din contract. Intrucat facturarea abuziva nu îi poate fi imputata nu este de acord sa suporte penalitatile de intarziere calculate Ia sumele astronomice pretinse ilegal de catre reclamanta. Consideră ca la aceasta concluzie putea sa ajunga si instanta de fond prin simpla analiza a documentelor prezentate, prin confruntarea acestora cu dispozitiile contractuale si analiza obligatiilor sinalagmatice statuate prin contract si fara a aplica prezumtii, pentru toate acestea solicită a schimba in tot sentinta atacata si a respinge pretentiile creditoarei ca netemeinice. Intrucat instanta de apel a aplicat Ia randul ei acelasi rationament, bazat pe prezumtia existentei obligatiilor si a corectitudinii intinderii pretentiilor reclamantei, fara a cerceta in profunzime daca sumele pretinse sunt circumscrise obligatiilor asumate prin contract, pârâta consideram ca afirmand ca "sunt indeplinite conditiile raspunderii contractuale" instanta de apel a schimbat intelesul lamurit si neindoielnic al dispozitiilor contractuale asumate de parti si interpretand gresit actul juridic dedus judecatii a permis perpetuarea greselii instantei de fond prin care pretentiile banesti ale reclamantei sunt validate, fara a fi reflectate in obligatiile contractuale. Daca instanta de fond a cercetat cu superficialitate documentele depuse in dovedirea pretentiilor reclamantei si nu a facut corelatie intre sumele la care partile s-au obligat la semnarea contractului si sumele de 10 ori mai mari pretinse prin emiterea facturilor, instanta de apel ar fi trebuit sa faca propria cercetare si sa analizeze intinderea raspunderii partilor raportat la obligatiile asumate, si astfel ar fi constatat cu usurinta ca pretentiile reclamantei nu sunt sustinute prin contract ci ca din contra facturile sunt emise cu incalcarea dispozitiilor contractuale. Nici instanta de fond si nici instanta de apel nu s-au pronuntat privitor la diferenta foarte mare dintre chiria negociata de parti prin contract si ceafacturata ulterior de catre intimata reclamanta ambele instante considerand eronat ca pretentiile reclamantei sunt justificate. In drept s-au invocat prevederile art. 304 punctul 8 cod proc.civ., invocă ca motive de drept și dispozitiile contractului de inchiriere nr. 890/(...). Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constatăcă acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente: Ca o chestiune preliminară, Curtea constată că prezentul recurs vizează o decizie pronunțată de instanța de apel, astfel încât recursul nu poate viza decât motivele de nelegalitate prevăzute strict de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă. Prin urmare, în prezentul recurs nu mai pot fi readuse în discuție aspecte care țin de stabilirea stării de fapt, decizia pronunțată în apel putând fi analizată strict din perspectiva legalității. În acest context, Curtea constată că recurenta SC V. S. a invocat motivul reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, potrivit căruia instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin acest motiv se invocă încălcarea principiului potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și vizează situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind vădit neîndoielnic, instanța îi schimbă natura ori înțelesul. În speța de față, însă, deși recurenta invocă acest motiv de modificare a deciziei atacate, în realitate critică modalitatea în care instanța de fond, respectiv cea de apel au stabilit starea de fapt, invocând faptul că instanțele au analizat superficial înscrisurile depuse în probațiune, motiv pentru care în mod nelegal au înlăturat alte mijloace de probă indicate chiar de intimată ca fiind utile soluționării cauzei. În consecință, consideră recurenta că se putea observa, prin simpla analiză a documentelor și confruntarea acestora, că există inadvertențe foarte mari între raportul născut din contract, asumat de părți prin semnătură și ștampilă și reflectarea acestuia în instrumentele de plată, fiind evident că nu au fost respectate cantitățile solicitate, acestea fiind suplimentate în mod nejustificat prin introducerea în documentele de livrare ale unor repere care nu se regăsesc în anexa la contract. Or, aceste motive nu pot fi încadrate în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, ținând în realitate de maniera în care instanțele de fond și de apel au administrat probatoriul și au stabilit starea de fapt. Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care îl va respinge. PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC V. S. G., împotriva deciziei civile nr. 27/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, L. U. M. D. R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.apel: S. Ivănescu, N. Koșa Jud.fond: B. G. Z.
| ← Decizia comercială nr. 2451/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3443/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
